Клиническая характеристика HELLP синдрома у пациенток во время перинатального периода

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie Nicolae TestemiţanuSummary: The purpose of the study was to determine the occurrence and clinical features and laboratory of HELLP syndrome in women during the perinatal period. During the years 2008-2010 in Perinatology Center at IMSP SCM nr.1, 52 women of childbearing age with term pregnancy between 25 and 32 weeks were diagnosed with HELLP syndrome based on clinical anamnesis data, complete with laboratory data. Basic clinical signs were: arterial hypertension (prepartum – 88.46%, postpartum – 100%, epigastrium aches, which didn’t cede after the administration of antacids – 76.92% and/or aches in right hypochondrium – 46.15%, headache (prepartum – 76.92%, postpartum – 86.54%), nausea and vomiting – 59.62%, sometimes with “coffee grounds” – 5.77%, eye disturbances – 23.06%, jaundice – 30.77%. Triad typically associated with HELLP syndrome contained 100% thrombocytopenia, the growth of liver enzymes level – 65.38%, hemolytic anemia. This triad is not complete all the time, but thrombocytopenia is present in all the cases.Резюме: Целью данного исследования было определение частоты и характеристик клинических и лабораторных проявлений у пациенток с HELLP синдромом во время перинатального периода. В период с 2008 до 2010 г. в Перинатальном Центре ГКБ №1 и в отделении реанимации РКБ 52 женщинам детородного возраста с беременностью 25-39 недель был поставлен диагноз HELLP синдрома на основании клинико-анамнестических данных, подтвержденных лабораторными исследованиями. Основными клиническими признаками были: артериальная гипертензия (в дородовом периоде – 88.46%, в послеродовом – 100%), боли в эпигастрии, не купирующиеся введением антацидов – 76.92% и /или боли в правом подреберье – 46.15%, головные боли (в дородовом периоде – 76.92%, в послеродовом – 86.54%), тошнота и рвота – 59.62%, иногда „кофейной гущей” – 5.77%, нарушение зрения – 23.06%, желтушность – 30.77%. Триада симптомов характерная для HELLP синдрома содержала в 100% случаев тромбоцитопению, повышение уровня печеночных ферментов – 65.38%, гемолитическую анемию. Данная триада не всегда бывает полной, но во всех случаях встречается тромбоцитопения

Особенности эволюции COVID-инфекции 19 у беременных. Клинический случай

Introduction: Analysis of data from the systemic literature review and meta-analysis of 117 studies with a total of 11758 pregnant women, finds that most pregnant women or infected with SARS CoV-2 infection in the third trimester of pregnancy and maternal mortality is 1.39%. That is why we are looking for solutions in assessing the most appropriate time and way to complete the pregnancy in pregnant women with SARS CoV-2 infection, medium and severe form. Rezults: The analysis of the data of the specialized literature as well as the data of the presented case confirms that the SARS CoV-2 infection starts with a mild form, which worsens and changes into a medium form SARS CoV-2 infection at 7 days from the beginning, and in the presented case it remained 22 days. , as PCR was positive for SARS-CoV2, notwithstanding the fact that her pregnancy was on the 7th day of illness because the pregnancy had a term of 35 weeks, and the AOC (double scar uterus) required that the latter be completed by urgent cesarean section. Conclusions: Completion of pregnancy allows to reduce the action of the enlarged uterus on the diaphragm and lungs as well as the need to administer contraindicated medication during pregnancy. SARS CoV-2 infection complicates the period of lausion (3 days) with hematometer and serum of the postoperative wound (7 days). Extraobstetric complications of SARS CoV-2 Infection were: 10 days after the onset of pneumothorax, pneumomediastinum, cervical subcutaneous emphysema, pleurisy, IRA, ARDS; at day 17 - toxiinfectious and dysmetabolic heart disease with heart failure, posthypoxic encephalopathy, toxic-dysmetabolic, secondary thrombocytosis. At the same time, we mention that from the onset of SARS-CoV2 infection until discharge, hepatic dysfunction with cytolytic syndrome, hydroelectrolytic disorders, toxin I infectious anemia were present.Введение: Анализ данных системного обзора литературы и метаанализа 117 исследований с участием в общей сложности 11758 беременных женщин показывает, что у большинства беременных женщин инфицированние SARS CoV-2 происходит в третьем триместре беременности а материнская смертность составляет 1,39%. Вот почему мы ищем решения для определения наиболее подходящего момента и способа завершения беременности осложненой инфекцией SARS CoV-2 средней и тяжелой форм. Результаты: Анализ данных литературы, а также данные представленного случая подтверждает, что заражение SARS CoV-2 начинается с легкой формы, которая ухудшается и переходит в среднюю форму инфекции SARS CoV-2 через 7 дней после заражения и в данном случае она сохранялась в течение 22 дней столько времени ПЦР на SARS-CoV2 был положительным, несмотря на то, что ее беременность завершилосъ на 7-й день болезни, поскольку срок беременности составлял 35 недель, а АОА (двойной рубец на матке) последняя была завершена операцией кесарево сечение. Выводы: Завершение беременности позволяет уменьшить воздействие увеличенной матки на диафрагму и легкие, а также необходимость назначения противопоказанных лекарств во время беременности. Инфекция SARS CoV-2 осложняет послеродовый период (3 дня) гематометрой и нагноением послеоперационной раны (7 дней). Внеакушерские осложнения инфекции SARS CoV-2 были: через 10 дней после начала заболевание осложняется пневмотораксом, пневмомедиастинум, подкожной эмфиземы шей, плевритом, легочной недостаточностю, РДС; на 17-е сутки - токсико-инфекционно-дисметаболический порожение сердца с сердечной недостаточностью, постгипоксическая энцефалопатия, токсико-дисметаболический синдром, вторичный тромбоцитоз. В то же время отметим, что от начала заражения SARS-CoV-2 до выписки имели место нарушения функции печени с цитолитическим синдромом, гидроэлектролитические нарушения, инфекционная токсическая анемия I степени

Managementul preeclampsiei severe

Catedra Obstetrică şi ginecologie nr. 2, Catedra Anesteziologie şi reanimatologie nr. 2 USMF “Nicolae Testemiţanu”, IMSP Institutul Mamei şi Copilului (IMşiC), Al VI-lea Congres Național de Obstetrică și Ginecologie cu participare internațională, 13-15 septembrie 2018, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Preeclampsia severă constituie una dintre cele mai frecvente complicaţii ale sarcinii, printer cazurile clinice menajate în Centrul Perinatal de nivel III IMPS IMşiC din Republica Moldova. Se atestă la vârsta de gestaţie peste 20 săptămâni şi poate persista pentru 4-6 săptămâni post-partum. Cele mai frecvente manifestări sunt: creşterea valorilor TA >160/110 mmHg, asocierea semnelor de afectare a organelor-ţintă, proteinuria, precum şi patologia fetală (restricţia de creştere intrauterină a fătului). Patologia necesită diagnostic şi tratament riguros, cea mai important etapă de algoritm fiind finalizarea oportună a sarcinii prin operaţie cezariană. Scopul studiului a constat în evaluarea cazurilor clinice de preeclampsia severă în cadrul IMşiC. Material şi metode. Studiul a fost efectuat pe un grup de 1019 paciente diagnosticate cu preeclampsia severă, internate în mod urgent în secţia Reanimare obstetrical-ginecologică (ROG), în perioada anilor 2014-2017, ceea ce a constituit 11,7% din numărul total de paciente internate. Rezultatele studiului. În funcţie de structurarea nozologiilor, s-a constatat că preeclampsia severă a constituit cel mai frecvent diagnostic obstetrical stabilit, monitorizat şi tratat în secţia ROG. Preeclampsia severă a prezentat o rată stabil crescută, pe parcursul perioadei cercetate. În anul 2014, pacientele cu preeclampsie severă au constituit 258 cazuri (15,5%), în anul 2015 – 247 cazuri (12,6%), în anul 2016 – 266 (14,7%) cazuri, iar în anul 2017, diagnosticul constituind 248 cazuri (13,2%). Frecvenţa relativ constantă, în medie de 13-15%, explică aspectul etiopatogenetic strict dependent de modificările pocesului de gestaţie. Vârsta medie a pacientelor a constituit 27±6,9 ani, cele mai complicate cazuri fiind apreciate sub 20 şi peste 38 ani. Patologia s-a manifestat preponderent la primipare (552 cazuri – 54,2 %). Preeclampsia severă s-a complicat prin eclampsie în 18 cazuri constituind 1,8%. Sindromul HELLP a complicat evoluţia sarcinii în 113 cazuri (13%), ponderea cea mai înaltă revenindu-i perioadei anilor 2016-2017, când diagnosticul a fost stabilit în 33 cazuri (12,4%) şi, respectiv, în 32 cazuri (12,9%). Patologia somatică asociată sarcinii a constituit: HTA cronică, boala varice, diabet zaharat, pielonefrtia cronică etc. Toate pacientele au primit terapie intensivă polimodală, fiind cu disfuncţii sau insuficienţe multiple de organe (MODS/MSOF). În toate cazurile menţionate, sarcina a fost finalizată prin operaţie cezariană urgentă. Concluzii. În ultimii ani, preeclampsia severă se apreciază preponderent la primipare, cele mai complicate cazuri fiind determinate la vârsta sub 20 ani şi peste 38 ani. Preeclampsia severă constituie o complicaţie gravă, asociată frecvent cu un şir de complicaţii, tratamentul de bază fiind finalizarea urgentă a sarcinii (de cele mai dese ori prin operaţie cezariană). Se atestă necesitatea informării pacientelor şi familiilor acestora despre riscurile, semnele clinice ale acestei patologii şi necesitatea adresării urgente la serviciul specialiştilor

Spinal anesthesia in obstetrical and gynecological operations

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Catedra Anesteziologie şi Reanimatologie Nr.2Spinal anesthesia is a blockade of all types of somatic and autonomic sensitivity, including muscle relaxation and regional sympathectomy. Spinal anesthesia is widely used worldwide in clinics with obstetric-gynecological profiles

Conduita hemoragiilor post-partum în Republica Moldova

Catedra Obstetrică şi ginecologie nr. 21, Catedra Anesteziologie şi reanimatologie nr. 22, USMF “NicolaeTestemiţanu”, IMSP Institutul Mamei şi Copilului (IMşiC), Al VI-lea Congres Național de Obstetrică și Ginecologie cu participare internațională, 13-15 septembrie 2018, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Hemoragia post-partum (HPP) ca şi cauză directă a deceselor materne, reprezintă 27% la nivel global, în special înţările în curs de dezvoltare, cu resurse economice scăzute. HPP va continua să rămână o problemă actuală, cu repercusiuni asupra vieţii pacientei prin: atonia uterină (26,5%), apoplexia utero-placentară (21,3%), rupture uterină (19,5%), retenţia de resturi placentare (16%), placenta praevia (12,5%), placenta adherens (2,5%), laceraţiile căilor de naştere (1,8%) etc. Scopul studiului a constat în evaluarea conduitei cazurilor clinice diagnosticate cu HPP în Republica Moldova. Material şi metode. Am efectuat un studio retrospectiv descriptiv, pe un eşantion de 57 paciente cu HPP ≥1500 ml, menajate în cadrul IMSP IMşiC şi IMSP SCM nr. 1 pe parcursul anilor 2014-2016. Rezultate şi discuţii. Vârsta medie a lăuzelor a constituit 27±3ani. În peste 50% cazuri, femeile au fost secundipare (29 cazuri – 50,9%). În 30 cazuri (52,6%), s-a determinat istoric obstetrical complicat. Cicatrice pe uter au prezentat 20 paciente (35,1%). În 33 cazuri (57,9%), pacientele au prezentat istoric somatic complicat. Evoluţia sarcinii s-a complicat prin preeclampsie severă 8 cazuri (14,0%). În 42 cazuri (73,7%) sarcina a finalizat prin operaţie cezariană, din cauza cicatricei pe uter după operaţie cezariană anterioară (19 cazuri – 45,2%), fiind apreciate cazuri cicatrice după ≥2 intervenţii şi/sau insuficienţa cicatricei. Cauzele legate de patologia placentei s-au atestat în: 14 (24,6%) cazuri prin placenta accreta, în 10 (17,5%) cazuri prin placenta praevia şi în 7 (12,3%) cazuri prin dezlipirea prematură a placentei normal inserate. În 6 (10,5%) cazuri, extracţia fătului a avut loc prin placenta cezareea. HPP datorate resturilor placentare au fost în 3 cazuri (5,2%), atonia uterină a fost apreciată într-un caz (1,8%). Alte 9 paciente (15,8%) au suportat laceraţii profunde ale vaginului şi perineului, iar într-un caz (1,8%) a avut loc ruptura de uter. Cea mai înaltă rată a HPP i-a revenit placentei accreta (14 cazuri – 24,6%), incidenţa acestei patologii crescând alarmant în ultimii ani. Volumul estimat al hemoragiei a fost: 3000 ml – în 4 (7,0%) cazuri. Subestimarea volumului de sângerare a constituit 500 ml în 5 (8,8%) cazuri, între 500-1000 ml – în 7 cazuri (12,3%), iar ≥1000 ml – într-un caz (1,8%). La 35 paciente (61,4%) a fost stabilit sindromul CID, în cadrul căruia s-au determinat: hematom retroperitoneal la 7 (15,6%) lăuze; hemoragii din vasele mici ale ligamentului lat – 2 (3,5%) femei; hematom al vaginului – într-un caz (1,8%). Concluzii. HPP practic în jumătate din cazuri sunt favorizate de patologia de inserţie a placentei, ultima fiind determinată de creşterea ratei de naşteri prin operaţie cezariană. Mortalitatea şi morbiditatea maternă sunt reduse dacă naşterea este realizată de o echipă multidisciplinară competentă, care acordă ajutor medical specializat printr-o abordare standartizată

Miom uterin in sarcină. Miomectomia

Background. Fibroids are the most common benign tumors in women of reproductive age. The prevalence is approximately 2%, ranging from 0.1% to 12.5. Most pregnant women with uterine myomas do not experience any symptoms, whereas 10–30% develop complications. Objective of the study. Appreciating the optimal timing of myomectomy during pregnancy. Results. Patient X term of pregnancy 23 weeks, hospitalized with acute pain under the left and right costal rim, irradiation in the bilateral lumbar region and with signs of peritoneal irritation. On the left side of the uterus, there is a hard, painful, round mass, measuring 11x7 cm. The USG found the viability of the fetus and the subserosal myoma, dimensions 129x76x78 cm with necrosis area. The decision to perform urgent surgery was made in the council. The giant pedunculated myoma was found intraoperatively, measuring 12x8 cm with signs of necrosis, growing in myometrium. Myomectomy was performed. The postoperative period, due to the complex drug treatment, was uneventful. The patient was discharged on the 10th day postoperatively with successful pregnancy outcome. Conclusions. Pregnancy in patients with uterine fibroids should be considered with high risk, as it can be complicated by necrosis and myomectomy requires strict indications.Introducere. Fibroamele sunt cele mai frecvente tumori benigne ale femeilor în vârstă reproductivă. Prevalența este de aproximativ 2%, variind de la 0,1% la 12,5%. Majoritatea femeilor însărcinate cu miom uterin nu prezintă acuze, în timp ce 10-30% dezvoltă complicații. Scopul lucrării. Aprecierea momentului oportun de miomectomie în timpul sarcinii. Caz clinic. Pacienta X, termenul de sarcină 23 săptămâni amenoree, se internează cu dureri acute sub rebordul costal stâng, drept, iradiere în regiunea lombară bilateral și cu semne de excitare peritoneale pozitive. Pe stânga lateral de uter, se determina o formațiune dură, doloră, rotunda, de dimensiuni 11x7 cm. La ecografie s-a constatat viabilitatea fătului și nodul miomatos subseros, de dimensiuni 129x76x78mm cu zona de necroză. S-a luat decizia de a efectua intervenția chirurgicala urgentă. Intraoperator s-a depistat nodul miomatos gigant, dimensiunile 12x8 cm cu semne de necroză, pe picioruș cu baza lată, concrescut in miometru. S-a efectuat miomectomia. Perioada postoperatorie, datorită tratamentului complex medicamentos, fără complicații. S-a externat cu sarcina in evoluție la a 10 zi postoperator. Concluzie. Sarcina la pacientele cu miom uterin trebuie considerată cu risc înalt, deoarece se poate complica cu necroză iar miomectomia necesită indicații stricte

UTERINE MYOMA IN PREGNANCY. MYOMECTOMY.

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. Fibroamele sunt cele mai frecvente tumori benigne ale femeilor în vârstă reproductivă. Prevalența este de aproximativ 2%, variind de la 0,1% la 12,5%. Majoritatea femeilor însărcinate cu miom uterin nu prezintă acuze, în timp ce 10-30% dezvoltă complicații. Scopul lucrării. Aprecierea momentului oportun de miomectomie în timpul sarcinii. Caz clinic. Pacienta X, termenul de sarcină 23 săptămâni amenoree, se internează cu dureri acute sub rebordul costal stâng, drept, iradiere în regiunea lombară bilateral și cu semne de excitare peritoneale pozitive. Pe stânga lateral de uter, se determina o formațiune dură, doloră, rotunda, de dimensiuni 11x7 cm. La ecografie s-a constatat viabilitatea fătului și nodul miomatos subseros, de dimensiuni 129x76x78mm cu zona de necroză. S-a luat decizia de a efectua intervenția chirurgicala urgentă. Intraoperator s-a depistat nodul miomatos gigant, dimensiunile 12x8 cm cu semne de necroză, pe picioruș cu baza lată, concrescut in miometru. S-a efectuat miomectomia. Perioada postoperatorie, datorită tratamentului complex medicamentos, fără complicații. S-a externat cu sarcina in evoluție la a 10 zi postoperator. Concluzie. Sarcina la pacientele cu miom uterin trebuie considerată cu risc înalt, deoarece se poate complica cu necroză iar miomectomia necesită indicații stricte.Background. Fibroids are the most common benign tumors in women of reproductive age. The prevalence is approximately 2%, ranging from 0.1% to 12.5. Most pregnant women with uterine myomas do not experience any symptoms, whereas 10–30% develop complications. Objective of the study. Appreciating the optimal timing of myomectomy during pregnancy. Results. Patient X term of pregnancy 23 weeks, hospitalized with acute pain under the left and right costal rim, irradiation in the bilateral lumbar region and with signs of peritoneal irritation. On the left side of the uterus, there is a hard, painful, round mass, measuring 11x7 cm. The USG found the viability of the fetus and the subserosal myoma, dimensions 129x76x78 cm with necrosis area. The decision to perform urgent surgery was made in the council. The giant pedunculated myoma was found intraoperatively, measuring 12x8 cm with signs of necrosis, growing in myometrium. Myomectomy was performed. The postoperative period, due to the complex drug treatment, was uneventful. The patient was discharged on the 10th day postoperatively with successful pregnancy outcome. Conclusions. Pregnancy in patients with uterine fibroids should be considered with high risk, as it can be complicated by necrosis and myomectomy requires strict indications

Дистрофические расстройства печени у беременных, ведущие к острой печеночной недостаточности

Summary: Hepatic pathology in pregnancy can have fatal implications for both the mother and the fetus. Disturbances of the hepatic function of pregnant women are divided into two groups: pregnancy-specific diseases (pregnancy intrahepatic cholestasis, pregnancy acute hepatic adipose dystrophy (DAAHS), HELLP syndrome) and pregnancy independent hepatic diseases (acute viral and iatrogenic hepatitis, chronic hepatitis, cirrhosis, benign hyperbilirubinemia, gallstones) the pregnancy occurrence background. Dystrophic hepatic disorders in pregnancy, both pregnancy acute hepatic adipose dystrophy and HELLP syndrome precipitate dramatic complications for mother and fetus, manifested by distinct signs of acute hepatic deficiency with frequent development of multiple organ dysfunction syndrome. The differential diagnosis of these two forms of acute hepatic dystrophy does not simplify the intensive therapy care, because the similarity of pathological processes in these syndromes requires the admission to intensive therapy care units, for cardiopulmonary monitoring and argues for the same intensive treatment, including obstetrical tactics.Pезюме: Патология печени во время беременности может иметь фатальные последствия для матери и плода. Нарушения функции печени у беременных женщин делятся на две группы: обусловленные беременностью (внутрипеченочный холестаз беременности, острая жировая дистрофия печени, HELLP синдром) и независимые от беременности (ятрогенный острый вирусный гепатит, хронический гепатит, цирроз печени, доброкачественная гипербилирубинемия, камни в желчном пузыре), на фоне которых наступает беременность. Дистрофические расстройства печени во время беременности, такие как острая жировая дистрофия печени и HELLP синдром, дают осложнения для матери и плода, с проявлением отчетливых признаков острой печеночной недостаточности с частым развитием синдрома полиорганной недостаточности. Сходство патологических процессов этих синдромов требует госпитализации в отделение интенсивного лечения, для мониторинга и интенсивной терапии, а также для определения акушерской тактики

POSTOPERATIVE DELIRIUM - A NEW CHALLENGE?

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. Delirul postoperator (DPO) este o ,,disfuncție acută a creierului”, o tulburare severă a cogniției și a stării de conștiență, dezvoltată la 20-50% din pacienții supuși intervențiilor chirurgicale. DPO se dezvoltă în primele ore sau 5 zile după operație. DPO poartă un caracter fluctuant tip hiperactiv, hipoactiv sau mixt. DPO nediagnosticat este însoțit de un prognostic rezervat, creșterea perioadei de spitalizare, a morbidității și mortalității. Scopul lucrării. Evaluarea gradului de identificare DPO la pacienții post chirurgicali în UTI. Material și metode. Studiu retrospectiv. Au fost analizate fișele medicale a pacienților după intervenție chirurgicală pe anul 2022 din UTI a SCR „Timofei Moșneaga”. Rezultate. Din 1445 de fișe medicale diagnosticul de DPO a fost identificat la 37 de pacienți (2,56%). Vârsta medie a fost de 60±14 ani; >65 ani -36,84% și 65 years – 36.84% and <65 years – 63.16%. Females - 24 (42.86%) and 32 males (57.14%). Among them in the first 24 hours 30 (81.08%) patients developed OPD. The remaining 7 (18.91%) cases developed during the following days. OPD occurred in patients undergoing surgery: cardiac surgery (valvuloplasty) - 9 (24.32%); colorectal surgery - 8 (21.62%), vascular surgery in 7 (18.91%), gastric resection 6 (16.21%), urological surgery (prostate adenoma) with trans-urethral approach (TURP) 5 (13.51%), ophthalmological surgery - 2 (5.40%). All identified cases of OPD were hyperactive type. Among patients with OPD 5 (13.51%) had pre-existing stroke; 21 (56.76%) - atrial fibrillation; 22 (59.46%) - chronic alcohol users. In 12 (34.43%) patients were identified intra-operatively low O 2 consumption (VO 2 <150 dl/l), and in 17 (45.95%) - TAM < 65 mmHg of duration (15-20 min) with need of vasoactive substances. Conclusion. POD is underdiagnosed in the ICU and hypoactive type delirium is overlooked. As timely assessment of POD may decrease diagnostic and therapeutic costs, further studies are needed to assess the causes of POD

Контроль боли в родах

Catedra Obstetrică şi ginecologie nr. 2, USMF “NicolaeTestemiţanu”, Catedra Anesteziologie şi reanimatologie nr. 2, USMF “NicolaeTestemiţanu”, IMSP Institutul Mamei şi CopiluluiSummary. Birth giving is a physiological process, probably being the most painful experience a woman has to pass through. The woman’s ability to face the labor pain depends on factors as the parity, the previous birth experience, the onset of the labor, the associated maternal and fetal diseases, the emotional support and psycho-social aspects, the level of antenatal birth readiness and education. During birth, the pain has a diffuse localization, having a somatic origin during the first period and a well localized, visceral origin during the expulsion. The main factors that have an influence on the distribution and perception of the pain in labor are the dilatation of the cervix, uterine contractions, the distension of the birth canal, the perineum, and the inferior uterine segment, etc. Pain during labor can be attenuated by nonpharmacological remedies, epidural or general analgesia. Epidural analgesia represents the gold standard of pain control in labor. The advantages of the epidural analgesia are the high effectiveness and the easiness of administration, the fact of keeping the patient in a clear conscience and implied in the process, diminishing the sensation of pain and no effect upon the contractions and the mother’s and the baby’s state. The literature suggests that a woman’s demand for analgesia is a sufficient indication for applying it in labor. Despite that, in each case, the decision should be taken individually. A systematic review showed that epidural analgesia is associated with an increased length of the second stage of labor, and increased oxytocin usage, and instrumentally assisted births, without influencing the rate of cesarean sections. Most of the patients (82%) understand that birth-giving is a painful process and desire to diminish the ache, requesting and applying different methods for painkilling. When evaluating the analgesia in labor, factors like the woman’s content should be taken into consideration together with the level of obtained pain release.Резюме. Роды – это физиологический процесс, который также является наиболее болезненным опытом в жизни женщины. Способность женщины, справиться с болью во время родов зависит от следующих факторов: количество родов, опыт предыдущих родов, способ начала родов, патология матери и /или плода, эмоциональная поддержка, психосоциальный уровень, антенатальное обучение, информированность. Боль в первом периоде родов воспринимается как нелокализованная, соматическая, а в потужном периоде как локализованная, висцеральная. Основными факторами, влияющими на появление и ощущение боли во время родов являются: открытие шейки матки, сокращение матки, растяжение нижнего сегмента и промежности, воздействие предлежащей части на костный таз и мягкие ткани. Уровень болевых ощущений в родах можно уменьшить при помощи: нефармакологических средств, эпидуральной или общей аналгезии. Эпидуральная аналгезия является золотым стандартом в борьбе с болевым синдромом в родах. Преимуществами эпидуральной анальгезии являются: высокая эффективность, сохранение ясного сознания роженицы и ее активное участие, снижение интенсивности болевого синдрома, отсутствие угнетающего эффекта на сократительную активность матки и состояние матери и плода. Авторы исследований посвященных болевому синдрому в родах, свидетельствуют о том, что желание матери является достаточным показателем для применения анальгезии в родах, однако решение должно приниматься индивидуально. Систематический обзор показал что эпидуральная анальгезия ведет к удлинению второго периода родов, повышению частоты стимуляции окситоцином и инструментальных родов, но не влияет на частоту кесарева сечения. Большинство беременных (82%), зная о наличии болевого синдрома при родах, прибегают к различным методам облегчения боли. Оценка обезболивания в родах требует анализа удовлетворенности женщин, одновременно с полученным эффектом обезболивания