6 research outputs found
Aspecte practice ale tratamentului cu agenţi biologici în Polonia. Avem oare nevoie de tratamentul de fond tradiţional în artrita reumatoidă?
Conferinţa naţională în medicina internă din Republica Moldova cu participare internaţională, 19-20 mai 2011, Chişinău, Republica MoldovaCaracteristicile unui medicament bun sunt
inofensivitatea şi eficacitatea; calitatea salutată de
plătitor este preţul mic. Ţinta tratametului în caz
de artrită reumatoidă este atingerea remisiunii,
care este mai uşor de atins în primele luni de la
instituirea maladiei. O altă caracteristică salutată a
unui preparat bun este acţiunea promptă. În ultimul
deceniu am fost martori ai unui progres nemaivăzut
în dezvoltarea terapiilor biologice, care încearcă să
substituie tratamentul cu remedii tradiţionale antireumatice
modificatoare de boală. Evaluarea siguranţei
medicamentoase a demonstrat că numărul total de
evenimente adverse asociate este similar la utilizarea
preparatelor medicamentoase tradiţionale şi a celor
biologice; diferenţele par să fie mai degrabă organspecifice.
Pe de o parte, după aplicarea metotrexatului,
creşterea activităţii transminazelor este observată
la 17% din pacienţi, 18-19% din bolnavi au greţuri,
acelaşi procent de greţuri se înregistrează după utilizarea
sulfasalazinei. Leflunomida cauzează diaree
la 17%. Pe de altă parte, medicamentele biologice
cauzează reacţii cutanate de la 10% (adalimumab)
până la 30% (etanercept) din pacienţi. Reacţiile asociate cu administrarea perfuziilor sunt raportate de
la 11% (infliximab) până la 9-25% (rituximab) cazuri.
Infecţiile severe, deseori fatale, care includ tuberculoza
şi infecţiile sistemului nervos central, sunt
mai frecvente la pacienţii trataţi cu agenţi biologici.
Eficacitatea metotrexatului depinde de doza acestuia
şi o activitate joasă a maladiei este obţinută în cazul
a 37-50% din bolnavii trataţi. În cazul leflunomidei,
un astfel de rezultat este raportat la 20%, iar în ceea
ce priveşte sulfasalazina sau ciclosporina, acest
efect a fost observat în 16% şi, respectiv, 17% cazuri.
Combinarea medicamentelor tradiţionale duce la o
scădere importantă a activităţii maladiei la 70% din
pacienţi. Monoterapia cu preparate anticitochinice
duce la scăderea activităţii maladiei la 24-28% din
pacienţi. Fiind combinate cu metotrexat, preparatele
anticitochinice reduc activitatea maladiei în 18-49%
cazuri, chiar şi la pacienţii la care monoterapia cu metotrexat
a fost ineficientă. Avantajul tratamentului cu
preparate biologice rezidă în faptul că ele acţionează
destul de rapid, de exemplu, efectul lor benefic poate
fi observat peste 8-12 săptămâni după iniţierea tratamentului.
Doar glucocorticosteroizii sunt superiori în
acest sens, din moment ce ele acţionează după 1-2
săptămâni. Debutul acţiunii metotrexatului este ceva
mai lent (după 12 săptămâni), iar alte remedii tradiţionale
îşi manifestă acţiunea după 16 săptămâni. Din
moment ce combinarea remediilor tradiţionale cu
glucocorticosteroizii în fazele timpurii este rezonabilă
şi justificată, nu se observă diferenţe în progresia
leziunilor radiologice în comparaţie cu medicaţia biologică. Preparatele în discuţie diferă mult după
costurile suportate: în Polonia, un tratament de un
an cu metotrexat administrat oral costă în jur de € 30,
cu sulfasalazină – € 300, cu metotrexat administrat
subcutanat şi leflunomidă – € 750, iar costul tratamentului
biologic pe perioada echivalentă atinge
€ 10,000-14,000. Eficacitatea, siguranţa şi preţul ne
demonstrează că medicamentele tradiţionale sunt
superioare celor biologice şi acestea din urmă ar trebui
utilizate numai în cazurile în care toate opţiunile
anterioare s-au dovedit a fi ineficiente.
Astfel, recomandările EULAR privind tratamentul
artritei reumatoide sunt rezonabile şi trebuie aplicate pe deplin. În Polonia, unde a fost organizat
un program terapeutic pentru a extinde utilizarea
acestor recomandări, Fondul Naţional de Sănătate
(Polish NHS counterpart) plăteşte doar tratamentul
pacienţilor înregistraţi în acest program. Statutul programului
reflectă recomandările UK NICE, adaptate la
recomandările EULAR. Criteriul fundamental pentru
calificarea unui pacient pentru tratamentul biologic
este ineficienţa terapiei cu metotrexat. Eficacitatea terapieit
cu agenţi biologici este strict controlată. Astfel,
îl primesc doar pacienţii care necesită acest tratament
şi au rezultate de pe urma lui
A novel monthly dosing regimen of risedronate for the treatment of postmenopausal Osteoporosis: 2-year data
This 2-year trial evaluated the efficacy and tolerability of a monthly oral regimen of risedronate. Postmenopausal women with osteoporosis were randomly assigned to double-blind treatment with risedronate 75 mg on 2 consecutive days each month (2CDM) or 5 mg daily. The primary end point was the percentage change from baseline in lumbar spine bone mineral density (BMD) at 12 months. Secondary end points included the change in BMD of the lumbar spine and proximal femur and in bone turnover markers as well as the number of subjects with at least one new vertebral fracture over 24 months. Among 1,229 patients who were randomized and received at least one dose of risedronate, lumbar spine BMD was increased in both treatment groups: mean percentage change from baseline was 4.2 ± 0.19 and 4.3 ± 0.19 % in the 75 mg 2CDM and 5 mg daily groups, respectively, at month 24. The treatment difference was 0.17 (95 % confidence interval −0.35 to 0.68). There were no statistically significant differences between treatment groups on any secondary efficacy parameters. Both treatment regimens were well tolerated. Risedronate 75 mg 2CDM was noninferior in BMD efficacy and did not show a difference in tolerability compared to 5 mg daily after 24 months of treatment in women with postmenopausal osteoporosis. This monthly regimen may provide a more convenient dosing schedule to some patients with postmenopausal osteoporosis
Physical inactivity in patients with rheumatoid arthritis: Data from twenty-one countries in a cross-sectional, international study
Objective. Regular physical activity is associated with decreased morbidity and mortality. Traditionally, patients with rheumatoid arthritis (RA) have been advised to limit physical exercise. We studied the prevalence of physical activity and associations with demographic and disease-related variables in patients with RA from 21 countries