Atypical pure sensory forms of chronic inflammatory demyelinating polyneuropathies

Department of Neurology No 1, Nicolae Testemitsanu State University of Medicine and Pharmacy, Chisinau, the Republic of MoldovaBackground: There are still not enough data on clinical and laboratory peculiarities of atypical chronic inflammatory demyelinating polyneuropathy (CIDP), ranging from only sensitive symptoms without weakness to asymmetric motor deficit. Recent epidemiological data do not clearly elucidate the percentage of cases with atypical CIDP from total CIDP types. Nerves conduction study, the gold standard in diagnosing demyelinating polyneuropathies has low sensibility for atypical forms of CIDP. The purpose of this study was determining the criteria for clinical and laboratory diagnosis of atypical sensory CIDP. Material and methods: Two groups of study were identified: 30 patients with typical CIDP and 30 patients with atypical CIDP. All patients underwent nerves conduction studies, blood was drawn for biochemical tests, also electrophoresis and serum protein immunofixation were done. Fibular nerve biopsy was performed in 9 patients. Overall Neuropathy Limitation Scale (ONLS) questionnaire was used for the assessment of functional disability. Results: Nerves conduction studies in cases with sensory CIDP show normal motor conduction velocity in 10 cases, and diminished only in 4 cases. Total ONLS in patients with sensory CIDP is equal to 1.85 ± 0.21 points compared to total 4.17 ± 0.240 points in patients with typical CIDP (p <0.001). Conclusions: Nerves conduction study is not a gold standard for diagnosis atypical sensory CIDP. According to functional scores results, sensory CIDP is less disabling compared with typical CIDP

Nevrita optică în cadrul patologiei demielinizante a sistemului nervos central

Introducere: Nevrita optică (NO) deseori este manifestarea de debut a sclerozei multiple (SM). Incidența NO este de circa 5 cazuri la 100 000 de persoane pe an. Maladia este cauzată de o reacție autoimună adresată nervului optic. Scop: Evidențierea particularităților NO în cadrul maladiilor demielinizante ale sistemului nervos central (SNC): SM, neuromielita optică (NMO), maladiile din spectrul NMO. Metode: Lucrarea reprezintă un studiu descriptiv care include un reviu al literaturii de specialitate, precum și experiența proprie. În studiu au fost incluși pacienți cu SM și alte maladii demielinizante ale SNC care au prezentat NO. Au fost analizate fișele medicale și constatate corelații de debut, gen și vârstă. Rezultate:Diagnosticul NO se bazează pe o constelație de simptome și semne. NO tipică este o tulburare vizuală acută, severă, fără de modifcări specifice la examenul oftalmologic. De obicei, se manifestă mai întâi cu durere la mișcarea ochilor, urmată de o afectare a vederii. Mai puțin de 1% de pacienți dezvoltă simptome la ambii ochi simultan. După un debut subacut, acuitatea vizuală a pacientului continuă să se deterioreze încă câteva zile, atinge punctul maxim în una sau două săptămâni și apoi se ameliorează treptat. Aproximativ 60% dintre pacienți își recapătă acuitatea normală în decurs de două luni. Pentru SM este specific fenomenul Uhthoff - vederea se înrăutățește atunci când temperatura corpului crește ca urmare a activității sportive, a altor eforturi fizice susținute sau a unei băi sau duș fierbinte. Riscul ca un pacient cu NO să dezvolte ulterior SM poate fi evaluat cu o scanare RMN a creierului. Examenul RMN poate constata în mod direct inflamația nervului optic. SM poate fi diagnosticată atunci când RMN-ul la un pacient cu NO evidențiază două sau mai multe leziuni, dintre care cel puțin una acumulează substanța de contrast. NO cu două sau mai multe leziuni fără contrast, tipice pentru SM la examenul RMN se numește „sindrom clinic izolat” și este asociată cu un risc ridicat de dezvoltare ulterioară a SM. Terapia cu metilprednisolon intravenos cu doze mari accelerează recuperarea, dar nu îmbunătățește rezultatul final. O evoluție mai puțin favorabilă a NO poate fi o dovadă a NMO. Această maladie, numită și sindromul Devic, reprezintă 1-3% din cazurile de NO. Într-un caz clasic de NMO, pacientul are atât NO, cât și mielită transversală care se extinde pe cel puțin 2-3 segmente ale măduvei spinării, fără de implicare semnificativă a creierului. NO în cadrul NMO este frecvent bilaterală. Anticorpii anti aquaporin-4 sunt patognomonici și sunt prezenți în circa 80% din cazuri. Dacă acești anticorpi nu se atestă, se spune că cazul reprezintă o tulburare a spectrului NMO. Concluzii: La un pacient cu NO se va considera evoluția unei maladii demielinizante a SNC, mai frecvent a SM. Chiar dacă RMN-ul nu prezintă leziuni tipice SM, o parte considerabilă de pacienți cu NO vor dezvolta ulterior SM

Emergency contraception - last chance to escape

Facultatea Farmacie USMF “Nicolae Testemiţanu”Emergency contraception is an „after sex” method of preventing pregnancy after unprotected intercourse or failed contraception. Most common method of emergency contraception is a special contraceptive pill Escapelle with “practice proven” safety, being on the market for years. It contains only one hormone, progestin. So it is much less likely to make you feel bad than earlier versions of the morning after pills. Contracepţia de urgenţă este o metodă postcoitală a prevenirii sarcinii după un contact sexual neprotejat sau eşuarea contracepţiei. Cea mai des utilizată metodă de contracepţie de urgenţă este preparatul Levonorgestrel 0.0015, denumit Escapelle. Conţine un progestagen, fapt ce îl face să aibă mult mai puţine efecte adverse ca aceleaşi preparate din generaţiile precedente, dar îi mai eficace în prevenirea gravidităţii nedorite

Actualități în miastenia gravis

În acest articol ne-am propus să revizuim informația curentă despre Miastenia gravis în plan patofi ziologic, de diagnostic și tratament. Miastenia gravis (MG) a fost prima dată descrisă de Thomas Willis în 1672. Este caracterizată prin fatigabilitate musculară și până la descoperirea inhibitorilor colinesterazici și a ventilației mecanice era o patologie cu letalitate înaltă. Este cea mai frecvent întâlnită patologie a sinapsei neuromusculare, iar descoperirea auto-anticorpilor policlonali direcționați către membrana postsinaptică în 1970 a revoluționat tratamentul și pronosticul pacienților cu MG. Cele mai frecvente manifestări clinice sunt implicarea oculară, bulbară și a mușchilor membrelor. Aproximativ 50% din pacienți se prezintă cu slăbiciunea mușchilor extraoculari, manifestată prin ptoză și/sau diplopie. Din pacienții ce se prezintă cu simptome oculare, aproximativ 90%, vor dezvolta boala generalizată, ce se caracterizează prin implicarea mușchilor bulbari, ai membrelor și dereglări respiratorii. Simptomele bulbare ca disfagia și dizartria pot rezulta în pierderi de greutate și pneumonii prin aspirație. Criza miastenică este cea mai severă manifestare când slăbiciunea mușchilor respiratori cauzează insufi ciență respiratorie

Bone marrow-derived mononuclear cells therapy for ischemic stroke

Laboratory of Tissue Engineering and Cells Culture, Department of Neurology No 1, Nicolae Testemitsanu State University of Medicine and Pharmacy, Chisinau, the Republic of MoldovaBackground: Nowadays, the cerebrovascular event is the second cause of death and the third cause of disability worldwide. In the last few decades, stem cell-based approaches are widely analyzed as a potential treatment for this disease. One of these types of cells are bone marrow-derived mononuclear cells (BMMNCs). In this review, we analyzed 9 completed clinical trials with the use of BMMNCs in patients with ischemic stroke, which we found in the clinicaltrials. gov and PubMed databases, using the keywords “stroke“ and “bone marrow mononuclear cells”. Our goal was to analyze the safety and efficiency of this therapeutic approach, as well as the optimal therapeutic time window, transplantation route and cell dose used. The best stroke phase to apply this therapy is the subacute stage. Higher numbers of CD34+ cells, derived from BMMNCs were correlated with a trend toward a better outcome. All the clinical trials support the idea that BMMNCs transplantation is a safe therapy. Conclusions: In conclusion the author points out that the autologous transplantation of BMMNCs is harmless and not associated with severe complications. Although some clinical studies stated a better outcome in patients treated with BMMNCs, further clinical trials are needed to establish their therapeutic efficienc

Clinical-electrophysiological correlations in brachial plexopathies

Catedra Neurologie USMF „Nicolae Testemiţanu”Aim of the study: Determination of clinical-electrophysiological correlation of brachial plexus injuries. Material and methods: 27 patients were examined (male / female ratio - 3/1) with the diagnosis of brachial plexopathy. Patients were assessed by electromyography (EMG), MRI / CT of the brachial plexus, cervical spine, serology / immunology in relation to each case. Results: The picture of total brachial plexus injury was found in 14 patients (51.9% cases). Just proximal damage was determined in 8 patients (29.6%), distal - 5 patients (18.5%). Motor responses in 18 patients (66.7%) could not be registered; in other cases was reduced the amplitude of muscle response. In cases of traumatic etiology complex muscle action potential amplitude was significantly reduced. The F-waves were absent in 20 patients (74.1%). Despite the presence of clinical signs of sensory deficit the sensory action potentials were recorded in all patients examined. EMG showed signs of neurogenic damage in the muscles involved. Conclusions: EMG allows assessment of brachial plexus structure (trunk / cord) involved in the pathological process and allows objectification of the degree of the motor system impairment not influenced by pain. Scopul studiului: Determinarea corelărilor clinice-electrofiziologice de afectare a plexului brahial Material şi metode: Au fost examinaţi 27 de pacienţi (raport bărbaţi/femei – 3/1) cu diagnosticul de plexopatie brahială. Pacienţii au fost examinaţi prin electromiografie, IRM/CT ale plexului brahial, porţiunii cervicale a coloanei vertebrale, efectuate teste serologice/imunologice în raport cu fiecare caz concret. Rezultate: Tabloul de afectare totală a plexului brahial a fost constat la 14 pacienţi (51,9% cazuri). Afectarea doar proximală s-a determinat la 8 pacienţi (29,6%), distală – 5 pacienţi (18,5%). La 18 pacienţi răspunsuri motorii nu putea fi înregistrate, în celelalte cazuri era diminuată amplitudinea răspunsului muscular. În cazurile de etiologie traumatică amplitudinea potenţialului de acţiune muscular complex era redusă semnificativ. Unda-F nu putea fi constată la 20 de pacienţi (74,1%). În pofida prezenţei semnelor clinice senzorii potenţiale de acţiune senzitive au fost înregistrate la toţi pacienţii examinaţi. EMG a relevat semne de afectare neurogenă a muşchilor implicaţi. Concluzii: EMG permite aprecierea structurii plexului brahial (trunchi/cordon) implicate în procesul patologic, permite obiectivizarea gradului afectării sistemului motor neinfluenţată de sindromul algi