Aspecte practice ale tratamentului cu agenţi biologici în Polonia. Avem oare nevoie de tratamentul de fond tradiţional în artrita reumatoidă?

Conferinţa naţională în medicina internă din Republica Moldova cu participare internaţională, 19-20 mai 2011, Chişinău, Republica MoldovaCaracteristicile unui medicament bun sunt inofensivitatea şi eficacitatea; calitatea salutată de plătitor este preţul mic. Ţinta tratametului în caz de artrită reumatoidă este atingerea remisiunii, care este mai uşor de atins în primele luni de la instituirea maladiei. O altă caracteristică salutată a unui preparat bun este acţiunea promptă. În ultimul deceniu am fost martori ai unui progres nemaivăzut în dezvoltarea terapiilor biologice, care încearcă să substituie tratamentul cu remedii tradiţionale antireumatice modificatoare de boală. Evaluarea siguranţei medicamentoase a demonstrat că numărul total de evenimente adverse asociate este similar la utilizarea preparatelor medicamentoase tradiţionale şi a celor biologice; diferenţele par să fie mai degrabă organspecifice. Pe de o parte, după aplicarea metotrexatului, creşterea activităţii transminazelor este observată la 17% din pacienţi, 18-19% din bolnavi au greţuri, acelaşi procent de greţuri se înregistrează după utilizarea sulfasalazinei. Leflunomida cauzează diaree la 17%. Pe de altă parte, medicamentele biologice cauzează reacţii cutanate de la 10% (adalimumab) până la 30% (etanercept) din pacienţi. Reacţiile asociate cu administrarea perfuziilor sunt raportate de la 11% (infliximab) până la 9-25% (rituximab) cazuri. Infecţiile severe, deseori fatale, care includ tuberculoza şi infecţiile sistemului nervos central, sunt mai frecvente la pacienţii trataţi cu agenţi biologici. Eficacitatea metotrexatului depinde de doza acestuia şi o activitate joasă a maladiei este obţinută în cazul a 37-50% din bolnavii trataţi. În cazul leflunomidei, un astfel de rezultat este raportat la 20%, iar în ceea ce priveşte sulfasalazina sau ciclosporina, acest efect a fost observat în 16% şi, respectiv, 17% cazuri. Combinarea medicamentelor tradiţionale duce la o scădere importantă a activităţii maladiei la 70% din pacienţi. Monoterapia cu preparate anticitochinice duce la scăderea activităţii maladiei la 24-28% din pacienţi. Fiind combinate cu metotrexat, preparatele anticitochinice reduc activitatea maladiei în 18-49% cazuri, chiar şi la pacienţii la care monoterapia cu metotrexat a fost ineficientă. Avantajul tratamentului cu preparate biologice rezidă în faptul că ele acţionează destul de rapid, de exemplu, efectul lor benefic poate fi observat peste 8-12 săptămâni după iniţierea tratamentului. Doar glucocorticosteroizii sunt superiori în acest sens, din moment ce ele acţionează după 1-2 săptămâni. Debutul acţiunii metotrexatului este ceva mai lent (după 12 săptămâni), iar alte remedii tradiţionale îşi manifestă acţiunea după 16 săptămâni. Din moment ce combinarea remediilor tradiţionale cu glucocorticosteroizii în fazele timpurii este rezonabilă şi justificată, nu se observă diferenţe în progresia leziunilor radiologice în comparaţie cu medicaţia biologică. Preparatele în discuţie diferă mult după costurile suportate: în Polonia, un tratament de un an cu metotrexat administrat oral costă în jur de € 30, cu sulfasalazină – € 300, cu metotrexat administrat subcutanat şi leflunomidă – € 750, iar costul tratamentului biologic pe perioada echivalentă atinge € 10,000-14,000. Eficacitatea, siguranţa şi preţul ne demonstrează că medicamentele tradiţionale sunt superioare celor biologice şi acestea din urmă ar trebui utilizate numai în cazurile în care toate opţiunile anterioare s-au dovedit a fi ineficiente. Astfel, recomandările EULAR privind tratamentul artritei reumatoide sunt rezonabile şi trebuie aplicate pe deplin. În Polonia, unde a fost organizat un program terapeutic pentru a extinde utilizarea acestor recomandări, Fondul Naţional de Sănătate (Polish NHS counterpart) plăteşte doar tratamentul pacienţilor înregistraţi în acest program. Statutul programului reflectă recomandările UK NICE, adaptate la recomandările EULAR. Criteriul fundamental pentru calificarea unui pacient pentru tratamentul biologic este ineficienţa terapiei cu metotrexat. Eficacitatea terapieit cu agenţi biologici este strict controlată. Astfel, îl primesc doar pacienţii care necesită acest tratament şi au rezultate de pe urma lui

A novel monthly dosing regimen of risedronate for the treatment of postmenopausal Osteoporosis: 2-year data

This 2-year trial evaluated the efficacy and tolerability of a monthly oral regimen of risedronate. Postmenopausal women with osteoporosis were randomly assigned to double-blind treatment with risedronate 75 mg on 2 consecutive days each month (2CDM) or 5 mg daily. The primary end point was the percentage change from baseline in lumbar spine bone mineral density (BMD) at 12 months. Secondary end points included the change in BMD of the lumbar spine and proximal femur and in bone turnover markers as well as the number of subjects with at least one new vertebral fracture over 24 months. Among 1,229 patients who were randomized and received at least one dose of risedronate, lumbar spine BMD was increased in both treatment groups: mean percentage change from baseline was 4.2 ± 0.19 and 4.3 ± 0.19 % in the 75 mg 2CDM and 5 mg daily groups, respectively, at month 24. The treatment difference was 0.17 (95 % confidence interval −0.35 to 0.68). There were no statistically significant differences between treatment groups on any secondary efficacy parameters. Both treatment regimens were well tolerated. Risedronate 75 mg 2CDM was noninferior in BMD efficacy and did not show a difference in tolerability compared to 5 mg daily after 24 months of treatment in women with postmenopausal osteoporosis. This monthly regimen may provide a more convenient dosing schedule to some patients with postmenopausal osteoporosis

Physical inactivity in patients with rheumatoid arthritis: Data from twenty-one countries in a cross-sectional, international study

Objective. Regular physical activity is associated with decreased morbidity and mortality. Traditionally, patients with rheumatoid arthritis (RA) have been advised to limit physical exercise. We studied the prevalence of physical activity and associations with demographic and disease-related variables in patients with RA from 21 countries