Artificial intelligence in surgery

Chirurgia robotică, care a cucerit prezentul și va domina viitorul, este o punte între chirurgia laparoscopică și chirurgia digitală. Chirurgia digitală își propune să aducă un nou nivel științific, mai multă rigoare și transparență prin furnizarea de instrumente care sporesc abilitățile chirurgicale ale echipei, o mai bună percepție și îmbunătățirea rezultatelor. Cu progresele tehnologice, putem valorifica cunoștințe acumulate în milioane de proceduri la nivel mondial (310 milioane intervenții chirurgicale anual) pentru a oferi cele mai bune rezultate pentru fiecare pacient. Oportunitățile actuale ale chirurgiei digitale sunt impresionante: îmbunătățirea antrenamentului chirurgical și a pregătirii rezidenților, aducerea transparenței în sala de operație, descoperirea factorilor care influențează rezultatele postoperatorii, gestionarea complexității tehnologice din SO și ATI, dezvoltarea cercetării medicale. Chirurgia digitală va ajuta personalul să devină mai performant, să înțeleagă nevoile chirurgului și ale echipei operatorii, astfel încât să ofere îngrijiri mai eficiente pacienților. Chirurgia digitală va ajuta la formarea tuturor participanților echipei chirurgicale cu privire la modul în care își pot îndeplini cel mai bine rolul și să ofere feedback eficient pentru continuă îmbunătățire. Va ajuta administratorii să aibă o perspectivă mai cuprinzătoare asupra a ceea ce se întâmplă în sala de operație, astfel încât să se poată descurca cel mai bine cu resursele financiare. Chirurgia digitală va crea pârghia conectării IA la practica chirurgicală pentru a oferi experiențe îmbunătățite și rezultate mai bune pentru pacienți, chirurgi și sistemul de sănătate.Robotic surgery, which has conquered the present and will dominate the future, is a bridge between laparoscopic surgery and digital surgery. Digital surgery aims to bring a new level of science, more rigor and transparency by providing tools that enhance the team's surgical skills, better insight and improve outcomes. With technological advances, we can leverage knowledge gained in millions of procedures worldwide (310 million surgeries annually) to provide the best results for every patient. The current opportunities in digital surgery are impressive: improving surgical training and resident training, bringing transparency to the operating room, discovering factors that influence postoperative outcomes, managing technological complexity in OS and ATI, advancing medical research. Digital surgery will help staff become more efficient, understand the needs of the surgeon and the operating team, so that they can provide more effective patient care. Digital surgery will help train all surgical team members on how they can best perform their role and provide effective feedback for continuous improvement. It will help administrators have a more comprehensive view of what is happening in the operating room so they can best manage financial resources. Digital surgery will create the leverage to connect AI to surgical practice to deliver improved experiences and better outcomes for patients, surgeons and the healthcare system

The porcelain gallbladder – laparoscopic approach

Clinica I Chirurgie, Clinica Universitară „Sf.Spiridon”, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr.T.Popa”, Iaşi, România, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Un timp îndelungat colecistul de porţelan a fost considerat o contraindicaţie relativă către colecistectomia laparoscopică datorită incidenţei înalte a cancerului veziculei biliare. Material şi metode: Dintre 12000 pacienţi supuşi colecistectomiei în Clinica I Chirurgie, Iaşi, 5 (0,04%) pacienţi au avut colecist de porţelan. Toţi bolnavii au fost supuşi examenului ultrasonografic. Pacienţii cu colecist de porţelan au fost clasificaţi ca Tip I şi II în conformitate cu rezultatele analizei ultrasonografice preoperatorii: trei cazuri cu colecist de porţelan de tip I şi două cazuri cu colecist de porţelan de tip II (într-un caz a fost identificat carcinom asociat de veziculă biliară). Rezultate: Noi descriem trei cazuri de colecist de porţelan de tip I (calcificarea completă a peretelui vezicii biliare) tratate prin metoda laparoscopică. Colecistectomia laparoscopică a fost dificilă din cauza adeziunii şi problemelor de tracţiune a veziculei biliare cu pereţii îngroşaţi, însă parcursul postoperator a fost fără particularităţi. Rezultatul histopatologic a pieselor a permis stabilirea diagnosticului de colecist de porţelan de tip I şi lipsa cancerului în peretele calcificat al veziculei biliare. Concluzii: În baza cazurilor prezentate şi revistei literaturii, concluzionăm că în pofida unei rate înalte de conversie, pacienţilor cu colecist de porţelan de tip I ar urma să le fie indicată colecistectomia laparoscopică, utilizînd selecţia preoperatorie în baza rezultatelor ultrasonografiei.Introduction: A long time porcelain gallbladder was considered a relative contraindication to laparoscopic cholecystectomy, because of a high incidence of gallbladder cancer. Material and methods: From 12000 patients underwent cholecystectomy in First Surgical Clinic of Iasi, 5 (0.04%) patients had porcelain gallbladder. All patients underwent ultrasound examen. Patients with porcelain gallbladder were classified as Type I to II according to preoperative ultrasound findings: three cases with porcelain gallbladder type I and two cases with porcelain gallbladder type II (in one case we found associated gallbladder carcinoma). Results: We describe a three cases with porcelain gallbladder type I (complete calcification of gallbladder wall) treated by laparoscopic approach. Laparoscopic cholecystectomy was difficult because of adhesions and problems with grasping the thick gallbladder wall, but the postoperative course was uneventful. The histopathologic result of the specimen established the diagnosis of porcelain gallbladder type I and no cancer in the calcified wall of the gallbladder. Conclusions: We conclude based on cases presented and the literature review, although there is a high conversion rate, that patients with a type I porcelain gallbladder should be considered for laparoscopic cholecystectomy using a preoperative selection based on the ultrasound findings

Retrosternal goiters

Clinica 1 Chirurgie, Clinica de Endocrinologie, Spitalul „Sf.Spiridon”, UMF ”Gr.T.Popa”, Iaşi, România, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Noțiunea de guşă retrosternală sau substernală reprezintă coborîrea a mai mult de 50% de glanda tiroidă în cavitatea toracică. Material şi metode: A fost efectuat un studiu retrospectiv a cazurilor de guşă retrosternală sau substernală din totalul de 2482 pacienți ce au suportat tiroidectomie în Clinica 1 Chirurgie din Iaşi în perioada 2000-2010. Guşa retrosternală a fost depistată la 54 (2,17%) pacienți. Toți bolnavii au fost îndreptați la operație din Clinica de Endocrinologie. Rezultate: Vîrsta medie a pacienților la momentul instalării diagnosticului a constituit 55,3±3,58 ani, majoritatea fiind femei – 83,3%. În manifestările clinice ale guşei retrosternale au dominat fenomenele de compresie. Dereglările funcției glandei tiroide au fost determinate prin teste hormonale efectuate în Clinica de Endocrinologie în 15 (27,7%) cazuri. Diagnoza de guşă retrosternală a fost suspectată în baza examenului clinic şi confirmată imagistic: radiografie toracică, ultrasonografie, computer tomografie. Abordul cervical a fost utilizat cu siguranță, sternotomia fiind necesară doar în 8 (14,8%) cazuri. Morbiditatea postoperatorie a constituit 5,5% (3 cazuri) cu mortalitate nulă. Durata medie de spitalizare a fost 4,3 zile. Noi am comparat datele noastre recente cu raportul privind tratamentul guşei retrosternale şi toracice în Clinica 1 Chirurgie din Iaşi în perioada anilor 1950-1979, publicat în revista „Chirurgia” în 1981. Concluzii: Guşa retrosternală reprezintă o formă specifică de patologie a glandei tiroide cu o incidență scăzută. Diagnosticul şi tratamentul guşei retrosternale implică o abordare multidisciplinară. Medicul endocrinolog are un rol important în diagnosticul şi supravegherea postoperatorie. Deşi intervenția chirurgicală este o metoda curativă de elecție pentru guşa substernală, persistă controverse privind abordul chirurgical şi rata complicațiilor. Abordul cervical poate fi utilizat cu siguranță aproape în toate cazurile, sternotomia fiind efectuată fără ezitare în caz de necesitate.Introduction: The term of retrosternal or substernal goiter means that more than 50% of thyroid gland descends in the thorax. Material and methods: There is a retrospective study on retrosternal and substernal goiter and its pathological features among 2482 patients who underwent thyroidectomy between 2000 and 2010 in the First Surgery Clinic of Iasi. Retrosternal goiter was diagnosed in 54 (2.17%) patients. All patients were referred to surgery from the Clinic of Endocrinology. Results: Mean age at diagnosis was 55.3±3.58 years, and most cases were found in women – 83.3%). The clinical picture of retrosternal goiter was dominated by compressive disorders. Thyroid function abnormalities were identified by hormonal assays performed on Endocrinology Clinic Iasi in 15 (27.7%) cases. The diagnosis of retrosternal goiter was suggested by clinical examination and confirmed by imaging: chest X-ray, ultrasound, CT scan. The cervical approach was safely performed. Only in 8 cases (14.8%), sternotomy was necessary. There was no mortality, and morbidity was 5.5% (3 cases). The length of stay in the hospital was 4.3 days. We compared our recent data with a previous report on retrosternal and thoracic goiter treated in First Surgery Clinic of Iasi during 1950 to 1979 and published in the journal “Chirurgia” in 1981. Conclusions: Retrosternal goiter is a particular form of thyroid surgical pathology presented with reduced incidence. Diagnosis and treatment of retrosternal goiter involve a multidisciplinary team. The endocrinologist has an important role in diagnosis and postoperative follow-up. Surgery is the treatment of choice for substernal goiters, but there are still some controversies on surgical approach, and complication rate. The cervical approach can be safely performed in almost all cases but when required, sternotomy should be performed without hesitation

Laparoscopic surgical education -the experience of the First Surgical Unit Iaaei

Rezumat Trainingul în chirurgia laparoscopicã -experienåa Clinicii I Chirurgie Iaaei Învãåãmântul chirurgical, dupã principiile clasice, se desfãaeoarã în sala de operaåie sub coordonarea unui chirurg cu exeperienåã. De-a lungul timpului aei în special dupã introducerea tehnicilor de chirurgie minim invazivã ca abord standard pentru multe afecåiuni, au fost dezvoltate multiple metode care sã asigure însuaeirea cunoaetinåelor. Din punct de vedere al comportamentului uman, se disting trei niveluri de cunoaaetere: 1) comportament uman bazat pe abilitãåi de bazã; 2) comportament bazat pe reguli; 3) comportament bazat pe cunoaaetere. Abilitãåile necesare chirurgiei minim-invazive sunt dificil de însuaeit folosind modelul clasic de învãåãmânt chirurgical, datoritã a numeroase motive: etice, medico-legale aei economice. De aceea, au fost dezvoltate multiple tipuri de simulatore destinate învãåãmântului chirurgical minim-invaziv. Actualmente, simulatoarele sunt acceptate peste tot în lume pentru trainingul tehnicilor minim-invazive asigurând îmbunãtãåirea performanåelor tinerilor chirurgi. Simulatoarele folosite curent asigura însã numai însuaeirea abilitãåilor practice de bazã aei, paråial, a comportamentului bazat pe reguli. Totuaei, folosirea modelelor animale ca aei a viitoarelor modele de simulatoare de realitate virtualã vor oferi posibilitatea însuaeirii aei a comportamentului bazat pe cunoaaetere. Cu toate acestea nu existã o curriculã general acceptatã pentru trainingul în chirurgia minim-invazivã. Lucrarea prezintã experienåa de peste 10 ani a Clinicii I Chirurgie Iaaei aei evoluåia diverselor metode aei tehnici de antrenament. De asemenea, s-a realizat un review al literaturii despre noile concepte aei probleme ale învãåãmântului chirurgical. Cuvinte cheie: chirurgie minim-invazivã, învãåãmânt medical, simulatoare, training laparoscopic, realitate virtualã Abstract The classic apprenticeship model for surgical training takes place into the operating theater under the strict coordination of a senior surgeon. During the time and especially after the introduction of minimally invasive techniques as gold standard treatment for many diseases, other methods were developed to successful fulfill the well known three stages of training: skillbased behavior, rule-based behavior and knowledge-based behavior. The skills needed for minimally invasive surgery aren't easily obtained using classical apprenticeship model due to ethical, medico-legal and economic considerations. In this way several types of simulators have been developed. Nowadays simulators are worldwide accepted for laparoscopic surgical training and provide formative feedback which allows an improvement of the performances of the young surgeons. The simulators currently used allow assimilating only skill based behavior and rule-based behavior. However, the training using animal models as well as new virtual reality simulators and augmented reality offer the possibility to achieve knowledgebased behavior. However it isn't a worldwide accepted laparoscopic training curriculum. We present our experience wit

Management of gastrointestinal stromal tumours

First Surgical Clinic, Department of Surgery, University of Medicine and Pharmacy “Gr. T. Popa” Iasi, Romania, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Tumorile stromale gastrointestinale (GIST) reprezintă cele mai frecvente tumori neepiteliale digestive (10%); ele constituie 3% din tumorile gastrointestinale. GIST-ul care originea în celulele Cajal și exprimă antigenul c-Kit. se localizează cel mai frecvent la nivelul stomacului (50-60%), urmat de intestinul subțire (30%), colon și ano-rect (5%). Metoda: am urmărit prospectiv 32 bolnavi cu GIST tratați în clinica noastră în perioada 2004-2011, confirmați imuno-histochimic. din acești 32 bolnavi, 8 au fost abordați laparoscopic. localizarea tumorilor a fost stomacul - 15, duodenul - 4, intestinul subțire-7, colonul-2 și rectul-4. Toți bolnavii au fost rezecați R0 cu excepția unui singur bolnav la care s-a practicat o rezecție anterioară de rect tip R1. Postoperator, 4 bolnavi au primit Imatinib. Toti bolnavii au fost urmăriți în medie 32 luni înregistrându-se 2 recidive după localizările rectale. Concluzie: diagnosticul preoperator de GIST poate fi bănuit prin metodele imagistice actuale (endoscopie, ecografie, CT, videocapsula). Multe GIST-uri gastrice pot fi rezecate laparoscopic dacă nu sunt localizate pe juxta orificială. și GIST-urile intestinului subțire pot fi rezecate prin abord miniminvaziv. Acest abord este fezabil în centre specializate și nu aduce riscuri suplimentare. Tipul rezecției potenșialul malign după indexul Fletcher sunt factorii cei mai importanți de prognostic. Tratamentul adjuvant este util în formele maligne, recidive, rezecții incomplete.A gastrointestinal stromal tumour (GIST) represents the most common non-epithelial tumour of the digestive tract (about 10%). It originates in the intestinal pacemaker cell (Cajal’s cells) and expresses cell/surface CD 117 also known as c-Kit antigen. GIST tumors develop most frequently in the stomach (about 50-60%), the small bowel (30%), and the colon and anorectum (5%). METHODS: We have prospectively recorded the clinical characteristics, type of surgery, pathological findings, adjuvant treatment, and recurrence of the 32 patients with confirmed GISTs admitted between 2004 and 2011. We present a series of eight consecutive patients with GIST treated with a minimal access approach. RESULTS: The location of the tumor was gastric 15, duodenal 4, small bowel 7, colon 2, and rectal 4. None of our patients had clinical, imagistic, or macroscopic metastases. All the patients had R0 resections, except a patient with local excision and another with R1 anterior resection for rectal GISTs. Postoperatively, 4 patients received Imatinib therapy. The mean follow-up period is 32 months (range 8-58 months); 2 recurrences, both after rectal GISTs. CONCLUSION: Preoperative diagnosis of GIST can be evoked today based on imaging data (endoscopy, ultrasound scan, and CT scan, video capsule, enteroscopy). Many gastric GISTs can be resected laparoscopically. Small bowel GISTs should more often be evaluated laparoscopically and, in many cases, laparoscopic resections or laparoscopic-assisted resections may provide efficient therapy with low morbidity and no compromise to oncology principles. Laparoscopic approach of GISTs are feasible and, in competent hands, bring no additional risks. Fletcher index is the most significant prognostic factor. Imatinib treatment may improve outcomes in incomplete resected or high-risk GISTs

A mediastinal germ cell tumor of Yolk sac type -case report

Rezumat Tumorã cu celule germinale tip Yolk sac -prezentare de caz Obiectiv: Raportãm un caz extrem de rar de tumorã cu celule germinale localizatã la nivelul mediastinului anterior. Este cazul unui bãrbat de 36 de ani care s-a prezentat cu trombozã de venã subclavie stângã şi a fost admis pentru tratament de specialitate. Tomografia computerizatã toracicã a relevat o masã tumoralã mare în mediastinul anterior. Intervenåia chirurgicalã a evidenåiat o tumorã infiltrativã mediastinalã cu implicarea venei subclavii stângi, care a fost biopsiatã pentru examinare morfologicã. Histologic, masa tumoralã s-a dovedit a fi un carcinom, cu mod de creştere papilar şi tubular. Examenul imunohistochimic a relevat imunoreactivitate pozitivã pentru alfa-fetoproteina în celulele tumorale si negativã pentru antigenul carcinoembrionar şi fosfataza alcalinã placentarã. Nivelul seric al alfa-fetoproteinei la acest pacient a fost, de asemenea, ridicat. Acest lucru a susåinut diagnosticul de tumorã Yolk sac, care este o tumorã primarã rarã în mediastin. Post-chirurgical, pacientul a primit o combinaåie chimioterapicã constând din cisplatinã, vespezid şi bleomicinã, fiecare timp de 3 sãptãmâni, în total 4 cicluri. În timpul tratamentului, nivelul alfa-fetoproteinei, a fost în scãdere. Concluzie: Tumora Yolk sac primarã mediastinalã este o tumorã rarã. Diagnosticul ar trebui sã fie fãcut nu numai pe studii morfologice, dar, de asemenea, luând în considerare vârsta pacientului şi nivelul seric crescut al alfa-fetoproteinei. În ciuda chimioterapiei moderne, prognosticul tumorii Yolk sac mediastinale rãmâne sumbru. Cel mai important indicator prognostic este excizia completã a masei tumorale înainte de chimioterapie. Cuvinte cheie: tumora cu celule germinale, tumora Yolk sac, tumora sinusului endodermic Abstract Objective: We report an extremely rare case of germ-cell tumor localized at the level of the anterior mediastinum. Clinical presentation: A 36-year-old man who presented with left subclavial vein thrombosis was admitted to our hospital for specific cure. Computed tomographic scan of the chest showed a large anterior mediastinal mass. Surgical intervention revealed an infiltrative mediastinal tumor involving the left subclavial vein, which was biopsied for morphological examination. Histologically, the tumoral mass proved to be a carcinoma, with papillary and tubular growth patterns. Immunohistochemical stains for alpha-fetoprotein were positive in the tumor cells while stains for carcinoembryonic antigen and placental like alkaline phosphatase were negative. The serum level of alpha-fetoprotein of this patient was elevated, as well. This supported the diagnosis of Yolk sac tumor, a rare primary tumor within the mediastinum. Postsurgery, the patient received a combination chemotherapy consisting of cisplatin, vespezid and bleomycin every 3 weeks for a total of 4 cycles. During the treatment, the alpha-fetoprotein level, was decreasing. Conclusion: Primary mediastinal Yolk sac neoplasm is a rare tumor. The diagnosis should be A mediastinal germ cell tumor of Yolk sac type -case repor

Gist – between oncologic paradigm and minimal invasive approach

Departamentul de Chirurgie, Departamentul de Radiologie, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr.T.Popa”, Iaşi, România, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Tumorile stromale gastrointestinale (TSGI) sunt un grup heterogen de tumori al căror pronostic depinde de elemente histologice definite ca factori de risc, fără certitudinea ce caracterizează alte tipuri tumorale. Material și metode: continuarea unui studiu prospectiv început în ianuarie 2004 asupra pacienţilor cu TSGI; au fost înregistrate prospectiv datele clinice, imagistice, intraoperatorii, de anatomie patologică, terapia adjuvantă şi evoluţia postoperatorie a pacienţilor internaţi până în decembrie 2012. Rezultate: Au fost operaţi un total de 47 pacienţi, dintre care 26 (53,31%) cu localizare gastrică, 3 (6,38%) – duodenală, 10 (21,27%) – pe intestin subţire, 3 (6,38%) – pe colon şi 2 (4,25%) – pe rect. Intervenţiile chirurgicale au fost realizate prin chirurgie deschisă (35 cazuri) sau laparoscopică (12 cazuri). La nici unul dintre pacienţi nu au fost decelate metastaze. Conform clasificării Miettinen-Lasota adaptată de NCCN pacienţii s-au încadrat în clasele 1 (2 pacienţi), 2 (28 pacienţi), 3a (12 pacienţi), 3b (2 pacienţi), 5 (2 pacienţi), 6a (1 pacient). Tratament adjuvant cu Imatinib a fost administrat la 18 pacienţi. Urmărirea postoperatorie a fost în medie 55 luni (36-106 luni). La 11 pacienţi am înregistrat decese după recidivă locală sau metastaze. Concluzii: Rezecţia TSGI poate fi realizată în condiţii de siguranţă atât prin chirurgie deschisă, cât şi laparoscopică. Rezecţia R0 şi tratamentul adjuvant postoperator pe baza claselor de risc pot ameliora semnificativ supravieţuirea.Introduction: Gastrointestinal stromal tumors (GIST) are a heterogeneous group of tumors which prognosis depends on histological factors defined as risk factors, without the histological certainty that characterize other neoplasms. Material and methods: This is the continuation of a prospective study started in January 2004 on GIST patients; we have recorded the clinical, imagistic, intraoperative, pathologic, adjuvant therapy and follow-up data for the patients admitted till end of December 2012. Results: 47 patients with GIST have been operated, possessing the following localization of tumors: 26 (53.31%) – gastric, 3 (6.38%) – duodenal, 10 (21.27%) on small bowell, 3 (6.38%) – colic, and 2 (4.25%) – rectal. Surgical approach was open (35 cases) and laparoscopic (12 cases). None of the patients had metastases. According to NCCN adapted Miettinen-Lasota risk classification, patients have been stratified as class 1 (2 patients), 2 (28 patients), 3a (12 patients), 3b (2 patients), 5 (2 patients), 6a (1 patient). Imatinib adjuvant therapy has been administered to 18 patients. Median follow-up was 55 months (36- 106). 11 patients died after local recurrence or metastases. Conclusions: GIST resection can be safely performed both in open and minimal invasive manner surgery. R0 resection and adjuvant treatment based on risk stratification are significant factors in improving survival

Technical considerations about laparoscopic treatment of giant hiatal hernia

Clinica I Chirurgie, Clinica II Chirurgie, Clinica ATI, Spital Clinic Universitar de Urgenţe “Sf.Spiridon”, Iaşi, România, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Hernia hiatală gigantă este definită acea hernie care conține mai mult de o treime din stomac în sacul herniar. Reprezintă în general cam 5-10% din totalul herniilor hiatale, iar distanța dintre pilierii diafragmului este adesea peste 5 cm. Tehnica chirurgicală laparoscopică este metoda terapeutică cea mai bună, însă necesită anumite artificii tehnice. Scopul studiului este de a implementa anumite gesturi chirurgicale în tratamentul laparoscopic al acestei entități. Material și metode: Este un studiu retrospectiv pe 5 ani între ianuarie 2010 și decembrie 2014, realizat în Clinica I Chirurgie, Spital Clinic Universitar de Urgențe “Sf.Spiridon”, Iași. În acest studiu au fost incluși un numar de 32 de pacienți, dintre care 8 hernii hiatale gigantice. Criteriile de includere au fost: pacienți cu peste 1/3 din stomac în sacul de hernie, orificiul herniar peste 5 cm și pacienți care nu au mai fost operați pentru patologie esogastroduodenală. Rezultate: Au existat complicații minore intraoperatorii ce au fost rezolvate (deschiderea pleurei în 4 cazuri cu sutura acesteia și o plagă hepatică la care s-a realizat hemostaza). Postoperator nu au fost complicații locale, controlul cu substanță de contrast făcîndu-se între ziua a 4-a și a 7-a postoperator. A existat un singur caz de pneumonie lobară ce s-a remis sub tratament medical. Particularitățile tehnice au fost cele legate de disecția sacului, închiderea orificiului și efectuarea procedeului antireflux. Concluzii: Un diagnostic precis și bine documentat alături de folosirea unei tehnici adecvate duce la rezultate foarte bune pe termen lung în herniile hiatale gigante.Introduction: Giant hiatal hernia is defined the hernia that contains more than a third of stomach in hernia sac. Generally represents about 5-10% of hiatal hernias and diaphragmatic distance between pillars is often more than 5 cm. Laparoscopic surgical technique provides the best approach, but it requires some technical fireworks. The aim of research is to implement some particular skills in laparoscopic surgical treatment of this entity. Material and methods: It is a 5-year retrospective study between January 2010 and December 2014, conducted in First Surgical Clinic University Emergency Hospital “St.Spiridon”, Iasi. The study includes a total of 32 patients of which 8 were giant hiatal hernias. Inclusion criteria were patients with more than 1/3 of stomach in hernia sac, pillar distance more than 5 cm and patients who have not been operated for an esogastroduodenal pathology. Results: There were minor intraoperative complications that were resolved (opening pleura in 4 cases with its suture and wound liver who achieved hemostasis). There were no major postoperative complication and local control with contrast being made between 4th and 7th postoperative day. There was one case of lobar pneumonia which was resolved under medical treatment. Technical peculiarities were related to sac dissection, closing the defect and making anti-reflux procedure. Conclusions: An accurate and documented diagnosis with the use of appropriate techniques lead to very good results in the long term of giant hiatal hernias

Recurrence of hepatocellular carcinoma

Clinica I Chirurgie, Spitalul “Sf.Spiridon”, Departamentul de Chirurgie, Universitatea de Medicină și Farmacie “Gr.T.Popa”, Iași, România, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Rezecția hepatică rămâne “standardul de aur” în tratamentul cancerului hepatocelular (CHC). Alegerea variantei de rezecție hepatică depinde de mai mulți factori: localizarea tumorii, dimensiunile tumorii, starea parenchimului hepatic nontumoral, scorul Child-Pugh. Problema recurenței locoregionale în funcție de tipul de rezecție rămâne controversată. Scopul studiului: Ne-am propus să comparăm rata recurenței loco-regionale a CHC în funcție de tipul de rezecție hepatică (anatomică versus non-anatomică). Material și metode: Am analizat 64 de pacienți cu CHC, care au beneficiat de rezecție hepatică curativă în perioada 2005- 2013. Pacienții au fost împărțiți în două loturi: lotul A – 26 de pacienți la care s-a practicat o rezecție hepatică anatomică și lotul B – 38 de pacienți la care s-a practicat o rezecție hepatică non-anatomică. Rezultate: Pe o perioadă de urmărire postoperatorie cuprinsă între 12 și 60 de luni, rata recurenței CHC în cele două loturi a fost de 32% în grupul A și 31,4% în grupul B (P=0,963). Durata medie de apariție a recurenței a fost de 15,63±7,46 luni (între 5 și 25 luni) în lotul A și 16,91±9,35 luni (între 5 și 33 luni) în lotul B (P=0,753). Concluzii: Tipul de rezecție hepatică (anatomică sau non-anatomică) nu influențează apariția recurenței CHC, dacă se respectă limitele oncologice de rezecție.Introduction: Liver resection remains the gold standard in the treatment of hepatocellular cancer (HCC). Choosing liver resection depends on several factors: tumor location, tumor size, condition nontumoral liver parenchyma, Child-Pugh score. The locoregional recurrence problem depending on the type of resection remains controversial. The purpose of the study: We aimed to compare loco-regional recurrence rate of HCC according to the type of hepatic resection (anatomic versus non-anatomical). Material and methods: We analyzed 64 patients with HCC who received curative liver resection during the period 2005-2013. Patients were divided into two groups: group A – 26 patients who underwent hepatic anatomical resection and group B – 38 patients who underwent non-anatomical hepatic resection. Results: On a postoperative follow-up period between 12 and 60 months, HCC recurrence rate in the two groups was 32% in group A and 31.4% in group B (P=0.963). The average length of developing appellant was 15.63±7.46 months (between 5 and 25 months) in group A and 16.91±9.35 months (between 5 and 33 months) in group B (P=0.753). Conclusions: The type of liver resection (anatomical or non-anatomical) does not influence the occurrence of HCC recurrence, if we respect the oncologic limits resection

Laparoscopy for abdominal emergencies

Clinica I Chirurgie, Clinica Universitară „Sf.Spiridon”, Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr.T.Popa”, Iași, România, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: În patologia abdomenului acut laparoscopia are multiple scopuri: stabilirea sau confirmarea diagnosticului, tratarea patologiilor și identificarea acelor pacienți care necesită tratament chirurgical.Material și metode: Scopul acestui studiu retrospectiv a constat în evaluarea rezultatelor experienței noastre laparoscopice în patologiile abdomenului acut, în perioada anilor 1993-2013; timp în care am efectuat peste 15.000 de intervenții laparoscopice. Rezultate: În studiul de față noi prezentăm analiza datelor a 3.785 pacienți internați în Clinică cu diagnosticul de abdomen acut: ulcer peptic perforat – 54 cazuri, trauma abdominală – 44 cazuri, infarct intestinal – 12 cazuri, ocluzie intestinală – 12 cazuri, apendicită acută – 1.332 cazuri, patologie acută a anexelor – 54 cazuri, colecistită acută – 2.251 cazuri, pancreatită acută – 9 cazuri, abcese abdominale – 12 cazuri, abdomen acut fals – 5 cazuri. Toți pacienții au fost supuși intervenției chirurgicale laparoscopice de urgență. Operația a fost realizată integral prin abord laparoscopic în 3.217 cazuri (85%), în timp ce conversia spre laparotomie a fost necesară în 568 cazuri (15%, numai 6% pentru abdomen acut non-traumatic). Morbiditatea în cazul intervențiilor realizate integral pe cale laparoscopică a fost 2,2%; mortalitatea – 0,3%; iar perioada medie de spitalizare a fost de 5 zile. Concluzii: Experiența noastră arată în mod clar posibilitatea de a combina o procedură de diagnosticare cu una curativă și indică asupra fezabilității și siguranței laparoscopiei în chirurgia de urgență. Laparotomia negativă se poate asocia cu o an umită rată de complicații, în timp ce laparoscopia pare a fi o modalitate de valoare pentru a îmbunătăți acuratețea diagnosticului sindromului algic în abdomenul acut și a oferi modalități promițătoare de tratament. Cu toate acestea, chirurgia laparoscopic ă de urgență este încă o procedură dificilă sub aspect tehnic, care necesită a fi efectuată de către o echipă specializată.Introduction: In acute abdominal disorders laparoscopy has a multiple goals: to establish or to confirm diagnosis; treating the disorders and identifies those patients who do not need surgery. Material and methods: The purpose of this retrospective study is to evaluate the results of our experience in laparoscopy for acute abdominal disorders, between 1993-2013, when we performed over 15.000 laparoscopic interventions. Results: In the present study we report on 3.785 patients admitted to hospital, with a diagnosis of acute abdominal disorders: perforated peptic ulcer – 54 cases, abdominal trauma – 44 cases, intestinal infarction – 12 cases, intestinal obstruction – 12 cases, acute appendicitis – 1.332 cases, acute adnexal pathologies – 54 cases, acute cholecystitis – 2.251 cases, acute pancreatitis – 9 cases, abdominal abscesses – 12 cases, false acute abdomen – 5 cases. All patients were submitted to emergency laparoscopic surgery. The operation was completed laparoscopically in 3.217 cases (85%), while conversion to laparotomy proved necessary in 568 cases (15%, only 6% - for non-traumatic acute abdomen). The morbidity of the cases completed laparoscopically was 2.2%; the mortality – 0.3%, and the mean hospital stay – 5 days. Conclusions: Our experience shows clearly both diagnostic and curative values of laparoscopy; suggests the feasibility and safety of the laparoscopy in emergency surgery. A negative laparotomy may have complications, while laparoscopy appears to be a valuable way to improve the accuracy of diagnosis of acute abdominal pain and offers a promising modality of treatment. Nevertheless, emergency laparoscopic surgery is still a technically difficult procedure that needs to be performed by an experienced surgical team