3 research outputs found
Adenoprosin efficacy in benign prostate hyperplasia treatment
Catedra de Urologie şi Nefrologie Chirurgicală USMF ”N. Testemiţanu”, Secţia Urologie IMSP Spitalul Clinic Republican, Spitalul raional Drochia, Spitalul raional Cahul, Al V-lea Congres de Urologie, Dializă şi Transplant Renal din Republica Moldova cu participare internaţională (1-13 iunie 2011)Summary. Conservative treatment occupies new positions in the therapy of BPH. This is due to several factors, including the increasing number of elderly patients and increasing of their associated diseases (60-90%), which does not allow radical treatment. Efficacy of conservative treatment is already proven by many clinical investigations, which induces an increased popularity of this method of treatment among urologists. The purpose of conservative treatment is not only to defer surgery in time, but is to obtain a high effect of sclerosis of prostate adenoma, and thereby cancellation of the surgery. Currently, pharmaceutical companies come with new and new groups of drugs, most effective in the treatment of BPH. One direction of future therapy in the treatment of BPH is bio-regulatory therapy with suppositories “Adenoprosin”, which is used successfully in the pharmacological treatment of prostate adenoma complicated with inflammatory processes such as acute and chronic prostatitis
Tratamentul chirurgical al Hiperplaziei Prostatice Benigne (HPB)
Summary
The work is dedicated to comparative analysis of results of surgery treatment in patients with
Benign Prostate Hyperplasia. The 543 patients with untreated prostate adenoma (exposed toadenoma removal - 415 patients, and transurethral resection - 128 patients). The analysis of the results
demonstrated, that the rate and the character of intra- and post- operation complications depends
considerably on rational choice of surgical intervenfion method (transvesical or transurethral) and
quality of its realization. In present TUR remains the main method in the treatment of BPH, possessing
many advantages and at the same time presenting many possibilities of simultaneous treatment of
other diseases, which accompany BPH. Transvesical adenomaectomy remains a method of BPH
treatment, having more narrow concrete indications: adenoma of great size and its combination
with great or multiple urinary bladder stones
Rezecţia endoscopică a adenomului voluminos la pacienţii cu şi fară drenaj suprapubian
Summary
Nowadays the transurethral resection is being often and best
accomplished in the majority of the different volume BPH cases.
We frequently find a growth of complications concerning urinary
system at the patients, with large BPH, which increase the risk of
the surgery treatment. Ussually in these cases it is indicated urgent cistostomy, and afterwards to use the Reuter type resection. The objective of this publication is to enlarge the indication
field of the TUR.P for patients who might have multiple complications.
Introducere. Actualmente rezecţia transuretrală reprezintă
operaţia de elecţie aplicată majorităţii covârşitoare a
adenomelor de prostată de diferit volum. La pacienţii cu adenom
de prostată voluminos se constată o creştere frecventă a
complicaţiilor atât a sistemului urinar (pielonefrita, IRC, retenţie
de urină ş.a.), cât şi a altor sisteme (cardiovasculare, digestive,
neurologice, etc.) ce măresc riscul tratamentului chirurgical
(începând cu hemoragia imediată severă şi terminând cu
multiplele sechele de tip obstructiv). În majoritatea cazurilor
de acest gen se indică instalarea cistostomei urgente şi
efectuarea rezecţiei tip Reuter ulterioare.
Scopul lucrării. Scopul lucrării este aprecierea valorii
cistostomiei prealabile TUR.P la bolnavii cu multipli factori
de risc.
Material şi metodă. Între anii 1998-2005 în centrul
nostru au fost efectuate 507 rezecţii transuretrale a prostatei
(TUR.P). Din 153 (30% ) pacienţi operaţi cu adenom
voluminose” 60 gr, la 68 (44,4%) pacienţi s-a efectuat
rezecţia endoscopică, cu instalarea preventivă a cistostomei
(grupul I), iar în 85 (55,5%) cazuri rezecţie fără instalarea
drenajului suprapubian preventiv (grupul II). Vârsta medie a
pacienţilor a fost de 62 ani. Cistostoma a fost înlăturată la a
doua zi la toţi pacienţii. Menţinerea sondei uretrale a constituit
în medie 4-5 zile postoperatorii în ambele grupe.
Rezultate. Intervenţia endoscopică pentru adenomul de
prostată voluminos (cu şi fără instalarea cistostomei) a fost
preconizată la 153 pacienţi, cărora operaţia deschisă clasică
le-a fost contraindicată din motive de risc înalt (patologii
asociate cardiovasculare, IRC, diabet zaharat, etc.). Cu toate
că timpul rezecţiei a fost mai mic în grupul bolnavilor cu
cistostomă cu ~20 min., decât în al doilea grup, nu s-a depistat
o deosebire relevantă în frecvenţa complicaţiilor
intraoperatorii: (sângerare masivă prin deschiderea de sinus
venos (2,8 % faţă de 3,2%), perforaţia capsulei prostatice
(2,5 % şi 3,0%), sindromul TUR (3,3 % şi 3,2%), precum şi
frecvenţa complicaţiilor postoperatorii: (hemoragii tardive (
2,4 % şi 2,6 %), uretrite (2,2 % faţă de 2,8 %), stări febrile
(12,8 % faţă de 18,1%).
Timpul rezecţiei în medie (70 min) a fost mai mic cu 22,3%
în grupul I, iar volum ul rezecat mai mare în grupul I
corespunzător cu 10% decât în al II-lea grup. Această diferenţă
a fost restabilită prin prelungirea rezecţiei în medie cu 15-20
min şi cu obţinerea volumuri de adenom identic. Această
prelungire a timpului operator nu s-a reflectat asupra
modificării numărului complicaţiilor intra- şi postoperatorii.
Concluzii
1. în cazul deţinerii unui echipament endoscopic sofisticat
şi al respectării recomandărilor pentru rezecţia adenomului
voluminos prelungirea intervenţiei endoscopice cu 15-20 min
nu influenţează riscul şi numărul complicaţiilor intra- şi
postoperatorii.
2. Instalarea cistostomei nu este obligatorie în adenoamele
voluminoase ca etapă de pregătire pentru TUR.P, cu excepţia
cazurilor de pielonefrite acute, IRC şi a retenţiei de urină
acută.
3. Pentru a obţine rezultate operatorii considerabile în
adenomul de prostată voluminos însoţit de riscuri operatorii,
strategia operatorie trebuie stabilită în funcţie de patologiile
grave asociate şi de existenţa sau de lipsa cistostomei instalate
prealabil