Management aspects in treatment of hand’s defects with vascularized flap

Clinica de Chirurgie Plastică și Microchirurgie Reconstructivă, USMF “Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Multitudinea opțiunilor de tratament a defectelor mîinii existente în prezent oferă chirurgului multe posibilități de refacere tegumentară. Dar rezultatul final este apreciat nu doar de acoperirea defectului, ci și de restabilirea funcțională a mîinii. Traumatismul mîinii, fiind una dintre cele mai comune traume ale membrului superior, generează o serie de complicații de care ulterior depinde funcția totală a membrului. Una din complicațiile enumerate la nivelul mîinii e prezentată prin defecte tisulare. Scopul studiului curent este evaluarea pacienților cu complicații tisulare și actualizarea managementului concordat cu metodele chirurgicale existente. Material și metode: În perioada 2013-2014 în Clinică au fost tratați 2518 pacienți, la 452 pacienți fiind prezente defecte tisulare. Defectele degetelor I, II și III au predominat, constituind 112, 126 și 116 cazuri, respectiv. Falanga distală a fost predominant afectată – 288 cazuri, falanga medie – 122 și proximală – 42. Arsenalul lambourilor utilizate a fost variat. Noi am utilizat diferite tipuri de lambouri: avansare, tenar, digital insular, “cross-finger”, intermetacarpian, interosos posterior, antebraț, radial și ulnar, perforant, inghinal și microchirurgical liber. Rezultate: Arsenalul existent al lambourilor este suficient pentru soluționarea oricărui defect al mîinii. Problema discutată este cînd sunt indicate lambourile vascularizate? Astfel, trebuie să luăm în considerație posibilitatea apariției complicațiilor, în special a celor vasculare. Concluzii: Principiile de bază ale tratamentului defectelor mîinii rămîn intacte. Arsenalul variat al lambourilor a influențat doar varietatea metodelor propuse. Indicație absolută pentru lambouri sunt cazurile cînd în afara defectelor tisulare sunt leziuni osoase, de nervi, vasculare și de tendoane. Concomitent, grefa de piele liberă nu este exclusă din uz, fiind utilizată cînd lambourile nu sunt indicate.Introduction: Multitude of currently existing treatment options for hand’s defect offers to surgeon many opportunities of tissues restore. But final result is appreciated not only by defect’s coverage, but also by hand’s functional recovery. Hand’s trauma, being one of most common upper limb’s trauma, generates a series of complications on which ultimately depends whole limb’s function. One of complications encountered at hand’s level are tissues defects. Purpose of current work is to evaluate patients with tissue complications and to actualize their treatment management according to existing surgical methods. Material and methods: Between 2013 and 2014 in our Clinic 2518 patients were treated, in 452 cases – tissues defects were found. Defects of I, II and III finger were predominant, constituting 112, 126 and 116 cases. Distal phalanxes were more frequently affected – 288 cases, middle phalanx –122 and proximal phalanx – 42 cases. The arsenal of used flaps was varied. We used different types of flaps: advancement, thenar, island digital, cross-finger method, inter-metacarpal, interosseus antebrachii posterior, radial and ulnar, perforator, inguinal and free microsurgical. Results: Existent arsenal of flaps is sufficient for solving any hand’s defect. Discussed question is when are indicated vascularized flaps? However, we have to take into consideration possible occurrences of complications, especially of those vascular. Conclusions: Basic principles in hand’s defects treatment remain unchanged. Variable flap’s arsenal influenced only on variety of proposed methods. As absolute indications for flaps are situations when, beside soft tissue, are affected skeleton, nerves, vessels and tendons. At the same time, free skin graft isn’t removed from use and it is applied in cases when flaps aren’t indicated

Complications in treatment of tibial bone defects using Ilizarov procedure

Catedra de ortopedie și traumatologie, USMF „Nicolae Testemițanu”, Clinica de chirurgie plastică și microchirurgie reconstructivă a locomotorului, IMSP IMU, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Defectele osului tibial reprezintă cu adevărat o provocare pentru specialiştii ortopezi, tibia fiind unul din cele mai mari oase ale scheletului, deseori nu-şi găseşte suficiente „rezerve” de ţesut osos în organism pentru a compensa pierderile posttraumatice. Îndeosebi în defecte circulare această „criză” de ţesut osos este resimţită într-atât încât unica soluţie viabilă de a păstra membrul rămâne metoda calus-distracţie. Scop. Trecerea în revistă a complicaţiilor manifestate pe parcursul tratamentului defectelor circulare diafizare de tibie şi măsurile efectuate în depăşirea reuşită a lor. Material şi metode. În lucrare este adusă analiza efectuată asupra 65 de cazuri clinice de tratament a defectelor circulare de tibie. În cadrul lotului studiat au dominat bărbaţii cu 48 cazuri faţă de femei cu 14. Lungimea maximală a defectului de os tibial recuperat a constituit 21 cm – minimală 5 cm. Complicaţiile mai des întâlnite au fost: Infectarea ţesuturilor în jurul broşelor (la toţi pacienţii); defecte de părţi moi asociate celor osoase - 92%; infecţii la fragmentele osoase – 17,8%; consolidări întârziate 56%; pseudartroze – 18%; rupere broşe – 7%; hemoragii intraoperatorii – 4,7%; neformare regenerat osos matur satisfăcător – 3,8%; redori articulare – 88%; scurtare de segment – 92%; dezaxare – 12%, edemul gleznei şi piciorului – 18%; artrite reactive – 15%; răspuns alergic şi exematic local – 3%; segment dureros – 5,5% şi osteoporoză locală la 11%. Rezultate. La toţi pacienţii scopul pretins de noi a fost realizat. Concluzii. Complicaţiile postoperatorii la tratamentul defectelor osului tibial prin metoda Ilizarov sunt inevitabile. Aceasta impune o conduită postoperatorie cu monitorizări frecvente indiferent de durata de la intervenţia chirurgicală.Introduction. Tibial bone defects represents really a challenge to orthopedic specialists because tibia, as one of the biggest bones of the skeleton, often can not find enough bone "reserves" in the body to compensate the post traumatic losses. Especially in circular defects, this bone tissue “crisis” is felt intractable that the only viable solution to keep member remains callus distraction method. Purpose. To review the complications manifested during treatment of circular diaphyseal tibial defects and the measures undertaken to overcome them successfully.Material and methods. The paper reflects the analysis carried out on 65 clinical cases of treatment of circular tibial defects. The study group was dominated by men – 48 cases, women being 14 cases. The maximum length of recovered tibial bone defect was 21 cm, the minimal - 5 cm. Most common complications were: infection of the tissues around brooches – 100%; soft tissue defects associated with bone defects- 92%; infections of the bone fragments - 17.8%; 56% delayed consolidation; non unions - 18%; brooches breaking- 7%; intraoperative bleeding - 4.7%; non formation of satisfactory regenerated mature bone- 3.8%; joint stiffness - 88%; segment’s shortening- 92%; misalignment - 12%, ankle and foot edema- 18%; reactive arthritis- 15%; allergic and local exematic response- 3%; painful segment - 5.5% and 11%- local osteoporosis. Results. In all patients claimed purpose has been achieved. Conclusions: postoperative complications of tibial bone defects treatment by Ilizarov method are inevitable. This requires a postoperative conduct with frequent monitoring recklessly the period after the surgery

About some human errors met in treatment of tibial bone defects by Ilizarov method

Catedra de ortopedie și traumatologie, USMF „Nicolae Testemițanu”, Clinica de chirurgie plastică și microchirurgie reconstructivă a locomotorului, IMSP IMU, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Tratamentul defectelor osoase prin metoda Ilizarov este de durată. Totuşi, in unitatea medicală pacientul se află doar la etapele sângerânde şi dureroase ale tratamentului restul perioadei se petrece în condiţii de ambulator. De aici, este evident că responsabilitatea pentru întreg tratamentul aparţine nu doar unui medic, dar unui grup de persoane inclusiv pacientul sau/şi rudelor lui. Scopul. Trecerea în revistă a erorilor depistate la tratamentul defectelor osului tibial prin metoda Ilizarov şi evidenţierea posibilităţilor de rezolvare a lor. Material şi metodă. Lucrarea este efectuată asupra 65 de cazuri clinice de tratament a defectelor circulare de tibie. În cadrul lotului studiat au dominat bărbaţii cu 48 cazuri faţă de femei cu 14. Lungimea maximală a defectului de os tibial recuperat a constituit 21 cm– minimală 5 cm. Erorile umane depistate de noi s-au înregistrat la etapa de spitalizare şi de tratament ambulator. La etapa de spitalizare am constatat iniţierea egalizării lungimii gambei in prezenţa fibulei consolidate cu scurtare–2;leziuni vasculare asociate osteotomiilor-4; trecerea cu broşele la limita articulaţiilor învecinate osului–4;şi construirea incorectă a modulelor fixatorului extern–4.La etapa de tratament ambulator ne-am întâlnit cu distracţii grăbite (urgentate)–3 şi tracţiune incorectă (pe un fragment nefracturat al gambei)–3; Rezultate. Toate erorile au dusa la complicaţii grave: scurtare de membru, segment doloros, rupere de broşe, artrite reactive, instabilitate fixator, infecţii, defecte tegumentare, etc. Depăşirea lor a marit numărul intervenţiilor chirurgicale per pacient. Concluzii. Erorile umane depistate la tratamentul defectelor osului tibial prin metoda Ilizarov aparţin atât de cadrul medical cât şi de persoanele tratate şi influenţează direct cheltuielile şi durata de tratament.Introducere. The treatment of bone defects by Ilizarov method is lengthy. However, in the medical unit the patient is at bleeding and painful stages of treatment, the remaining period is going on ambulatory. Hence,it is obvious that the responsibility for the whole treatment belongs not just to doctor, but to a group of people including patient and /or his relatives. Purpose. To review the errors detected in the treatment of tibial bone defects by Ilizarov method and highlighting the ways of solving them. Material and methods. The paper reflects the analysis carried out on 65 clinical cases of treatment of circular tibial defects. The study group was dominated by men–48 cases, women being 14 cases. The maximum length of recovered tibial bone defect was 21 cm, the minimal-5 cm. Human errors detected by us were recorded at the stage of hospitalization and ambulatory treatment. At the stage of hospitalization we detect the beginning of equalize of leg’s length in the presence of consolidated fibula with shortenin-2; vascular injury associated osteotomies-4; brooches passage at limit of surrounding bone joints-4; incorrect building of external fixator modules- 4.At ambulatory treatment stage we met rushed distractions (urged)-3 and incorrect traction (on a non fractured fragment of the calf)–3. Results. All errors led to serious complications: limb’s shortening, painful segment, brooches breaking, reactive arthritis, fixator’s instability, infections, tissues defects etc. Overcoming them increased number of surgical procedures per patient. Conclusions. Human errors detected in the treatment of tibial bone defects by Ilizarov method belong to both, the medical and the treated persons, and affect the costs and duration of patient's treatment

Some treatment aspects of the head soft tissue defects

Institutul de Medicină Urgentă, Centrul Republican de Microchirurgie, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Tratamentul leziunilor porţiunii cefalice soldate cu defecte tegumentare reprezintă o sarcină deosebit de dificilă. Tehnicile noi de chirurgie plastica şi reconstructivă în multe cazuri au reuşit să îmbunătăţească supravieţuirea şi au adus la scăderea morbidităţii postoperatorii, cît şi la creşterea calităţii vieţii pacienţilor. Plastiile defectelor cu lambourile liber vascularizate în multe cazuri sunt metoda optimă de reconstrucţie, atît a defectelor post-tumorale cît şi a celor post-traumatice. În cazurile defectelor tegumentare cu suprafaţa mică cu succes sunt folosite plastiile cu lambouri locale, cît și autodermoplastiile. Material şi metode: În cadrul Centrului Republican de Microchirurgie au fost operaţi 20 pacienţi cu vîrstă cuprinsă între 20 şi 68 ani (15 bărbaţi şi 5 femei), utilizîndu-se metoda autotransplantării de ţesuturi pe cale microchirurgicală. Rezultate: Pentru plastia defectelor capului s-au utilizat următoarele autotransplante: lamboul radial (15), lamboul toraco-dorsal în combinaţie cu serratus anterior (1), epiploon (1) şi autodermoplastii (4). Etiologia defectelor capului a fost traumatică în 16 cazuri, posttumorală – în 3 cazuri şi postcombustională – într-un caz. Din aspect anatomic în 17 cazuri a fost implicat scalpul şi în 3 cazuri – cavitatea orală. Concluzii: Plastia cu lambouri microchirurgicale are o aplicaţie tot mai largă în reconstrucţia defectelor post-tumorale și posttraumatice a regiunei cefalice. Această metodă de reconstrucţie permite refacerea fizionomică şi funcţională în aceeaşi etapă operatorie, ce permite reintegrarea socială rapidă a pacientului şi îi redă încrederea în sine, asigurîndu-se în aşa mod calitatea vieţii postoperatorii. Totodată nu-şi pierd actualitatea şi metodele clasice de plastie cu lambouri locale şi autodermoplastiile.Introduction: The treatment of extensive injuries to the head resulted with soft tissue defects is a rather challenging objective for the surgeon. New techniques of plastic and reconstructive surgery in majority of cases succeeded to increase the flap survival rate and diminished the postoperative morbidity, as well as it improved the quality of life. In many cases the free vascularized flaps usage are the most optimal methods for post-tumoral and post-traumatic defects reconstruction. In case of small size head soft tissue defects the plasty with local flaps and autodermoplasty is more common. Material and methods: In Republican Center of Microsurgery 20 patients were operated using the method of microsurgical tissue autotransplantation. There were 15 men and 5 women, aged from 20 up to 68 years. Results: For the head soft tissue defects plasty were used the following microsurgical autotransplants: radial flap (15), latissimus dorsi flap in combination with anterior serratus muscle (1), epiploon (1) and autodermoplasty (4). The etiology of the head soft tissue defects was traumatic in 16 cases, post-tumoral in 3 cases and post-burn in one case. In anatomic aspect the scalp was injured in 17 cases and the oral cavity was injured in 3 cases. Conclusions: The free microsurgical flaps plasty has a larger reconstruction application in post-tumoral and post-traumatic head soft tissue defects. This type of reconstruction allows having an esthetic and functional recovery in the same surgical stage, as well as a quick social reintegration and confidence, in this way improving the postoperative quality of life. As well, the classic methods of plasty with local flaps and autodermoplasty don’t lose actuality

Treatment of the posttraumatic damage of the pelvic limb in patients with diabetes

Catedra de ortopedie și traumatologie, USMF ”Nicolae Testemițanu”, Clinica de chirurgie plastică și microchirurgie reconstructivă a locomotorului, IMSP IMU, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Riscul de fractura a piciorului la persoanele cu diabet zaharat este legat de existenta neuropatiei diabetice periferice, ce reprezintă un factor important in dezvoltarea defectelor piciorului, infecțiilor si amputațiilor de membre inferioare Scop. Analiza defectelor posttraumatice in asociere cu polineuropatia diabetica a membrului pelvin si posibilități de acoperire a acestora. Material și metodă. Cei 15 pacienți au fost împărțiți in 4 categorii: lambouri de vecinătate, lambouri la distanta, plastie cu piele libera despicata, amputație. Parametrii urmăriți sunt: vârsta, sex, tipul diabetului zaharat, localizarea. Rezultate. 4 femei si 11 bărbați au fost repartizați in 4 categorii după tipul intervențiilor chirurgicale: plastii cu lambouri de vecinătate 4, lambouri la distanta 2, plastie cu piele libera despicata 7, amputație 2. Din lotul total de pacienți cu diabet zaharat tip II au fost 12 pacienți, iar 3 pacienți cu diabet zaharat insulin-dependent. Cei 15 pacienți, care au beneficiat de reconstrucții prin lambouri, au avut defecte la gamba distala si picior, iar pacienții care au suferit amputație per primam, au avut leziuni la nivelul gambei proximale, care au constat in necroze tegumentare si de părți moi, cu afectare osoasa si osteita, semn al gradului avansat al afectării vasculare. La pacienții care au beneficiat de plastie cu piele libera despicata, majoritatea defectelor au fost la nivelul gambei si erau prezente leziuni tegumentare. Concluzii. Defectele posttraumatice la pacienții cu polineuropatii diabetice a membrului pelvin pot fi rezolvate prin plastie cu piele libera despicata, reconstrucții prin lambouri, astfel rata amputațiilor scade.Introduction. Leg fracture risk at people with diabetes is related to the existence of diabetic peripheral neuropathy, which is an important factor in the development of foot defects, infections and amputations of lower limb. Purpose. Analysis of the posttraumatic damage coupled with diabetic polyneuropathy of the pelvic limb and possibilities of healing the defects. Material and methods. The 15 patients were divided in 4 subgroups according to the type of surgical procedure performed: split skin grafts, the neighboring flaps, distant flaps, amputation at different levels. The descriptive parameters included: age, gender, the presence of type I or type II diabetes, the location. Results. 15 patients included in this study, out of which 4 women and 11 men were divided into four subgroups based on type of performed surgeries: the neighboring flaps - 4, distant flaps - 2, split skin grafts - 7, amputation in 2 cases. 12 patients had diabetes of type II, and the remaining 3 patients were insulin dependent. The 6 patients who had reconstruction through flaps, had distal defects (foot or ankle), whereas the patients who suffered per primam amputation had lesions at the ankle which were skin and soft tissue necrosis, with bone disease and osteitis, with signs of severe vascular disease. The majority of patients who had benefited from split skin grafts, suffered from skin lesion at the ankle level. Conclusions. Posttraumatic defects in patients with diabetic polyneuropathy of the pelvic limb can be treated through flaps or split skin grafts, so the amputation rate decreases significantly

Breast reconstruction on actinic affected territory by using of the latissimus dorsi flap plasty and dermotension (Case report)

Clinica de Chirurgie Plastică și Microchirurgie Reconstructivă, USMF “Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Caz clinic: Lucrarea reflectă cazul clinic al unei femei de 33 ani supusă amputației totale de sîn pe motiv oncologic. Postoperator a urmat 3 cure de radioterapie. La 6 luni de la intervenția chirurgicală primară a susținut un examen complex după care a primit acordul medical la refacerea plastică a sânului. La momentul examinării în Clinica de chirurgie plastică prezenta dureri în regiunea cicatricei rămase după amputația sânului. La prima etapă de tratament s-a decis înlăturarea cicatricelor aderate agresiv de hemitorace și plastia defectului rămas cu un lambou insular din latissimus dorsi. Etapa a doua a urmat după obținerea regenerării primei etape – implantarea unui expander tisular cu un volum maximal de 500 ml. Etapa a treia a avut loc după umplerea balonului expandat. Sub surplusul tegumentar în schimbul expanderului am plasat o proteză mamară. Cunoscând că un component al tratamentului a fost iradierea actinică, temerea pentru înlaturarea cicatricei și plastia defectului cu țesuturi locale era argumentată. Astfel motivați am decis să folosim lamboul insular latissimus dorsi din regiunea sănătoasă. Dimensiunile lui maxime au permis expandarea, care a rezultat cu refacerea sânului prin punerea unui implant mamar. Concluzii: Utilizarea metodelor de chirurgie plastică-reconstructivă și estetică într-o consecutivitate corectă permit refacerea sânului după amputații oncologice, chiar dacă regiunea marcată este tratată actinic.Clinical case: We present a clinical case of 33 years old female, which was subjected to total breast amputation. After surgery she followed 3 cycles of radiation therapy. At 6 months after primary surgery she underwent a comprehensive examination after which has received medical agreement for plastic restoring of the breast. At the moment of the examination she has been complaining on pain in the region of the scar. In the first stage of the treatment it was decided to remove the aggressive adhered on hemithorax scars and to do the plasty of the defect with a free latissimus dorsi flap. The second stage was constituted of implanting a tissue expander. The third stage: under the tissue’s excess instead of expander we have placed a mammary prosthesis. Knowing that one of the treatment factors was actinic radiation, the fear for the removal of the scar and the plasty of the defect with local tissues was substantiated. Thus, we decided to use latissimus dorsi flap from the healthy region. Its maximal dimensions have allowed expanding resulting with restoration of the breast by placing a mammary implant. Conclusion: Using the methods of plastic-reconstructive and aesthetic surgery in a correct order allows the rebuilding of the breast after oncological amputations, even if the region was exposed to actinic treatment

The first rays joint fractures and treatment modalities

Catedra de ortopedie și traumatologie, USMF „Nicolae Testemițanu”, Clinica de chirurgie plastică și microchirurgie reconstructivă a locomotorului, IMSP IMU, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Incidenţa crescută a traumatismelor mâinii ocupa primul loc in traumatismele corpului uman. Aceasta stimulează în permanenţă ingeniozitatea chirurgilor în a găsi noi metode reconstructive tot mai performante. Deși, ei se confruntă pe de o parte, cu anatomia complexă a mâinii, iar pe de altă parte cu obligativitatea de a păstra integritatea sistemului nervos, vascular şi tendinos totuși, este reala posibilitatea unei reconstrucţii complexe cu ţesuturi similare fără a crea defecte secundare importante.Scopul. Eșalonarea incidenței lezionale a policelui în complexul de traumatisme ale mâinii si separarea itimilor depistați în funcție de suprafață și pe nivele razei digitale. Material si metode. În lucrare am inclus un lot de 460 de pacienți pe perioada anului 2015. Limitele de vârsta au fost între 19-70 ani, divizați pe categorii a câte 10 ani. Repartizarea pe sexe dintre cei 79 de pacienți cu traumatisme a policelui a constituit: 69 (87.34%) bărbați si 10 (12.66%) femei. Frecvența traumatismelor înregistrate la membrul stâng 40 (50.34%) a fost mai mare decât la membrul drept 39 (49.67%). 79 (17.17%) pacienți din lotul total au suferit traumatisme ale policelui, dintre care: separat al policelui 46 (58.22%) și în complex cu alte degete 33 (41.78%). În traumatismele policelui pe segmente au fost incluși pacienții tratați in staționar. Falanga proximală s-a dovedit a fi cel mai des traumată 39 (49.36%) de cazuri, apoi urmează falanga distală 37 (46.83%) de cazuri și doar în 3 (3.79%) cazuri au avut de suferit ambele falange. Rezultate. Incidența traumatismului policelui separat se întâlnesc la 46(58.22%) de pacienți și in complex cu alte degete la 33 (41.78%) de pacienți. Ceia ce constituie din ansamblu de traumatisme ale mâinii 17.17%. Prelucrarea materialului obținut denota prevalenta incidentei pentru falanga distală a policelui dar nu si ca gravitate care se manifesta mai accentuat pe măsura avansării spre baza lui. Aceasta a dictat managementul tratamentului si complexitatea intervențiilor chirurgicale efectuate. Concluzie. Leziunile policelui in complexul traumatismelor mâinii se întâlnesc mai des ca fiind un traumatism separat decât in asociere cu celelalte degete ale mâinii, prevalând la bărbați, iar membrul superior stâng fiind afectat intr-o incidenta ușor mai sporită.Introduction. The increased incidence of hand trauma injuries ranks first in the human body. This continually stimulates surgeons ingenuity to find new performant ways in reconstructive methods. Although, they are facing, on the one hand, with complex hand’s anatomy complex and, on the other hand, with the obligation to preserve the integrity of the nervous, vascular and tendon system, however, it is real the possibility of a complex reconstruction with similar tissues without creating significant defects. Purpose. Distribution of thumb’s lesional incidence in hand’s trauma complex and items separation detected depending on the surface and levels of digital beam. Material and methods. In this paper we included a group of 460 patients treated during the 2015 year. The age limits were between 19-70 years, divided into categories of 10 years. The sex ratio of the 79 patients with thumb injury was: 69 (87.34%) men and 10 (12.66%) women. Frequency of trauma registered in left member - 40 (50.34%), was higher than in the right one - 39 (49.67%). 79 (17.17%) patients from total group have suffered thumb’s trauma, including: separate thumb - 46 (58.22%) and in complex with other fingers - 33 (41.78%). In thumb’s trauma, according to segments, were included patients treated in hospital. Proximal phalanx was found to be most traumatized - 39 (49.36%) cases, followed by the distal phalanx - 37 (46.83%) cases and only in 3 (3.79%) cases have suffered both phalanges. Results. Incidents of separate thumb’s trauma are met at 46 (58.22%) patients and in complex with other fingers in 33 (41.78%) patients, which constitutes in the ensemble of hand’s trauma 17.17%. Processing of obtained material denotes prevalence of incidence of thumb’s distal phalanx, but not the severity that manifests more pronounced as it progresses toward its base. This dictated the treatment’s management and complexity of performed surgery. Conclusion. Thumb’s injuries in complex of hand’s trauma are more often met as a separate trauma than in association with other fingers of the hand, with prevalence in men, and left upper limb is affected with a slightly increased incidence

Treatment methods in fingertips injuries

Secţia microchirurgie, CNŞPMU, Conferinţa Naţională în cadrul Asociaţiei Ortopezilor – Traumatologi din Republica Moldova ”Actualităţi în microchirurgia reconstructivă”, Chișinău, Republica MoldovaIn this study different methods of treatment are presented in 405 patients with fingertip ingeries, operated in the department of microsurgery during the period of 2007/2010 years. The main objectives of treatment were: 1) wound closure, 2) maximal sensitive recovery, 3) keeping the finger length, 4) maintenance of joints function 5) achieve a satisfactory cosmetic look.Plastia defectelor în amputaţiile falangelor terminale ale degetelor. Rezumat: În articol sînt expuse metodele de tratament în amputaţiile falangelor terminale ale degetelor a 405 pacienţi, trataţi în secţia microchirurgie a CNşPMu pe parcursul anilor 2007-2010. Principalele obiective de tratament au fost: 1) închiderea plăgii 2) restabilirea senzitivă maximală 3) păstrarea lungimii degetului 4) menţinerea funcţiei articulaţiilor 5) atingerea unui aspect satisfăcător cosmetic.Plastia defectelor în amputaţiile falangelor terminale ale degetelor. Rezumat: În articol sînt expuse metodele de tratament în amputaţiile falangelor terminale ale degetelor a 405 pacienţi, trataţi în secţia microchirurgie a CNşPMu pe parcursul anilor 2007-2010. Principalele obiective de tratament au fost: 1) închiderea plăgii 2) restabilirea senzitivă maximală 3) păstrarea lungimii degetului 4) menţinerea funcţiei articulaţiilor 5) atingerea unui aspect satisfăcător cosmetic

Thermometry need in monitoring flaps

Catedra de ortopedie și traumatologie, USMF „Nicolae Testemițanu”, Clinica de chirurgie plastică și microchirurgie reconstructivă a locomotorului, IMSP IMU, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Complicațiile evidențiate în perioada post-operatorie rămân a fi una din problemele actuale ale chirurgiei reconstructive, acestea având o incidență relativ mărită (5-17%). Scopul. Evaluarea valorii diagnostice a termometriei locale a lambourilor în depistarea precoce a complicațiilor. Material și metode. Lotul de studiu a constituit 36 de pacienți, tratați în perioada 2014-2115 în cadrul IMU,repartizarea fiind: femei - 10 (27,8%), bărbați - 26 (72,2%). Limitele de vârstă - 16-70 ani, vârsta medie fiind de 44,7 ani. Termometria s-a efectuat cu un termometru electronic cu precizie de 0,1 0C, datele fiind înregistrate sub forma de curbe termice. Valorile termice ale zonelor receptoare au fost considerate valori de referință cu care s-au comparat valorile termice ale lambourilor. Durata de monitorizare: din 1 zi postoperator până la 1 an, cu interval de 2-3 luni. Datele obținute au fost prelucrate statistic prin metoda “regresiei pas cu pas” cu coeficienți veridici. Rezultate. În lotul de studiu au fost lambouri insulare 30 (83,3%) cazuri, libere – 6 (16,7%) cazuri. În perioada postoperatorie diferențele termometrice ZR/ZD > 2 0C au fost evidențiate în 6 (16,7%) cazuri: lambouri insulare – 4 (13,3%) cazuri, libere – 2 (33,3%) cazuri). În cazul celor insulare complicații au survenit în 8 (26,7%) cazuri, în libere - 2 (33,3%) cazuri. Concluzii. În perioada postoperatorie precoce diferența termometrică >20C indică asupra unei suferințe vasculare a lamboului necesitând măsuri urgente de resuscitare. În cazul lambourilor insulare termometria posedă o sensibilitate de aproximativ 85%, iar în cazul celor libere - 95 %, specificitatea fiind de 98% în ambele tipuri.Introduction. Complications highlighted in the postoperative period remains to be one of the current problems of reconstructive surgery, which has a relatively increased incidence (5-17%). Purpose. Evaluation of diagnostic value of local thermometry of flaps for early detection of complications. Material and methods. The study group was 36 patients treated in the period 2014-2115 within the IEM, women - 10 (27.8%), men - 26 (72.2%). The limits of age were 16-70 years, with mean age 44.7 years. The thermometry was performed with an electronic thermometer with an accuracy of 0.1 0C and the data were recorded in the form of thermal curves. The temperature of the receiving areas was considered baseline values that were compared to the thermometric values of the flaps. Duration of monitoring was from 1 postoperative day to 1 year, at 2-3 months range. Data were statistically analyzed using the "step by step regression" with truthful coefficients. Results. In the study group were 30(83.3%) island flaps, free - 6(16.7%) cases. Thermometric differences in the postoperative period ZR / ZD> 20C were found in 6(16.7%) cases: island flaps - 4(13.3%) cases, free - 2(33.3%) cases). If the island complications occurred in 8(26.7%) cases, free - two(33.3%) cases. Conclusions. In the early postoperative period thermometric difference > 20C indicates a flap’s vascular suffering that requires urgent actions. In the case of island flaps the thermometry has a sensitivity of approximately 85%, while in the case of free - 95%, the specificity is 98% in both

Plasty of ankle and foot defects caused by the skin squamous cancer

Catedra de ortopedie și traumatologie, USMF „Nicolae Testemițanu” Clinica de chirurgie plastică și microchirurgie reconstructivă a locomotorului, IMSP IMU, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Scopul. Tratamentul defectelor gleznei și piciorului generate de cancerul pavimentos al pielii cu lambouri locoregionale. Material și metode. Materialul prelucrat în lucrare a fost reprezentat de 8 pacienți care au suferit intervenții chirurgicale pentru ablația formațiuni tumorale din regiunea gleznei și piciorului. Pentru acoperirea defectelor rezultate sau utilizat următoarele tipuri de lambouri: tibial posterior perforant (2), perforant fibular (1), supramaleolar (2), safen perforant (1), perforant peronier (1), prin avansare (1). Criteriile după care au fost monitorizați pacienții include: procesul de integrare a lamboului în patul receptor, prezența/absența recidivelor și funcția la distanță a zonei interesate. Rezultate. Din lotul total de 8 pacienți incluși în studiu și urmăriți la distanțe diferite de timp s-au înregistrat următoarele rezultate: un caz de cicatrizare secundară, un caz de recidivă a cancerului (în zona adiacentă lamboului) și un caz a necesitat o intervenție chirurgicală repetată, pentru ajustare estetică (la insistența pacientei). În celelalte cazuri, rezultate bune. Concluzii. Defectele generate de cancerul pavimentos al pielii de la nivelul gleznei și piciorului pot fi acoperite cu țesuturi durabile, bine vascularizate al lambourilor loco-regionale, fiind o soluție satisfăcătoare.Purpose. Treatment of ankle and foot defects caused by squamous skin cancer of loco-regional flaps. Materials and methods. In the material we discuss about 8 patients that had ablation of tumor at the ankle and foot. For covering the defects, we use the following types of flaps: perforator posterior tibial (2), perforator fibular (1), supramalleolar (2), perforator saphenous (1), by submission (1), peroneal perforator (1). The criteria through which we monitored patients were: integration of the flap, presence or absence of relapses, function at the distance of the concerned area. Results. In total group of 8 patients that were in the study followed-up at different time period, were recorded the following results: a case of secondary scarring, one case of cancer recurrence (in the adjacent flap) and one case has required repeated surgery, for aesthetic adjustment. In other cases - good results. Conclusion. Defects caused by the skin squamous cancer of the ankle and foot tissues can be coated with vascularized skin of the loco-regional flaps