Miniinvazivitate în chirurgia abdominală

Sfârșitul secolului XX, consfințește un nou concept medical, și anume, miniinvazivitatea, demolând blocajele conceptuale, “chirurg mare-incizie mare”, miniinvazivitatea iși face loc și în chirurgie, sprijinită de un “boom” tehnologic într-o specialitate veche dar nou denumită imagistică medicală: ECHO, CT, RMN, Colangio-RMN, PET-CT, Angiografie. De fapt, acest secol XX lărgește considerabil și explicit orizontul chirurgical. Alături de chirurgia tradițională și desprinsă din ea apar două noi orientări: miniinvazititatea și chirugia de transplant, ambele făcand parte din palmaresul românesc, de pe ambele maluri ale Prutului, datorită unor poli de influență și promovare. Chirurgia de transplant, complexă, dificilă, de excepție, ce presupune echipe multiple, spitale multiple, orașe multiple, țări multiple, costisitoare, energofagă, este posibilă prin „chivernisirea” banului public și în conțiile chirurgiei de zi cu zi. Compensator, această reducere a costurilor este generată de apariția miniinvazivitătii chirurgicale. Mininvazivitatea chirurgicală este un nou concept, departe de a fi unul centimetric, eventual milimetric, și este un concept larg, anatomic, anatomo-patologic, fiziologic, fizio-patologic, topografic, cosmetic, psiho-sociologic, tactic, tehnico-tehnologic, dimensional, financiar, umanist și în primul rând de protecție a pacientului. Obiectul miniinvazivității poate fi definit drept “evitarea sacrificiilor inutile, mai ales a celor parietale, consumatoare plastic, imunitar, temporal, în final energetic având drept consecință diminuarea până aproape la dispariție a complicațiilor căilor de abord și o vindecare mult accelerata”. Efectele pozitive tardive sau imediate sunt: - Vindecare spitalicească rapidă (până la “one day surgery” ) sau alte variante cu costuri directe mici și recuperarea post-spitalicească (convalescență) mult redusă (costuri indirecte mici); - Dispariția cicatricilor mari și a patologiei lor (etalare,cheloid, granuloma de fir); - Dispariția patologiei de plagă extinsă ( serom, hematom, supurație, eviscerație, eventrație); - Dispariția patologiei de secțiune musculară, nervoasă și vasculară extinsă; - Cicatrici inaparente (incizii subcicatriceale - liniile de tensiune tegumantară ale lui Langer); - Consumuri energetice și plastice minime, cee ce presupune accelerarea procesului de vindec-re și aplicarea mai rapidă a terapiei oncologice (dacă e necesar); - Consumuri terapeutice minimale (pierderi sangvine minime/nule, antialgice și antibiotice mult reduse cantitativ și calitativ); - Menajarea psihicului bolnavului prin reluarea mobilițății precoce, absența plăgilor largi, dureroase, cicatrici inaparente, absența firelor extractibile de sutură, părăsirea rapidă a spitalu-lui, elemente ce transferă bolnavul din zona omului suferind în zona omului sanatos

SEISMIC ENGINEERING RESEARCH INFRASTRUCTURES FOR EUROPEAN SYNERGIES. Full-scale experimental validation of a dual eccentrically braced frame with removable links (DUAREM)

Conventional seismic design philosophy is based on dissipative structural response, which implicitly accepts structural damage under the design earthquake load thus leading to significant economic losses. Different strategies can be employed in order to reduce damage to structures under moderate to strong earthquakes such as base isolation and various implementations of active and semi-active structural control. Other strategies rely on supplemental damping conferred to the structure through various devices. These solutions require specialized knowledge at the design stage and during erection, careful maintenance and high initial cost. Another option constitutes a conventional design with replaceable dissipative members, easy to substitute even after strong earthquake, and thus reducing the repair costs. A system with removable dissipative elements has to fulfil two requirements to be efficient. Firstly, inelastic deformations should occur in removable elements only. Secondly, the damaged dissipative elements must be replaceable. Replacing the elements is more efficient if the structure does not have large permanent deformations. These two concepts were implemented in a dual structure, obtained by combining steel eccentrically braced frames (with removable bolted links) and moment resisting frames. The bolted links provide the energy dissipation capacity, while the moment resisting frames provide the necessary re-centering capabilityJRC.G.4-European laboratory for structural assessmen

Outcomes of Diabetic Retinopathy Post-Bariatric Surgery in Patients with Type 2 Diabetes Mellitus

Bariatric surgery is an emerging therapeutic approach for obese type 2 diabetes mellitus (T2DM) patients, with proven benefits for achieving target glucose control and even remission of diabetes. However, the effect of bariatric surgery upon diabetic retinopathy is still a subject of debate as some studies show a positive effect while others raise concerns about potential early worsening effects. We performed a systematic review, on PubMed, Science Direct, and Web of Science databases regarding the onset and progression of diabetic retinopathy in obese T2DM patients who underwent weight-loss surgical procedures. A total of 6375 T2DM patients were analyzed. Most cases remained stable after bariatric surgery (89.6%). New onset of diabetic retinopathy (DR) was documented in 290 out of 5972 patients (4.8%). In cases with DR at baseline, progression was documented in 50 out of 403 (12.4%) and regression in 90 (22.3%). Preoperative careful preparation of hemoglobin A1c (HbA1c), blood pressure, and lipidemia should be provided to minimize the expectation of DR worsening. Ophthalmologic follow-up should be continued regularly in the postoperative period even in the case of diabetic remission. Further randomized trials are needed to better understand the organ-specific risk factors for progression and provide personalized counseling for T2DM patients planned for bariatric surgery