The retroperitoneal hemorrhages and forensic significance

Clinica Chirurgie N1 “N. Anestiadi”, Laboratorul Chirurgie HPB, USMF „N. Testemițanu”, Chişinău, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Introducere: Hemoragiile retroperitoneale (HRP) ocupă un loc important în chirurgia de urgență, rămânând o problemă greu de explorat, având o influență nefavorabilă asupra tratamentului pacienților cu traumatism asociat. Scopul: Evaluarea comparativă a datelor clinice şi morfopatologice a HRP în traumatismul asociat. Material si metode: Studiul include prelucrarea datelor a 63 victime cu traumatism asociat, complicat cu HRP, bazat pe analiza comparativă a datelor expertizei medico-legale şi clinice. Cauzele traumei: accidente rutiere-44(69,84%), catatrauma-15(23,8%), strivire-4(6,34%) cazuri. Metode: examen clinic, radiologic, USG, TC, laparoscopia, laparotomia, metode complexe morfopatologice. Rezultate: Examinările lotului de studiu: USG-14(22,22%); examenul radiologic-63(100%), TC-3(4,76%) cazuri. S-a efectuat: laparoscopia-13(20,63%), laparotomia de urgență-50(79,36%) cazuri. La toți pacienți s-a depistat fracturi ale bazinului, lezarea organelor interne: ficat-18, splină-21, rinichi-6, vezica urinară-12, intestin-11 cazuri, etc. HRP s-a depistat la 51 accidentați, în următoarele zone de răspândire a HRP: zona I-1, II-6, III-15, mixtă-29 cazuri. Necătând la tratamentul efectuat, din cauzele multiple şi severitatea traumatismului (media ISS=47,28±17,68), pacienții au decedat. Cauzele decesului: şoc ireversibil(24), insuficiența poliorganică (27), insuficiența cardio-vasculară(6), complicații septice(3), traumatism cranio-cerebral grav(3). Examenul medico-legal a completat şirul de leziuni ale organelor interne, inclusiv la 12 decedați, numai la autopsie, a fost depistată HRP şi zonele ei de răspândire: la 9-în zona III, la 3-zona mixtă. Concluzie: Semnificația medico-legală este indiscutabilă în aprecierea precisă a leziunilor organelor interne şi răspândirea zonală a HRP. Studiul comparativ a datelor clinice şi expertizei medico-legale a demonstrat, că zonele de răspândire a HRP depistate în clinică, în majoritate coincid cu datele expertizei medico-legale.Introduction: The retroperitoneal hemorrhages (HRP) occupies an important place in emergency surgery, remaining a difficult issue to explore, having a negative influence on the patients treatment in associated trauma, complicated with HRP. Aim: The comparative evaluation of clinical and pathological data of HRP in the associated trauma. Material and methods: The study includes the processing data of 63 victims with associated trauma, complicated with the retroperitoneal hemorrhage, based on the comparative analysis of forensic and clinical data. The causes of trauma: car accident-44(69,84%), katatrauma-15(23,8%), compression-4(6,34%) cases. Methods: general clinical examination, USG, X-ray, TC, laparoscopy data, laparotomy, forensic results with the complex morph-pathological methods. Results: The study group were examined: USG-14(22,22%), X-ray-63(100%), TC-3(4,76%) cases. It was made: laparoscopy-13(20,63%), emergency laparotomy-50(79,36%) cases. All patients were diagnosed with pelvic fractures; damage of the internal organs: liver-18, spleen-21, kidney-6, urinary bladder-12, bowel-11 cases, etc. HRP was detected in 51 cases, in the following areas of the spread of the HRP: zone I-1, II-6, III-15, combined-29 cases. Regarding to the treatment made, due to multiple causes and the severity of trauma (mean ISS=47,28±17,68) patients died. The death causes: irreversible shock(24), MODS(27), cardiovascular shortage(6), septic complications(3), severe skull-cerebral trauma(3). Forensic examination completed the row of injuries of the internal organs, including 12 deaths, only at the autopsy, HRP and the zones of the spread were traced out: in 9cases-in zone III, 3–mixed zones. Conclusion: Forensic significance is indisputable accurate in assessing damage internal organs and zonal spread of HRP. The compared study of clinic and forensic expertise data demonstrated that spreading zones of HRP detected in hospital, mostly coincide with forensic expertise data

Causes of unfavorable evolution of pancreatic trauma

Catedra de chirurgie nr. 1 “Nicolae Anestiadi”, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ”Nicolae Testemițanu”, IMSP Institutul de Medicină Urgentă, Laboratorul Chirurgie Hepato-Pancreato-Biliară, Chișinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Rezultatele tratamentului chirurgical în traumatismul pancreatic (TP) nu sunt considerate satisfăcătoare din cauza persistenței mortalității cu o frecvență de 13,8-39,4%. Complicația specifică - pancreatita acută posttraumatică (PAPT) se dezvoltă practic după fiecare intervenție chirurgicală cu o frecvența de 25,9-85,7%. Scopul: Analiza cauzelor rezultatelor nefavorabile în tratamentul TP. Material și metode: S-au studiat retrospectiv rezultatele tratamentului chirurgical a 70 pacienți cu TP, și anume complicațiile postoperatorii și letalitatea specifică și nespecifică. Criteriile de includere: vârsta >18 ani și intervenția urgentă; de excludere - decedații 24 ore . Rezultate: În perioada postoperatorie la 48 pacienți au fost depistate complicații specifice, cele mai frecvente fiind pancreonecroza (23 pts), PAPT interstițială și fistulele pancreatice (respectiv câte 11 pts.). Peste 48 ore au decedat 14 pacienți. Letalitatea specifică a constituit 9,6%, nespecifică - 12,4%. În dependență de intervențiile efectuate, complicațiile specifice și letalitatea au fost mai scăzute la drenarea închisă a BO, intervențiile fiind efectuate în gr. I-II de leziune vs gr. III-V (62,2% și 5,3% vs 85,7% și 42,9%). La prezența hemoragiilor s-a stabilit, că suturarea ermetică a țeusuturilor pancreatice a majorat frecvența complicațiilor specifice și letalității vs suturarea neermetică (91,6% și 16,3% vs 60,8% și 9,2%). Administrarea tratamentul medicamentos pentru PAPT, mai ales cu includerea Sandostatinei a diminuat rata complicațiilor și letalității specifice în comparație cu neadministrarea preparatului (56,5% și 4,7% vs 83,2% și 12,3%). Concluzii: Evoluția nefavorabilă a TP este urmare a suturării ermetice a plăgilor, drenării incorecte a BO și omiterii profilaxiei medicamentoase.Background: The outcomes of the surgical treatment in pancreatic trauma (PT) are not considered satisfactory because of the persistence of a high mortality rate, reaching 13,8-39,4%. The specific complication is posttraumatic acute pancreatitis (PTAP) that it develops after each surgical intervention in practice with a frequency between 25,9 and 85,7%. Aim of the study: Analysis of causes unfavorable results (outcomes) in the treatment of pancreatic treatment Methods and materials: The results of surgical treatment were retrospectively evaluated in 70 patients with pancreatic trauma according to (by) postinterventional complications and specific/non-specific lethality. Inclusion criteria were: age greater than 18 years and emergency surgery. Exclusion criteria were: died patients within 48 hours after hospitalization and hospitalization greater than 24 hours. Results: During the postoperative period specific complications were found in 48 patients, the most common being pancreonecrosis in 23 patients, PTAP interstitial and pancreatic fistula in 11 patients, respectively. After 48 hours 14 patients died. Specific lethality was 9.6% and non-specific lethality - 12.4%. Depending on the performed intervention, specific complications and lethality were lowered to the closed drainage of omental bursa (OB), the interventions being made in gr. I-II of lesions vs gr. III-V (62,2% and 5,3% vs 85,7% and 42,9%). In the presence of haemorrhages, it was established that the hermetic suture of pancreatic tissues increased the frequency of specific complications and lethality versus non-ermetic suture (91,6% și 16,3% vs 60,8% și 9,2%). Administration of drug therapy in PTAP, especially with the including of Sandostatin, reduced the rate of complications and specific lethality instead of non-administration of the medicine (56,5% și 4,7% vs 83,2% și 12,3%). Conclusions: The unfavorable evolution of PT is due to ermetic suturing of wounds, incorrect drainage of OB and omission of drug prophylaxis

Simultaneous solving of concomitence of chronic calculous cholecystitis and ventral hernia

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „NicolaeTestemiţanu”, Instituţia Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal “Sfântul Arhanghel Mihail”, Chişinau, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Asocierea litiazei biliare cronice cu o hernie ventrală prezintă o provocare pentru orice chirurg în alegerea volumului, tipului și etapelor intervenției chirurgicale. Material si metode: Este expusă analiza a 23 (1,52%) cazuri de intervenții simultane de colecistectomie laparoscopică (CL) și reparație a defectului herniar, selectate din 1512 cazuri de CL, tratate în SC ”Sf.Arh.Mihail” în perioada 2013 – 2018. Defectele de herniere au fost localizate: hernii ombilicale - 13, hernii epigastrice - 7, eventrații postoperatorii – 3. Rezultate: CL s-a practicat în prima etapă operatorie. Aplicarea primului port a fost dependentă de dimensiunile și localizarea herniei: 12 cazuri - supraombilical, 6 –subombilical, 5 - transherniar sub control digital. Trocarele ajutătoare amplasate tipic. Colecistectomie retrogradă cu evacuarea piesei prin incizia primului port. Ulterior efectuată herniotomie. Hernioplastie diversificată dependent de dimensiunile și tipul herniei: cu proteză sintetică ”Promesh ” 16 cazuri (3 - amplasate intraabdominal, 13 - subaponeurotic), plastie procedeul Mayo – 4 cazuri, plastie procedeul Sapejco – 3 cazuri. Morbiditate și mortalitate postoperatorie absentă. Concluzie: Tratamentul chirurgical simultan, constituie intervenția preferabilă în soluționarea litiazei biliare simptomatice și a herniei ventrale concomitente. Utilizarea protezei sintetice în închiderea defectului de herniere reduce riscul recurenței herniilor.Introduction: The association of chronic biliary lithiasis with a ventral hernia presents a challenge for any surgeon in choosing the volume, type and stages of surgery. Material and methods: The analysis of 23 (1.52%) cases of simultaneous intervention of laparoscopic cholecystectomy (LC) and repair of hernia defect, selected from 1512 LC cases treated in Clinical Hospital "Sf.Arh.Mihail" during 2013 - 2018, is exposed. The location of hernia defect was: umbilical hernia – 13 cases, epigastric hernia – 7 cases, postoperative hernia – 3 cases. Results: LC was performed in the first operative step. The application of the first port was dependent on the size and location of the hernia: 12 cases – over the navel, 6-under the navel, 5-through the hernia under digital control. Helpful ports standard located. Retrograde cholecystectomy with evacuation of the piece through the first port incision. Herniotomy was subsequently performed. Various hernioplasty depending on the hernia size and type it was been done: with synthetic prosthesis "Promesh" 16 cases (3-placed in the abdomen, 13 – under the aponeurosis), Mayo procedure plasty - 4 cases, Sapejco procedure plasty - 3 cases. Postoperative morbidity and mortality absent. Conclusion: Simultaneous surgical treatment is most common intervention in solving of symptomatic chronic calculous cholecystitis and concomitant ventral hernia. The use of synthetic prosthesis in closing the hernia defect reduces the risk of recurrence of hernias

Fournier's gangrene: summary of 8 years of clinical experience

Catedra Chirugie nr.1 „N.Anestiadi”, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Spitalul „Sf.Arhanghel Mihail”, Chişinau, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Gangrena Fournier este o fasciită necrozantă care implică zona genitală şi perineul, progresează spre coapse şi peretele abdominal prin trabeculele fasciale. Material şi metode: Experienţa noastră include opt pacienţi cu gangrena Fournier, trataţi pe parcursul anilor 2006-2014. Repartizarea după sex a fost: 5 femei şi 3 bărbaţi. În etiologia bolii putem evidenţia calea ano-rectală (2 cazuri), infecţia urogenitală (3 cazuri) şi infecţia pielii (3 cazuri). Diagnosticul a fost stabilit în baza tabloulului clinic şi examenului ultrasonor. Toţi pacienţii au beneficiat de debridare chirurgicală radicală imediată, necrozectomii seriate, antibioticoterapia combinată şi terapie intensivă. Numărul de operaţii seriate a variat de la 4 până la 13. Rezultate: În urma tratamentului efectuat am obţinut stoparea procesului de necroză la 7 pacienţi. Doi pacienţi au evoluat spre septicemie cu hemocultură pozitivă. La un pacient sa dezvoltat şocul toxico-infecţios. Analiza bacteriologică din plagă a determinat: Staphylococcus aureus (2 cazuri), Enterococcus faecium (un caz), Escherichia coli (2 cazuri), floră mixtă (3 cazuri). Mortalitatea a fost de 37,5%. Concluzii: Stabilirea precoce a diagnosticului şi debridarea primară imediată urmată de necrozectomii etapizate stau la baza evoluţiei favorabile a procesului necrotico-septic. Antibioticoterapia efectuată prin asocierea a 3 antibiotice cu diferit spectru de acţiune împiedică răspândirea procesului putrid şi generalizarea infecţiei. Mortalitatea înaltă în gangrena Fournier este dic tată de insuccesele terapiei intensive în stările septice avansate cu comorbidităţi severe, în pofida metodelor contemporane de tratament chirurgical.Introduction: Fournier's gangrene is a necrotizing fasciitis which involves the genitals regions and perineum, spreading to thighs and abdominal wall through fascial trabeculae. Material and methods: Our experience includes eight patients with Fournier's gangrene treated during 2006-2014. Distribution by gender: 5 women and 3 men. In the etiology of the disease we can highlight ano-rectal way (2 cases), urogenital infection (3 cases) and skin infection (3 cases). The diagnosis was based on clinical features and ultrasound exam. All patients underwent immediate radical surgical debridement, serial necrosectomy, combined antibiotic therapy and intensive care. Number of serial operations ranged from 4 to 13. Results: After the provided treatment we were able to stop the process of necrosis in 7 patients. Two patients progressed to sepsis with positive blood test. Toxico-infectious shock was present in one patient. Bacteriological analysis showed: Staphylococcus aureus (2 cases), Enterococcus faecium (one case), Escherichia coli (2 cases), and mixed flora (3 cases). Mortality was 37.5%. Conclusions: Early diagnosis establishment and immediate primary debridement followed by serial necrosectomy is the base of the favourable evolution of the necrotic septic process. Antibacterial therapy carried out by the association with 3 different action spectrum antibiotics prevent the spread of the putrid process and generalized of infection. High mortality in Fournier's gangrene is a consequence of failures in intensive care in advanced sepsis with severe comorbidities, in spite of the contemporary methods of the surgical treatment

Tension umbilical hernias with ascitis resolved by preperitoneal fenestration

Spitalul ,,Sf. Arhanghel Mihail”, Catedra de chirurgie nr.1 ,,Nicolae Anestiadi”, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ,,Nicolae Testemițanu”, Chișinau, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Cirozele hepatice cu ascită progresivă sunt cauza etiologică preponderentă în apariția herniilor ombilicale de tensiune cu sindrom de compartiment abdominal. Material și metode: Studiul cuprinde 47 pacienți operați în perioada anilor 2008–2018. Repartizarea pe sex: femei (32), bărbați (15). Vârsta medie a fost 52,2±9,26 ani. Etiologia cirozelor hepatice au fost hepatitele virale (HV): HVC–12(25,53%), HVB–9(19,15%), HVB+D–10(21,28%), HVB+C–5(10,64%), hepatită toxică–11(23,4%). Pacienții operați prin herniotomie cu excizie de ombilic și plastie utilizând grefa din polipropilenă prin metoda TENSION FREE de substituție și fenestrarea cavității peritoneale în spațiul subcutanat anterior. Cavitatea abdominală drenată cu tub din silicon nr. 14. Postoperator la 4-6 zi s-a utilizat metoda de marcare pigmentară cu albastru de metilen a lichidului ascitic. Rezultate: În perioada postoperatorie precoce prin marcarea lichidului ascitic constatăm pigmentarea țesutului subcutanat al peretelui abdominal, care ulterior s-a eliminat cu urina. S-au prezentat la control programat repetat la 1 lună–28(59,57%) pacienți, la 3 luni– 21(44,68%) pacienți, la 6 luni–14(29,78%) pacienți cu ascită abdominală cantitate moderată confirmată imagistic fără sindrom de compartiment abdominal marcat. Concluzii: Migrarea lichidului abdominal în spațiul subcutanat prin fenestrare ombilicală contribuie la rezorbția lui în vena cavă inferioară ocolind sistemul portal, asftel micșorând hipertensiunea portală și volumul ascitei.Background: Hepatic cirrhosis with progressive ascites is the prevalent etiological cause in the occurrence of the tension umbilical hernias with abdominal compartment syndrome. Methods and materials: The study includes 47 patients operated during 2008-2018. Distribution by sex: women (32), men (15). The mean age was 52.2 ± 9.26. The etiology of hepatic cirrhosis was viral hepatitis (HV): HVC–12(25.53%), HVB–9 (19.15%), HVB+D–10(21.28%), HVB+C–5(10,64%), toxic hepatitis–11(23.4%). Patients operated by umbilical excision hernioplasty using the polypropylene graft by the TENSION FREE method and the fenestration of the peritoneal cavity in the anterior subcutaneous space. Abdominal drainage cavity with silicone tube No. 14. Postoperatively, 4-6 days, the pigmentation method with blue methylene of the ascitic fluid was used. Results: In the early postoperative period, by marking the ascitic fluid, we found pigmentation of the subcutaneous tissue of the abdominal wall, which was subsequently eliminated with urine. Coming for a repeated control in 1 month–28(59.57%) patients, 3 months–21(44.68%) patients, 6 months–14(29.78%) patients with moderate abdominal ascites confirmed by ultrasound exam without severe abdominal compartment syndrome. Conclusion: Migration of the abdominal fluid into the subcutaneous space by umbilical fenestration contributes to its resorption in the inferior cava vein bypassing the portal system, as well as reducing the portal hypertension and the volume of ascites

Interscapulotoracic amputation for recurrent malignant hemorrhagic tumor (Case report)

Catedra Chirugie 1 „N. Anestiadi”, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Spitalul „Sf.Arhanghel Mihail”, Chișinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Amputaţia interscapulotoracică este o procedură chirurgicală majoră care este rezervată pentru îndepărtarea tumorilor mari, multifocale sau recurente care afectează umărul și extremitatea superioară. Caz clinic: Pacienta T, 30 ani a fost internată în mod urgent în secţia de reanimare cu o tumoră malignă recidivantă în distrucţie cu hemoragie activă la nivelul centurii scapulare. Hemoleucograma la internare: Hb – 27g/l, Er – 1,39x1012/l, L – 17,1x106 /l, Tr – 380x106 /l. Ultrasonografia abdominală a determinat o hepatomegalie cu o formaţiune de volum în S5 (Mt). Examenul radiologic relevă o formaţiune de volum la nivelul articulaţiei scapulo-humerale stângi cu invazia în ţesuturile moi. După un tratament conservator de corecţie și reechilibrare a homeostazei pacienta a fost operată: amputaţie interscapulotoracică pe stânga. Perioada postoperatorie a decurs favorabil. Pe parcursul tratamentului au fost transfuzate 12 doze de concentrat eritrocitar și 4 doze de plasmă proaspăt congelată. Hemoleucograma la externare: Hb – 88g/l, Er – 3,18x1012/l, L – 11,5 x106 /l, Tr – 220x106 /l. Pacienta s-a aflat în staţionar 13 zile/pat și a fost externată în stare satisfăcătoare. Histologia: Limfosarcom. Concluzii: Amputaţia interscapulotoracică este o procedură sigură de tratament pentru tumorile avansate, recidivante și cele hemoragice ale centurii scapulare și ale extremităţii superioare. Pentru minimalizarea pierderilor sangvine este necesar de efectuat controlul vascular prin ligaturarea arterei subclavia. Variantele histologice ale tumorilor centurii scapulare sunt diferite forme de sarcoame, melanoame, limfoame, carcinoame neuro-endocrine.Introduction: Interscapulotoracic amputation is a major surgical procedure to remove large, multifocal or recurrent tumors which affect shoulder and upper extremity. Clinical case: Patient T, female, 30 years old was hospitalized emergency in the intensive care unit with recurrent malignant tumor with destruction and active bleeding at the level of scapular girdle. The blood test at admission: Hb – 27g/l, RBC – 1,39x1012/l, WBC – 17,1x106 /l, PLT – 380x106 /l. Abdominal ultrasound revealed hepatomegaly with a mass in the S5 (Mt). Radiological examination revealed a mass in the region of left scapular-humeral joint with deep invasion of the soft tissues. After a conservative treatment for homeostasis correction and re-equilibration the patient was operated: left interscapulotoracic amputation. The postoperative period was uneventful. Twelve doses of RBC concentrate and 4 doses of fresh frozen plasma were transfused during the treatment. The blood test at the discharge: Hb – 88g/l, RBC – 3,18x1012/l, WBC – 11.5x106 /l, PLT – 220x106 /l. The patient hospital stay was 13 days and she was discharged in satisfactory condition. Histopathology: lymphosarcoma. Conclusions: Interscapulotoracic amputation is a safe treatment procedure for advanced, recurrent and bleeding tumors of the shoulder girdle and upper extremity. To minimize blood loss is required to perform vascular control through the subclavian artery ligation. Histological variants of the shoulder girdle tumour are different forms of sarcomas, melanomas, lymphomas, neuroendocrine carcinomas

Maintenance of safeno-femural jonction intact in the case of surgical intervention for various illness

Catedra Chirurgie nr.1 ”Nicolae Anestiadi”, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ”Nicolae Testemițanu”, Spitalul ”Sf. Arhanghel Mihail”, Chișinau, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Conform diferitor date în 20-30% din populația adultă din întreaga lume suferă de maladia varicoasă (MV). Cu toate aceste o problemă comună după inervențile chirurgicale la pacienții cu MV cronică sunt venele varicoase reziduale și recidivante. În majoritatea publicațiilor științifice se raportează o rată a recurenței după operație de 20-40%. Material și metode: În studiu au fost incluși 110 bolnavi (157 extremități afectate) cu MV primară. De la momentul operației până la efectuarea examenului clinic au trecut 82,01±1,7 luni (45-155 luni). Femei-75 (68.18%), bărbați-35 (31,82%). Vârsta medie la momentul operației a fost 48,3±11,79 ani (19-70 ani). Durata medie a MV la momentul operației a fost 19,34±11,46 ani (1-48 ani). Recidiva MV se atestă în 29,29% cazuri (prezența refluxului patologic venos și a venelor varicoase vizibile). Rezultate: Păstrarea joncțiunii safeno-femurale intacte a fost depistată în 8 cazuri, ceea ce constituie 5,09% din numărul total de observații și 15,68% din numărul total de cazuri ale recidivei refluxului în regiunea joncțiunii safeno-femurale. Indicicele mediu al masei corporale la pacienții cu păstrarea crosei intacte a fost 28,99±4,42 kg/m2 , versus 26,86±3,98 kg/m2 la persoanele cu deconectarea joncțiunii safeno-femurale (P=0,07). Accesul pentru crosectomie a fost situat mult mai distal de plica inghinală la pacienții cu păstrarea joncțiunii safeno-femurale intacte. Concluzii: Păstrarea joncțiunii safeno-femurale intacte mai rămâne o cauză a recidivei MV, fiind favorizată de indicele crescut al masei corporale la momentul intervenției chirurgicale și abordul chirurgical inadecvat mai distal de plica inghinală.Introduction: According to different data, 20-30% of the adult population worldwide suffers from Varicose Veins (VV). However, a common problem after surgical intervention to patients with chronic VV is remanent varicose veins and relapsing varicose veins. In most scientific publications, a recurrence rate of 20-40% is reported. Material and methods: In the study, 110 patients (157 affected extremities) with primary VV. From the time of surgery to the clinical examination 82.01 ± 1.7 months (45-155 months). Women–75 (68.18%), male–35 (31.82%). The mean age at the time of surgery was 48.3±11.79 years (19–70 years). VV duration at the time of surgery 19.34±11.46 years (1–48 years). VV relapse is evident in 29.29% cases (presence of venous pathological reflux and visible varicose veins). Results: The maintenance of the sapheno-femoral junction intact was detected in 8 cases, representing 5.09% of the total observations and 15.68% of the total cases of reflux relapsing in the region of the sapheno-femoral junction. The mean body mass index for patients with intact crown was 28.99±4.42 kg/m2 , versus 26.86±3.98 kg/m2 in people with disconnection of the sapheno-femoral junction (P=0.07). Access to crosectomy was far removed from the inguinal regeion to patients with intact sapheno-femoral junction. Conclusions: Keeping the intact sapheno-femoral junction still remains a cause of VV relapse, being favored by the increased body mass index at the time of surgical intervention and the inappropriately more distal surgical approach of the inguinal region

The correlation of the severity of duodenum injuries and the mechanism of trauma in polytraumatism

Scopul lucrării. Politraumatismul constituie circa 15-20% din totalul leziunilor traumatice cu o mortalitate de 26-50% ,din cauza leziunilor grave în două sau mai multe regiuni sau organe cu risc vital major, fiind în strânsă și directă legătură cu mecanismul traumei. Scopul este analiza severității lezionale ale duodenului în raport cu mecanismul traumei. Materiale și metode. Studiul este bazat pe analiza a 44 pacienți tratați cu leziuni de duoden în perioada anilor 1999 - 2018. B-39, F-5, vârsta 18-70 ani. Mecanismul traumei: accident rutier 13 (29,54%), corpi străini 2(4,54%), sport 2(4,54%), catatrauma 7(15,9%), agresiune fizică 8(18,18%), strivire 1(2,27%), armă albă 7(15.9%), armă de foc 5(11,36), explozie 1(2,27%).Toți pacienții au fost supuși actului chirurgical după indicații. Volumul și metoda de corecție s-a stabilit individual în raport cu condițiile intraoperatoriipneumoperitoneum, peritonită, hematom sau flegmon retroperitoneal. Rezultate. Intraoperator a fost stabilit gradul de severitate a leziunilor duodenale și a celor asociate.Lezarea duodenului de gradul I-II a fost stabilita în 30(68%), decedați 13(29%), gradul III-IV 14(31%), decedați 9(20%). După mecanismul traumei au predominat accidentele rutiere, agresiunea fizică urmată de catatraumă și armă albă. Concluzii. Analiza corelației severității lezionale și mecanismul traumei nu relevă o diferență semnificativă în lotul de studiu.Mortalitatea a fost indusă de anemie severă, septicemie.Aim of study. Polytrauma constitutes about 15-20% of all traumatic injuries with a mortality of 26-50%, due to serious injuries in two or more regions or organs with major vital risk, being in close and direct connection with the trauma mechanism. The goal is analysis of duodenal lesion severity in relation to trauma mechanism. Materials and methods. The study is based on the analysis of 44 patients treated with duodenal lesions between 1999 and 2018. M -39, W-5, age 18-70 years. Trauma mechanism: Road accident – 13 (29.54%), foreign bodies 2(4.54%), sports 2(4.54%), catatrauma 7(15.9%), physical aggression 8(18.18%) ), crushing 1(2.27%), white weapon 7(15.9%), firearm 5(11.36), explosion 1(2.27%). All patients underwent surgery as indicated. The volume and method of correction was established individually in relation to the intraoperative conditions - pneumoperitoneum, peritonitis, hematoma or retroperitoneal phlegmon. Results. Intraoperatively, the degree of severity of the duodenal and associated injuries was established. Grade I-II duodenal injury was established in 30(68%), 13(29%) died, III-IV grade 14(31%), died 9(20%). After the mechanism of trauma, traffic accidents prevailed, physical aggression followed by catatrauma and white weapons. Conclusions. Correlation analysis of lesion severity and trauma mechanism does not reveal a significant difference in the study group. Mortality was induced by severe anemia, septicemia

Analysis of the treatment results of patients with duodenal injuries transferred on the AVIASAN service

Scopul lucrării. Leziunile traumatice duodenale rămân o problemă actuală și dificilă din punct de vedere diagnostico-curativ și necesită evaluare multidisciplinară și atitudine individualizată. Scopul este analiza rezultatelor tratamentului pacienților cu leziuni duodenale. Materiale și metode. Studiul e bazat pe analiza tratamentului a 35 pacienți cu leziuni traumatice duodenale transferați prin serviciul AVIASAN în perioada anilor 1990-2018. Raportul B :F =28 :7. Politraumatizați – 29(82.25%), traumatism abdominal – 6(17.42%). Mecanismul traumei : accidente rutiere 8(51.42%), catatraumă – 5(14.28%), agresiune fizică – 6(17.14%), arme albe – 1(2.85%), altele – 3 (8.57%). Pacienți spitalizați : 48 ore – 21(60%). Rezultate. Volumul și metodele diagnostico-curative s-au determinat prin prisma condițiilor obiective individuale: Rx abdominal – 7 cazuri, USG abdomen – 17 cazuri(11 – lichid în bursa omentală), 7(48.57%) cazuri s-a produs eroare de diagnostic, CT abdomen – 17 cazuri (leziune duodenală – 2, hemoperitoneu – 5, pneumoperitoneu – 2, retropneumoperitoneu – 4, hematom retroperitoneal – 2), laparocenteză – 3, laparoscopie – 3. În 21(60%) cazuri – hemoperitoneu intraoperator de diferit grad, 6(17.14%) – flegmon retroperitoneal, 11(31.42%) – peritonită, 6 cazuri – leziune izolată de duoden. Mortalitatea 4(11.42%). 11(31.42%) au fost operați la periferie, apoi transferați, în 3 cazuri nu s-a depistat leziune de duoden. În 9 cazuri au survenit complicații post-operatorii. Greșeli intraoperatorii – 8 cazuri, ca urmare a erorilor diagnostic. Concluzii. Specificul leziunilor duodenale, prin severitatea și complexitatea lor lezională aduc la rezultate devastatoare prin morbiditate și mortalitate crescută, aceasta impune o abordare multidisciplinară prin concentrarea pacienților în centre de politraumă.Aim of study. Traumatic duodenal injuries remain a current and difficult problem from a diagnostic-curative point of view and require multidisciplinary assessment and individualized approach. The goal is analysis of the results of the treatment of patients with duodenal lesions. Methods and materials. The study is based on the analysis of the treatment of 35 patients with traumatic duodenal injuries transferred through the AVIASAN service between 1990-2018. The ratio M:W= 28:7. Polytraumatized – 29(82.25%), abdominal trauma – 6(17.42%). Trauma mechanism: road accidents- 8(51.42%), catatrauma – 5(14.28%), physical aggression – 6(17.14%), white weapons – 1(2.85%), others – 3(8.57%). Hospitalized patients: 48 hours – 21(60%). Results. The volume and diagnostic-curative methods were determined through the lens of individual objective conditions: abdominal x-ray – 7 cases, USG abdomen – 17 cases (11 – liquid in the omental bursa), 7(48.57) cases a diagnostic error occurred, CT abdomen – 17 cases (duodenal injury – 2, hemoperitoneum – 5, pneumoperitoneum – 2, retropneumoperitoneum – 4, retroperitoneal hematoma – 2), laparocentesis – 3, laparoscopy – 3. In 21(60%) cases – intraoperative hemoperitoneum of varying degrees, 6(17.14%) – retroperitoneal phlegmon, 11(31.42%) – peritonitis, 6 cases – isolated lesion of the duodenum. Mortality 4(11.42%). 11(31.42%) were operated on the periphery, then transferred, in 3 cases no duodenal injury was detected. Postoperative complications occurred in 9 cases. Intraoperative mistakes – 8 cases, as a result of diagnostic errors. Conclusions. The specificity of duodenal lesions, through their severity and lesional complexity, lead to devastating results through increased morbidity and mortality, this requires a multidisciplinary approach by concentrating patients in polytrauma centers

Surgical tactics in patient with biliary lithiasis and jaundice and chronic hepatic disturbances

Clinica chirurgie “Sf.Arhanghel Mihail”, Catedra Chirurgie nr.1, USMF “Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Terenul hepatic agravat prezintă probleme în diagnosticul și tratamentul litiazei biliare asociate cu icter. Scopul: Analiza tratamentului pacienților cu litiază biliară și icter, purtători de hepatită. Material și metode: În perioada 2000-2014, 112 pacienți au fost tratați pentru sindrom icteric în litiaza biliară cu teren hepatic compromis. Diagnosticul – bazat pe anamnestic, aspecte clinice, biochimice și investigații paraclinice. Rezultate: S-a evidențiat: hepatită cronică postvirală – 64, hepatită cronică persistentă idiopatică – 42, ciroză hepatică – 6. Din totalul de subiecți, 49 pacienți au manifestat colecistită cronică litiazică, în 18 cazuri cu coafectare pancreatică, 23 – colecistită cronică litiazică și coledocolitiază, 3 – coledocolitiază și 19 – colecistită acută litiazică. Am remarcat evoluări pronunțate a fermenților de citoliză cu involuție durabilă postdecompresie. Hipoproteinemia și hipocoagulabilitatea au necesitat o medicație terapeutică apreciată pre- și postoperator. Tactic au fost utilizate intervenții chirurgicale în două etape. Decompresia căii biliare principale prin PSTE a fost efectuată în 78 cazuri. Medicația de corecție a dismetabolismului hepatic a dictat termenii rezolvării chirurgicale definitive. La pacienții cu colecistită acută s-a practicat colecistectomia asociată cu drenarea externă a căii biliare în 24-48 ore. Morbiditatea (6,9%) și mortalitatea (2,7%) sunt în concordanță cu gravitatea și durata suferinței hepatice. Concluzie: Noile metode de diagnostic și tehnicile chirurgicale moderne cresc acuratețea rezultatelor actului chirurgical în litiaza biliară asociată cu icter și hepatită. Succesul intervenției este medicația de corecție asociată cu individualizarea termenilor de abord chirurgical.Introduction: Chronic hepatic disturbances are problem in diagnosis and treatment in biliary stones associated with jaundice. Purpose: Analysis of treatment experience of patients with biliary stones and jaundice associated with chronic hepatic disease. Material and methods: During 2000-2014, 112 patients were treated for jaundice syndrome due to biliary stones with history of liver diseases. Diagnosis was based on clinical aspects, biochemical and laboratory investigations. Results: There were noted: chronic hepatitis of viral etiology – 64, hepatitis of idiopathic etiology – 42, liver cirrhosis – 6. With chronic cholecystitis were presented 49 patients, with pancreatitis – 18, with chronic cholecystitis and choledocholithiasis – 23, with choledocholithiasis – 3, and with acute cholecystitis – 19. We noticed evolving more pronounced cytolysis of fermented with involution sustainable post biliary tract decompression. The decrease of the protein level and early hypocoagulation required pre-and postoperative correction. For these reasons surgery was used in two stages. Primary biliary decompression by PSTE was performed in 78 cases. Medical correction of liver disturbances is determined time for definitive surgery. In patients with acute cholecystitis the cholecystectomy associated with external biliary drainage was done in 24-48 hours. Morbidity (6.75%) and mortality (2.7%) are consistent with the severity and duration of liver diseases. Conclusions: New methods of diagnosis and modern surgical techniques increase the accuracy of results of surgical treatment in biliary lithiasis with jaundice and chronic hepatic disturbances. Medical correction of liver disturbances in combination with individual approach is the key of success in this pathology