Результаты консервативного и хирургического лечения болезни Крона с кишечной и перианальной локализацией

Summary: During 1995-2012 period 83 patients with CD were treated. The localization of inflamation was: terminal ileitis – 24 (29.1%), colon – 9 (10.8%), ileum and colon – 16 (19.3%), perianal region 34 (40.8%) cases. The distribution, according to CDAI Best was: easy =150-300/ 28 (33.7%), moderate =301-450/ 35 (42.2%), severe > 450 points/ 20 (24.1%) cases. 38 (45.7%) from 83 patients underwent surgical treatment. Indications for surgery: ileocolic CD with vital complications – 8 (21.1%) obstructive strictures – 5 (13.2%), internal and external fi stulas – 4 (10.5%), severe steroid-linked effects – 3 (7.9%) cases; Perianal CD with abcesses, fi stulas, strictures – 18 (47.2%) patients. Types of surgical interventions: Ileocolic CD with segmentar resection+anasthomosis – 10 (26.3%), plasty of stricture – 3 (7.9%), colectomia – 7 (18.4%); perianal CD with – rectal resection+anasthomosis – 3 (7.9%), draining of the abscess – 3 (7.9%), draining of fi stula by Seton – 5 (13.2%), incision and plasty of stricture – 3 (7.9%), fi stuloplasty with vaginal flap – 2 (5.3%), ileostomy – 2 (5.3%) cases. Ileocolic CD: recurrence of illness – 3 (15%), repeated intervention – 2 (10%), postoperative complications – 4 (20%), postoperative lethality – 1 (5%) cases. Perianal CD: recurrence of illness – 6 (33.3%), repeated intervention – 4 (22.2%), postoperative complications – 5 (27.7%), postoperative lethality – 1 (5.6%) cases.Резюме: На протяжении периода исследования (2000-2012) было госпитализировано 83 больных с болезнью Крона (БК). Локализация болезни была следующей: терминальный отдел подвздошной кишки – 24 (29.1%), толстая кишка – 9 (10.8%), тонкая или толстая кишка – 16 (19.3%), перианальная область и промежность – 34 (40.8%). По индексу Беста активности заболевания (CDAI) выявили: легкую форму = 150-300 у 28 (33.7%), среднетяжелую форму = 301-450 у 35 (42.2%) и тяжелую форму > 450 у 20 (24.1%). Показаниями для оперативного вмешательства при кишечной локализации болезни Крона послужили: жизнеопасные осложнения – 8 (21.1%), обструктивные стриктуры – 5 (13,2%), внутренние и наружные свищи – 4 (10.5%), стероидная резистентность и зависимость – 3 (7.9%); при перианальной локализации: абсцессы, свищи, стриктуры – 18 (47.2%). Было произведено 10 (26,3%) сегментарных резекций с анастомозом, 3 (7,9%) cтриктуропластик, 7 (18,4%) колэктомий, при перианальной БК – резекция прямой кишки с анастомозом – 3 (7,9%), дренирование абсцесса – 3 (7,9%), дренирование свища по Сетону – 5 (13,2%), стриктуротомия со стриктуропластикой – 3 (7,9%), пластика свища влагалищным лоскутом – 2 (5,3%), илеостомия – 2 (5,3%) случаев

Postoperative intestinal fistulas in patients with colorectal diseases - diagnostic and treatment peculiarities

Congresul consacrat aniversării a 75-a de la fondarea Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova, Ziua internațională a științei pentru pace și dezvoltareIntroduction Fistulele intestinale apărute în rezultatul aplicării anastomozelor colorectale reprezintă o complicație septico-purulentă severă, cu o rată sesizabilă a mortalitații postoperatorii. Purpose Aprecierea particularităților diagnostico-curative în evaluarea pacienţilor cu fistule intestinale postoperatorii, apărute în rezultatul rezecțiilor de colon. Material and methods În studiul dat au fost examinați 816 pacienți ce au suportat rezecții colorectale cu anastomoze primare în perioada anilor 2011-2019. Fistule postoperatorii au fost fixate în 8,45% (n.69) cazuri. Results În dependență de timpul apariției fistulei pacienții au fost divizați în 3 grupuri. În primul au intrat 8,7% (n.6) pacienți cu un interval mai mic de 6 zile de apariție a fistulei; grupul doi l-au constituit 62,3% (n.43) de pacienți cu un interval de 6-10 zile; grupul trei – 28,9% (n.20) de pacienți cu un interval mai mare de 10 zile. Pacienții din primul grup au fost supuși relaparatomiei cu drenarea focarului septic, în grupul doi relaparatomie au necesitat 18,84% (n.13) de pacienți, în timp ce în lotul trei s-a recurs la relaparatomie numai într-un singur caz. Mortalitatea a constituit 8,69% cazuri. Conclusions La pacienții cu fistule apărute la scurt timp după intervenția chirurgicală (<6 zile) s-a recurs la relaparatomie cu sanarea focarului septic și montarea stomei. La intervale mai mari de apariție a fistulei, a fost posibilă evitarea relaparatomiei, dar cu un strict monitoring al pacientului

Treatment and Diagnosis’ optimization in epithelial colorectal neoplasia

Catedra Chirurgie nr.2, USMF „Nicolae Testemițanu“In this study are presented the treatment and diagnosis aspects of epithelial colorectal neoplasia (ECRN). During the period of 2007-2012, in “Surgery 2” Clinic of State Medicine and Pharmacy University “Nicolae Testemiţanu” from The Republican Clinical Hospital, in the Department of “Colorectal Surgery”, there were admitted 70 pacients (both with a definite and a probable diagnose) with ECRN including: single or multiple adenomatous polyps with a sporadic or hereditary character, familial adenomatous polyposis and malignant polyps. Endoscopic treatment was applied in 57 cases , while surgery, using laparotomy, was applied in 13 cases. Patients’ age was between 15 and 84 years. În această lucrare sunt prezentate unele aspecte de diagnostic și tratament ale neoplaziei epiteliale colorectale (NECR). În Clinica de Chirurgie N2, a USMF „Nicolae Testemiţanu”, din cadrul Spitalului Clinic Republican, secția chirurgie colorectală, pe parcursul anilor 2007-2012, un lot de 70 pacienţi (inclusiv suspectaţi și constatați) cu NECR: polipi adenomatoşi solitari sau multipli cu caracter sporadic sau ereditar, polipoză adenomatoasă familială, polipi malignizați, au primit tratament endoscopic 57 pacienți, iar tratament chirurgical prin laparatomie- 13pacienți. Vârsta pacienţilor a variat de la 15 la 84 de ani

Fistule intestinale postoperatorii la pacienții cu maladii colorectale – particularități diagnostico-curative

Background. Intestinal fistulas appeared after colorectal anastomoses, represent a severe septic complication with a noticeable rate of the postoperative mortality. Objective of the study. Assessment of diagnostic and curative peculiarities in the evaluation of patients with postoperative intestinal fistulas, which appeared after colorectal anastomoses. Material and Methods. In this study 816 patients were examined, who underwent colorectal resections with primary anastomoses during the years 2011-2019. Postoperative fistulas were recorded in 8.45% (n.69) cases. Results. According to the time of appearance of fistulas the patients were divided into 3 groups. The first group included 8.7% (n.6) patients where the fistula appeared in the first 6 days; the second group included 62.3% (n.43) patients, with an interval of 6-10 days; the third group - 28.9% (n.20) patients with an interval of more than 10 days. Patients in the first group underwent relaparatomy with the drainage of the septic source, in the second group relaparatomy was required in 18.84% (n.13) of patients, while in the third group relaparatomy was used in only one case. Postoperative mortality was 8.69% cases. Conclusion. Fistulas that appeared shortly after the surgery (< 6 days) relaparotomy was required to drain the septic source and to mount the stoma. In rest of the cases, in conditions of the adequate drainage, it was possible to avoid the relaparotomy, but with a strict supervision of the patient. Introducere. Fistulele intestinale apărute în rezultatul aplicării anastomozelor colorectale reprezintă o complicație septico-purulentă severă, cu o rată sesizabilă a mortalității postoperatorii. Scopul lucrării. Aprecierea particularităților diagnostico-curative în evaluarea pacienţilor cu fistule intestinale postoperatorii, apărute în rezultatul rezecțiilor de colon. Material și Metode. În studiul dat au fost examinați 816 pacienți ce au suportat rezecții colorectale cu anastomoze primare în perioada anilor 2011-2019. Fistulele postoperatorii au fost fixate în 8,45% (n.69) cazuri. Rezultate. În dependență de timpul apariției fistulei, pacienții au fost divizați în 3 grupuri. În primul au intrat 8,7% (n.6) pacienți cu un interval mai mic de 6 zile de apariție a fistulei; grupul doi l-au constituit 62,3% (n.43) de pacienți cu un interval de 6-10 zile; grupul trei – 28,9% (n.20) de pacienți cu un interval mai mare de 10 zile. Pacienții din primul grup au fost supuși relaparatomiei cu drenarea focarului septic, în grupul doi relaparatomie au necesitat 18,84% (n.13) de pacienți, în timp ce în lotul trei s-a recurs la relaparatomie numai într-un singur caz. Mortalitatea a constituit 8,69% cazuri. Concluzii. La pacienții cu fistule apărute la scurt timp după intervenția chirurgicală (<6 zile) s-a recurs la relaparatomie cu sanarea focarului septic și montarea stomei. La intervale mai mari de apariție a fistulei, a fost posibilă evitarea relaparatomiei, dar cu un strict monitoring al pacientului