Pre-operative clinical and paraclinical examination in anti-reflux surgery – determination of predictive factors (literature review)

Catedra Chirurgie generală-semiologie nr. 3, USMF „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Congresul consacrat aniversării a 75-a de la fondarea USMF ”Nicolae Testemițanu” 21-23 octombrie 2020Rezumat. Obiective. Boala de reflux gastro-esofagian reprezintă, actualmente, o afecțiune cronică cu o prevalență înaltă, iar 10-30% în populațiile occidentale prezintă săptămânal simptome ale bolii. Tratamentul standard al bolii de reflux gastro-esofagian include modificări ale stilului de viață, modificări ale dietei și medicație antisecretorie. Totuși, în cazul bolii de reflux gastro-esofagian refractară la tratamentul medicamentos, sunt indicate diferite metode endoscopice și chirurgicale de tratament. Fundoplicația laparoscopică este, în prezent, cea mai frecventă intervenție chirurgicală anti-reflux în tratamentul bolii de reflux gastro-esofagian. Rezultatele fundoplicației laparoscopice descrise în literatura de specialitate curentă, indică faptul că este extrem de eficientă în tratamentul bolii de reflux gastro-esofagian studiile clinice demonstrând ameliorarea simptomelor în perioada precoce, la aproximativ 85-90% dintre pacienți. Cu toate acestea, încă nu se cunosc factorii clinici sau instrumentali, ce sunt capabili să prezică un rezultat bun postoperator. Scopul lucrării este efectuarea unui reviu sistematic asupra metodelor de examinare clinică și paraclinică preoperatorie la pacienții cu boală de reflux gastro-esofagian și stabilirea factorilor predictivi ai rezultatului intervenției chirurgicale.Material și Metode. A fost efectuată o căutare structurată, în baza de date electronice PubMed, fiind luate în considerare articolele relevante, publicate în ultimii 20 de ani. Termenii de căutare (în limba engleză) utilizați au fost: ”gastroesophageal reflux disease”, ”GERD”, ”preoperative examination”, ”laparoscopic anti-reflux surgery”, ”Nissen fundoplication”, ”fundoplication predictor factors”, ”outcome predictors”, ”esophageal 24h pH monitoring”, ”esophageal pH-impedance monitoring”.Rezultate. Practic, toți factorii – demografici, anatomici ai regiunii joncțiunii eso-gastrice, clinici (cum ar fi prezența simptomelor tipice sau atipice), precum și instrumentali (prezența de esofagită la endoscopie, dismotilitatea esofagiană, determinată prin manometrie esofagiană cu rezoluție înaltă sau tipurile de reflux determinate cu ajutorul impedanței pH-metrice) – ai pacienților ce urmează să suporte o fundoplicație laparoscopică pentru boala de reflux gastro-esofagian – pot fi factori asociați cu ameliorarea simptomatică și o rată crescută a satisfacției pacieților.Concluzii. Predictibilitatea succesului în urma fundoplicației laparoscopice este direct proporțională cu nivelul de certitudine că boala de reflux gastro-esofagian este cauza de bază a simptomelor pacientului. Examinarea paraclinică preoperatorie este obligatorie, datorită capacității sale de a stratifica mai bine pacienții cu boală de reflux gastro-esofagianși de a stabili asocierea simptomelor cu refluxul gastro-esofagian.Summary. Objectives. Gastro-esophageal reflux disease is nowadays a highly prevalent, chronic condition, with 10% to 30% of Western populations affected by weekly symptoms. The standard treatment for gastro-esophageal reflux disease includes lifestyle modifications, dietary changes and antisecretory medication. However, in case of gastro-esophageal reflux disease refractory to conservative treatment, different endoscopic and surgical methods of treatment are indicated. Laparoscopic fundoplication is currently the most commonly performed anti-reflux operation for management of gastro-esophageal reflux disease. Outcomes, described in current literature, following laparoscopic fundoplication, indicate that it is highly effective for the treatment of gastro-esophageal reflux disease; early clinical studies demonstrate relief of symptoms in approximately 85-90% of patients. However, it is still unclear which factors, clinical or instrumental, are able to predict a good outcome after surgery. Thus, we conducted a literature review of studies aimed to identify the factors that predict success of anti-reflux surgery. Materials and Methods. A structured search was performed in the PubMed electronic database, taking into account relevant articles, published in the last 20 years. The search terms used (in English) were: ”gastroesophageal reflux disease”, ”GERD”, ”preoperative examination”, ”laparoscopic anti-reflux surgery”, ”Nissen fundoplication”, ”fundoplication predictor factors”, ”outcome predictors”, ”esophageal 24h pH monitoring”, ”esophageal pH-impedance monitoring”.Results. Practically, all demographic, esophagogastric junction anatomic conditions, clinical features (such as typical or atypical symptoms presence), as well as instrumental data (such as presence of esophagitis at endoscopy, or motility patterns determined by esophageal high resolution manometry or reflux patterns determined by means of impedance-pH monitoring) of patients undergoing laparoscopic fundoplication for gastro-esophageal reflux disease can be factors associated with symptomatic relief and a high patient satisfaction rate. Conclusions. The predictability of success after laparoscopic fundoplication is directly proportional to the level of certainty that gastro-esophageal reflux disease is the root cause of the patient's symptoms. Pre-operative paraclinical examination is mandatory, due to its ability to better stratify patients with gastro-esophageal reflux disease and to establish the association of symptoms with gastroesophageal reflux

Chirurgia laparoscopică anti-reflux la pacienții cu scleroză sistemică – raport a 2 cazuri clinice și reviul literaturii

Background. Systemic sclerosis is a rare autoimmune disease, frequently associated with severe esophageal dysmotility and the occurence of gastroesophageal reflux disease (GERD). The indication of laparoscopic fundoplication in these patients is a challenge, considering the high risk of postoperative dysphagia. Objective of the study. The aim was to perform the review of literature and to present 2 clinical cases of refractory GERD in case of systemic sclerosis from our own experience, including features and early outcomes of laparoscopic fundoplication. Material and Methods. We present the clinical cases of 2 women, 60 and 61 years old, with systemic sclerosis (> 30 years) and refractory GERD, operated during 2019, in the Department of General Surgery no.3. Patients were examined preand postoperatively clinically, endoscopically, radiologically and ph-metrically. Quality of life of patients was evaluated using GERD-HRQL questionnaire (Velanovich). Results. In both cases, the patients presented the typical GERD symptoms. Preoperative instrumental data: endoscopic - cardia insufficiency gr.II and III (Hill) with esophagitis gr.II-III (Savary-Miller); barium esophagogram - aperistaltic esophagus with high reflux, without hernia; ph-metric - DeMeester index of 10.73 and 18.9 (norm <14.7). In both cases was performed laparoscopic posterior cruroplasties with short Nissen-Rossetti fundoplication. Postoperative - regression of symptoms, moderate dysphagia that has regressed at 2-3 weeks. Healing of esophagitis was revealed in both cases. The Velanovich score decreased from 25 and 26 (preoperative) to 3 and 4 (4 and 6 months postoperatively). Conclusion. Despite the risk of postoperative dysphagia, as esophageal motility is often severely compromised in patients with systemic sclerosis, laparoscopic anti-reflux surgery should be considered an effective treatment for recalcitrant GERD, with good results in selected patients. Introducere. Scleroza sistemică este o boală autoimună rară, asociată frecvent cu dismotilitate esofagiană severă și apariția bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE). Impunerea unei fundoplicații laparoscopice la acești pacienți reprezintă o provocare, luând în considerare riscul înalt de disfagie postoperatorie. Scopul lucrării. De a efectua reviul literaturii și de a prezenta 2 cazuri clinice de BRGE refractară în caz de scleroză sistemică din experiența proprie, inclusiv particularitățile și rezultatele precoce ale fundoplicației laparoscopice. Material și Metode. Prezentăm cazurile clinice a 2 femei, de 60 și 61 de ani, cu scleroză sistemică (> 30 ani) și BRGE refractară la antisecretorii, operate pe parcursul anului 2019, în Clinica Chirurgie generală-semiologie nr.3. Pacientele au fost examinate pre- și postoperator clinic, endoscopic, radiologic și ph-metric. Calitatea vieţii pacientelor a fost evaluată utilizând chestionarul GERD-HRQL (Velanovich). Rezultate. Pacientele au prezentat în ambele cazuri clinica tipică de BRGE. Datele instrumentale preoperatorii: endoscopice – insuficiența cardiei gr. II și III (Hill) cu esofagită gr.II-III (Savary-Miller); radiologice baritat – esofag aperistaltic cu reflux înalt, fără hernie hiatală; ph-metrice – indice DeMeester de 10,73 și 18,9 (norma < 14,7). În ambele cazuri s-a efectuat crurorafie posterioară cu fundoplicație scurtă Nissen-Rossetti laparoscopică. Postoperator – regresia simptomelor, disfagie moderată ce a involuat la a 2-3-a săptămână. Vindecarea esofagitei s-a relevat în ambele cazuri. Scorul Velanovich s-a micşorat de la 25 și 26 (preoperator) până la 3 și 4 (4 și 6 luni postoperator). Concluzii. În pofida riscului disfagiei postoperatorii, motilitatea esofagiană fiind adesea grav compromisă la pacienții cu scleroză sistemică, chirurgia laparoscopică anti-reflux ar trebui considerată un tratament eficient în cazul BRGE recalcitrante, cu rezultate bune la pacienți selectați

Laparoscopic anti-reflux surgery in a patient with situs inversus totalis

Department of General Surgery and Semiology no. 3 Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy, Chisinau, Republic of Moldova, The 8th International Medical Congress for Students and Young Doctors, September 24-26, 2020Background. Situs inversus totalis (SIT) is a rare congenital anatomical variant, characterized by the opposite arrangement of abdominal and thoracic organs. Open and laparoscopic surgical procedures in patients with SIT can create additional difficulties related to unusual anatomy. Case report. In October 2011 in Department of General Surgery, Chisinau Municipal Hospital Nr.1, was admitted a woman 53 years, who knew about the presence of SIT. She is considered ill for 3 years, complaining heartburn, regurgitation, frequent nocturnal cough. Medical therapy eliminates symptoms incomplete and only for a short time. Endoscopic examination detected reflux esophagitis, grade III by Savary-Miller classification, opened cardia and a 2.5 cm sliding hiatal hernia. According 24-hour pH-metry, De Meester index was 49.93 (normal < 14.72). Laparoscopic Nissen fundoplication and posterior crural closure was performed. Five trocars were placed in mirror-like sites compared to normal anatomical position. The surgery lasted for 150 minutes. Postoperative period was uneventful, patient discharged at the seventh day, after radiological control. Permeability of fundoplication area for contrast material was satisfactory, dysphagia was not observed. On examination after two months, the complete disappearance of symptoms and absence of esophagitis at endoscopy was found. Conclusions. Laparoscopic Nissen fundoplication is a standard method of surgical correction for symptomatic refractory gastro-oesophageal reflux and hiatal hernia. Technical difficulties caused by unusual anatomy in SI are not impassable and do not interfere the successful execution of surgical procedure

Rezultatele precoce și tardive ale chirurgiei laparoscopice a refluxului gastro-esofagian

Background. Laparoscopic fundoplication (LF) is currently the gold standard in surgical anti-reflux treatment in patients with refractory gastroesophageal reflux disease (GERD). Despite almost 30 years of worldwide experience, FL results vary in different groups of patients. Objective of the study. The aim of this study was to analyze the early and late results of LF in different groups of patients with GERD in order to symptomatic control, healing of esophagitis and quality of life improving. Material and Methods. The studied group included 160 patients with GERD, operated in the period 2012-2019 in the Department of General Surgery no.3. Women were 99 patients (61.8%), men - 61 patients (38.2%). Patients were examined pre- and postoperatively clinically, endoscopically, radiologically and ph-metrically. Patients' quality of life was assessed using the Visick score and GERD-HRQL questionnaire. Results. 105 (66.1%) patients had typical symptoms, 13 (8.5%) - atypical, 42 (26.2%) - combined features. Endoscopic: 137 (85.6%) - esophagitis of different grades; 23 (14.4%) - non-erosive form. A pathological DeMeester ph-metric index (> 14.7) was estimated at 24 (44.4%) of 54 examined. Operations performed: Nissen-Rosseti - 142 (88.7%), Toupet - 14 (8.7%), Dor - 2 (1.2%), Hill gastropexy - 2 (1.2%). Postoperative dysphagia occurred in 60 (38.2%) cases, being persistent in 3 - required endodilation. The follow-up period ranged from 1 to 8 years. A Visick I-II score and decreased GERD-HRQL was observed in patients with typical symptoms, esophagitis and deviated DeMeester index. Conclusion. Surgical treatment of GERD is the only one aimed to reinforce the anatomophysiological anti-reflux barrier and is an effective method for symptomatic control, esophagitis healing and quality of life improving, both in the early postoperative and late period. Introducere. Fundoplicația laparoscopică (FL) reprezintă la moment standardul de aur în tratamentul chirurgical anti-reflux la pacienții cu boala de reflux gastro-esofagian (BRGE) refractară. În pofida experienței mondiale de aproape 30 ani, rezultatele FL sunt variate în diferite grupuri de pacienți. Scopul lucrării. Scopul studiului a fost de a analiza rezultatele precoce și la distanță ale FL în diferite grupuri de pacienți cu BRGE în vederea controlului simptomaticii, vindecării esofagitei și ameliorării calității vieții. Material și Metode. Lotul studiat a inclus 160 de pacienți cu BRGE, operați în perioada 2012- 2019 în Clinica Chirurgie generală-semiologie nr.3. Femeile au constituit 99 paciente (61,8%), bărbații – 61 pacienți (38,2%). Pacienții au fost examinați pre- și postoperator clinic, endoscopic, radiologic și ph-metric. Calitatea vieţii pacienţilor a fost evaluată utilizând scorul Visick și GERD-HRQL (Velanovich). Rezultate. 105 (66,1%) pacienți au avut simptome tipice, 13(8,5%) – atipice, 42 (26,2%) – tablou combinat. Endoscopic: 137 (85,6%) - esofagită de diferit grad; 23 (14,4%) – forma non-erozivă. Un indice ph-metric DeMeester patologic (>14,7) s-a estimat la 24 (44,4%) din 54 examinați. Operațiile efectuate: fundoplicaţia Nissen-Rosseti – 142 (88,7%), Toupet - 14(8,7%), Dor - 2(1,2%), gastropexie Hill – 2 (1,2%). Disfagia postoperatorie s-a astestat în 60 (38,2%) cazuri, fiind persistentă în 3 – necesară endo-dilatatre. Perioada de follow-up a constituit de la 1 la 8 ani. Un scor Visick I-II și diminuarea GERD-HRQL s-a estimat la pacienții cu simptome tipice, esofagită și indice DeMeester deviat. Concluzii. Tratamentul chirurgical al BRGE este unicul ce vizează fortificarea barierei anatomofiziologice anti-reflux și reprezintă o metodă eficientă în controlul simptomelor, vindecarea esofagitei și ameliorarea considerabilă a calității vieții atât în perioada postoperatorie precoce, cât și la distanță

Viziune modernă în boala de reflux gastroesofagian refractară

Background. Despite adequate therapy with proton pump inhibitors (PPIs), up to 30% of patients with typical manifestations of gastroesophageal reflux disease (GERD) continue to show symptoms or endoscopic signs of esophagitis. The factors that cause refractory GERD are many and varied. Objective of the study. The assessment of the patient should include an evaluation of the severity and intensity of persistent signs in correlation with aggravating factors, followed by imaging, endoscopic examinations and monitoring of esophageal pH with/without impedance. Material and Methods. An objective analysis of symptoms includes specific questionnaires before and after treatment. Imaging and endoscopic examination reveal organic changes or functional disorders. 24 h pH-metry and / or impedance are used to determine the degree of acid exposure of the esophageal mucosa and the correlation with the clinical features in refractory GERD. Results. The causes of refractory GERD are different: factors related to drug administration, non-acid reflux, functional disorders, residual acid reflux, metabolism and bioavailability of PPIs, other diseases that may mimic the symptoms of GERD or are associated with heartburn. Lifestyle changes improve the quality of life, being recommended to the patient with refractory GERD. Also, various therapies are indicated - other groups of drugs, invasive procedures, complementary and alternative therapies - which determine the optimization of GERD treatment and which are oriented towards the etiopathogenetic factor of treatment failure. Conclusion. Management of patients with refractory GERD is a major clinical challenge for the gastroenterologist, and the multitude of potential therapies that vary in efficacy, invasiveness, and accessibility need to be individualized for each patient. Introducere. În pofida unei terapii adecvate cu inhibitori ai pompei de protoni (IPP), până la 30% dintre pacienții cu manifestări tipice ale bolii de reflux gastroesofagian (BRGE) continuă să prezinte simptome sau semne endoscopice de esofagită. Factorii ce provoacă BRGE refractară sunt mulți și variați. Scopul lucrării. Evaluarea bolnavului trebuie să includă aprecierea severității și intensității acuzelor persistente în corelație cu factorii agravanți, urmată de examinări imagistice, endoscopice și monitorizarea pH-ului esofagian cu sau fără impedanță. Material și Metode. Analiza obiectivă a simptomelor include chestionare specifice, înainte și după tratament. Examinarea imagistică și endoscopică scoate în evidență modificări organice sau tulburări funcționale. Pentru a determina gradul de expunere la acid a mucoasei esofagiene și corelația cu tabloul clinic în BRGE refractară, se utilizează pH-metria 24 h și/sau a impedanței. Rezultate. Cauzele BRGE refractară sunt diferite: factori legați de administrarea medicamentelor, refluxul non-acid, tulburările funcționale, refluxul acid rezidual, metabolizarea și biodisponibilitatea IPP, alte maladii ce pot imita simptomele BRGE sau sunt asociate cu pirozis. Modificările stilului de viață ameliorează calitatea vieții, fiind recomandate pacientului cu BRGE refractară. De asemenea, sunt indicate varii terapii – alte grupuri de medicamente, proceduri invazive, terapii complementare și alternative - ce determină optimizarea tratamentului BRGE și care sunt orientate spre factorul etiopatogenetic al eșecului la tratament. Concluzii. Managementul pacienților cu BRGE refractar reprezintă o provocare clinică majoră pentru gastroenterolog, iar multitudinea de terapii potențiale care variază prin eficacitate, invazivitate și accesibilitate, necesită a fi individualizate pentru fiecare pacient

Managementul disfagiei postoperatorii la pacienții cu boala de reflux gastroesofagian și hernie hiatală

Catedra Chirurgie generală-semiologie nr.3, Universitatea de Stat Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica MoldovaIntroducere. Disfagia postoperatorie (DP) în urma unei fundoplicații laparoscopice (FL) este un fenomen comun și autolimitant în primele săptămâni postoperatorii (Fig1.). Totuși 8-35% dintre pacienți suferă de disfagie postoperatorie persistentă (DPP) cu o durată mai mare de 12 săptămâni [1]. Scopul. De a aprecia posibilitățile curative la pacienții cu DPP după FL, operați pentru boala de reflux gastroesofagian (BRGE) și hernie hiatală. Materiale și metode. Lotul studiat a inclus 160 pacienți cu BRGE, operați în perioada 2012-2019 în Clinica Chirurgie generală-semiologie nr.3. Femeile au constituit 99 paciente (61,8%), bărbații – 61 pacienți (38,2%). Vîrsta pacienților a variat între 19 și 76 ani (media 52 ani). Majoritatea pacienților – fundoplicație Nissen-Rossetti laparoscopică. Rezultate. 70 (46%) pacienți au prezentat DP, care s-a rezolvat fără tratament specific în decurs de până la 4 săptămîni. La 2 pacienți (Fig.2.) s-a remarcat DPP, cu durata de peste 3 luni, care au necesitat intervenții curative. 1 caz – dilatare endoscopică repetată cu balon (Fig.3). În alt caz, DPP a impus reoperația prin abord deschis. La 7 ani de follow-up - controlul simtomelor BRGE și lipsa disfagiei (Fig 4.). Concluzii. DP reprezintă o complicație specifică în urma FL, cu tendința spre autorezolvare în decurs de 4 săptămîni. Totuși, în cazul DPP sunt necesare metode endoscopice de tratament, iar la eșecul acestora poate fi impusă operația repetată

Modern vision in refractory gastroesophageal reflux disease

The State University of Medicine and Pharmacy ”Nicolae Testemițanu”, Departament of gastroenterology The State University of Medicine and Pharmacy ”Nicolae Testemițanu”, Departament of general surgery nr. 3 Clinic of Gastroenterology and Hepatology, Chisinau, Republic of Moldova, Congresul consacrat aniversării a 75-a de la fondarea Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova, Ziua internațională a științei pentru pace și dezvoltareIntroduction. Refractory gastroesophageal reflux disease (rGERD) is defined as the persistence of typical symptoms that do not respond to stable, twice-daily proton pump inhibitors (PPI) dosing during at least 12 weeks of treatment. Up to 30% of GERD patients experience rGERD. The factors that can cause rGERD are many and vary in incidence, clinical importance, symptom severity and frequency. Purpose. The assessment of the patient with rGERD must be careful, detailed and should be done step by step, considering that rGERD probable does not have a single underlying cause and may actually describe several disease states. Material and methods. A standard evaluation of rGERD symptoms should include a thorough symptom evaluation, a structural and a functional evaluation of the upper gastrointestinal tract. The symptom assessment include the determination of persistent signs, aggravating factors and presence of alarm symptoms. The instrumental work-up consists in barium swallow, upper GI endoscopy, esophageal 24h pH- and impedance monitoring, esophageal Bilitec test and high-resolution manometry (HRM).Results.The therapeutic approach of the patient with rGERD must be complex and target several pathogenetic mechanisms. There are a myriad of potential therapies that vary in efficacy, invasiveness and accessibility. Lifestyle modifications, such as elevation of the head of the bed at night, weight loss and special diet remain to be recommended as a first-line therapy for rGERD. Pharmacologic treatments include optimization of PPI and associated with other medication, like as H2-blokers, antacids, motility agents, antidepressants, reflux inhibitors, bile acid binder. In some situation, we reccomend various endoscopic procedures or surgeries, such as laparoscopic fundoplication. Nonpharmacologic interventions used in treatment of rGERD include divers therapies: cognitive behavioral therapy, hypnotherapy, biofeedback, alternative and complementary treatments, such as acupuncture, herbal treatments (Rikkunshito) and transcutaneous electrical acustimulation.Conclusion. Management of patients with rGERD is a major clinical challenge for the gastroenterologist, and the multitude of potential therapies that vary in efficacy, invasiveness, and accessibility need to be individualized for each patient

The correlation between laparoscopic anti-reflux surgery outcomes and the efficacy of preoperative acidsuppressive medication

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. Actualmente, fundoplicația laparoscopică (FL) reprezintă „standardul de aur” în tratamentul chirurgical al bolii de reflux gastroesofagian (BRGE). Totuși, majoritatea pacienților operați au un istoric de medicație acidosupresiva cu inhibitori ai pompei de protoni (IPP) preoperator, eficiența acesteia variind mult. Scopul lucrării a fost analiza corelației dintre rezultatele FL și eficiența medicației acidosupresive preoperatorii. Material și metode. Au fost incluși 152 pacienți, ce au suportat FL în perioada anilor 2012-2019. Toți pacienții au primit tratament antisecretor cu IPP, ulterior fiind selectați pentru FL. Succesul operației și calitatea vieții pacienților au fost evaluate utilizând chestionarul GERD-HRQL (Velanovich) și scala Visick. Rezultate. După eficiența terapiei cu IPP, „responderi compleți” – au constituit 44 (28,9 %), „responderi parțiali” - 94 (61,9%) și „non-responderii” - 14 (9,2%). Vârsta bolnavilor a variat între 19 și 76 ani (media – 52 ani); 97 (63,8%) au fost femei și 55 (36,2%) – bărbați. Rezultate excelente și bune (Visick I și II, scor Velanovich stabil mic) s-au determinat în 141 cazuri (92.7%); fără schimbări (Visick III, scor Velanovich elevat) – 9 cazuri (6%); agravarea simptomaticii (Visick IV) – 2 cazuri (1.3%). În același timp, rezultate mai bune s-au observat la „responderi compleți”, față de „responderi parțiali” și „non-responderi” (regresia simptomelor 100% vs 92.5% vs 71.4%, p<0.05). Concluzii. Chirurgia laparoscopică anti-reflux este o metodă eficientă de tratament la toți pacienții cu BRGE. Totuși, eficacitatea terapiei acidosupresive a constituit un factor predictiv pozitiv pentru rezultatul FL. Astfel, în cazul lipsei răspunsului la terapia cu IPP, este necesară documentarea prezenței reale a BRGE și/sau corelației simptom-reflux, pentru a avea rezultate bune postoperatorii.Background. Currently, laparoscopic fundoplication (LF) is the „gold standard” in the surgical treatment of gastroesophageal reflux disease (GERD). However, most operated patients have a history of acid-suppressive medication with proton pump inhibitors (PPIs) preoperatively, which varies in effectiveness. The aim was to analyze the correlation between LF outcomes and the efficacy of preoperative acid-suppressive medication. Material and methods. The 152 patients who underwent LF between 2012-2019 were included. All patients received PPIs therapy and were subsequently selected for LF. The success of the operation and the patients’ quality of life were evaluated using the GERD-HRQL (Velanovich) questionnaire and the Visick scale. Results. Based on the efficacy of PPI therapy, „complete responders” accounted for 44 (28.9%), „partial responders” for 94 (61.9%) and „non-responders” for 14 (9.2%). The age of the patients ranged from 19 and 76 years (mean age: 52 years); 97 (63.8%) were females and 55 (36.2%) – males. Excellent and good results (Visick I and II, low stable Velanovich score) were observed in 141 cases (92.7%); no change (Visick III, elevated Velanovich score) in 9 cases (6%); and worsening of symptoms (Visick IV) in 2 cases (1.3%). At the same time, better outcomes were observed in „complete responders” compared to „partial responders” and „non-responders” (symptoms regression 100% vs 92.5% vs 71.4%, p<0.05). Conclusions. Laparoscopic anti-reflux surgery is an effective treatment method for all patients with GERD. However, the effectiveness of acid-suppressive therapy was a positive predictive factor for LF outcome. Therefore, in case of unresponsiveness to PPI therapy, it is necessary to document the presence of GERD and/or the symptom-reflux correlation, in order to achieve favorable postoperative results

Laparoscopic anti-reflux surgery in patients with systemic sclerosis – report of 2 clinical cases and literature review

Department of General Surgery-Semiology no. 3 of SUMPh „Nicolae Testemițanu” Republic of Moldova, Congresul consacrat aniversării a 75-a de la fondarea Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova, Ziua internațională a științei pentru pace și dezvoltareIntroduction. Systemic sclerosis is a rare autoimmune disease, frequently associated with severe esophageal dysmotility and the occurence of gastroesophageal reflux disease (GERD). The indication of laparoscopic fundoplication in these patients is a challenge, considering the high risk of postoperative dysphagia. Purpose. The aim was to perform the review of literature and to present 2 clinical cases of refractory GERD in case of systemic sclerosis from our own experience, including features and early outcomes of laparoscopic fundoplication. Material and methods. We present the clinical cases of 2 women, 60 and 61 years old, with systemic sclerosis (> 30 years) and refractory GERD, operated during 2019, in the Department of General Surgery no.3. Patients were examined pre- and postoperatively clinically, endoscopically, radiologically and ph-metrically. Quality of life of patients - GERD-HRQL questionnaire (Velanovich). Results. In both cases - the typical GERD symptoms. Preoperative instrumental data: endoscopic - cardia insufficiency gr.II and III (Hill) with esophagitis gr.II-III (Savary-Miller); barium esophagogram - aperistaltic esophagus with high reflux, without hernia; ph-metric - DeMeester index of 10.73 and 18.9 (norm <14.7). In both cases was performed laparoscopic posterior cruroplasties with short Nissen-Rossetti fundoplication. Postoperative - regression of symptoms, moderate dysphagia that has regressed in 2-3 weeks. Healing of esophagitis - in both cases. The Velanovich score decreased from 25 and 26 (preoperative) to 3 and 4 (4 and 6 months postoperatively). Conclusions. Despite the risk of postoperative dysphagia, as esophageal motility is often severely compromised in patients with systemic sclerosis, laparoscopic anti-reflux surgery should be considered an effective treatment for recalcitrant GERD, with good results in selected patients

Managementul disfagiei postoperatorii la pacienții cu boala de reflux gastroesofagian și hernie hiatală

Department of General Surgery-Semiology no. 3, Nicolae Testemitanu SUMPhBackground. Postoperative dysphagia (PD) following a laparoscopic fundoplication (FL) is a common and self-limiting phenomenon in the first postoperative weeks. However, 8-35% of patients suffer from persistent postoperative dysphagia (PPD) lasting more than 12 weeks. Objective of the study. To assess the therapeutic options in patients with DPP after FL, operated for gastroesophageal reflux disease (GERD) and hiatal hernia (HH). Material and Methods. The studied group included 160 patients with GERD, operated in the period 2012-2019 in the Semiotics of General Surgery Clinic no.3. Women were 99 patients (61.8%), men - 61 patients (38.2%). The age of the patients ranged from 19 to 76 years (mean 52 years). Most patients underwent laparoscopic Nissen-Rossetti fundoplication. Results. 70 (46%) patients presented with PD, which resolved without specific treatment within up to 4 weeks. In 2 (1.3%) patients, PPD was noticed, lasting more than 3 months, which required postoperative curative interventions. 1 case was resolved by repeated endoscopic balloon dilation, performed on the 8th and 11th postoperative day, with a positive effect at 3 years of postoperative follow-up. In another case, due to the failure of endoscopic treatment methods, the DPP indicated reoperation by open approach 3 months after the primary LF - Nissen redone on a 54Fr probe. At 7 years of postoperative follow-up, both the control of GERD symptoms and the lack of dysphagia were noticed. Conclusion. PD is a specific complication after FL, with a tendency to self-limitation within 4 weeks. However, in the case of PPD - endoscopic treatment methods are used, and their failure may require a redo surgery.Introducere. Disfagia postoperatorie (DP) în urma unei fundoplicații laparoscopice (FL) este un fenomen comun și autolimitant în primele săptămâni postoperatorii. Totuși, 8-35% dintre pacienți suferă de disfagie postoperatorie persistentă (DPP) cu o durată mai mare de 12 săptămâni. Scopul lucrării. Aprecierea posibilităților curative la pacienții cu DPP după FL, operați pentru boala de reflux gastroesofagian (BRGE) și hernie hiatală (HH). Material și Metode. Lotul studiat a inclus 160 de pacienți cu BRGE, operați în perioada 2012-2019 în Clinica Chirurgie generală-semiologie nr.3. Femeile au constituit 99 paciente (61,8%), bărbații – 61 pacienți (38,2%). Vârsta pacienților a variat între 19 și 76 de ani (media 52 ani). Majoritatea pacienților au suportat fundoplicație Nissen-Rossetti laparoscopică. Rezultate. 70 (46%) pacienți au prezentat DP, care s-a rezolvat fără tratament specific, în decurs de până la 4 săptămâni. La 2 (1,3%) pacienți s-a remarcat DPP, cu durata de peste 3 luni, care au necesitat intervenții curative postoperatorii. 1 caz a fost rezolvat prin dilatare endoscopică repetată cu balon, efectuată la a 8-a și a 11-a zi postoperator, cu efect pozitiv la 3 ani de urmărire postoperatorie. În alt caz, la eșecul metodelor endoscopice de tratament, DPP a impus reoperația prin abord deschis la 3 luni de la cea primară – refacerea Nissen pe un sondă de 54Fr. La 7 ani de urmărire postoperatorie sa remarcat atât controlul simptomelor BRGE, cât și lipsa disfagiei. Concluzii. DP reprezintă o complicație specifică în urma FL, cu tendința spre autorezolvare în decurs de 4 săptămâni. Totuși, în cazul DPP sunt necesare metode endoscopice de tratament, iar la eșecul acestora poate fi impusă operația repetată