Obliteration and reconstruction of the mastoid cavity with auto osteomatrix forte autograft

Background: Over the past decades, there have been a multitude of reports on the effectiveness of various techniques for the reconstruction and obliteration of the mastoid cavity. Material and methods: A comparative study on the meatotympanoplasty effectiveness using the auto osteomatrix forte autograft associated with temporal fascia and mastoid obliteration with pediculated musculoperiosteal flap in 58 patients after total tympanomastoidectomy and 59 patients after revision surgery of the evidation cavity. The patient batches were similar according to age, gender and living environment. Results: 12 months postoperatively, in all patients of both study groups was determined: significant decrease of complaints, ameliorated anatomical outcomes (small, clean and dry evidation cavity), eradication of the evidation cavity pathology, improvement of the auditory functional results (statistically significant increase in the perception of voice on whispering and speech, airway and bone conduction), improvement of the vestibular function and life quality. Conclusions: Meatotympanoplasty with the use of the auto osteomatrix forte autograft when associated with the temporal fascia and the mastoid dislocation with pediculated musculoperiosteal flap is a feasible and safe technique for pathology eradication involving the evidation cavity. The use of the autologous bone for reconstruction is effective for the stability of the external auditory canal and for the tympanic membrane. It preserves and / or restores hearing, and has a lot of advantages: is immediately available in primary and revision surgeries, is economical, does not cause inflammation processes in the body, contributes to the growth of the new bone, reduces the risk of infection, resorption and subsequent degradation and improves life quality

Maladia urechii operate. 3. Caracteristica, cauzele și complicațiile

Cauzele principale ale eșecului timpanomastoidectomiei prin CWD sunt celulele mastoide eliminate inadecvat, prezența excrescențelor osoase, masiv facial înalt și meatoplastia inadecvată. Cele mai frecvente microorganisme izolate din frotiurile urechii medii la pacienți cu OMCS sunt Pseudomonas aeruginosa și Staphylococcus aureus, sensibile la fl uorochinolone și cefalosporine. Cavitatea mastoidă problematică prezintă rezultate adverse socio-economice semnifi cative. Hipoacuzia și otoreea pot contribui la inhibare socială și profesională, la restricții importante ale stilului de viață și impact negativ socio-economic

Maladia urechii operate. 2. Tehnicile chirurgicale de mastoidectomie

Lucrarea scoate în evidență obiectivele și metodele principale ale tratamentului chirurgical a pacienților cu otită medie cronică supurativă cu sau fără colesteatom, defi nește indicațiile și contraindicațiile pentru tratament, descrie principalele complicații ale mastoidectomiei. Procedurile cu cavitatea deschisă sunt recomandate și considerate „standardul de aur” pentru otita medie cronică avansată sau complicată și la pacienții cu dificultăți de complianță. Procedurile cu cavitatea închisă au un nivel scăzut de risc pentru otoree, dar un risc crescut de colesteatom recurent/rezidual. Rata globală de complicații după mastoidectomie este de 31,9%, însă incidența complicațiilor grave este redusă

Maladia urechii operate. 1. Noţiuni de anatomie si fiziologie clinica a urechii, caracteristica generala a infectiilor cronice si supurative ale mastoidului

Urechea constă din două componente distincte: periferică (urechea externă, medie şi internă) şi centrală (nervul acusticovestibular, căile de conducere şi nucleii din trunchiul cerebral şi aria corticală auditivă). Otita medie cronică supurativă este caracterizată prin modifi cări ireversibile ale mucoasei, prevalență de până la 2% din populație, potențial mare de complicații și rată mare de recurență după tratament. Colesteatomul se caracterizează prin agresivitate și invazivitate locală, provocând complicaţii grave (otoree, hipoacuzie, distrucţie osiculară, vertij, paralizia nervului facial, meningită şi abces intracranian). Tratamentul colesteatomului otologic este exclusiv chirurgical prin extirpare sau exteriorizare

Obliteration and reconstruction of the mastoid cavity with auto osteomatrix forte autograft

Department of Otorhinolaryngology, Nicolae Testemitsanu StateUniversity of Medicine and Pharmacy, Chisinau, the Republic of MoldovaBackground: Over the past decades, there have been a multitude of reports on the effectiveness of various techniques for the reconstruction and obliteration of the mastoid cavity. Material and methods: A comparative study on the meatotympanoplasty effectiveness using the auto osteomatrix forte autograft associated with temporal fascia and mastoid obliteration with pediculated musculoperiosteal flap in 58 patients after total tympanomastoidectomy and 59 patients after revision surgery of the evidation cavity. The patient batches were similar according to age, gender and living environment. Results: 12 months postoperatively, in all patients of both study groups was determined: significant decrease of complaints, ameliorated anatomical outcomes (small, clean and dry evidation cavity), eradication of the evidation cavity pathology, improvement of the auditory functional results (statistically significant increase in the perception of voice on whispering and speech, airway and bone conduction), improvement of the vestibular function and life quality. Conclusions: Meatotympanoplasty with the use of the auto osteomatrix forte autograft when associated with the temporal fascia and the mastoid dislocation with pediculated musculoperiosteal flap is a feasible and safe technique for pathology eradication involving the evidation cavity. The use of the autologous bone for reconstruction is effective for the stability of the external auditory canal and for the tympanic membrane. It preserves and / or restores hearing, and has a lot of advantages: is immediately available in primary and revision surgeries, is economical, does not cause inflammation processes in the body, contributes to the growth of the new bone, reduces the risk of infection, resorption and subsequent degradation and improves life quality

SLEEP ENDOSCOPY – METHOD OF DIAGNOSIS OF PATIENTS WITH OBSTRUCTIVE SLEEP APNEA SYNDROME

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. Sindromul obstructiv de apnee în somn (SOAS) este o tulburare frecventă a somnului caracterizată prin episoade recurente de colaps al căilor respiratorii superioare. Deoarece în etiologia acestor episoade se găsesc un șir de modificări la nivelul zonei orofaringiene, evaluarea locului de obstrucție este extrem de importantă. Scopul lucrării. Scopul studiului este utilizarea unei metode noi de diagnostic pentru stabilirea locului și modificărilor anatomice la pacienții cu SOAS. Materiale și metode Studiul a fost realizat pe 34 de pacienți diagnosticați cu SOAS – forma medie și severă, în clinica ORL USMF „Nicolae Testemițanu”, în perioada 2017-2022. Somnul a fost indus prin administrarea de propofol, astfel permițând examinarea pacientului în condiții similare somnului normal. Cu ajutorul endoscopul de 00 a fost posibilă vizualizarea directă a tutor structurilor anatomice. Rezultate. În urma examinării s-au pus în evidență modificări în 3 etaje ale tractului respirator superior: la nivelul foselor nazale - modificări patologice ale septului și cornetelor, zona palatală- palatul moale mai voluminos cu îngustări ale suprafeței anteroposterioare orofaringiane prin diminuarea semnificativă a distanțelor dintre peretele posterior faringian și uvulă, și zona linguală - cu modificări la nivelul bazei de limbă care, reduce spațiul cuprins între ea și peretele posterior faringian îngustând oro și hipofaringele în timpul somnului. Concluzii. În studiu au fost identificate 3 etaje ale tractului respirator superior cu modificări anatomice la pacienții cu SOAS care predispun la colapsul căilor aeriene superioare. Endoscopia în somn indus medicamentos este la moment cea mai modernă metodă de diagnostic ce ne oferă informații despre locul obstrucției și severitatea SOAS.Background. Obstructive sleep apnea syndrome (OSAS) is a common sleep disorder characterized by recurrent episodes of upper airway collapse. Because there are a number of changes in the etiology of these episodes in the oropharyngeal area, the assessment of the site of obstruction is extremely important. Aim of study. The aim of the study is to use a new diagnostic method to determine the location and anatomical changes in patients with OSAS. Material and Methods. The study was performed on 34 patients diagnosed with OSAS - moderate and severe form, in the ENT clinic of Nicolae Testemitanu SUMPh, during 2017-2022. Sleep was induced by the administration of propofol, thus allowing the patient to be examined under conditions similar to normal sleep. With the help of the 0 0 endoscope, it was possible to directly visualize the tutor of the anatomical structures. Results. The examination revealed changes in 3 floors of the upper respiratory tract: in the nostrils - pathological changes in the septum and cornets, palatal area - softer palate with narrowing of the oropharyngeal anteroposterior surface by significantly reducing the distances between the wall posterior pharyngeal and uvula and lingual area - with changes in the base of the tongue which reduces the space between it and the posterior pharyngeal wall narrowing the oro- and hypopharynx during sleep. Conclusions. The study identified three stages of the upper respiratory tract with anatomical changes in patients with OSAS that predispose to upper airway collapse. Drug-induced sleep endoscopy is currently the most modern diagnostic method that provides us with information about the location of the obstruction and the severity of OSAS

Metode de miringoplastie: istoric şi actualităţi

Deşi are o istorie de aproape patru secole, închiderea chirurgicală a perforaţiei timpanice rămâne o problemă actuală în cofochirurgie. A fost propusă o multitudine de grefe pentru miringoplastie, însă varianta optimă a grefei rămâne o întrebare deschisă. Din aceste considerente, orice studiu, ce are drept scop perfecţionarea metodelor de miringoplastie cu utilizarea diverselor tipuri de grefe, este actuală

Hemirinosinuzita cronică supurată complicată cu celulita retrobulbară și abcesul intracerebral frontal, post-COVID

Department of Otorhinolaryngology, Nicolae Testemitanu SUMPh, Timofei Mosneaga Republican Clinical HospitalBackground. Chronic rhinosinusitissuppuration is an important ENT condition, with high incidence and persistent evolution. Directly affecting the quality of life of diagnosed patients, it often requires interdisciplinary consultation. Chronic suppurative rhinosinusitis can cause such serious complications as: phlegmon of the orbit, retrobulbar cellulite, meningoencephalitis, brain absess etc. Objective of the study. Submission a clinical case of Chronic hemirinosinusitis suppuration in exacerbation, complicated by retrobulbar cellulitis and frontal intracerebral abscess, post-COVID. Material and Methods. Patient P., 50 years old, sex m., Hospitalized on 21.11.2020, in the ENT clinic of IMSP SCR with accusations of headache, moderate purulent rhinorrhea, periorbital edema, exophthalmos, vertigo, partial nasal obstruction on the left. Objective: massive crusts in the left nasal cavity (totally occupies the left nasal fossa), moderate purulent secretions. Mild hypersensitivity to percussion and average pain in the area of affected sinuses. Results. Despite the plurivalent treatment administered, the general condition of the patient on 29.11.20 suddenly worsened with multiple organ failure: cardio-respiratory and renal. In the patient, it triggers cardio-respiratory arrest, manifesting itself by marked acrocyanosis in the region of the right hemithorax and face. Despite the measures of cardio - pulmonary resuscitation, biological death is found. Conclusion. Patients who have suffered from SARS-Covid-2 with concomitant diseases, such as diabetes, etc., require a prompt evaluation after discharge from the hospital by the family doctor with the consultation of other specialists and rigorous examination if necessary.Introducere. Rinosinuzita cronică supurată este o importantă afecțiune ORL cu incidență mare și evoluție trenantă, afectând în mod direct calitatea vieții pacienților diagnosticați și care necesită deseori consult interdisciplinar. Rinosinuzita cronică supurată poate cauza multiple complicații grave, cum ar fi flegmonul orbitei, celulita retrobulbară, meningoencefalita, abcesul cerebral și altele. Scopul lucrării. Prezentarea unui caz clinic de Hemirinosinuzită cronică supurată în acutizare, complicat cu celulită retrobulbară și abces intracerebral frontal, post-COVID. Material și Metode. Pacientul P., 50 ani, sex m., spitalizat pe 21.11.2020, în clinica ORL a IMSP SCR cu acuze de cefalee, rinoree purulentă moderată, edem periorbitar, exoftalmie, vertij, obstrucție nazală parțială pe stânga. Obiectiv: cruste masive în cavitatea nazală pe stânga (ocupă în totalmente fosa nazală pe stânga), secreții purulente moderate. Hipersensibilitate ușoară la percuție și algie medie în zona sinusurilor afectate. Rezultate. În pofida tratamentului plurivalent administrat, starea generală a pacientului la data de 29.11.20 s-a agravat brusc cu însuficiență multiplă de organe: cardio-respiratorie și renală. La pacient se declanșează stopul cardio-respirator, manifestându-se prin acrocianoză marcată în regiunea hemitoracelui pe dreapta și a feței. În pofida măsurelor de resuscitare cardio-pulmonară, se constatată moartea biologică. Concluzii. Bolnavii care au suferit de SARS-Cov-2 cu boli concomitente, cum ar fi diabetul zaharat ș.a., necesită o evaluare promtă după externarea din spital de către medicul de familie cu consultul altor specialiști și examinarea riguroasă la necesitate