Hiperuricemia și hipertensiunea arterial

Background. High blood pressure (HBP) is commonly associated with hyperuricemia. The frequency of this association is determined by a decrease in renal perfusion (characteristic of hypertensive patients) which would favor the reabsorption of uric acid coupled with sodium and the development of arteriolopathy that induces tissue ischemia with increased activity of xanthine oxidase, an enzyme involved in uric acid formation. Objective of the study. Study of the clinical features and evolution of hyperuricemia in patients with nephrogenic hypertension. Material and methods. Retrospective and prospective study on a group of 100 patients with nephrogenic hypertension hospitalized in the Nephrology Department of the Republican Clinical Hospital „Timofei Moșneaga”, in the period 2020-2021. The average age of the patients is 56.5 years. The average duration of the disease is 13.5 years. All patients were investigated clinically and paraclinically. Results. The following results were established: distribution by sex - 83% of patients are men and only 17% are women; distribution by nosology chronic kidney disease 32%, Uric lithiasis 22%, diabetic nephropathy 28%, malignant hypertension 18%. Conclusions. Hyperuricemia causes hypertension through a common action on the kidneys (by stimulating the renin-angiotensin system, renal vasoconstriction, NO reduction); on muscle vascular cells (by releasing inflammatory mediators, stimulating macrophages with IL-6 and TNF-α synthesis; on arteries (through its ugly endothelial receptor, stimulates smooth muscle proliferation and inhibits endothelial function). Diuretics for antihypertensive treatment promote the net reabsorption of urate and contribute to increased uric acid levels.Introducere: Hipertensiunea arterială (HTA) este frecvent asociată cu hiperuricemia. Frecvența acestei asocieri este determinată de o scădere a perfuziei renale (caracteristica pacienților hipertensivi) care ar favoriza reabsorbția acidului uric cuplat cu sodiul și dezvoltarea unei arteriolopatii ce induce ischemie tisulară cu creșterea activității xantin oxidazei, enzimă implicată în formarea acidului uric. Scopul lucrării: Studierea particularităților clinice și de evoluție a hiperuricemiei la pacienții cu HTA. nefrogenă. Materiale și metode: Studiu retrospectiv și prospectiv pe un lot de 100 de pacienți cu HTA nefrogenă internați în secția Nefrologie IMSP Spitalului Clinic Republican „Timofei Moșneaga”, în perioada 2020-2021. Vârsta medie a pacienților 56,5 ani. Durata medie a maladiei 13,5 ani. Toți pacienții au fost investigați clinic și paraclinic. Rezultate: Au fost stabilite următoarele rezultate. Repartizarea pe sexe - 83% din bolnavi sunt bărbați și numai 17% sunt femei; repartizarea după nozologii – Insuficiența renală cronica -32%, Litiaza urică 22%, nefropatie diabetică 28%, HTA malignă 18%. Concluzii: Hiperuricemia provoacă hipertensiune arterială printr-o acțiune comună asupra rinichilor (prin stimularea sistemului renină-angiotensină, vasoconstricție renală, reducerea NO) asupra celulelor vasculare musculare (prin eliberare de mediatori inflamatori, stimularea macrofagelor cu sinteza IL-6 si TNF-α, asupra arterelor (prin receptorul său endotelial urat, stimulând proliferarea mușchilor netezi și inhibă funcția endotelială). Diureticele din cadrul tratamentului antihipertensiv favorizează reabsorbția netă a uraților și contribuie la creșterea nivelului de acid uric

Co-morbidities in patients with systemic scleroderma

Catedra Medicină Internă nr. 1 a FR şi SC USMF “Nicolae Testemiţanu”The study comprised 75 patients with systemic scleroderma and aimed at assessing the frequency of some co-morbidities and their correlation with the patients’ age and disease duration. The obtained results showed an increased occurrence of renal disease and disorders of glucid metabolism in patients with the disease onset before 30 years old, while in those with the disease starting after 30 years, the degenerative disorders of the musculoskeletal system and atherosclerotic vasculopathies prevailed. Studiul a fost axat pe studierea a 75 pacienţi cu sclerodermie sistemică cu scopul stabilirii frecvenţei unor comorbidităţii şi a corelării lor cu vîrsta pacienţilor şi durata maladiei. Rezultatele obţinute au demonstrat o incidenţă sporită a afectărilor renale şi dereglarea metabolismului glucidic la pacienţii cu debutul bolii pînă la 30 ani, iar la cei la care boala de bază s-a dezvoltat după 30 ani au prevalat maladiile degenerative ale aparatului locomotor şi vasculopatiile aterosclerotice

Оcобенности поражения пищеварительного тракта при системной склеродермии

Clinica medicală nr. 5 Reumatologie şi Nefrologie, USMF „Nicolae Testemiţanu”Summary: Studying the presentation of gastrointestinal involvement in systemic sclerosis patients it was found to be frequent, diverse and complex. Patients with diffuse form frequently develop diarrhea, malabsorbtion syndrome and weight loss, but those with limited form – dysphagia, heartburn, constipation and anal sphincter incontinence.Резюме: При исследовании поражения пищеварительного тракта при системной склеродермии было обнаружено, что оно является частым, разнообразным и комплексным. Больные с диффузной формой болезни чаще страдают диареей, синдромом мальабсорбции и снижением массы тела, тогда как пациенты с лимитированной формой – дисфагией, изжогой, запорами и недостаточностью анального сфинктера

Stări morbide asociate la pacienţii cu sclerodermie sistemică

Conferinţa naţională în medicina internă din Republica Moldova cu participare internaţională, 19-20 mai 2011, Chişinău, Republica MoldovaSummary. Prognosis and quality of life of patients with systemic scleroderma (SS) depends to an extent of comorbidities present incontrovertible.Actualitate. Prognosticul şi calitatea vieţii pacienţilor cu sclerodermie sistemică (SS) depinde într-o mare măsură de comorbidităţile prezente. Scopul lucrării: studierea frecvenţei unor stări morbide asociate la bolnavii cu sclerodermie sistemică şi a corelării lor cu vârsta pacienţilor şi cu durata maladiei. Material şi metode. În studiu au fost incluşi 75 de pacienţi cu sclerodermie sistemică, dintre care doar 3 au fost de sex masculin. Vârsta medie a subiecţilor incluşi în studiu a constituit 43,5 ani. Durata medie a maladiei – 16,1 ani. Dintre ei 65 (86,7%) au prezentat SS forma limitată, iar 10 (13,3%) – forma difuză a bolii. Activitatea medie a maladiei a constituit 4,3 (conform scorului EUSTAR). Diagnosticul a fost stabilit conform criteriilor ACR (American College of Rheumatism), propuse în anul 1980. Pacienţii au fost examinaţi clinic şi paraclinic complex. Rezultate. Au fost considerate stări morbide asociate (comorbidităţi) maladiile cu mecanisme patogenice diferite de sclerodermia sistemică şi nu au fost incluse complicaţiile bolii de bază sau ale tratamentului aplicat. Au fost înregistrate următoare suferinţe: infecţii urinare la 34 ( 45,3%) pacienţi, nefrolitiază – 12 (16%), nefroproză – 8 (10,7%) bolnavi, dereglarea toleranţei la glucoză – 4 (5,3%) pacienţi, diabet zaharat tip 1-3 (4%) persoane, osteoartroză deformantă – 11 (14,7%) pacienţi, radiculopatii vertebrogene – 10 (13,3%), miom uterin – 5 (6,7%) paciente, encefalopatie discirculatorie aterosclerotică – 8 (10,7%) bolnavi, cardiopatie ischemică – 3 (4%) pacienţi, cataractă – 5 (6,7%). Au fost depistate un şir de dependenţe ale evoluţiei unor comorbidităţi, în primul rând, de vârsta persoanelor la debutul sclerodermiei sistemice. La pacienţii ce au dezvoltat maladia de bază până la 30 de ani, comorbidităţile dominante au fost afectarea renală şi dereglarea metabolismului glucidic, iar la cei la care boala de baza s-a dezvoltat după 30 de ani, au prevalat bolile degenerative ale aparatului locomotor şi vasculopatiile aterosclerotice S-au înregistrat şi dependenţe de durata SS şi de debutul comorbidităţilor. Aşa comorbidităţi ca maladiile degenerative ale aparatului locomotor şi vasculopatiile aterosclerotice s-au dezvoltat la pacienţii cu durata bolii de bază de până la 10 ani, fapt ce demonstrează implicarea posibilă în declanşarea lor a mecanismelor patogenice specifice sclerodermiei sistemice, şi nu doar a celor specifice populaţiei generale. Concluzii. La pacienţii ce au dezvoltat maladia de bază la vârsta de până la 30 de ani, comorbidităţile dominante au fost afectarea renală şi dereglarea metabolismului glucidic, iar la cei la care boala de baza s-a dezvoltat după 30 de ani, au prevalat bolile degenerative ale aparatului locomotor şi vasculopatiile aterosclerotice. Aşa comorbidităţi ca maladiile degenerative ale aparatului locomotor şi vasculopatiile aterosclerotice s-au dezvoltat la pacienţii cu durata bolii de bază de până la 10 ani, ceea ce demonstrează implicarea posibilă în declanşarea lor şi mecanismelor patogenice specifice sclerodermiei sistemice, şi nu doar a celor specifice populaţiei generale

Factorii de risc pentru osteoporoză la pacienţii cu sclerodermie sistemică

Conferinţa naţională în medicina internă din Republica Moldova cu participare internaţională, 19-20 mai 2011, Chişinău, Republica MoldovaSummary. The aim of the study was detection of the factors contributing to the development of osteoporosis in patients with systemic scleroderma.Scopul lucrării: depistarea factorilor ce contribuie la dezvoltarea osteoporozei la pacienţii cu sclerodermie sistemică. Material şi metode. Au fost cercetaţi 50 de pacienţi cu sclerodermie sistemică (SS) forma limitată a afectării cutanate, evoluţie cronică, stadiul manifest. Diagnosticul de sclerodermie sistemică a fost stabilit conform criteriilor diagnostice ARA (1980). Vârsta medie a pacienţilor a fost 37,5 ± 2,4 ani; durata medie a maladiei – 11,2 ± 1,3 ani; bolnavii studiaţi au fost doar de sexul feminin. Tratamentul de fond al pacienţilor incluşi în studiu a constat din plaquenil 200 mg/zi. Bolnavii au fost divizaţi în 2 grupuri: 1) 20 cu SS şi osteoporoză (confirmată prin DEXA); 2) 30 cu sclerodermie sistemică fără osteoporoză (confirmată prin DEXA). Datele clinico-evolutive ale pacienţilor incluşi în studiu au fost analizate prin metoda analizei statistice discriminante. Rezultate. Folosind analiza statistică discriminantă, am constatat că au influenţat asupra dezvoltării osteoporozei la pacienţii cu sclerodermie sistemică următorii factorii: masa corporală scăzută, menopauza timpurie, durata bolii mai mult de 5 ani, corticoterapia cu durata mai mare de 1 an, artralgii la debutul bolii, prezenţa sindromului Raynaud, paradontopatia, afectarea intestinului subţire în boala de bază. Folosind aceşti factorii, poate fi prognozată dezvoltarea osteoporozei la pacienţii cu SS cu precizia de 76.5% şi absenţa ei – cu 72.7% Concluzii. Prezenţa unor factori la pacienţii cu sclerodermie sistemică pot prognoza dezvoltarea osteoporozei cu o precizie de 76.5%, şi anume: masa corporală scăzută, menopauza timpurie, durata bolii mai mult de 5 ani, corticoterapia cu durata mai mare de 1 an, artralgii la debutul bolii, prezenţa sindromului Raynaud, paradontopatia, afectarea sclerodermică a intestinului subţire

COMORBID PATHOLOGY IN PATIENTS WITH PSORIASIC ARTHRITIS

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. Artrita psoriazică (APs) afectează aproximativ 20-30% dintre pacienții cu psoriazis. Pacienții cu APs au o prevalență mai mare a comorbidităților comparativ cu populația generală. Scopul studiului a fost evaluarea relației patologiei comorbide cu caracteristicile clinice ale APs. Material și metode. A fost selectat un lot de 92 pacienți, cu APs, stabilită în conformitate cu criteriile de diagnostic CASPAR (2006). Rezultate. Conform datelor primite entezita clinică a fost observată la 47 (51,1%) pacienți, numărul articulațiilor dureroase a fost de 11,3% (145/1288), a celor tumefiate - 4,5% (58/1288), care a fost de 40% (58/145) în rândul tuturor articulațiilor dureroase. Cea mai frecventă patologie a fost hipertensiunea arterială cu o frecvență de 38% (35 din 92), angină pectorală de efort - la 5,4% (5 din 92), cardioscleroză postinfarct (CSPI) la 2,2% (2 din 92) dintre pacienți, insuficiență cardiacă cronică (ICC) la 6,5% (6 din 92) dintre pacienți. Patologia cardiovasculară combinată a fost observată la 16,3% (15 din 92) dintre pacienți. Tulburări cerebrovasculare au fost depistate în 3.3% (3 din 92). Concluzii. La pacienții cu APs, s-a observat o frecvență ridicată a patologiei comorbide: la 60,9% dintre pacienți, s-a observat mai mult de o patologie comorbidă, cu cea mai mare frecvență s-au înregistrat boli ale sistemului musculo-scheletal (42,4%), cardiovascular (41,3%) și boli ale sistemului digestiv (41,3%). Datorită frecvenței înalte a patologiei comorbide în APs (60,9%), managementul pacienților trebuie efectuat de un reumatolog și internist împreună cu medici de specialități conexe pentru diagnosticarea și tratamentul la timp util al bolilor comorbide.Introduction. Psoriatic arthritis (APs) affects about 2030% of patients with psoriasis. Patients with APs have a higher prevalence of comorbidities compared to the general population. Objective of the study was to evaluate the relationship of comorbid pathology with the clinical features of APs. Material and methods. A batch of 92 patients with APs, selected according to the CASPAR (2006) diagnostic criteria, was selected. Result. According to the data received, clinical enthesitis was observed in 47 (51.1%) patients, the number of painful joints was 11.3% (145/1288), of those swollen - 4.5% (58/1288), which was 40% (58/145) among all painful joints. The most common pathology was high blood pressure with a frequency of 38% (35 out of 92), angina pectoris - at 5.4% (5 out of 92), post-infarction cardiosclerosis (CSPI) at 2.2% (2 out of 92) among patients, chronic heart failure (CHF) in 6.5% (6 of 92) of patients. Combined cardiovascular disease was observed in 16.3% (15 of 92) of patients. Cerebrovascular disorders were found in 3.3% (3 of 92). Conclusions. In patients with APs, a high frequency of comorbid pathology was observed: in 60.9% of patients, more than one comorbid pathology was observed, with the highest frequency of diseases of the musculoskeletal system (42.4%), cardiovascular (41.3%) and diseases of the digestive system (41.3%). Due to the high frequency of comorbid pathology in PAs (60.9%), a rheumatologist and internist together with related physicians for the timely diagnosis and treatment of comorbid diseases should perform patient management

Un caz clinic de dezvoltare a insuficienței renale acute cauzată de intoxicație cu alcool și substanțe narcotice

Background. One of the biggest challenge of contemporary medicine is due to excessive alcohol intake and an increased narcotics access, which leads to kidney damage, including acute kidney injury (AKI). Objective of the study. Clinical case presentation of AKI caused by narcotic overdose mixed with excessive alcohol consumption and critical necessity of hemodialysis (HD) therapy. Material and Methods. Anamnestic, clinical and paraclinical data were taken from the medical record. The patient was investigated by abdominal ultrasonography, lung radiography, computed tomography (CT) of the brain and toxicological screening. The literature on similar cases was studied. Results. On May 3rd 2022, a 33-year-old man was hospitalized in Clinical Department of Emergency, being confused, drowsy and anuric. The symptoms appeared on April 24 2022, after a big alcohol intake, in a long time (16-20h). Paraclinical examinations revealed Urea 79.5 mmol/l; Creatinine 1770.9 umol/l; K 6,49 mmol/l. Toxicological screening: Opioid and MOP - positive. The patient has been transferred to MCH “St Trinity” in Toxicological Department, where was performed 2 HD sessions. Nitrogen waste amount decreased after hemodialysis, so patient was transferred to Nephrology Department. At the end of treatment, on 16.05.22: Urea 11.85 mmol/l; Creatinine 166.8 umol/l; K 5,41 mmol/l. Conclusion. Excessive alcohol consumption in combination with narcotics can lead to reversible and irreversible kidney damage, as a result the availability of toxicological screening tests and possibility of early HD sessions are critical for patient survival.Introducere. Una din provocările medicinii contemporane este determinata de un consum excesiv de alcool, și o disponibilitate tot mai largă de substanțe narcotice, ceea ce inevitabil duc la majorarea ratei afecțiunilor renale, inclusiv Insuficiența renală acută (IRA). Scopul lucrării. Prezentarea unui caz clinic de IRA la un pacient tânăr, cauzată de supradoză cu substanțe narcotice în combinație cu un consum excesiv de alcool, tratată prin ședințe de Hemodializă (HD). Material și Metode. Datele anamnestice, clinice și paraclinice au fost prelevate din fișa medicală. Pacientul a fost investigat prin ultrasonografie abdominală, radiografie pulmonară, tomografie computerizată (CT) cerebrală. A fost efectuat screening toxicologic. A fost studiată literatura privind cazurile similare. Rezultate. În Departamentul Clinic Medicină de Urgență 03.05.22 s-a adresat M.V, 33 ani, stare confuză, somnolent, anuric. Simptomatologia a apărut 24.04.22 după consum de alcool în cantități mari și durată îndelungată (16-20 h). Din datele paraclinice de la internare:Urea-79,5 mmol/l; Creatinina-1770,9 umol/l; K- 6,49 mmol/l. Screening toxicologic: Opioide, MOP - pozitiv. Pacientul a fost transferat la SCM „Sf. Treime” în secția TI Toxicologie, s-au efectuat 2 ședințe de HD. Indicii deșeurilor azotate în dinamică cu ameliorare, transfer în secția Nefrologie pentru monitorizare. La externare 16.05.22: Ureea 11,85 mmol/l; Creatinina 166.8 umol/l, K – 5,41mmol/l. Concluzii: Asocierea consumului excesiv de alcool și substanțe narcotice, pot provoca leziuni atât reversibile, cat si ireversibile renale, iar disponibilitatea testelor de screening toxicologice și posibilitatea efectuării precoce a ședințelor de HD sunt o necesitate vitală

A CLINICAL CASE OF THE DEVELOPMENT OF ACUTE KIDNEY FAILURE CAUSED BY ALCOHOL INTOXICATION AND NARCOTIC SUBSTANCES

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. Una din provocările medicinii contemporane este determinata de un consum excesiv de alcool, și o disponibilitate tot mai largă de substanțe narcotice, ceea ce inevitabil duc la majorarea ratei afecțiunilor renale, inclusiv Insuficiența renală acută (IRA). Scopul lucrării. Prezentarea unui caz clinic de IRA la un pacient tânăr, cauzată de supradoză cu substanțe narcotice în combinație cu un consum excesiv de alcool, tratată prin ședințe de Hemodializă (HD). Material și Metode. Datele anamnestice, clinice și paraclinice au fost prelevate din fișa medicală. Pacientul a fost investigat prin ultrasonografie abdominală, radiografie pulmonară, tomografie computerizată (CT) cerebrală. A fost efectuat screening toxicologic. A fost studiată literatura privind cazurile similare. Rezultate. În Departamentul Clinic Medicină de Urgență 03.05.22 s-a adresat M.V, 33 ani, stare confuză, somnolent, anuric. Simptomatologia a apărut 24.04.22 după consum de alcool în cantități mari și durată îndelungată (16-20 h). Din datele paraclinice de la internare:Urea-79,5 mmol/l; Creatinina-1770,9 umol/l; K6,49 mmol/l. Screening toxicologic: Opioide, MOP - pozitiv. Pacientul a fost transferat la SCM „Sf. Treime” în secția TI Toxicologie, s-au efectuat 2 ședințe de HD. Indicii deșeurilor azotate în dinamică cu ameliorare, transfer în secția Nefrologie pentru monitorizare. La externare 16.05.22: Ureea 11,85 mmol/l; Creatinina 166.8 umol/l, K – 5,41mmol/l. Concluzii: Asocierea consumului excesiv de alcool și substanțe narcotice, pot provoca leziuni atât reversibile, cat si ireversibile renale, iar disponibilitatea testelor de screening toxicologice și posibilitatea efectuării precoce a ședințelor de HD sunt o necesitate vitală.Background. One of the biggest challenge of contemporary medicine is due to excessive alcohol intake and an increased narcotics access, which leads to kidney damage, including acute kidney injury (AKI). Objective of the study. Clinical case presentation of AKI caused by narcotic overdose mixed with excessive alcohol consumption and critical necessity of hemodialysis (HD) therapy. Material and Methods. Anamnestic, clinical and paraclinical data were taken from the medical record. The patient was investigated by abdominal ultrasonography, lung radiography, computed tomography (CT) of the brain and toxicological screening. The literature on similar cases was studied. Results. On May 3 rd 2022, a 33-year-old man was hospitalized in Clinical Department of Emergency, being confused, drowsy and anuric. The symptoms appeared on April 24 2022, after a big alcohol intake, in a long time (16-20h). Paraclinical examinations revealed Urea 79.5 mmol/l; Creatinine 1770.9 umol/l; K 6,49 mmol/l. Toxicological screening: Opioid and MOP - positive. The patient has been transferred to MCH “St Trinity” in Toxicological Department, where was performed 2 HD sessions. Nitrogen waste amount decreased after hemodialysis, so patient was transferred to Nephrology Department. At the end of treatment, on 16.05.22: Urea 11.85 mmol/l; Creatinine 166.8 umol/l; K 5,41 mmol/l. Conclusion. Excessive alcohol consumption in combination with narcotics can lead to reversible and irreversible kidney damage, as a result the availability of toxicological screening tests and possibility of early HD sessions are critical for patient survival

Afectarea cardiacă la pacienţii cu sclerodermie sistemică

Rezumat Sclerodermia sistemică (Scl) este o maladie difuză a ţesutului conjunctiv, cu afectarea pielii, vaselor, aparatului locomotor şi a organelor interne, inclusiv cordul. Afectarea cardiacă este una dintre cauzele decesului pacienţilor, inclusiv a morţii subite. Difi cultatea constă în manifestarea clinică modestă a acestor afecţiuni şi întârzierea diagnosticului, ceea ce contribuie la un prognostic nefavorabil. Studiul efectuat pe 75 de pacienţi consecutivi cu Scl a demonstrat că doar la examinarea clinică atentă şi aplicarea metodelor instrumentale de rutină (ECG, ECG Holter, EcoCG) s-a reuşit depistarea afectării cardiace la 45,3% din pacienţi. În cazul pacienţilor diagnosticaţi cu afectarea cardiacă se recomandă efectuarea cercetărilor mai ample (RMN, cateterizarea inimii drepte etc.), pentru precizarea tipului afectării cardiace şi indicarea tratamentului diferenţial, iar pentru ceilalţi se recomandă controlul clinicо- paraclinic peste 6-12 luni sau la necesitate. Systemic sclerosis is a diffuse disease of the conjunctive tissue. It affects the skin, the vessels, the musculoskeletal system, the internal organs and the heart. The heart involvement is one reason to the death of the patients, including the suddenly decease. The diffi culty consists in the too simple clinic presentation of this involvement and in the late diagnostic: things that contribute to an unfavorable prognosis. The preformed study on 75 serially patients with Systemic sclerosis proved that only with a careful clinic exam and with the routine application of instrumental methods (ECG, ECG Holter, EcoCG) was managed to trace a heart involvement at 45,3% of the patients. The patients diagnosed with heart involvement need to perform ample researches (MRI, catheterization of the right heart etc.) for the specifi cation of the heart involvement with the indication of a properly differentiated treatment, but for the others it is recommended a clinical-laboratory control after each 6-12 mouths or when it is required. Системная склеродермия является одной из диф- фузных болезней соединительной ткани, поражающих кожу, сосуды, опорнодвигательный аппарат и внутрен- ние органы, включая сердце. Поражение сердца яв- ляется одной из причин смерти больных, в том числе внезапной. Проблема состоит в скудности клиники и позднем диагностировании, что сопряжено с неблаго- приятным прогнозом. Проведенное на 75 больных скле- родермией исследование, продемонстрировало, что при внимательном клиническом осмотре и использо- вании инструментальных методов исследования (ЭКГ, ЭКГ Holter, ЭхоКГ) поражение сердца было выявлено у 45,3% больных. Пациентам с выявленной сердечной патологией рекомендуется проведение более разверну- того исследования (ЯМР, катетеризация правого сердца и др.) для уточнения типа поражения сердца и назна- чения дифференцированного лечения, остальным ре- комендуется повторный клинико-инструментальный контроль через 6-12 месяцев или по необходимости