Obstructive jaundice in patients with liver cirrhosis

Catedra chirurgie nr. 2, LCŞ Hepatochirurgie, USMF “Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Scopul: Analiza rezultatelor tratamentului icterului mecanic la pacienţi cu ciroză hepatică. Material şi metode: Au fost studiate rezultatele tratamentului icterului mecanic la 15 pacienţi cu ciroză hepatică. Child A/B/C – 7/5/3. Bărbaţi – 8, vîrsta medie – 58±2 ani. Metode de investigaţie: clinice, paraclinice, USG, FEGDS, CPGRE, CT, RMN. Rezultate: Diagnosticul diferențial între icterul mecanic şi sindromului colestatic la pacienţii cirotici a prezentat unele dificultăţi. Sensibilitatea USG căilor biliare a fost 65%. Cea mai eficientă metoda de diagnostic s-a dovedit a fi CPGRE (96%) şi RMNcolangiografia. Coledocolitiaza a fost diagnosticată la 7 (46%) pacienţi, papilo-oddita stenozantă – la 6 (40%), strictura distală de coledoc – la 2 (13,3%). Colangita s-a stabilit în 12 (80%) cazuri. Papilosfincterotomia endoscopică s-a efectuat în 11 (73%) cazuri, papilosfincterotomie endoscopică cu litextracţie – în 7 (46%), colecistectomie laparoscopică după efectuarea papilosfincterotomiei endoscopice cu litextracţie – în 2 (13,3%), dilatarea cu balon – în 2 (13,3%) cazuri. Complicaţii: progresarea insuficienţei hepatice – 3 (20%) cazuri, hemoragii post-papilosfincterotomie – 4 (26,6) cazuri. Letalitatea – 2 (13,3%) pacienţi. Concluzii: Gravitatea pacienţilor a fost determinată de două patologii concurente severe, evoluate pe fondal de colangită. Pacienţii cirotici din clasa funcţională Child C sunt cu risc sporit de apariţie a complicaţiilor şi a letalităţii postoperatorii. Decompresia precoce a căilor biliare în combinaţie cu tratamentul medicamentos complex ameliorează rezultatele postoperatorii la pacienţii cirotici cu icter mecanic.Aim: Analysis of obstructive jaundice treatment outcomes in patients with liver cirrhosis. Material and methods: Were studied treatment results of mechanical jaundice in 15 patients with liver cirrhosis. Child A/B/C – 7/5/3. Male – 8, the mean age – 58±2 years. Examination methods: clinical, laboratory, ultrasound, endoscopy, ERCP, CT, MRI. Results: Differential diagnosis between obstructive jaundice and cholestatic syndrome in cirrhotic patients presented some difficulties. Sensitivity of biliary USG was 65%. The most effective diagnostic method has proved ERCP (96%) and MRIcholangiography. Choledocholithiasis was diagnosed in 7 (46%) patients, stenosis of papila Vater – in 6 (40%), distal bile duct stricture – in 2 (13.3%). Cholangitis was determined in 12 (80%) cases. Endoscopic papillosphincterotomy was performed in 11 (73%), endoscopic papillosphincterotomy with litextraction – in 7 (46%), laparoscopic cholecystectomy after endoscopic papillosphincterotomy and litextraction – in 2 (13.3%), balloon dilatation – in 2 (13.3%) cases. Complications: progression of liver failure – 3 (20%) cases, bleeding post papillosphincterotomy – 4 (26.6). Mortality – 2 (13.3%) patients. Conclusions: The severity of patients defined by two competing severe pathology on the background of cholangitis. Functional class Child C cirrhotic patients are at risk of postoperative complications and mortality. Early biliary decompression in combination with the complex medical treatment improves postoperative outcomes in cirrhotic patients with jaundice

Treatment of umbilical hernias in cirrhotic patients with massive refractory ascites

Catedra chirurgie 2, LCŞ Hepatochirurgie, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Tratamentul herniilor ombilicale la pacienţii cu ciroză hepatică şi ascită masivă rezistentă este o problemă dificilă. Strangularea herniei sau eruperea ei cu revărsarea lichidului ascitic şi dezvoltarea ascit-peritonitei sunt complicaţii severe, uneori letale, forţând efectuarea intervenţiilor de urgenţă, adesea cu rezultate nesatisfăcătoare şi mortalitate crescută. Scopul studiului: Elaborarea tacticii de tratament chirurgical al herniilor ombilicale complicate la pacienţii cirotici cu ascită masivă rezistentă. Material şi metode: Studiul include 102 pacienţi cirotici cu ascită masivă şi hernii ombilicale complicate. Lotul I: 48 pacienţi cirotici operaţi în mod urgent, inclusiv 36 (75%) – cu eruperea sacului herniar cu revărsarea lichidului ascitic şi 12 (25%) cu hernii strangulate. La 9 (18,8%) bolnavi simultan s-a efectuat hemostaza endoscopică pentru hemoragii variceale. Lotul II: 54 pacienţi cirotici cu ascită masivă şi risc de erupţie spontană a herniei, operaţi programat, după o pregătire minuţioasă preoperatorie, exfuzia dozată preoperatorie a ascitei. Metoda plastiei – ”tension-free”, suturi monofilament. Plombarea endoscopică profilactică a varicelor s-a efectuat la 29 (53,7%) pacienţi. Rezultate: În lotul I au decedat postoperator 7 (14,6%) pacienţi prin insuficienţă hepatică, inclusiv 4 cu hemoragii variceale şi 3 cu ascit-peritonită. În lotul II s-a constatat 1 (1,9%) deces prin insuficienţă hepato-renală. Eventraţii postoperatorii la 3-6 luni: lot I – 10 (20,8%); lot II – 2 (3,7%). Supurarea plăgii postoperatorii: lot I – 8 (16,7%), lot II – fără complicaţii. Concluzii: Herniile peretelui abdominal la pacienţii cirotici cu ascită vor fi operate programat. Examenul endoscopic preoperator pentru profilaxia hemoragiei variceale este o condiţie indispensabilă. Soluţia de preferinţă este hernioplastia ”tension-free” cu suturi monofilament. Drenarea abdominală postoperatorie micşorează riscul ascit-peritonitei, ameliorează cicatrizarea plăgii.Introduction: Treatment of umbilical hernias in patients with liver cirrhosis with massive refractory ascites is a difficult problem. Strangulation of hernia or hernia sac rupture with leakage of ascites liquid and development of ascites-peritonitis are severe complications, sometimes fatal, requiring emergency surgery, often with unsatisfactory results and increased mortality. The aim: The elaboration of tactics of surgical treatment in complicated umbilical hernias in cirrhotic patients with massive refractory ascites. Material and methods: The study includes 102 cirrhotic patients with massive ascites and complicated umbilical hernia. Group I: 48 cirrhotic patients operated on emergency, including 36 (75%) – with hernia sac rupture with ascites fluid leakage and 12 (25%) with strangulated hernia. In nine (18.8%) patients endoscopic hemostasis was performed simultaneously for variceal bleeding. Group II: 54 cirrhotic patients with massive ascites and risk of spontaneous rupture of the hernia, operated electively after a thorough preoperative preparation and fractional preoperative exfusion of ascites. The method of hernioplasty was „tension-free” with monofilament sutures. Prophylactic endoscopic variceal sealing was performed in 29 (53.7%) patients. Results: In the I group 7 (14.6%) patients died postoperatively due to hepatic insufficiency, including 4 with variceal bleeding and 3 – with ascites-peritonitis. In group II 1 (1.9%) death was registered, caused by hepato-renal failure. The rate of postoperative eventrations at 3-6 months was: I group – 10 (20.8%); II group – 2 (3.7%). The rate of surgical site infection was: I group – 8 (16.7%), II group – without complications. Conclusions: Abdominal wall hernias in cirrhotic patients with ascites should be operated electively. Preoperative endoscopic examination for prevention of variceal bleeding is an obligatory condition. The preferable technique is „tension-free” hernioplasty with monofilament sutures. Postoperative abdominal drainage reduces the risk of ascites-peritonitis, improves wound healing

Results of primary endoscopical haemostasis with fibrin-adhesive in cirrhotic variceal bleedings

LCŞ Hepatochirurgie, Clinica 2 Chirurgie „Constantin Ţîbîrnă”, Catedra 2 Chirurgie, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Supravieţuirea pacienţilor cu hemoragii variceale cirogene depinde de eficacitatea, termenii de realizare a hemostazei endoscopice şi gradul de afectare a funcţiilor hepatice. Scopul: Analiza rezultatelor hemostazei endoscopice primare în hemoragiile variceale cirogene cu aprecierea supravieţuirii în funcţie de termenii de realizare şi rezervele hepatice. Material şi metode: 968 pacienţi cu hemoragii variceale trataţi prin plombare endoscopică cu adeziv fibrinic, distribuiți în două loturi: lot I (n=435) – cu hemostaza realizată pînă la 12 ore, lot II (n=533) – peste 12 ore de la debutul hemoragiei, s-au repartizat conform gradaţiei Child A/B/C – 119/233/83 şi 131/345/57, respectiv. Rata supravieţuirii s-a analizat în funcţie de termenii realizării hemostazei şi rezervele hepatice funcţionale. Rezultate: Controlul hemoragiei s-a obţinut la 957 (98,9%) pacienţi. În hemoragiile controlate până la 12 ore de la debut mortalitatea generală a constituit 8,5% (n=37) şi nu prezintă conexiuni statistic veridice cu rezervele hepatice funcţionale. În lotul II cu hemostaza peste 12 ore, mortalitatea generală crescînd la 17,1% (n=91), s-a stabilit corelaţia evidentă cu gradul decompensării funcţiilor hepatice: au decedat în Child A/B/C – 8/58/25 pacienţi sau 6,1%, 16,8% şi 43,9% respectiv. Concluzii: Hemostaza endoscopică cu adeziv fibrinic reprezintă o metodă eficientă de control a hemoragiilor variceale cirogene. Pacienţii cu hemoragia stopată în primele 12 ore demonstrează o supravieţuire mai înaltă care nu depinde direct de rezervele hepatice. Mortalitatea bolnavilor cu hemostaza realizată mai tardiv de 12 ore creşte considerabil şi corelează cert cu gradul dereglărilor funcţiilor hepatice.Introduction: Survival of patients with cirrhotic variceal bleeding depends to efficacy of endoscopic hemostasis terms of achievement and degree of impairment of liver function. Aim: Analysis of results of primary endoscopic hemostasis in variceal bleeding cirogene with survival appreciation according to the terms of realization and liver reserves. Material and methods: 968 patients with variceal bleeding treated using endoscopic occlusion fibrin glue were divided in two groups: the first group (n=435) achieved hemostasis – with up to 12 hours, II group (n=533) after 12 hours of the started of bleeding, divided in Child A/B/C – 119/233/83 and 131/345/57, respectively. The survival rate was analyzed according to the terms of achieving hemostasis and functional liver reserves. Results: Control of bleeding was achieved in 957 (98.9%) patients. In controlled hemorrhage with up to 12 hours, mortality was 8.5% (n=37) and no present statistically reliable connection with functional liver reserves. In group II – hemostasis after 12 hours, mortality increased to 17.1% (n=91), we established correlation with the degree of deterioration of liver function: died in Child A/B/C – 8/58/25 patients or 6.1%, 16.8% and 43.9% respectively. Conclusions: Hemostasis with fibrin glue is an efficient method to control cirrhotic variceal bleedings. Patients with bleeding stopped up to 12 hours demonstrated a higher survival and does not depend directly liver reserves. The mortality of patients with variceal bleedings stopped after 12 hours significantly increases and correlates directly with the level of liver function disturbances

Aspects on the risk factors of laparoscopic cholecystectomy conversion in patients with acute calculous colecystitis

Materiale şi metode. S-au studiat 114 bolnavi operaţi laparoscopic sau prin conversie pentru CA. CA a fost stabilită conform criteriilor Tokyo Guidelines. Bolnavii au fost stratificaţi în 2 loturi: I- CEL fără conversie şi II- CEL cu conversie. S-au analizat vîrstă, sexul, rezultatele examinărilor clinico- paraclinice, inclusiv a raportului neutrofile/limfocite (RNL) ca marker al inflamaţiei. Dificultatea intraoperatorie a CEL a fost apreciată conform scalei Parkland. Rezultate. Rata de conversie a constituit 7,9% cazuri. În lotul cu conversie au predominat bărbaţii- 66,7%, în lotul fără conversie - femeile (61,9%). Vârsta pacienţilor a fost semnificativ mai înaltă în cazul conversiei. În lotul cu conversie în 55,6% cazuri s-a iniţiat CEL în termeni > de 72 ore de la debutul primelor manifestări clinice, în lotul fără conversie acest indice a constituit 27,6 %. În lotul I a predominat gr.III de severitate intraoperatorie conform Parkland, în cazul conversiei gr.IV şi V. Cauzele conversiei: plastron inflamator perivezicular şi al ligamentului hepato-duodenal (n=4), hemoragie intraoperatorie incontrolabilă laparoscopic (n=3), CA gangrenoasă cu perforare şi abces perivezicular (n=2). RNL a fost semnificativ mai mare în lotul cu conversie (8,6), comparativ cu lotul fără conversie (3,9). Concluzii. Conversia CEL constituie o etapă raţională a tratamentului CA complicate. Factori predictivi ai conversiei au constituit sexul masculin, vîrsta înaintată, adresarea tardivă. RNL poate fi util ca factor de pronostic în ce priveşte gradul de severitate al CA.Aim of study. To study the risk factors of laparoscopic cholecystectomy (LC) conversion in patients with acute calculous cholecystitis (AC). Materials and methods. The 114 patients operated laparoscopically or by conversion for CA were studied. AC was established according to Tokyo Guidelines criteria. The patients were stratified into 2 groups: I- LC without conversion and II- LC with conversion. Age, sex, the results of clinical-paraclinical examinations, including the neutrophil/lymphocyte ratio (NLR) as a marker of inflammation, were analyzed. The intraoperative difficulty of LC was assessed according to the Parkland scale. Results. The conversion rate constituted 7.9% of cases. In the group with conversion, men predominated - 66.7%, in the group without conversion - women (61.9%). The age of the patients was significantly higher in the case of conversion. In the group with conversion in 55.6% of cases, LC was initiated within > 72 hours from the onset of the first clinical manifestations, in the group without conversion this index was 27.6%. In group I, grade III of intraoperative severity according to Parkland prevailed, in the case of conversion prevailed grade IV and V. The causes of conversion were: perivesicular inflammatory and hepato-duodenal ligament plastron (n=4), laparoscopic uncontrollable intraoperative hemorrhage (n=3), gangrenous AC with perforation and perivesicular abscess (n=2). NLR was significantly higher in the conversion group (8.6) compared to the non-conversion group (3.9). Conclusions. LC conversion is a rational step in the treatment of complicated AC. Predictive factors of conversion were male sex, advanced age, late addressing. NLR may be useful as a prognostic factor regarding the severity of AC

Long-term results of splenectomy with azygo-portal dissconnection in the treatment of liver cirrhosis

Clinica 2 Chirurgie „Constantin Ţîbîrnă”, Catedra 2 Chirurgie, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Operaţia de splenectomie cu deconectare azygo-portală rămâne în arsenalul tratamentului chirurgical al cirozei hepatice. Scopul lucrării este analiza rezultatelor la distanţă ale splenectomiei cu deconectare azygo-portală în tratamentul complicaţiilor hipertensiunii portale la bolnavii cirotici. Material şi metode: Au fost analizate rezultatele la distanţă ale splenectomiei cu deconectare azygo-portală la 327 bolnavi cu ciroză hepatică trataţi în perioda 1989-2014, repartizaţi conform gradaţiei rezervelor hepatice funcţionale Child în: A/B/C – 68/228/31. Indicaţiile operatorii au fost determinate de hipersplenismul sever, hemoragii digestive superioare recidivante variceale şi gastropatii eroziv-ulceroase. Rezultate: Letalitatea postoperatorie generală a constituit 6,4% (n=21), corelată cu rezervele hepatice funcţionale: Child A/B/C – 1/13/7, ce constituie 1,5%; 5,7% şi 22,6%, respectiv. Complicaţiile ce au determinat decesul: insuficienţa hepato-renală; sindromul CID, sepsis asplenic postoperator, tromboză portală totală. Ameliorarea rezervelor fucţionale hepatice în perioada postoperatorie a fost remarcată la majoritatea pacienţilor prin îmbunătăţirea scorului Child, optimizarea perfuziei porto-hepatice confirmate Doppler-floumetric. Rata generală a supravieţuirii la distanţă de 1, 3 şi 5 ani a constituit 90,7%, 86,3% şi 71,4%, respectiv. În funcţie de categoria Child supravieţuirea de 5 ani şi 10 ani a alcătuit: “A” – 89,5 % şi 76,2%; “B” – 78,2% şi 53,1%, “C” – 6,4% şi 0%. Decesele la distanţă au fost condiţionate de progresarea cirozei cu insuficienţă hepato-renală, hemoragii digestive superioare variceale şi gastropatii portale, evoluţie în ciroză-cancer hepatică. Concluzii: Splenectomia cu deconectare azygo-portală constituie o metodă eficace de tratament chirurgical al hipertensiunii portale la pacienţii cu ciroză hepatică, oferindu-le o şansă de supravieţuire şi ameliorare a calităţii vieţii în aşteptarea transplantului hepatic.Introduction: Splenectomy with azygo-portal disconnection remains in the arsenal of surgical treatment of liver cirrhosis. The aim of the study was the estimation of results of azygo-portal disconnection with splenectomy in the treatment of cirrhotic patients. Material and methods: We have analyzed results of azygo-portal disconnection with splenectomy in 327 patients with cirrhosis treated during years 1989-2014, distributed according to Child: A/B/C – 68/228/31. Indications for operation were determined by severe hypersplenism, recurrent upper digestive variceal bleeding, erosive-ulcerative gastropathy. Results: The postoperative mortality was 6.4% (n=21), correlated with functional liver reserves: Child A/B/C- 1/13/7, what is 1.5%; 5.7% and 22.6%, respectively. Complications resulting in death were: hepato-renal failure, DIC syndrome, asplenic sepsis, total portal thrombosis. Improvement in liver function reserves was registered in postoperative period in most patients by improving the Child score, optimization of porto-hepatic perfusion confirmed by doppler-flowmetry. Overall survival within 1, 3 and 5 years was 90.7%, 86.3% and 71.4%, respectively. According to the Child category survival at 5 years and 10 years constituted: “A” – 89.5% and 76.2%, “B” – 78.2% and 53.1%, “C” – 6.4% and 0%. Deaths have been caused by progression to cirrhosis with severe hepato-renal syndrome, variceal and portal gastropathy bleeding or development of hepatocarcinoma. Conclusions: Splenectomy with azygo-portal disconnection is an effective method of surgical treatment of portal hypertension in patients with liver cirrhosis, giving them a chance for survival and better quality of life while waiting of liver transplantation

The complex medical-surgical treatment in septical states

Clinica 2 Chirurgie „Constantin Ţîbîrnă”, Catedra 2 Chirurgie USMF „N.Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Introducere: Conform concepţiilor moderne, sepsisul reprezintă o reacţie sistemică către agresia microbiană cu expulzia incontrolabilă a mediatorilor inflamaţiei şi dereglări grave de microcirculaţie, asociate hipoxiei tisulare. Astfel este argumentată utilizarea metodelor noi de inactivare a metaboliţilor proinflamatorii şi sistarea stresului oxidativ cu corijarea hipoxiei hemocirculatorii sistemice. Scopul studiului a constituit estimarea posibilităţilor aplicării ozonoterapiei sistemice în tratamentul complex medico-chirurgical la bolnavii cu stări septice. Material şi metode: Studiul dat include analiza retrospectivă a rezultatelor tratamentului la 382 bolnavi cu sepsis chirurgical (bărbaţi-199, femei-183, vîrsta medie-47+/-3,1 ani), trataţi în Clinicele Chirurgie şi ATI ale SCM “Sfînta Treime” în perioada aa.2005-2010. Diagnosticul de sepsis a fost stabilit conform criteriilor Bone R. Obligatoriu s-a recurs la examenul bacteriologic cu aprecierea antibioticogramei, în baza căreea s-a elaborat o schemă optimă de conduită în tratamentul antimicrobian.. Ozonoterapia sistemică s-a efectuat la 84 pacienţi prin perfuzii de Sol NaCl 0,9%-400,0 ml saturată cu ozon, cu o concentraţie a O3 în limite de 800-1200 mkg/l în amestecul ozonat-oxigenat. Rezultate: Hemocultura pozitivă a fost stabilită în 132 (34,5%) cazuri. Monoinfecţia - în 36. cazuri, inclusiv bacili Gram negativi-28 (77%); Gram pozitivi -8 (23%). La 96 bolnavi a fost identificată poliinfecţie. Durata medie de spitalizare a constituit 21+/-1,7 zile. Însănătoşirea a survenit în 317 (83%) cazuri. Au decedat 65 pacienţi, ce atestă o letalitate de 17.%. În lotul pacienţilor la care s-a aplicat ozonoterapia sistemică letalitatea a constituit 12 pacienţi (14,2%). Concluzii: Rezultatele obţinute demonstrează persistenţa dominaţiei sepsisului Gram negativ. Ozonoterapia sistemică în stările septice micşorează mortalitatea spitalicească.Introduction: According to modern concepts, sepsis is a systemic response to microbial aggression with uncontrollable expulsion of mediators of inflammation and disorders of microcirculation serious, associated with tissue hypoxia. So appear to be motivated the using of new methods for inactivation of proinflammatory metabolites and oxidative stress with correction and stopping of systemic hemocirculating hypoxia. Aim: The purpose of the study was estimation of possibility of systemic ozone therapy in the complex medical and surgical treatment in patients with sepsis. Material and methods: This study includes retrospective analysis of treatment results from 382 patients with surgical sepsis (men-199, female 183, average age, 47 + / -3.1 years) treated in the clinics of surgery and ATI SCM “Sfînta Treime”from aa.2005-2010. The diagnosis of sepsis was established according to criteria R. Bone with obligatory using of antibioticogramme. Bazed on bacterial appreciation, was have performed the scheme to prepare optimal conduct for antimicrobial treatment. Ozone therapy was performed in 84 patients by systematiically infusion of Sol. NaCl 0.9% -400.0 ml, saturated with ozone at a concentration of O3 in the range of 800-1200 mkg / l ozone-oxygen in the mixture. Results: Positive blood culture was established in 132 (34.5%) cases. Monoinfection was stabilited in 36. cases, including Gram-negative bacilli- 28 (77%), Gram positive -8 (23%). 96 patients were identified poliinfection. Average length of stay was 21 + / -1.7 days. Recovery occurred in 317 (83%) cases. Diedet 65 patients (17%). In the group of patients who received systemic Ozone therapy lethality was 12 patients (14.2%). Conclusions: The results demonstrate the domination of Gram-negative sepsis. The application of systemic Ozone therapy decreased hospital mortality in septic states

The pathomorphological changes of the biliary tract in liver cirrhosis

Clinica 2 chirurgie “Constantin Tîbîrnă”, Catedra Chirurgie nr. 2, Catedra Morfopatologie, USMF „N. Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Scopul lucrării a constituit studierea leziunilor morfopatologice ale segmentelor intra- şi extrahepatice ale arborelui biliar în ciroză hepatică. Material şi metode: Studiul a inclus 11 cazuri necroptice de ciroză hepatică. În calitate de control s-au studiat 3 cazuri necroptice fără patologii hepato-biliarepancreatice. În toate cazurile, conform datelor clinice, ciroza a avut etiologie virală (în 5 cazuri – HVC şi în 6 – HVB), stadiul 2-3 după clasificarea Child. Vîrsta pacienţilor: de la 32 până la 64 ani, 7 pacienţi de sex masculin şi 4 – de sex feminin. După aspectul macroscopic în 7 cazuri a fost ciroză hepatică micronodulară, iar în 4 – ciroză mixtă. În toate observaţiile studiate în colecist s-au depistat calculi veziculari până la 1 cm în diametru. Rezultate: La nivel intrahepatic s-a constatat o reacţie ductulară intensă – proliferarea epiteliului ductulilor biliari, localizată în special în zonele periferice ale lobulilor hepatici, la nivelul plăcii limitante. În canaliculele intralobulare s-au observat semne de colestază (trombi biliari), precum şi acumulări de pigmenţi biliari în citoplasma hepatocitelor. Ducturile biliare interlobulare au fost deformate, comprimate de fascicule inelare fibroconjunctive, cu aspect tortuos, neregulat. În peretele vezicii biliare şi a coledocului s-a atestat atrofia peretelui, în special a mucoasei, atrofia, scleroza şi hialinoza stratului fibromuscular, îngroşarea membranei seroase. Concluzii: Leziunile morfologice ale arborelui biliar intra- şi extrahepatic în ciroză favorizează dereglări ale fluxului biliar, apariţia colestazei, modificări în compoziţia şi proprietăţile fizico-chimice ale bilei, ce conduc la scăderea tonusului, motilităţii şi capacităţii de evacuare a vezicii biliare, creînd un fundal favorabil pentru dezvoltarea colelitiazei.Aim: The goal of this research was to study the morpho-pathological injuries in intra- and extrahepatic segments of the biliary tree in liver cirrhosis. Methods and materials: This study included 11 cases of liver cirrhosis necroptic. As controls were studied 3 cases of the necroptic without hepatobilliary-pancreatic diseases. In all cases, according to clinical cirrhosis was viral etiology (in 5 cases - HVC and 6 - HVB), Child classification after stage 2-3. Patient age: from 32 to 64 years, 7 male patients and 4 - female. After macroscopic appearance in 7 cases, cirrhosis was micronodularis, and 4 - mixed cirrhosis. In all cases studied in gallbladder stones were detected up to 1 cm in diameter. Rezults: At the level of intrahepatic structures, there was noticed an intense ductular reaction – proliferation of the biliary ductular epithelium, particularly in the peripheral areas of hepatic lobules, and at the level of limiting plate. There were seen signs of cholestasis in the intralobular canaliculi (biliary thrombi), as well as deposits of biliary pigments in hepatocytes’ cytoplasm. The interlobular biliary ducts were deformed, compressed by annular fibrous connective fascicles, having a tortuous and unregulated appearance. Both the wall of the gallbladder and the choledochus displayed atrophy, particularly of the mucous stratum, as well as atrophy, sclerosis and hyalinosis of the fibro-muscular stratum, and thickening of the serous membrane. Conclussions: The morphological injuries of the intra- and extrahepatic billiary system in cirrhosis favor the abnormalities of biliary low, progress of cholestasis, and changes in the composition and physical-chemical features of bile, leading to a decreased tonus, motility and evacuation capacity of gallbladder, altogether constituting a favorable foundation for the development of cholelithiasis

Splenectomy with azygo-portal disconnection in the treatment of cirrhogenic portal hypertension

Clinica 2 Chirurgie „Constantin Ţîbîrnă”, Catedra 2 Chirurgie USMF „N.Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Introducere. Splenectomia cu deconectare azygo-portală constituie o modaliatate chirurgicală de rezolvare a splenopatiei cirogene şi corecţiei hemocirculaţiei portale denaturate în ciroza hepatică.Scopul: Estimarea rezultatelor splenectomiei cu deconectare azygo-portală în tratamentul complicaţiilor hipertensiunii portale la bolnavii cirotici.Material şi metode: Sunt analizate rezultatele splenectomiei cu deconectare azygo-portală la 258 bolnavi cu hipertensiune portală cirogenă, trataţi în perioda 1991-2011, repartizaţi conform gradaţiei Child în: A/B/C-48/186/24. Indicele primordial pentru aprecierea severităţii hipersplenismului a constituit nivelul trombocitopeniei. Indicaţiile operatorii au fost determinate de hipersplenismul sever, hemoragii variceale antecedente cu risc sporit de recidiv hemoragic prin gastropatii eroziv-ulceroase. Rezultate: Ameliorarea rezervelor fucţionale hepatice în perioada postoperatorie a fost remaracată la absoluta majoritate a pacienţilor prin îmbunătăţirea scorului Child şi asigurarea perfuziei porto-hepatice adecvate confirmate prin dopplerfloumetrie ultrasonografice. Letalitatea generală postoperatorie precoce a constiuit 7,4 % (n=19), fiind corelată cu rezevele hepatice funcţionale: Child A/B/C- 1/10/8, sau 2,08/5,38/33,3 la sută cazuri. În funcţie de complicaţiile ce au determinat decesul am consemnat: insuficienţa hepato-renală; sindromul CID, sepsis asplenic postoperator, tromboză portală totală. Rata generală a supravieţuirii la distanţă de 1, 3 şi 5 ani a constituit 86,5%, 75,6% şi 68,7%, respectiv. În funcţie de categoria Child supravieţuirea de 5 ani şi 10 ani a alcătuit: “A”- 86,2 %,- 65,4% “B”- 73,5% - 42,7% şi -“C”- 7,8%- 0,4,%. Decesele la distanţă au fost condiţionate de progresarea cirozei cu insuficienţă hepato-renală, hemoragii digestive superioare variceale şi gastropatii portale, evoluţie în ciroză- cancer hepatică. Concluzii: În era transplantului hepatic splenectomia cu deconectare azygo-portală rămîne în continuare o metodă eficace de tratament chirurgical al hipertensiunii portale la pacienţii cu ciroză hepatică, oferindu-le o şansă la supravieţuire şi ameliorarea calităţii vieţii.Introduction. Splenectomy with azygo-portal disconnection solving on the modaliatate of the cirrhogenic splenepaties and distorded portal hemocirculation. Aim: The estimation of the results of azygo- portal disconnection with splenectomy in the treatment of complications on cirrhotic patients with portal hypertension. Material and methods: We analyzed results of the azygo- portal disconnection with splenectomy from 258 patients with cirrhotic portal hypertension treated in the period 1991- 2011, distributed according to the gradation Child: A/B/C-48/186/24. Primary index for assessing the severity of hypersplenism was thrombocytopenia. The indications for operative treatement were determinated by severity of hypersplenism, variceal bleeding history and high risk from relapse of rebleeding by erosive gastropaties. Results: Improvement in postoperative liver reserves function was marcate in the absolute majority of the patients from improvement of the Child score and ensuring adequate porto-hepatic perfusion, confirmed by dopplerfloumetric ultrasound. The general precocious postoperative letality constituting 7,4 % (n=19),being correlated with functional liver reserves: Child A/B/C-1/10/8, or 2.08 / 5.38 / 33.3 percent cases. Depending on the complications resulting in death were recorded: hepato-renal failure, DIC syndrome, asplenic postoperative sepsis, total portal thrombosis. Overall survival rates a distance of 1, 3 and 5 years was 86.5%, 75.6% and 68.7%, respectively. Depending on the category Child survival of 5 years and 10 years made up: “A”- 86.2% - 65.4% “B” - 73.5% - 42.7% and -”C” - 78% -0.4%. Remote deaths were subject to the progression of cirrhosis with hepato-renal syndrome, upper variceal and gastrointestinal bleeding and portal gastropaties, liver cancer evolution. Conclusions: In the era of liver transplantation azygo-portal disconnection with splenectomy still remains an effective surgical treatment of portal hypertension in cirrhotic patients, offering them a chance at survival and quality of life

Aspects on obstructive colorectal cancer in emergency surgery

Scopul lucrării. A analiza rezultatele precoce ale tratamentului chirurgical de urgenţă al ocluziei intestinale acute prin cancer colorectal (CCR) obstructiv. Materiale şi metode. S-au analizat rezultatele tratamentului chirurgical de urgență a 91 de pacienți cu CCR obstructiv. În localizările pe colonul drept s-au practicat hemicolectomie pe dreaptă- 14 (15,4%) cazuri, în 15 (16,5%) - colo/cecostomie, bypass- la 2 (2,2%) pacienți. Pentru tumorile colonului stâng: hemicolectomia stângă cu anastomoză la 2 (2,2%) pacienți, operația Hartmann- 39 (42,8%), rezecție intestinală segmentară- 7 (7,7%), rezecţie recto-sigmoidiană - 3 (3,3%), la 9 (9,9%) pacienţi- colostomie. S-au analizat complicațiile postoperatorii precoce și mortalitatea intraspitalicească. Rezultate. Raportul bărbați/femei a fost de 1/1,2, cu predominanța persoanelor peste 60 de ani – 75,8% cazuri. Obstrucția colonului stâng (65,9%) a predominat față de cel drept (34,1%). S-a stabilit o conexiune între frecvența complicațiilor postoperatorii, clasa ASA și comorbidităţi, ce explică incidența mare a complicațiilor postoperatorii precoce – 70,4% cazuri. Complicațiile generale au fost mai frecvente decât cele chirurgicale - 1,9/1. Conform Clavien-Dingo, 27 (29,7%) pacienți nu au avut complicații, gradul I-11 (12,1%) pacienți, II 15 (16,5%), III-10 (10,9%), IV -7 (7,7%) şi grad V-21 (23,1%) pacienţi. Concluzii. Stadiile avansate ale CCR, vârsta înaintată şi comorbidităţile asociate determină o rată înaltă de complicaţii postoperatorii precoce, cele chirurgicale fiind mai puţin frecvente decât cele generale. Rezolvarea ocluziei intestinale trebuie să fie prioritară în planificarea tratamentului chirurgical, iar o decompresie adecvată asociată cu tratamentul decompensărilor biologice ale pacientului reprezintă principalele obiective în tratamentul de urgenţă al CCR obstructiv.Aim of study. To analyze the early results of emergency surgical treatment of acute intestinal occlusion due to obstructive colorectal cancer (CRC). Materials and methods. The results of the emergency surgical treatment of 91 patients with obstructive CRC were analyzed. In locations on the right colon, right hemicolectomy was performed in the 14 (15.4%) cases, in 15 (16.5%)- colo/cecostomy, bypass- in 2 (2.2%) patients. For left colon tumors: left hemicolectomy with anastomosis- in 2 (2.2%) patients, Hartmann operation- 39 (42.8%), segmental intestinal resection- 7 (7.7%), recto-sigmoid resection- 3 (3.3%), in 9 (9.9%) patients- colostomy. Early postoperative complications and in-hospital mortality were analyzed. Results. The male/female ratio was 1/1.2, with the predominance of people over 60 years old – 75.8% of cases. Obstruction of the left colon (65.9%) predominated over the right (34.1%). A connection was established between the frequency of postoperative complications, the ASA class and comorbidities, which explains the high incidence of early postoperative complications – 70.4% of cases. General complications were more common than surgical ones - 1.9/1. According to Clavien-Dingo, 27 (29.7%) patients had no complications, grade I-11 (12.1%) patients, II 15 (16.5%), III-10 (10.9%), IV -7 (7.7%) and grade V-21 (23.1%) patients. Conclusions. Advanced stages of CRC, old age and associated comorbidities determine a high rate of early postoperative complications, surgical ones being less frequent than general ones. The resolution of the intestinal occlusion must be a priority in planning the surgical treatment, and an adequate decompression associated with the treatment of the patient's biological decompensations are the main objectives in the emergency treatment of obstructive CRC

Management surgical perforation of the colon neoplastic

Clinica 2 Chirurgie „Constantin Ţîbîrnă”, Catedra 2 Chirurgie, USMF „N.Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Scopul: Evaluarea atitudinei terapeutice în perforaţiile neoplastice a colonului.Materiale şi metode: S-au analizat 38 perforaţii de colon în funcţie de localizare a procesului tumoral, durata şi gradul de răspîndire a peritonitei, perturbările sistemice în perioada 2005-2010. Repartiţia pe grupe de vîrsta şi sex atestă predominarea sexului masculin 22 cazuri (58,7%) şi un maxim între 60-80 ani. Incidenţa perforaţiilor în funcţie de localizaret: caecul 4 cazuri (10,5%), colonul ascendent şi unghiul hepatic 6 cazuri (15,7%), colonul transvers 2 cazuri (5,2%), unghiul lieneal si colonul descendent 2 cazuri (5,2%), sigmoidul 24 cazuri (63,4%). In funcţie de mecanismul de perforaţie: peforaţii directe în abdomenul liber 6 cazuri (15,8%), perforaţii în doi timp a abcesului paratumoral 25 cazuri (65,8%), perforaţii în spaţiul retroperitoneal 4 cazuri (10,5%), perforaţia diastatică (prin supraumplere) 3 cazuri (7,9%). In 10 (26,3%) cazuri s-a constatat peritonita fecaloidă generalizată, 13 cazuri (34,2%) peritonita difuză, 11 cazuri (28,9%) peritonita localizată, 4 cazuri (10,5%) flegmon retroperitoneal.Înlăturarea radicală a segmentului tumoral s-a efectuat în 34 cazuri (89,5%), respectiv în 4 (10,5%) cazuri s-a recurs la colostomia paliativă. La 21 pacienţi intervenţia chirurgicală s-a finisat cu aplicarea anastomozei primare, în 17 cazuri colostoma. Complicaţii postoperatorii au survenit la 11 pacienţi: 2 cazuri dihiscenţă de anastomoză, 9 cazuri complicaţii septice. Letalitatea peransamblu în lotul de studiu a constituit 22,5%. La pacienţii, unde s-a aplicat anastomoza primara letalitatea a constituit 9,5%. Concluzii: In condiţiile duratei scurte de la momentul perforaţiei <de 12 ore şi raspîndirea limitată a peritonitei pacienţii pot fi trataţi prin intervenţie chirurgicală într-o singură etapă. Rămîne discutabile volumul intervenţiei chirurgicale în cazurul peritonitei avansate.Aim: Evaluation of therapeutic attitude in neoplastic perforation of the colon. Materials and methods: We analyzed 38 colon perforations depending on the location of the tumor process, duration and degree of spreading peritonitis, systemic disturbances in the period 2005-2010. Distribution by age and sex groups show male predominance of 22 cases (58.7%) and a peak between 60-80 years. The incidence of perforation according localizaret: caecul 4 cases (10.5%), ascending colon and hepatic angle 6 cases (15.7%), transverse colon in 2 cases (5.2%), and descending colon lieneal angle 2 cases ( 5.2%), sigmoid 24 cases (63.4%). Depending on the mechanism of perforation: direct abdomen peforaţii free 6 cases (15.8%), perforation of the abscess in two time paratumoral 25 cases (65.8%), retroperitoneal perforation in 4 cases (10.5%) diastatică perforation (with overfill) 3 cases (7.9%). In 10 (26.3%) cases were found faeces generalized peritonitis, 13 cases (34.2%) diffuse peritonitis, 11 cases (28.9%) localized peritonitis, 4 cases (10.5%) retroperitoneal phlegmon. Radical tumor removal was performed in segment 34 cases (89.5%) and in 4 (10.5%) cases recourse to palliative colostomy. In 21 patients surgery was completed with the application of primary anastomosis in 17 cases colostomy. Postoperative complications occurred in 11 patients: 2 cases of anastomosis dihiscenţă, 9 cases septic complications. Per ansamblu lethality in the study group was 22.5%. Patients, primary anastomosis was applied where lethality was 9.5%. Conclusions: In conditions when the short duration of perforation <12 hours and dissemination of limited peritonitis patients may be treated by surgery in one stage. Volume remains questionable surgery in advanced cases of peritonitis