First Bio-Anthropological Evidence for Yamnaya Horsemanship.

The origins of horseback riding remain elusive. Scientific studies show that horses were kept for their milk similar to 3500 to 3000 BCE, widely accepted as indicating domestication. However, this does not confirm them to be ridden. Equipment used by early riders is rarely preserved, and the reliability of equine dental and mandibular pathol-ogies remains contested. However, horsemanship has two interacting components: the horse as mount and the human as rider. Alterations associated with riding in human skeletons therefore possibly provide the best source of information. Here, we report five Yamnaya individuals well-dated to 3021 to 2501 calibrated BCE from kurgans in Romania, Bulgaria, and Hungary, displaying changes in bone morphology and distinct pathologies associated with horseback riding. These are the oldest humans identified as riders so far.Peer reviewe

Transplantul hepatic ortotopic de la donator decedat la adult. Experienţa Centrului de Chirurgie Generală şi transplant hepatic Fundeni

Studiul de faţă analizează experienţa Centrului de Chirurgie Generală şi Transplant Hepatic din Institutul Clinic Fundeni în transplantul hepatic ortotopic cu ficat întreg de la donator decedat la adult (THO), din aprilie 2000 până în aprilie 2006. În această perioadă au fost realizate 45 de THO – 20 femei şi 25 de bărbaţi, cu vârste cuprinse între 19-57 de ani (medie de 45 ani).Indicaţiile pentru transplantare au fost: ciroză VHB – 11, ciroză VHB VHD – 6, ciroză VHC – 13 (2 cu hepatocarcinom), ciroză VHB VHC – 2, ciroză VHB VHD etanol – 1, ciroză biliară primitivă – 5, boala Wilson – 2, ciroză toxic-nutriţională – 2, ciroza toxică non-alcoolică – 1, ciroză autoimună – 1, colangită sclerogenă primitivă – 1. Cu trei excepţii, la care s-a folosit tehnica clasică de transplantare, ficatul a fost grefat după tehnica Belghiti. Complicaţiile postoperatorii locale au survenit la 19 bolnavi (42,22%), iar generale la 19 (42,22%); complicaţiile tardive au fost înregistrate la 20 pacienţi (44,44%), iar recidiva bolii la 7 pacienţi (15,55%). Mortalitatea intraoperatorie şi postoperatorie imediată a fost de 6,66% (3 din 45 pacienţi). La peste 30 de zile de la TH, au decedat alţi cinci pacienţi (11,11%). Patru pacienţi (8,88%) au decedat la distanţă de momentul transplantului prin boală venoocluzivă, prin cancer bronho-pulmonar şi prin infarct miocardic -2. Patruzeci si doi de pacienţi au supravieţuit perioadei postoperatorii (93,33%) şi 33 peste un an (73,33%). THO reprezintă metoda principală de transplantare hepatică, cu o morbiditate şi mortalitate acceptabile

Despre obiceiurile funerare ale nomazilor timpurii din stepele est‐europene (sec. X–VIII î.Hr.) / On the burial customs of the early nomads from the east‐European steppes (10th–8th century BC)

This article proposes an ordering of the information regarding funerary practices in the Eastern European steppe in the Early Iron Age (10th– 8th centuries BC), as well as a study of their territorial distribution. Traditionally, this area has been considered as a whole. The archaeological finds, almost entirely funerary, are attributed to a unitary culture (“ Cimmerian culture” / “ Černogorovka culture”) and to a homogeneous ethnic group (“ Cimmerians”) respectively. Apart from some general funeral practices (the treatment of the deceased, the graves structures), some habits (especially of deposition) are more clearly bounded geographically, sometimes partially overlapped, as in the case of the Dnieper basin. However, there are no compartments that would allow us to define narrower archaeological cultures. Moreover, such an approach would once again strengthen the culture history paradigm, which is dominant in the studying of “ early nomads” of the Eastern European steppes. Reconstructions based on this paradigm are actually caught in a vicious circle : starting from Herodotus'' information an archaeological culture has been defined, and the study of this archaeological culture inevitably confirms the written information. More promising could instead be the study of contexts in which different items were used in funerary ceremonies. This approach would have the advantage of highlighting the ways in which different communities from steppe or forest steppe area behaved, without levelling them under the name of one or another archaeological culture.În acest articol este propusă o ordonare a informației privind practicile funerare din stepa est‐ europeană în epoca timpurie a fierului (sec. X– VIII î. Hr.), precum și un studiu al distribuției teritoriale a acestora. Tradițional, această zonă a fost tratată global, descoperirile arheologice, aproape în totalitate funerare, fiind atribuite unei culturi unitare („ cultura cimmeriană” / „ cultura Černogorovka”) și, respectiv, unui grup etnic omogen („ cimmerienii”). Dincolo de unele practici funerare general răspândite (tratamentul defuncților, amenajări funerare), se pot constata și obiceiuri (în special de depunere) ceva mai clar delimitate geografic, uneori parțial suprapuse, ca de exemplu în bazinul Niprului. Nu se observă, însă, compartimentări care ne‐ ar permite definirea unor culturi arheologice mai restrânse teritorial. De altfel, un asemenea demers ar întări o dată în plus paradigma cultural‐ istorică, dominantă în studierea „ nomazilor timpurii” din stepa est‐ europeană. Reconstituirile bazate pe această paradigmă sunt prinse, de fapt, într‐ un cerc vicios : plecând de la informațiile lui Herodot, s‐ a definit o cultură arheologică, iar studierea acestei culturi arheologice confirmă inevitabil informațiile scrise. Mai promițătoare ar putea fi, în schimb, studierea contextelor în care s‐ au utilizat diferite elemente de cultură materială în ceremoniile funerare. Această abordare ar avea avantajul de a pune în lumină modurile în care s‐ au comportat diferite comunități din stepă sau silvostepă, fără a le uniformiza sub denumirea unei sau altei culturi arheologice.Sârbu Dorin. Despre obiceiurile funerare ale nomazilor timpurii din stepele est‐europene (sec. X–VIII î.Hr.) / On the burial customs of the early nomads from the east‐European steppes (10th–8th century BC). In: Materiale şi cercetãri arheologice (Serie nouã), N°14 2018. pp. 101-132

Cercetări arheologice în Curtea Domnească de la Târgşoru Vechi / Archaeological research in Voivodal Court at Târgşoru Vechi

Over 50 years ago, an archaeological team initiated the research in the area of the medieval town from Târgşoru Vechi. In 1956 only the ruins of three churches and some fragments of the buildings of the former Voivodal Court and Turnu monastery could still be observed. Those medieval remains were the starting point for the investigation of Târgşoru Vechi town, a town that today celebrates 600 years since it was first mentioned in a medieval document. The Novo Foro, as it was known in the Latin version of the document issued by Mircea cel Bătrân to the merchants of Braşov, was an important custom point, voivodal residence and later on, monastery. Following a project of restoration proposed by the architect C. Hoinărescu, archaeological excavations in the area of the Medieval Court were resumed in 2005. Excavations during two seasons (2005, 2006) aimed to verify and complete the results of the previous research undertook by N. Constantinescu, research that was abruptly stopped in the mid-1960-ies. The recent investigations provided new data about structures from interior of the Voivodal Court area, identifying a first habitation level going back to the 15th century. Also, the existing information referring to the cellar of the Voivodal House was completed with new data and a new chronological interpretation of other structures was proposed. A new opened surface (located in the north-east corner of the second medieval enclosure) allowed the identification a long-term inhabitated area, with the same evolution from the mud-bricks constructions to stone ones.Cercetările arheologice de la Târgşoru Vechi, din zona Curţilor Domneşti, au fost reluate după aproape 50 de ani de la începutul acestora, în 1956. În acel an se începeau lucrările de identificare a locuirii medievale, precum şi ale limitelor oraşului, care în 2013 împlineşte 600 de ani de la prima atestare documentară. Novo Foro, cum apare numele său în varianta latină a documentului emis de Mircea cel Bătrân pentru negustorii braşoveni, a fost un important punct de vamă, scaun domnesc şi apoi o mănăstire. Cercetările din anii 2005– 2006 au fost ocazionate de punerea în aplicarea a unui proiect de refacere volumetrică a clădirilor mănăstirii care activa în secolele XVII– XIX. Au fost identificate clădiri din chirpici aparţinând secolului al XV-lea, nivel de locuire pentru prima dată identificat în zona Caselor domneşti sau din piatră, au fost redatate diferite structuri şi au fost completate date despre clădiri deja cercetate.Ciupercă Bogdan, Măgureanu Andrei, Paveleţ Eugen, Sârbu Dorin. Cercetări arheologice în Curtea Domnească de la Târgşoru Vechi / Archaeological research in Voivodal Court at Târgşoru Vechi. In: Materiale şi cercetãri arheologice (Serie nouã), N°9 2013. pp. 219-230

Measuring the Capacity of Organizations Innovation ‒ Major Process of Innovation Management

The article approaches the problem of companies’ success in today’s economic context, characterized by a generalized market with increasing competitive and client requirements. In order to stay on the market and to make profit the companies must change or improve their way of thinking, such that they can be more adaptable to the rapid information changes. A solution to this problem is innovation, which is a complex phenomenon that needs to be understood and measured in every company. The aim of this paper is to present a measurement tool to analyse the extent of innovation. The authors have divided the complex phenomenon of innovation in seven types of innovation according to their influence in the company, for each type of innovation proposing a set of measuring indicators. To widen the extent of analysis, this paper used two research methods, namely: the expert method - using the Quality Function Deployment (QFD) that focuses on the requirements for innovation performance and on a different set of indicators to calculate the importance of each type of indicator; and the survey method ‒ using a questionnaire, a representative sample of firms to check the current extent of innovation and to offer suggestions for improving innovation management