Non-equilibrium microtubule fluctuations in a model cytoskeleton

Biological activity gives rise to non-equilibrium fluctuations in the cytoplasm of cells; however, there are few methods to directly measure these fluctuations. Using a reconstituted actin cytoskeleton, we show that the bending dynamics of embedded microtubules can be used to probe local stress fluctuations. We add myosin motors that drive the network out of equilibrium, resulting in an increased amplitude and modified time-dependence of microtubule bending fluctuations. We show that this behavior results from step-like forces on the order of 10 pN driven by collective motor dynamics

Paravertebral block as a sole technique for the anaesthetic management of a patient with myalgic encephalomyelitis undergoing breast cancer surgery

Myalgic encephalomyelitis (ME) is a multifaceted organic disease which, owing to its non-specific multiple symptoms that include incapacitating fatigue, deeply affects the quality of life of diseased patients. It carries a perceived risk of an adverse reaction to drugs, including anaesthetics. However, there is very little information in the medical literature on the anaesthetic management and outcomes of patients with this condition. According to current scientific literature, there is no causal relationship between ME relapse and anaesthesia, surgery or both. We present the anaesthetic management of a ME patient who underwent breast cancer surgery.Keywords: breast cancer surgery, chronic fatigue syndrome, myalgic encephalomyelitis, paravertebral bloc

Cтволовые клетки в стоматологии будущего

Tooth loss compromises human oral health. Although several prosthetic methods (such as artificial denture and dental implants) are clinical therapies to tooth loss problems, they are thought to have safety and usage-time issues. Recently, tooth tissue engineering has attracted more and more attention. Stem cell based tissue engineering is thought to be a promising way to replace the missing tooth. Mesenchymal stem cells (MSC) are multipotent stem cells which can differentiate into a variety of cell types. The potential MSC for tooth regeneration mainly include stem cells from human exfoliated deciduous teeth, adult dental pulp stem cells, stem cells from the apical part of the papilla, stem cells from the dental follicle, periodontal ligament stem cells and bone marrow-derived mesenchymal stem cells. This review outlines the recent progress in mesenchymal stem cell research and its use in tooth regeneration and oral and craniofacial applications.Потеря зубов ставит под угрозу человеческое здоровье. Ткани зуба у взрослых практически не способны к самостоятельной регенерации и дефект эмали, возникающий в результате действия повреждающих факторов, постепенно приводит к потере зуба. Без сомнения, современные технологии протезирования позволяют произвести реконструкцию даже при полном отсутствии зубов. Однако прогресс современной органотипической регенеративной медицины заставляет исследователей искать новые технологии замещения зубов естественными трансплантатами. Последнее время клеточная инженерия тканей зуба привлекает все больше и больше внимания. Стволовые клетки являются многообещающим способом замены недостающего зуба. Мезенхимальные стволовые клетки способны дифференцироваться в клетки костной ткани, что дает возможность использовать их для восстановления зуба. Этот обзор рассматривает современные исследования стволовых клеток и возможность их использования для стимуляции репаративной регенерации тканей зуба

The management of postthoracotomy pain syndrome

Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș”, Clinica I Chirurgie, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Pius Brinzeu”, Timișoara, România, Clinica de Chirurgie Toracică, Spitalul Clinic Municipal de Urgenţă, Timișoara, România, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Toracotomia clasică este însoțită de apariția durerii în majoritatea cazurilor, fiind similară cu durerea survenită în urma amputațiilor. Un procent important din pacienți dezvoltă sindrom dureros cronic postoperator, care determină o marcată alterare a calității vieții. Scopul: Analiza celor mai eficiente terapii de management postoperator al durerii şi prezentarea algoritmului de tratament. Material şi metode: Studiu retrospectiv pe 186 de pacienți toracotomizați pentru diverse afecțiuni chirurgicale toracice. S-au analizat căile de abord toracic, tipul de parietorafie, numărul și durata drenajului post operator, complicațiile post operatorii, tipurile de tratament antialgic postoperator. Pentru cuantificarea durerii s-a folosit scala durerii Wong-Baker. Rezultate: În cazul toracotomiilor axilare s-a înregistrat un scor mediu de durere crescut (5,38), cel mai mic scor de durere raportat la inciziile studiate aparținând toracoscopiilor uniportale (3,62). S-a constatat o corelație între numărul de drenuri folosite, durata de drenaj și scorul durerii. Referitor la medicația analgetică postoperatorie, 173 de pacienți au beneficiat de medicația conformă schemei standard de tratament folosită in clinică, 4 pacienți au necesitat asociere de paracetamol combinat cu acupan sau opioide, 9 pacienți au fost tratați prin infiltrare cu xilină sau bupivacaină la nivelul toracotomiei. Intervențiile chirurgicale toracice sunt grevate de prezența durerii postoperatorii acute, cu o intensitate medie mai mare decat în cazul altor intervenții chirugicale, managementul acesteia fiind complex. Concluzii: Un control bun al durerii postoperatorii duce la recuperare rapidă prin mobilizarea precoce, clearence-ul mucociliar favorabil realizat eficient prin tuse, cu ameliorarea calității vieții şi scăderea duratei şi costurilor de spitalizare.Introduction: Classic thoracotomy is often accompanied by pain in most cases, with intensity similar to amputations. A significant percentage of patients develop post operatory pain syndrome, which determines an obvious alteration of quality of life. Aim: The analysis of the most efficient post operatory pain management and a treatment algorithm. Material and methods: A retrospective study on 186 patients that underwent thoracotomy for various thoracic pathologies. We analyzed the surgical approach, types of chest closure, number and length of chest drains, postop complications, type of analgesic treatment. For pain quantification we used the Wong-Baker pain scale. Results: For axillar thoracotomy we obtained a high median value of pain (5.38), the lowest score reported belonged to uniportal VATS (3,62). We observed a positive correlation between the numbers of drains used, length of drainage and pain scale values. 173 patients benefitted by standard pain medication, 4 patients required paracetamol in association with acupan or opioids, for 9 patients we added local anesthetic infiltrations at thoracotomy site. Thoracic operations cause acute pain, with higher median intensity than other incisions, and pain management is complex. Conclusions: A good post operatory pain control leads to fast recovery by early mobilization of the patient, with good mucosal clearance due to effective cough, with good quality of life, and low hospital stay and costs

Rolul căpuşelor Ixodes ricinus (Ixodidae) în menţinerea riscului de contractare a borreliozei Lyme în ecosistemele Republicii Moldova

National Centre for Public Health, Congresul III al Medicilor de Familie din Republica Moldova, 17–18 mai, 2012, Chişinău, Republica Moldova, Conferinţa Naţională „Maladii bronhoobstructive la copii”, consacrată profesorului universitar, doctor habilitat Victor Gheţeul, 27 aprilie, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. Borrelioza Lyme (BL) reprezintă o zooantroponoză cu tendinţă clinică de cronicizare, cauzată de Borrelia burgdorferi şi transmisă de căpuşele din genul Ixodes (familia Ixodidae Murray, 1887). Ixodidele se alimentează cu sânge în unele faze biologice de dezvoltare (larve, nimfe şi imago). Larvele şi nimfele se alimentează cu sânge, în special, pe mamifere mici (Rodentia, Insectivora), păsări şi reptile, cele adulte (imago) – pe mamifere sălbatice (căprioare), domestice (bovine, ovine, caprine) şi de campanie (pisici, câini). Omul neprotejat, nimerind în arealul ixodidelor poate fi „muşcat”, inclusiv şi de căpuşe infectate. Primele date despre existenţa focarelor de BL în Republica Moldova au fost publicate în anii 1990-1992. Însă la acel moment BL nu era inclusă în lista maladiilor raportabile în sistemul de supraveghere al bolilor infecţioase în Republica Moldova. Înregistrarea oficială a cazurilor de BL în Republica Moldova a început în anul 2000. Raportarea standardizată în sistemul naţional de supraveghere în baza definiţiei de caz «suspect», «probabil» şi «confirmat», inclusiv a criteriilor de laborator se realizează din 2007 şi continuă până în prezent. Material şi metode Ca material de studiu au servit căpuşele ixodide, colectate în perioada anilor 2009-2011, în conformitate cu metodele standard, din teritorii selectate pentru monitorizare. De pe vegetaţie s-au colectat 1 056 de exemplare căpuşe ixodide şi 1 169 de ex. de pe ovine, bovine şi caprine, fiind analizate diversitatea şi densitatea speciilor în cauză. Pentru determinarea nivelului de infectare cu borrelii au fost investigate 437 de ex. căpuşe ixodide, cercetând hemolimfa şi conţinutul intestinului prin microscopia frotiurilor cu fond negru, în conformitate cu indicaţiile metodice. Rezultatele obţinute au fost supuse unui calcul statistic, acceptat prin intermediul programului de calculator EXCEL. Rezultate obţinute Au fost identificate speciile de păşune Ixodes ricinus, Dermacentor marginatus, D.reticulatus, Haemaphysalis inermis şi H.punctata. Datorită caracteristicilor vitale de acomodare în mediul înconjurător, specia I.ricinus a fost identificată în toate cele trei zone geografice ale ţării. Indicele densităţii medii a speciei I.ricinus în perioada anilor de studiu a fost ~ de 21 de ex. la ruta standard 200 m. Pentru determinarea prezenţei borreliilor în căpuşe s-au investigat speciile I.ricinus şi D.marginatus. Prezenţa borreliilor s-a depistat la 17,9% căpuşe investigate în anul 2009, la 36,4% în anul 2010 şi 28,5% în 2011. Prezenţa borreliilor a fost determinată doar la specia I.ricinus. În condiţiile, când populaţia frecventează zonele de odihnă şi agrement, biotopuri de pădure şi agrocenoze, care sunt intens populate de căpuşele speciei I.ricinus, cu o pondere înaltă de infectare cu borrelii, nu respectă regulile comportamentale şi de protecţie contra „muşcăturilor” de căpuşe, contractarea borreliozei Lyme devine iminentă. În ultimii ani numărul îmbolnăvirilor prin borrelioza Lyme este în creştere (anii 2009 – 33 cazuri, 2010 – 117, 2011 – 171). În anul 2011 boala s-a înregistrat în 15 teritorii administrative, preponderent în mun. Chişinău (70,1%), în rândul populaţiei mature (84,2%), în lunile mai-octombrie (89,4%). Depistarea borreliozei Lyme are loc în rândul pacienţilor ce se adresează cu „muşcătură” de căpuşă, acuză prezenţa eritemului migrator la locul „muşcăturii”, unele afecţiuni ale sistemelor nervos, cardio-vascular, musculo-scheletal. Raportarea cazurilor de BL se efectuează de către medicul de familie şi alţi specialişti ce au depistat boala, în baza definiţiilor de caz «suspect», «probabil» sau «confirmat». Confirmarea de laborator al diagnosticului clinic include determinarea anticorpilor specifici IgM sau IgG către B.burgdorferi în serul sangvin sau LCR în reacţia imunoenzimatică (ELISA) sau reacţia imunofluorescentă indirectă (RIFi), urmate de confirmarea prin Western blot. Detectarea ADN-ului genospeciilor patogene de B.burgdorferi se efectuează prin reacţia de polimerizare în lanţ (PCR). Cazurile de boală sunt furnizate în sistemul electronic de supraveghere a bolilor transmisibile şi se efectuează anchetarea epidemiologică pentru identificarea circumstanţelor de molipsire şi implementarea măsurilor de răspuns. Concluzii Căpuşele din specia I. Ricinus, contaminate cu borrelii patogene menţin riscul de molipsire prin borrelioză Lyme. Gradul de expunere la risc a populaţiei poate fi diferit şi este determinat atât de aflarea în arealul căpuşelor, densitatea acestora, circulaţia borreliilor patogene la căpuşe, cât şi respectarea regulilor comportamentale şi de protecţie individuală. Suspectarea precoce a cazului de BL, diagnosticarea corectă şi administrarea unui tratament eficace va diminua frecvenţa complicaţiilor posibile, iar raportarea calitativă în sistemul de supraveghere va permite implementarea măsurilor de sănătate publică pentru a diminua răspândirea cazurilor de BL

Peculiarities of directions and causal agents’ distribution of tick-borne encephalitis in the Republic of Moldova

The aim of the study is to determine the circulation of tick-borne encephalitis (TBE) causal agents in the Ixodidae ticks population and the evaluation of the TBE threat to public health. The species of ticks Ixodes ricinus, Dermacentor reticulatus, D. marginatus and Haemaphysalis punctata can be often met in the ecosystems of the Republic of Moldova. The species I. ricinus is the most numerous and widespread one, the fact that shows its high epidemiological significance. At the same time the species D. reticulatus, D. marginatus and H. punctata are the potential directions of TBE maintaining the TBE viruses in the environment. The laboratory results got by the enzyme-linked immunosorbent assay (ELISA) have indicated the TBE virus antigen in of 25.2% of the ticks, collected in the period of 2009-2012. Using the polymerase chain reaction method it has been established that on average the RNA of TBE virus has been 8.1% of all tested tick samples. The specific antibodies to tick-borne encephalitis virus have been identified in 9 (4%) tested human specimens. The rationalization of the system of epidemiological surveillance and control of tick-born encephalitis consists in developing and implementing a definition of the case for report on the basis of clinical and laboratory criteria, as well as the communication with epidemiological station, and studying to obtain standardized and comparable data

Muscle flaps – an alternative for decortication or resection to solve the residual space in impaired patients

Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș”, Clinica I Chirurgie, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Pius Brinzeu”, Clinica de Chirurgie Toracică, Spitalul Clinic Municipal de Urgenţă, Timișoara, România, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Decorticările sau rezecțiile pulmonare reprezintă tratamentul chirurgical obişnuit în cazul pacienților cu empiem sau abcese pulmonare cronice. Pentru un număr redus de pacienți cu comorbidități severe asociate sau disfuncții respiratorii aceste operații nu sunt indicate. Am analizat eficiența lambourilor musculare pentru a corecta cavitățile reziduale. Material și metode: Am studiat pacienți cu scor de risc ASA >3, cu FEV si FVC<40, clasa NYHA mai mare sau egală cu II. Am inclus în studiu pacienți cu empiem (1caz), aspergiliom (8 cazuri), abces pulmonar cronic (1 caz) .Am folosit diverse lambouri musculare pentru a umple cavitățile. Pentru pacienții cu aspergilom am practicat toracotomie, cavernotomie, excizia micetomului, sutura fistulei. Am folosit lambouri din pectoralul mare (2), muşchii intercostali (4) şi dorsal mare (2). Pentru pacienții cu supurații cronice pulmonare am folosit dorsal mare, iar pentru empiem am asociat şi muşchi pectoral mare, trapez şi intercostal cu toracoplastie. Rezultate: Evoluția imediată a fost favorabilă în toate cazurile cu excepția unuia care a necesitat reintervenție pentru sângerare. Un pacient a dezvoltat serom. În toate cazurile, viabilitatea lamboului nu a fost afectată. Nu s-au inregistrat decese. Concluzii: Scopul acestor intervenții a fost sa eliminăm spațiile libere din pleură sau plămân. Pentru pacienții tarați, decorticările şi rezecțiile sunt operații riscante, această nouă abordare fiind benefică. Evoluția favorabilă, morbiditatea minimă după folosirea lambourilor musculare justifică deplin acest procedeu. Chiar dacă numărul mic de cazuri în care am practicat acest tip de operație ne limitează pentru moment spectrul de experiență, rezultatele pozitive sunt încurajatoare.Introduction: The surgical treatment of residual space for patients with empyema or chronic lung abscess is in most cases decortication or lung resection. For a limited number of patients with severe comorbidities or respiratory dysfunction these procedures are prohibited. We analyzed the efficiency of muscle flaps to solve the residual cavities these patients. Material and methods: We studied patients with ASA risk > 3, with FEV and FVC < 40%, NYHA II or more. Patients with empyema (1 case), aspergilloma (8 cases), chronic lung abscess (1 case) were included in the study. Different types of muscle flaps were used to fill the cavities. For patients with aspergilloma we performed thoracotomy, cavernotomy, excision of the micetoma, fistulae suture; muscles used: pectoris major – 2, intercostal – 4 and latissimus dorsi – 2. For the patient with chronic suppuration of the lung we used latissimus, and for the empyema we associated pectoris major, trapezius and intercostal muscle with thoracoplasty. Results: The immediate outcome was favorable in all cases except one who required exploration for bleeding. One patient developed wound seroma. In all cases the viability of the transposed muscle was not affected. We recorded no mortality. Conclusions: The aim of surgery is to eliminate all empty space in the pleura or lung. For impaired patients decortication or resection are very risky, thus new approach was needed. The good outcome, minimal morbidity after using muscle flaps, fully justify their use. The low number of patients limits our experience, but the good results are encouraging

5-Azacytidine Is Insufficient For Cardiogenesis In Human Adipose-Derived Stem Cells

<p>Abstract</p> <p>Background</p> <p>Adipose tissue is a source of multipotent adult stem cells and it has the ability to differentiate into several types of cell lineages such as neuron cells, osteogenic cells and adipogenic cells. Several reports have shown adipose-derived stem cells (ASCs) have the ability to undergo cardiomyogenesis. Studies have shown 5-azacytidine can successfully drive stem cells such as bone marrow derived stem cells to differentiate into cardiomyogenic cells. Therefore, in this study, we investigated the effect 5-azacytidine on the cardiogenic ability of ASCs.</p> <p>Methods</p> <p>The cardiogenic potential of ASCs was analysed by studying the morphological changes after induction, the changes in the cardiogenic genes expression i.e. GATA4, MLC-2v, MLC-2a, NKX2.5, β-MHC, α-MHC, Atrial natriuretic peptide (ANP), Connexin 43, Cardiac Troponin C, Cardiac Troponin I and myocyte enhancer factor (MEF2C) and the changes of embryonic stem cells genes expression at P5 and P10 using quantitative PCR.</p> <p>Results</p> <p>Our results showed that the induced ASCs did not show significant morphological difference compared to the non-induced ASCs. While quantitative PCR data indicated that most cardiogenic genes and stemness genes expression level decreased after induction at P5 and P10.</p> <p>Conclusion</p> <p>5-azacytidine is insufficient for the cardiogenic induction of the ASCs.</p