Cardiac involvement in Juvenile Idiopathic Arthritis

Departamentul Pediatrie, USMF „Nicolae Testemiţanu”Cardiovascular impairment in Juvenile Idiopathic Arthritis is one of the most important causes of morbidity of this disease, which excels in the diversity of cardiac structures involved. A study of cardiac involvement in 33 patients with a diagnosis of JIA, making use of clinical and instrumental methods, allowed to determine a polymorphism of cardiac injury. Cardiac damage manifests from functional disorders determined by pace and conduction abnormalities, to organic changes manifested by the predominance of endocardial involvement. The systemic form of the disease was identified as exceling in the cardiovascular impairment. Afectarea cardiovasculară în Artrita Idiopatică Juvenilă reprezintă una din cauzele cele mai importante a morbidităţii acestei maladii, excelând prin diversitatea structurilor cardiace implicate. Studierea implicării cardiace la 33 pacienţi cu diagnosticul de AIJ făcând uz de metode clinice şi intrumentale, a permis a determina un polimorfism de afectare. Prejudiciile se manifestă de la tulburări funcţionale determinate de modificările de ritm şi de conducere, până la modificări organice manifestate prin o predominare de afectare a endocardului. Forma sistemică a maladiei a fost identificată ca predominantă în implicarea cardiovasculară

Rolul stresului oxidativ în boala cronică renală la copii

Background. Oxidative stress (OS) is an imbalance between the production and elimination of reactive oxygen species (ROS). The kidney, as an organ with intense mitochondrial activity, becomes extremely vulnerable to the lesions caused by ROS with the subsequent progression to chronic kidney disease (CKD). Objective of the study. Studying the role of so in the etiopathogenetic mechanisms of CKD in children. Material and methods. The study is based on the analysis of bibliographic sources published in the PubMed, ResearchGate, Elsevier, PlosOne database between 2018 and 2022. Results. The consequences of OS are inflammation and endothelial dysfunction, with impaired renal function. Oxidative markers such as plasma isoprothanes F2, advanced oxidation protein products, malondialdehyde, and oxidized LDL (Ox-LDL) have increased levels in CKD. Worsening of OS in CKD is caused by increased activity of nicotinamide adenine dinucleotide phosphate oxidase (NADPH) (NOx), increased xanthinoxidase and mitochondrial dysfunction. Hemodialysis carries additional risks responsible for the pro-oxidant state in patients with CKD, by eliminating antioxidant substances, the presence of residual endotoxins from dialysis, and the hemoincompatibility of the dialysis system. Conclusion. OS by vascular lesions directly affects the nephron at all levels with deterioration/loss of renal function and progression of CKD. Oxidative damage, in turn, is aggravated by uremia, hemodialysis system and concomitant comorbidities of patients with CKD.Introducere. Stresul oxidativ (SO) este un dezechilibru între producția și eliminarea speciilor reactive de oxigen (SRO). Rinichiul ca organ cu o intensă activitate mitocondrială, devine extrem de vulnerabil la leziunile cauzate de SO și SRO cu evoluția ulterioară către boala cronică renală (BCR). Scopul lucrării. Studierea rolului SO în mecanismele etiopatogenetice ale BCR la copii. Material și metode. Studiul este bazat pe analiza surselor bibliografice publicate în baza de date PubMed, ResearchGate, Elsevier, PlosOne în perioada anilor 2018-2022. Rezultate. Consecințele SO sunt inflamația și disfuncția endotelială, cu afectarea funcției renale. Markerii oxidativi, precum F2-izoprostani plasmatici, produse proteice de oxidare avansată (AOPP), malondialdehida (MDA) și LDL oxidat (ox-LDL), au niveluri crescute în BCR. Agravarea SO în BCR este cauzată de intensificarea activității oxidazei nicotinamid adenin dinucleotid fosfatului (NADPH) (Nox), creșterii xantinoxidazei și disfuncției mitocondriale. Hemodializa comportă riscuri adiționale responsabile de starea pro-oxidantă la pacienții cu BCR, prin eliminarea substanțelor antioxidante, prezența endotoxinelor reziduale din dializat și hemoincompatibilitatea sistemului de dializă. Concluzii. SO prin leziunile vasculare afectează în mod direct nefronul la toate nivelurile cu deteriorarea/ pierderea funcției renale și progresarea BCR. Deteriorarea oxidativă, la rândul ei, este agravată de uremie, sistemul de hemodializă și comorbiditățile concomitente ale pacienților cu BCR

THE ROLE OF OXIDATIVE STRESS IN CHRONIC KIDNEY DISEASE IN CHILDREN

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. Stresul oxidativ (SO) este un dezechilibru între producția și eliminarea speciilor reactive de oxigen (SRO). Rinichiul ca organ cu o intensă activitate mitocondrială, devine extrem de vulnerabil la leziunile cauzate de SO și SRO cu evoluția ulterioară către boala cronică renală (BCR). Scopul lucrării. Studierea rolului SO în mecanismele etiopatogenetice ale BCR la copii. Material și metode. Studiul este bazat pe analiza surselor bibliografice publicate în baza de date PubMed, ResearchGate, Elsevier, PlosOne în perioada anilor 2018-2022. Rezultate. Consecințele SO sunt inflamația și disfuncția endotelială, cu afectarea funcției renale. Markerii oxidativi, precum F2-izoprostani plasmatici, produse proteice de oxidare avansată (AOPP), malondialdehida (MDA) și LDL oxidat (ox-LDL), au niveluri crescute în BCR. Agravarea SO în BCR este cauzată de intensificarea activității oxidazei nicotinamid adenin dinucleotid fosfatului (NADPH) (Nox), creșterii xantinoxidazei și disfuncției mitocondriale. Hemodializa comportă riscuri adiționale responsabile de starea pro-oxidantă la pacienții cu BCR, prin eliminarea substanțelor antioxidante, prezența endotoxinelor reziduale din dializat și hemoincompatibilitatea sistemului de dializă. Concluzii. SO prin leziunile vasculare afectează în mod direct nefronul la toate nivelurile cu deteriorarea/ pierderea funcției renale și progresarea BCR. Deteriorarea oxidativă, la rândul ei, este agravată de uremie, sistemul de hemodializă și comorbiditățile concomitente ale pacienților cu BCR.Background. Oxidative stress (OS) is an imbalance between the production and elimination of reactive oxygen species (ROS). The kidney, as an organ with intense mitochondrial activity, becomes extremely vulnerable to the lesions caused by ROS with the subsequent progression to chronic kidney disease (CKD). Objective of the study. Studying the role of so in the etiopathogenetic mechanisms of CKD in children. Material and methods. The study is based on the analysis of bibliographic sources published in the PubMed, ResearchGate, Elsevier, PlosOne database between 2018 and 2022. Results. The consequences of OS are inflammation and endothelial dysfunction, with impaired renal function. Oxidative markers such as plasma isoprothanes F2, advanced oxidation protein products, malondialdehyde, and oxidized LDL (Ox-LDL) have increased levels in CKD. Worsening of OS in CKD is caused by increased activity of nicotinamide adenine dinucleotide phosphate oxidase (NADPH) (NOx), increased xanthinoxidase and mitochondrial dysfunction. Hemodialysis carries additional risks responsible for the pro-oxidant state in patients with CKD, by eliminating antioxidant substances, the presence of residual endotoxins from dialysis, and the hemoincompatibility of the dialysis system. Conclusion. OS by vascular lesions directly affects the nephron at all levels with deterioration/loss of renal function and progression of CKD. Oxidative damage, in turn, is aggravated by uremia, hemodialysis system and concomitant comorbidities of patients with CKD

Imunizarea copiilor cu sindrom nefrotic contra infecțiilor cu pneumococ și Haemophilus influenza

Introducere. Efectele imunologice ale sindromului nefrotic (SN) și tratamentul cu imunosupresoare, prezintă un risc ridicat de infecții severe. Streptococcus pneumoniae și Haemophilus influenzae tip b sunt cunoscuți pentru infecțiile grave pe care le provoacă la copiii cu afecțiuni renale, inclusiv SN și reprezintă cauze majore ale morbidității și mortalității sub 5 ani. Este cunoscut faptul că infecția reprezintă un factor declanșator pentru recidivele SN, astfel reducerea susceptibilității infecțioase este critică, iar vaccinarea este metoda esențială de prevenire. Scopul. Prezentarea informațiilor actuale despre vaccinarea copiilor cu SN, în baza celor mai recente studii și recomandări. Material și metode. Au fost studiate 20 de articole originale de specialitate publicate pe platformele PubMed, ResearchGate, Elsevier, PlosOne, vizate fiind preponderent cele din ultimii 5 ani. Principalele repere de selectare au fost descrierea programelor de vaccinare contra Streptococcus pneumoniae și Haemophilus influenzae la copii cu SN. Rezultate. Ghidul KDIGO 2021 recomandă vaccinarea copiilor cu SN cu vaccinurile inactivate contra pneumococ (PC) și Haemophilus influenzae tip b (Hib). Academia Americană de Pediatrie (AAP) a recomandat imunizarea copiilor cu SN cu vaccinul pneumococic conjugat 13 valent, urmată de vaccinul polizaharidic 23 peste 8 săptămâni și la 5 ani de la data primei doze, practici recomandate și de Comitetul Consultativ Pentru Practicile de Imunizare. Mai mult, Asociația Internațională de Nefrologie Pediatrică a recomandat recent revizuirea stării de vaccinare la debutul bolii și completarea programului vaccinurilor inactivate, inclusiv PC și Hib, similar copiilor sănătoși. Ghidurile Centrului pentru Controlul Bolilor (CDC) subliniază necesitatea ca, pacienții imunocompromiși să primească vaccinuri inactive conjugate și pe bază de polizaharide, precum PC și Hib, din cauza riscului crescut de boală, în cazul în care vaccinul este reținut. În 2019, Carpenter și col. au demonstrat la pacienții pediatrici spitalizați cu SN, rate ridicate de infecție, pneumococul fiind cel mai frecvent. Studiile recente au demonstrat prezența unui răspuns serologic bun la vaccinul PC, pe fudal de tratament cu prednison în doze mari, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung; răspunsul pe termen lung al anticorpilor pneumococici nefiind afectat de imunosupresoare. Rezultate similare prezintă Angeletti A., Hsu și col., care au raportat o eficacitate bună a vaccinului PC la copiii cu SN pe steroizi în doze mari, iar riscul de recidivă a SN după vaccinare fiind extrem de mic. Un studiu multicentric, cu privire la eficacitatea vaccinului conjugat Hib la sugarii dializați, a constatat că 90% dintre pacienți au avut niveluri de anticorpi protectori după vaccinare până la 22 luni. Vaccinarea cu Hib poate fi administrată în siguranță pacienților cu SN, chiar și în timpul tratamentului cu steroizi. Concluzii. Copiii cu SN prezintă un risc crescut de infecții, care pot fi prevenite prin vaccinare, astfel, imunizarea este esențială și nu ar trebui evitată, ci adaptată. Deoarece SN este rar întâlnit înainte de 12 luni, vaccinarea primară este de o importanță majoră, respectând recomandările Programului Național de Imunizări

Rolul stresului oxidativ în boala cronică renală la copii

Introducere. Stresul oxidativ (SO) este definit ca o perturbare a funcţiei normale celulare şi moleculare, cauzată de un dezechilibru între producţia de specii reactive de oxigen (SRO) şi capacitatea antioxidantă fiziologică a celulelor. Scopul. Studierea rolului SO în patogeneza și evoluţia bolii cronice renale (BCR) la copii, inclusiv și mecanismele care induc creşterea SRO în contextul BCR. Materiale şi metode. Studiul este bazat pe analiza surselor bibliografice publicate în baza de date PubMed, ResearchGate, Elsevier, PlosOne în perioada anilor 2018-2022. Rezultate. Consecinţele SO sunt inflamația și disfuncția endotelială, cu afectarea funcţiei renale. Markerii specifici oxidativi, au niveluri crescute în BCR. Agravarea SO în BCR este cauzată de intensificarea activităţii oxidazei nicotinamid adenin dinucleotid fosfatului(NADPH)(Nox), creşterii xantinoxidazei și disfunctiei mitocondriale. Concluzii: SO prin leziunile vasculare afectează în mod direct nefronul la toate nivelurile cu pierderea funcţiei renale și progresarea BCR

Эволюция пузырно-мочеточникового рефлюкса, связанного с дисфункцией мочевого пузыря у ребенка (клинический случай)

IP Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Departamentul Pediatrie, Catedra de chirurgie, ortopedie și anesteziologie pediatrică „Natalia Gheorghiu”, IMSP Institutul Mamei și CopiluluiVesicoureteral reflux (VUR) is the most common uropathy in children and is characterized by the retrograde passage of urine from the bladder into the upper urinary tract. Ongoing monitoring of the overall health and disease progression in patients with VUR and bladder-bowel dysfunction (BBD), early administration of antibacterial treatment will prevent long-term renal damage and the development of complications such as renal scarring, hypertension and end-stage renal disease (ESRD).Пузырно-мочеточниковый рефлюкс (ПМР) является наиболее распространенной уропатией ребенка, для которого характерен ретроградный заброс мочи из мочевого пузыря в верхние мочевые пути. Повреждение почек и развитие осложнений таких как рубцовые изменения в почечной паренхиме, артериальная гипертензия и хроническая болезнь почек (ХБП) терминальной стадии может быть предотвращено применением на ранних стадиях антибактериального лечения и постоянным мониторингом состояния здоровья и развития заболевания у пациентов с ПМР и нейрогенной дисфункцией мочевого пузыря (НДМП).Refluxul vezicoureteral (RVU) este cea mai frecventă uropatie a copilului și se caracterizează prin trecerea retrogradă a urinei din vezica urinară în tractul urinar superior. Monitorizarea permanentă a stării de sănătate și a evoluției bolii la pacienții cu RVU și disfuncție neurogenă a vezicii urinare (DVU), aplicarea tratamentului antibacterian precoce permite prevenirea leziunilor renale pe termen lung și dezvoltarea complicațiilor prin cicatrice renale, hipertensiune arterială și boală renală cronică (BRC) terminală

Drenajul venos pulmonar total aberant în asociere cu obstrucţia venelor pulmonare

Drenajul venos pulmonar aberant total reprezintă o cardiopatie congenitală cianogenă severă, cu o incidenţă de la 0,6 la 1,2 pe 10000 nou-născuţi sau 1 - 2% din totalul MCC. Această malformaţie cardiacă frecvent se asociază cu sindroame genetice, dar foarte rar evoluează concomitent cu hipoplazia şi obstrucţia venelor pulmonare, precum a fost în cazul clinic descris mai sus. Se prezintă cazul unui copil diagosticat la vârsta de 3 luni cu MCC DVPTA, tip I, HTP suprasistemică, ICC CF III-IV Ross, operat cu succes la vârsta de 3,5 luni. Evoluţie favorabilă postoperator, însă cu apariţia de hemoptizii ultimele 6 luni. În fi nal, la vârsta de 2,1 ani a fost diagnosticată concomitent hipoplazia venelor pulmonare stângi cu obstrucţia lor totală

Chronic viral hepatitis C and depression

USMF „Nicolae Testemiţanu”Chronic viral hepatitis C is often accompanied by symptoms of depression. Screening of depression in patients with hepatitis C is important because psychiatric complications of interferon therapy may represent a serious obstacle for antiviral therapy. Management and correction of mental condition in these patients contributes to better adherence to therapy, improve patient quality of life and treatment outcomes. Hepatita cronică virală C deseori este acompaniată de simptome depresive. Screeningul depresiei la pacienţii cu hepatita C este important din cauza că complicaţiile psihiatrice ale interferonoterapiei pot servi un obstacol substanţial în tratamentul antiviral. Managementul şi corecţia statului psihoemoţional la aceşti pacienţi va contribui la o aderenţă mai bună la tratament, va spori calitatea vieţii pacienţilor şi rezultate terapeutice mai bune

Atitudinea subiectivă a pacienţilor cu hepatite cronice virale depresivi şi nondepresivi faţă de rezultatele tratamentelor

Conferinţa naţională în medicina internă din Republica Moldova cu participare internaţională, 19-20 mai 2011, Chişinău, Republica MoldovaSummary. We investigated 147 patients with chronic viral hepatitis (CVH): B (35), C (42), B+D (40), B+D+C (4); with average age 37,3±0,89 years. Depressive scores were evaluated using the Hamilton Rating Scale for Depression. Depression in patients with CVH is associated with higher prevalence of clinical symptoms, patients with comorbid depression tend to negate the effects of prior therapies, including cases with objective ameliorated condition.Actualitate. Hepatitele cronice virale (HCV) nu au un tablou clinic specific, frecvent se depistează ocazional. Existenţa diagnosticului de HCV este un factor psihologic stresant. Depresia comorbidă a HCV este responsabilă de atitudinea faţă de boală, influenţează manifestările clinice, reduce calitatea vieţii pacienţilor. Scopul lucrării: studierea, în funcţie de starea emoţională a pacienţilor cu HCV, a particularităţilor tabloului clinic şi a atitudinii subiective faţă de eficacitatea tratamentelor aplicate. Material şi metode. Studiul a inclus 147 pacienţi cu HCV B (35), C (42), B+D (40), B+D+C (4); vârsta medie – 37,3±0,89 ani; bărbaţi 57,1%. Scorul depresiv a fost apreciat prin testul Hamilton (HDRS). Rezultate. 38,78% din pacienţi au depistat boala ocazional, anterior diagnosticului au fost asimptomatici sau ignorau simptomele. Scoruri depresive au acumulat 85% pacienţi. Fatigabilitatea şi manifestările vegetative au o frecvenţă similară la nondepresivi şi la depresivi. Iritabilitatea, dereglările de somn, simptomele dispeptice şi durerile abdominale au avut o prevalenţă mai mare în depresie vs nondepresivi (p<0,001, p<0,001, p<0,001, p<0,01). 61,2% dintre pacienţi în trecut au primit tratament de bază, dintre ei 60% cu ameliorare subiectivă a sănătăţii, 38,9% apreciază subiectiv lipsa eficacităţii, 1,1% consideră că în urma terapiei starea lor s-a agravat. Toţi pacienţii care au negat efectul tratamentelor anterioare (la 20% dintre ei se constată ameliorare obiectivă) au acumulat scoruri depresive. Concluzii. Comorbiditatea depresiei la pacienţii cu HCV este asociată cu o prevalenţă mai mare a simptomelor clinice; bolnavii cu depresie comorbidă tind să nege efectul terapiilor suportate, inclusiv în cazurile cu dinamică obiectivă favorabilă

Comparative analysis of the characteristics of rotaviral infection in vaccinated and non-vaccinated infants: prospective, descriptive study

Departamentul de pediatrie, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie ”Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Spitalul Clinic Municipal de Copii nr. 1, Chişinău, Republica Moldova, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie ”Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Agenţia Naţională de Sănătate Publică, Chişinău, Republica MoldovaRezumat. Introducere. Boala diareică acută este una dintre cele mai actuale probleme de sănătate ale sugarului. Infecţia rotavirală este cauza cea mai frecventă de deshidratare la sugar şi la copilul mic. Implementarea supravegherii santinelă a infecţiei rotavirale la sugari din anul 2008 în Republica Moldova a demonstrat rata înaltă a acestei infecţii (40,0%), fiind un argument în recomandarea imunizării antirotavirale la copii în cadrul Programului Naţional de Imunizări. Material şi metode. În studiu au fost incluşi copii sugari cu boală diareică acută, înrolaţi în supravegherea santinelă în perioada 2012-2016 şi care au fost trataţi în Secţia de boli diareice acute a Spitalului Clinic Municipal de Copii nr. 1. Au fost examinaţi 193 de pacienţi cu boală diareică acută, conform unui caz-cadru standard. Materialul biologic s-a examinat prin metoda reacţiei serologice ELISA, iar evidenţierea genotipurilor a fost efectuată prin reacţia de amplificare genică PCR. Rezultate. Din cei 193 de sugari cu infecţie rotavirală, 121 nu au fost vaccinaţi contra infecţiei respective, iar 72 – au fost imunizaţi. În funcţie de genotipurile întâlnite până şi după vaccinare, s-a constatat că până la vaccinare au predominat genotipurile G9P[8], G3P[8], G4P[8]. În schimb, postvaccinal au prevalat genotipurile G2P[4], G4P[8], incidenţa infecţiei rotavirale fiind în scădere, iar evoluţia bolii – mult mai uşoară. Concluzii. Acest articol reflectă evoluţia proprietăţilor genotipice a rotavirusurilor şi a particularităţilor clinico-paraclinice ale infecţiei rotavirale la sugari, cu o importanţă majoră în contextul implementării imunizării antirotavirale la copii în cadrul Programului Naţional de Imunizări din Republica Moldova.Abstract. Introduction. Acute diarrheal disease is one of the most current health problems of the baby. Rotaviral infection is the most common cause of dehydration in infants and young children. The implementation of the sentinel surveillance of rotaviral infection in infants from 2008 in the Republic of Moldova demonstrated the high rate of this infection (40.0%), being an argument in recommending the antirotaviral immunization in children within the National Immunization Program. Material and methods. The study enrolled children with acute diarrheal disease, included in the sentinel supervision (2012-2016) and treated in the Unit of acute diarrheal diseases of Clinical Children’s Hospital no. 1. Were assessed 193 patients with acute diarrheal disease, according with a standard clinical approach. The biological material was examined by serological enzyme-linked immunosorbent assay (ELISA) and genotyping revealed by polymerase chain reaction (PCR). Results. The rotaviral infection was confirmed in 193 infants, of which 121 children were not vaccinated against rotaviral infection, and 72 were immunized. Depending on the genotypes encountered before and after vaccination, it was found that G9P[8], G3P[8], G4P[8] was detected before vaccination, but post-vaccine prevailed G2P[4], G4P[8], also the incidence of rotaviral infection is decreasing, and the evolution of the disease is much easier. Conclusions. This article reflects the evolution of the genotypic properties of rotaviruses and the clinical-paraclinical particularities of rotaviral infection in infants, with a major importance in the context of the implementation of antirotaviral immunization in children within the National Immunization Program in the Republic of Moldova