Mediastinitis after cardiac surgery

Departamentul Cardiochirurgie SCR, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Scopul lucrării. Mediastenita anterioară după operații pe cord, determină o rată sporită a morbidității, care denotă mărirea costului mediu a cazului tratat a acestui contingent de pacienți. Scopul acestui studiu a fost de a determina cauzele ce condiționează apariția mediastinitei postoperatorie. Metode şi materiale. În perioada anilor 2000 - 2010 au suportat intervenţie chirurgicală pe cord 2634 pacienţi. La 44 (1,67%) de pacienți perioada postoperatorie s-a complicat cu infectarea plăgii. În 22 (50%) cazuri s-a dezvoltat mediastenita anterioară și în 22 (50%) cazuri infectarea plăgii pînă la stern, ulterior s-a dezvoltat mediastinita cu sau fără dehiscența sternului.Grupul de pacienți a fost constituit din 30 (68,1%) bărbați şi 14(31,9%) femei, cu vîrsta medie de 59 de ani. Preoperator 20 (45%) pacienți erau obezi, 6 (13,6%) sufereau de diabet zaharat și 7 (16%) bronhopneumopatie cronică obstructivă. Pentru By-pass aortocoronarian s-a folosit artera toracică internă (ATI) unilateral în 18 (40%) şi bilateral la 1 (2,3%) pacient. Timpul intervenției chirurgicale în mediu a alcătuit 345min. Transfuzii masive postoperator au necesitat 5 (11,3%) pacienți. Diagnosticul de mediastenita a fost stabilit la a 5 - 17 zi postoperator. Restabilirea integrității sternale cu aplicarea procedeului Robicsek s-a efectuat la 14(31,8%) pacienți. A decedat 1 pacient (2,3%) din acest grup, cu mediastinita sero-purulentă la a - 20 zi postoperaror din cauza insuficienței poliorganice. La 4 pacienți s-a dezvoltat osteomielită sternală, care a necesitat tratament de lungă durată (3 - 6 luni). Concluzia: Studiul sugerează că utilizarea ATI uni sau bilaterale, bronhopneumopatie cronica obstructivă, diabetul zaharat, obezitatea, transfuziile masive, timpul îndelungat a operației sunt predictori importanți de mediastinită anterioară.Abstract. Background: Mediastinitis is a serious complication of cardiac surgery. It has a significantsocioeconomic impact and high morbidity. The purpose of this study was to determine perioperative predictors of mediastinitis. Methods and results: From 2634 consecutive pacients, which underwent cardiac surgery in 2000-2010. In forty-four pacients (1.67%) postoperative period was complicated by wound infection. In 22 (50%) cases developed earlier mediastenitis and 22 (50%) cases sternum wound infection subsequently developed mediastinitis with or without dehiscence of the sternum. In this group of pacients 30 were men (68.1%) and 14 women (31.9%) of average age 59 years. Preoperator, 20 (45%) of them had obesity, 6 (13.6%) suffered of diabetes mellitus and 7 (16%) of chronic obstructive pulmonary disease. As a graft for Coronary Artery Bypass (IMA) was used unilaterally 18 (40%) and bilateral 1 (2.3%) pacient. The average time of surgery duration was 345 min. Massive transfusion after surgery was certified on five pacients (11.3%). Diagnosis of Mediastenitis was established at the 5 - 17 days postoperatively. Restoration of sternal integrity with the Robicsek proceeding was performed in 14 (31.8%) pacients.One pacient 1(2.3%) of this group with mediastinitis diet after 20 days postoperative, due to failure Multiple Organ System Dysfunctions. In four pacients developed sternal osteomyelitis, requiring long-term treatment (3-6 months). Conclusion: The present study suggest that uni/bilateral internal mammary artery grafting, chronic obstructive pulmonary disease, obesity, massive transfused units and long surgery duration are important predictors of mediastinitis

Left ventricle wall rupture (LVWR) in mitral valve replacement

Departamentul Chirurgie Cardiacă, Spitalul Clinic Republican, Institutul de Cardiologie, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. RPVS sunt cele mai grave complicații în protezarea valvei mitrale și au o incidență medie de 1,2%. Scopul. De a delimita căile de prevenție și tratament chirurgical a RPVS . Material și metode. Pe parcursul ultimilor 20 ani au fost înregistrate 19 cazuri de RPVS. Sunt analizate variantele anatomice, cauzele apariției , divizarea lor în câteva tipuri (după S.I.Sezar) : Tipul 1 – în continuitatea atrioventriculară (decalcinări la cuspa posterioară , abcese inelare, iatrogenii ) – 11 cazuri; Tipul 2 – la originea mușchilor papilari (rezecții parietale de pilieri, infarct miocardic perioperator) (4) ; Tipul 3 – poziționare intermediară (implantări forțate de valve cu diametrul mare, perforații cu elementele carcasului protezelor biologice, traumatizare la utilizarea ventului) (4). Rezultate. Letalitatea postoperatorie a alcătuit 26,3 % ( 5 cazuri ). Tehnicile chirurgicale aplicate s-au împărțit în externe și interne. În primul grup RPVS au fost lichidate prin aplicarea de suturi profunde pe miocard utilizând petice de teflon ori pericard. Al doilea grup reoperat în condiții de CEC, cu aplicarea unui sandwich (2 petice ce acoperă ruptura din ambele părți ). Pentru hemostază definitivă a fost utilizat buretele hemostatic și cleiul biologic. Concluzii. Operațiile pe valva mitrală trebuie efectuate cu măsuri de profilaxie a RPVS (prezervarea mușchilor papilari, evitarea decalcinărilor masive, limitarea utilizării bioprotezelor de profil înalt la pacienții cu cavitatea VS mică,alegerea corectă a diametrului protezei implantate, manipulații gentile pe suprafața ventriculară, protecția adecvată a miocardului). Tehnicile chirurgicale combinate (interne și externe ) sunt cele mai efective pentru a atinge hemostaza definitivă.Introduction. LVWR is one of the most serious complications in mitral valve replacement, with a incidence of 1,2%. Purpose. To determine the ways of prevention and surgical treatment of LVWR. Material and methods. During last 20 years were registered 19 cases of LVWR. We studied the anatomical features, cause of appearance, splitting them in different types (S.I.Sezar): Type 1 – in atrioventricular continuity (posterior cusp decalcification, ring abscess, iatrogenic) – 11 cases Type 2 – at the origin of papillary muscle (parietal resection of pillars, perioperatory myocardial infarction) (4) Type 3 – intermediate positioning (forced valve implantation with big diameter, perforation with elements of biological valve, trauma after vent usage) (4) Results. Postoperative lethality made up 26.3% (5 cases). The surgical techniques applied were divided into external and internal. In the first group LVWR were removed by applying deep sutures to myocardium using Teflon or pericardial patches. The second group underwent second operation under CPB, applying a sandwich suture (2 patches covering the rupture of both parties). For final hemostasis we used hemostatic sponges and biological glue. Conclusion. Surgery for mitral valve must be performed with prophylactic measures for LVWR (papillary muscle preservation, avoiding massive decalcification, limiting the use of high profile biological valve for patients with small LV cavity, proper selection of implanted prosthesis diameter, gentle manipulations of ventricular surface, adequate myocardium protection). Surgical combined techniques (internal and external) are the most effective in order to achieve final haemostasis

Ischemic heart disease and aortic valve stenosis – current surgical treatment

Actualitate: Stenoza aortică este cea mai frecventă patologie valvulară, circa 7% din populația peste 65 ani suferă de o stenoză de Ao degenerativă. Intervenții combinate cu pontajul coronarian se asociază cu o mortalitate postoperatorie sporită. Material și metode: Tehnicile operatorii în stenoza de valvă aortică asociată cu patologiile coronariene sunt distribuite în protezări valvulare în varianta clasică (PVao) , intervenții transcateter intervențional (TAVI ), revascularizare coronariană intervențională ( PCI) și by-passul coronarian. Factorii de risc ce însoțesc aceste operații necesită a fi gestionați concomitent. Rezultate: În perioada 2019-2022 în Institutul de Cardiologie au fost operați prin metode clasice 168 pacienți cu stenoza Ao, 72 pacienți au necesitat by-pass coronarian (46 – 1 vas, 39 – 3 vase și 11 – 4 vase coronariene). Letalitatea postoperatorie a alcătuit 4,2%. Procedeul TAVI a fost efectuat în 47 cazuri, 10 pacienți au necesitat revascularizare miocardică prin PCI. Procedurile hibride de PCI au fost aplicate în 30% cazuri pe un vas și în 20% cazuri – pe 3 vase coronariene. Mortalitatea după aceste operații a alcătuit 6,3%. Supraviețuirea de lungă durată a alcătuit 100%. Managementul acestor operații pune în discuție probleme ce țin de impactul bolilor arteriilor corinariene (BAC) asupra mortalității în leziunile combinate cu SAo valvulare, problemele tehnice operatorii, timing-ul operațiilor în variante combinate cu TAVI, siguranța manipulațiilor ghidate în executarea TAVI și PCI. Concluzii: Cardiologia modernă propune terapii personalizate în leziunile de valvă Ao severă și asociere de BIC. Abordările hibride asigură eficiența, siguranța procedurilor efectuate cu rezultate favorabile postoperatorii.Actuality: Aortic stenosis is the most common valve disease in about 7% of the population over 65 suffer from a degenerative aortic stenosis. Interventions combined with coronary bypass surgery are associated with increased postoperative mortality. Material and methods: Surgical techniques in aortic valve stenosis associated with coronary pathologies are distributed in valve replacement in the classic version (PVao), interventional transcatheter interventions (TAVI), interventional coronary revascularization (PCI) and coronary bypass. The risk factors accompanying these operations need to be managed concurrently. Results: In the period 2019-2022 in the Institute of Cardiology, 168 patients with Ao stenosis were operated on by classical methods, 72 patients required coronary bypass (46 – 1 vessel, 39 – 3 vessels and 11 – 4 coronary vessels). Postoperative mortality was 4.2%. The TAVI procedure was performed in 47 cases, 10 patients needed myocardial revascularization by PCI. Hybrid PCI procedures were applied in 30% of cases on one vessel and in 20% of cases – on 3 coronary vessels. Mortality after these operations made up 6.3%. Long-term survival accounted for 100%. The management of problems of these operations discusses the impact of coronary artery disease (CAD) on mortality in lesions combined with valvular SAo, operative techniques, the timing of operations in variants combined with TAVI, the safety of guided manipulations in the execution of TAVI and PCI. Conclusions: Modern cardiology proposes personalized therapies in severe Ao valve lesions and ischemic heart disease association. Hybrid approaches ensure the efficiency, safety of the procedures performed with favorable postoperative results

Papillary muscle sling as an adjunctive procedure for surgical left ventricular remodeling

IMSP, SCR, departamentul cardiochirurgie, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Introducere: Remodelarea ventriculului stâng folosind metoda de aproximare a muşchilor papilari după tehnica Hvass ar putea crea o posibilitate de îmbunătățire a competenței valvei mitrale. Materiale şi metode: în studiu au fost incluşi 39 de pacienți la care a fost efectuată remodelarea ventriculului stâng după tehnica Hvass şi un caz de aproximare a muşchilor papilari a ventriculului drept. Vârsta medie a pacienților a fost de 54 ± 8 (39 - 66) ani; 35 de bărbați şi 5 femei. 33 de pacienți cu cardiopatie ishemică şi anevrism de ventricul stâng şi 7 pacienți cu valvulopatii de etiologie diversă. Toți pacienții cu insuficiență cardiacă NYHA III-IV, hipertensiune pulmonară (PSAP 50-70 mmHg), insuficiență mitrală gr.II-IV şi dilatarea inelului fibros a valvei mitrale (38-46 mm), distanța dintre muşchii papilari mai mare de 2,5 cm. Pentru aproximarea pilierilor la 31 (77,5%) s-a folosit o bucată de proteză vasculară Gor-Tex 4-0, la 6 (15%) pacienți s-a utilizat un segment din proteză vasculară Dacron şi la 3 (7,5%) pacienți s-a folosit segmente din venă autologă. Rezultate: În toate cazurile fracția de ejecție a crescut de la 39 ± 8% până la 49 ± 5% după intervenția chirurgicală. Volumul diastolic a ventriculului stâng a scăzut de la 254 ± 81 ml până la intervenție la 173 ± 40 ml după intervenție. S-a obținut o regresie a insuficienței valvei mitrale până la gradul I-II şi micşorarea diametrului inelului fibros până la 28,6 mm. După remodelarea ventriculului drept dimensiunea cavității a scăzut de la 40 mm la 28 mm. De asemenea, s-a practicat anuloplastia, care a asigurat competență completă a valvei tricuspide. Concluzii: Aproximarea muşchilor papilari (tehnica Hvass) pentru remodelarea ventricului stâng oferă beneficii prin scăderea volumului diastolic, îmbunătățirea considerabilă a coaptării valvei mitrale şi regresia insuficienței mitrale cu creşterea fracției de ejecție a ventriculului stâng.Introduction: Remodeling of left ventricle using papillary muscle approximation technique could create a possibility of improving mitral valve competence. Methods: We analyzed 40 cases of left ventricular remodeling according to Hvass technique and one case of right ventricle papillary muscle approximation. The average age of patients was 54 ± 8 (39-66) years, 35 men and 5 women. 33 patients had left ventricular aneurism and 7 - valvulopathies of diverse etiology. All the patients had NYHA III-IV, pulmonary hypertension (SPRV 50–70 mmHg), mitral insufficiency (II-IV gr.) and dilated mitral fibrous annulus (38 – 46 mm) and the distance between the papillary muscles more than 2.5 cm.To approximate the papillary muscle 31 (77.5%) had used a piece of Gor-Tex vascular prosthesis 4-0, 6 (15%) patients used a segment of the vascular prosthesis Dacron and 3 (7.5%) patients using autologous vein segments. Results: In all of patients ejection fraction increased from 39 ± 8% till 49 ± 5% after the surgery. Left ventricular diastolic volume decreased from 254 ± 81 ml before the intervention to 173 ± 40 ml after. There was obtained the regression of mitral valve insufficiency up to I – II grade and the decreasing of annulus fibrosis diameter to 28,6 mm. After right ventricular remodeling the cavity size dropped from 40 mm to 28 mm. Also was practiced annuloplasty, which assured complete tricuspid valve competence. Conclusions: Hvass technique with the approximation of papillary muscles for left ventricular remodeling offers benefits by decreasing its diastolic volume, considerable improvement of cooptation and regression of mitral regurgitation with increasing ejection fraction of ventricle

Уровень глюкозы крови при поступлении у больных с острым инфарктом миокарда и без сахарного диабета: прогностическое значение

Department of Emergency and Cardiac Rhythm Disorders, Institute of Cardiology, Chisinau, Congresul III al Medicilor de Familie din Republica Moldova, 17–18 mai, 2012, Chişinău, Republica Moldova, Conferinţa Naţională „Maladii bronhoobstructive la copii”, consacrată profesorului universitar, doctor habilitat Victor Gheţeul, 27 aprilie, Chişinău, Republica MoldovaAims. Hyperglycemia (HG) is common among patients with acute myocardial infarction (AMI) and is associated with high risk of mortality and morbidity. The aim of this study was to investigate the relationship between admission plasma glucose level and AMI outcomes in patients without diabetes (DM). Materials and results. 224 consecutive AMI patients without DM were included in the study. Patients were stratified into 4 groups (Gr) defined by admission plasma glucose: Gr1 – 11 mmol/l. The mean follow-up was 26 ± 6 months. Patients with HG were older and more often female. More frequently, at admission, they presented with atypical symptoms, ventricular arrhythmias, in Killip class > 2, developed more often Q wave AMI (p < 0.05), reduced EF% (p < 0.05), progression of heart failure. HG was associated in nondiabetics with increased in-hospital morbidity and mortality (p < 0.0001). Long-term mortality didn’t differ among the groups, but survival term was lower in subjects with HG on admission. Conclusion. Hiperglycaemia on admission could identify high risk AMI patients and is associated with high risk of mortality and morbidity among subjects without diabetes.Цель исследования: изучение взаимосвязи уровня глюкозы при поступлении (УГП) и исходов острого инфаркта миокарда (ОИМ) у больных без сахарного диабета (СД). Материал и методы. В исследование включили 224 больных ОИМ без СД. В зависимости от УГП больных разделили на 4 группы: I гр. – 11,0 ммол/л. Длительность наблюдения составила 26 ± 6 месяцев. Лица с гипергликемией (ГГ) при поступлении были старше и чаще женского пола. Пациенты с повышенным УГП чаще имели атипичную клинику, явления сердечной недостаточности > 2 класса по Killip, ОИМ с зубцом Q (p < 0,05), сниженную ФВ% (p < 0,05), прогрессирование сердечной недостаточности за время госпитализации. У больных без СД с ГГ при поступлении была отмечена самая высокая внутрибольничная смертность. Смертность при длительном наблюдении не отличалась в изучаемых группах. Выводы. Гипергликемия при поступлении является маркером неблагоприятного прогноза и ассоциируется с высоким риском осложненного течения и смертельного исхода ОИМ у больных без СД

Papillary muscle approximation combined with ventriculoplasty in patients with ischemic cardiomyopathy and functional mitral regurgitation: effects on mitral valve and left ventricul shape

IMSP Spitalul Clinic RepublicanStudiile recente definesc regurgitarea mitrală funcțională şi înrautățirea indicelui sistolic a venericului stâng, drept ca o lărgire a dimensiunii dintre marginile muşchilor papilari, prin urmare, micşorarea acestei distante poate îmbunătăţi funcţia valvei mitrale şi ventriculului stâng. Pentru acest studiu au fost selectaţi 33 de pacienţi cu cardiomiopatie ischemică la care s-a efectuat aproximarea muşchilor papilari.Recent studies define functional mitral regurgitation and worsened left ventricular systolic indices as the widening of the dimension between papillary muscle heads; consequently, narrowing this distance may improve the mitral valve and left ventricle function. The study included 33 patients with ischemic cardiomyopathy undergoing papillary muscle approximation

Manangementul în diagnosticul şl tratamentul formelor grave de pielonefrită acută

Summary In o group of 212 patients we analyzed the causes of the increasing incidence of purulent acute pielonephritis in the last 3 years. We discovered that the incidence increased as a result of a dilated addressing to the specialist and the treatment before the appreciation of the final diagnosis was ineffective. A new schedule of antibacterial treatment was implemented for the attention of urological service in R. Moldova

Call Graphs for Languages with Parametric Polymorphism

The performance of contemporary object oriented languages depends on optimizations such as devirtualization, inlining, and specialization, and these in turn depend on precise call graph analysis. Existing call graph analyses do not take advantage of the information provided by the rich type systems of contemporary languages, in particular generic type arguments. Many existing approaches analyze Java bytecode, in which generic types have been erased. This paper shows that this discarded information is actually very useful as the context in a context-sensitive analysis, where it significantly improves precision and keeps the running time small. Specifically, we propose and evaluate call graph construction algorithms in which the contexts of a method are (i) the type arguments passed to its type parameters, and (ii) the static types of the arguments passed to its term parameters. The use of static types from the caller as context is effective because it allows more precise dispatch of call sites inside the callee. Our evaluation indicates that the average number of contexts required per method is small. We implement the analysis in the Dotty compiler for Scala, and evaluate it on programs that use the type-parametric Scala collections library and on the Dotty compiler itself. The context-sensitive analysis runs 1.4x faster than a context-insensitive one and discovers 20\% more monomorphic call sites at the same time. When applied to method specialization, the imprecision in a context-insensitive call graph would require the average method to be cloned 22 times, whereas the context-sensitive call graph indicates a much more practical 1.00 to 1.50 clones per method

Myocardial revascularization on a beating heart

Department of Cardiac Surgery, Republican Hospital, Chisinau, the Republic of MoldovaBackground: Myocardial revascularization on a beating heart in case of the atherosclerotic affection of the coronory arteries. Material and methods: Retrospective analysis of 372 operations (myocardial revascularization without extracorporeal circulation) performed in 2002 October 2013. Results: In our study most patients were extubated within 24 hours. Mechanical ventilation of the lungs for more than 24 hours was required 11 patients (2.9%). Arrhythmias were 63 (17%) patients (atrial fibrillation – 56, atrial flutter – 7), that required additional administration of antiarrhythmic preparations to restore sinus rhythm, but in 11 cases was performed cardioversion. In the early postoperative period died 3 (0.8%) patients: 1 – acute renal failure, 1 – polyorganic failure, 1 – ventricular fibrillation. Conclusion: Off-pump coronary artery bypass (OPCAB) challenges the conventionalon-pump coronary artery bypass grafting (CABG) as the standardof surgical therapy for coronary disease. Conventional coronary bypass surgery is associated with substantialmorbidity caused by cardiopulmonary bypass. Conventional CABG has been performed with reproducible success, but complications cause significant morbidity and mortality. Some complications may be secondary to cardiopulmonary bypass (CPB) and include neurological dysfunction and a systemic inflammatory response syndrome ending in vital organ damage. Although OPCAB on a beating heart is an attractive alternative to conventional CABG on CPB, it also has drawbacks

The surgical tratment of ischemic mitral regurgitation (IMR)

Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011IMI ca complicație a bolii coronariene este cauzată de o disfuncție papilar-anulară a VS, fapt determinat în stabilirea tacticii de tratament al acestor patologii. Scopul studiului este studierea mecanismului de dezvoltare a IMI, reevaluarea indicațiilor operatorii, aprecierea eficacității şi durabilității tehnicilor chirurgicale efectuate. Material şi metode: În lotul de studiu au fost incluşi 124 pacienți cu IMI, ca consecință a remodelării VS în urma ischemiei, infarctului miocardic suportat.În toate cazurile a fost efectuată revascularizarea miocardului. Simultan la 85 pacienți au suportat tehnici reconstructive pe valva mitrală, la 38 pacienți cu IMI până la gradul II patologia valvulară a fost neglijată.Rezultate: S-a constatat o strănsă legătură a mecanismului de apariție a IMI de localizarea zonelor de infarct miocardic, gradul de afectare a sfericității VS, prevalența dilatării inelului fibros mitral, deplasarea punctului de coaptare valvulară în urma tensionării muşchilor papilari.By- passul coronarian efectuat izolat nu a contribuit la regresia IMI de gardul II, iar în 25% de cazuri în perioada de lungă durată IMI a progresat, menținând o suprasolicitare de volum al VS.În 56 (69,1%) cazuri a fost aplicată o tehnică inovațională de annuloplastie mitrală cu 3 suturi cu o reducere spectaculoasă a gradului de regurgitare mediu de la 2,7±0,5 preoperator la 1,2±0,1 postoperator, asigurând o mobilitate fiziologică a cuspelor valvulare. În paralel, pentru a înlătura cauzele de manifestare a IMI, pacienții au necesitat rezecția aneurismului de VS în 25 (29,4%) cazuri şi aproximarea muşchilor papilari după HVass în 18 (21,2%) cazuri.Toate aceste proceduri au asigurat o restabilire anatomică şi funcțională a competenței valvulare şi în perioada de lungă durată. Concluzii: IMI poate fi considerată ca un marker al remodelării ventriculare în cardiopatia ischemică, iar neglijarea acestor regurgitații îşi lasă amprenta asupra letalității postoperatorii şi stabilității rezultatelor în perioada de lungă durată.IMR as a complication of ischemic heart disease is caused by the LV papillary-annular dysfunction - determining fact in establishing the further treatment tactics of these pathologies. Purpose: To study the developmental mechanism of IMR, reevaluation of surgical indications, appreciation of efficacy and durability of the surgical techniques. Material and methods: In the study field were included 124 patients with IMR, consequence of LV remodeling after ischemia and myocardial infarction.In all cases myocardial revascularization were performed. Simultaneously 85 patients underwent reconstructive techniques to the mitral valve. Among 38 patients with IMR till grade II, the valve pathology was neglected.Results: We observed a tight relation between mechanism of IMR appearance and myocardial infarction zone localization, LV sphericity affectation grade, prevalence of mitral fibrous ring dilatation and valve coaptation point displacement caused by papillary muscle tensioning. Isolated coronary by-pass did not contributed to regression of II grade IMR, and in 25% of cases during a long period, IMR has progressed, while maintaining the LV volume overload.In 56 (69.1%) of cases was applied an innovative technique for mitral annuloplasty with three sutures with a significant reduction of the average degree of regurgitation from 2.7 ± 0.5 preoperatively to 1.2 ± 0.1 postoperatively and ensuring physiological cusp mobility. In parallel, to remove the causes of the manifestation of IMR, patients required LV aneurysm resection in 25 (29.4%) cases and approximation of papillary muscles by Hvass procedure in 18 (21.2%) cases. All these procedures have provided an anatomical and functional restoration of valve competence in immediate and long-term period. Conclusion: IMR may be regarded as a marker of ventricular remodeling in ischemic heart disease and neglecting such of regurgitation influences upon the postoperative mortality rate and stability during long-term results