DIFFERENTIAL DIAGNOSIS IN HYPERTROPHIC PYLORIC STENOSIS WITH ATYPICAL EVOLUTIONS

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. Stenoza hipertrofica de pilor este o obstrucție congenitală, caracterizată prin debut la 3 săptămâni postnatal, vome nebilioase, la distanța, malnutriție si deshidratare. Obiectiv-prezența semnului clasic a „clepsidrei” determinat de undele peristaltice. Diagnosticul antenatal nu poate fi stabilit. Scopul lucrării. Determinarea criteriilor de diagnostic diferențial in stenoza hipertrofică de pilor cu evoluție atipica. Material și metode. În baza fișelor medicale s-a efectuat un studiu retrospectiv al 161 copii diagnosticați și tratați în CNȘPCP „Natalia Gheorghiu” pe perioada 2010-2018. Au fost analizate vârsta, sexul, debutul, aspectul vomei, semnele obiective, datele paraclinice, ecografice, endoscopice și radiologice. Rezultate. Au predominat pacienții de sex masculin în raport de 4:1. Debutul bolii a variat de la de 3 săptămâni-la 4 luni. In toate cazurile prezente vome nebilioase, cu lapte stazat, la finele alimentației sau postprandial, în jet, cantitatea vomei depășind cantitatea de lapte ingerat. Malnutriția proteino-energetica a fost apreciată si tratată conform gradului de durată a bolii. Investigațiile bioumorale au apreciat disproteinemie și dereglări hidroelectrolitice. Datele ecografice atestă semnul patognomonic - îngroșarea peretelui pilorului >3-4 mm si alungirea canalului piloric >14-17mm.În 15% cazuri fibrogastroscopul a trecut canalul piloric, fiind hipertrofiat congenital necesitând tratament chirurgical. Datele radiologice au determinat stomacul mărit, semnul ciocului astral si reținerea evacuării gastrice >24h. Concluzie. SHP necesita diagnostic diferențial cu patologiile gastrice funcționale și organice, care se manifestă prin sindrom de vomă. Metodele de elecție fiind cele ecografice si radiologice.Background. Hypertrophic pyloric stenosis is a congenital obstruction, characterized by onset at 3 weeks postnatal, nebulous vomiting, distant, malnutrition and dehydration. Objective of the study. The purpose of the paper is determining the criteria for differential diagnosis in hypertrophic stenosis of the pylorus with atypical evolution. Material and methods. Based on the medical records, a retrospective study of 161 children diagnosed and treated in Natalia Gheorghiu DPSOA was performed for the period 20102018. Age, sex, onset, appearance of vomiting, objective signs, paraclinical, ultrasound, endoscopic and radiological data were analyzed. Results. Male patients predominated in a ratio of 4:1. The onset of the disease ranged from 3 weeks to 4 months vomiting exceeding the amount of milk ingested. Protein-energy malnutrition was assessed and treated according to the degree of duration of the disease. Biomorphic investigations assessed dysproteinemia and hydroelectrolytic disorders. > 14-17mm. In 15% of cases, the fibrogastroscope crossed the pyloric canal, being congenitally hypertrophied, and requiring surgical treatment. The radiological data determined the enlarged stomach, the sign of the astral beak and the retention of gastric evacuation > 24h. Conclusion. SHP requires differential diagnosis with functional and organic gastric pathologies, which is manifested by vomiting syndrome. The methods of choice are ultrasound and radiology

Rolul medicilor de familie în evaluarea copiilor cu anomalii congenitale vasculare. Clasificare, diagnostic, diagnostic diferenţial, tratament

Catedra Chirurgie, Ortopedie, Anesteziologie şi Terapie Intensivă Pediatrică, IP USMF Nicolae Testemiţanu, IMSP IMC, CNŞP de Chirurgie Pediatrică Natalia GheorghiuIntroducere Anomaliile congenitale vasculare sunt cele mai frecvente afecţiuni la copii. Incidenţa lor este de 4–5% la nou-născuţi şi de 2,6–9,9% la sugari, cu raportul sex feminin/masculin de 3:1 sau 5:1 [6]. Se atestă o incidenţă mai mare la copiii de rasă albă, cu afectarea preponderent a prematurilor – 22–30% cu masa ≤ 1 kg [1, 6]. Incidenţa familială se înregistrează în 12% cazuri. Etiologia acestor afecţiuni rămâne necunoscută [1, 2]. Cercetările continuă, pentru a preveni dezvoltarea şi a controla creşterea lor. Diagnosticul anomaliilor vasculare nu prezintă dificultăţi. În pofida naturii lor benigne, ele se manifestă ca tumori adevărate, caracterizate prin creştere intensivă, cu afectarea ţesuturilor sau a organelor locale şi dereglarea funcţiilor lor. Diferite forme de angiodisplazii evoluează progresiv odată cu creşterea copilului, dereglează funcţia organelor afectate şi provoacă defect cosmetic. Doar un procent neînsemnat de anomalii vasculare regresează de sine stătător, de aceea tratamentul trebuie iniţiat odată cu depistarea lor. Afectarea concomitentă a diferitor regiuni anatomice necesită tratament etapizat, prin diferite metode, uneori combinarea lor. Există încă medici care nu dau importanţă cuvenită anomaliilor vasculare, aşteptând vindecarea lor spontană. Scopul studiului Scopul cercetării efectuate este de a familiariza medicii de familie cu particularităţile clinico-evolutive, de diagnostic, de diagnostic diferenţiat în anomaliile vasculare congenitale la copil, pentru a optimiza tratamentul diferenţiat şi a reduce recidivele. Metode de cercetare Incidenţa anuală a anomaliilor congenitale vasculare la copiii internaţi în Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Chirurgie Pediatrică N. Gheorghiu este în continuă creştere – de la 25,7% în anul 2009 până la 36,4% în 2017. Structura nosologică anuală a anomaliilor congenitale vasculare cuprinde: hemangiom infantil în 50,7% cazuri, hemangiom congenital în 32,6% cazuri, hemangiom cavernos în 11,1% cazuri, granulom piogenic în 1,7% cazuri, hemangioendoteliom în 2,4% cazuri, sarcom Kaposi în 0,3% cazuri, angiosarcom în 0,3% cazuri, angiofibrom în 0,7% cazuri. Rezultate obţinute Au fost determinaţi următorii factori predispozanţi în dezvoltarea anomaliilor vasculare congenitale la copii: infecţia virală la gravidă (gripa, SARS, rujeola etc.) la 3-6 săptămâni de sarcină, condiţiile precare de mediu, fumatul matern (inclusiv cel pasiv) în timpul sarcinii, condiţiile de muncă nocive, stresul fizic sau psihic sporit la gravidă, întreruperea procesului normal de coagulare a sângelui. Studiul prospectiv şi retrospectiv a permis aprecierea factorilor de risc prenatali de dezvoltare a anomaliilor congenitale vasculare: amniocenteza, prelevarea probelor de vilozităţi, vârsta mamei, sarcina multiplă, placenta previa, preeclampsia, anomaliile placentare – hematom retroplacental, infarct, comunicaţii vasculare dilatate, hipoxia placentară, utilizarea medicamentelor pentru fertilitate, eritropoetina, prezentarea pelviană

Diagnosticul diferential in stenoza hipertrofica de pilor cu evolutie atipica

Background. Hypertrophic pyloric stenosis is a congenital obstruction, characterized by onset at 3 weeks postnatal, nebulous vomiting, distant, malnutrition and dehydration. Objective of the study. The purpose of the paper is determining the criteria for differential diagnosis in hypertrophic stenosis of the pylorus with atypical evolution. Material and methods. Based on the medical records, a retrospective study of 161 children diagnosed and treated in Natalia Gheorghiu DPSOA was performed for the period 2010- 2018. Age, sex, onset, appearance of vomiting, objective signs, paraclinical, ultrasound, endoscopic and radiological data were analyzed. Results. Male patients predominated in a ratio of 4:1. The onset of the disease ranged from 3 weeks to 4 months vomiting exceeding the amount of milk ingested. Protein-energy malnutrition was assessed and treated according to the degree of duration of the disease. Biomorphic investigations assessed dysproteinemia and hydroelectrolytic disorders. > 14-17mm. In 15% of cases, the fibrogastroscope crossed the pyloric canal, being congenitally hypertrophied, and requiring surgical treatment. The radiological data determined the enlarged stomach, the sign of the astral beak and the retention of gastric evacuation > 24h. Conclusion. SHP requires differential diagnosis with functional and organic gastric pathologies, which is manifested by vomiting syndrome. The methods of choice are ultrasound and radiology.Introducere. Stenoza hipertrofica de pilor este o obstrucție congenitală, caracterizată prin debut la 3 săptămâni postnatal, vome nebilioase, la distanța, malnutriție si deshidratare. Obiectiv-prezența semnului clasic a „clepsidrei” determinat de undele peristaltice. Diagnosticul antenatal nu poate fi stabilit. Scopul lucrării. Determinarea criteriilor de diagnostic diferențial in stenoza hipertrofică de pilor cu evoluție atipica. Material și metode. În baza fișelor medicale s-a efectuat un studiu retrospectiv al 161 copii diagnosticați și tratați în CNȘPCP „Natalia Gheorghiu” pe perioada 2010-2018. Au fost analizate vârsta, sexul, debutul, aspectul vomei, semnele obiective, datele paraclinice, ecografice, endoscopice și radiologice. Rezultate. Au predominat pacienții de sex masculin în raport de 4:1. Debutul bolii a variat de la de 3 săptămâni-la 4 luni. In toate cazurile prezente vome nebilioase, cu lapte stazat, la finele alimentației sau postprandial, în jet, cantitatea vomei depășind cantitatea de lapte ingerat. Malnutriția proteino-energetica a fost apreciată si tratată conform gradului de durată a bolii. Investigațiile bioumorale au apreciat disproteinemie și dereglări hidroelectrolitice. Datele ecografice atestă semnul patognomonic - îngroșarea peretelui pilorului >3-4 mm si alungirea canalului piloric >14-17mm.În 15% cazuri fibrogastroscopul a trecut canalul piloric, fiind hipertrofiat congenital necesitând tratament chirurgical. Datele radiologice au determinat stomacul mărit, semnul ciocului astral si reținerea evacuării gastrice >24h. Concluzie. SHP necesita diagnostic diferențial cu patologiile gastrice funcționale și organice, care se manifestă prin sindrom de vomă. Metodele de elecție fiind cele ecografice si radiologice

Hemangiomas in children. Treatment trends

Natalia Gheorghiu Department of Pediatric Surgery, Orthopedics and Anesthesiology, Nicolae Anestiadi Department of Surgery no.1, Nicolae Testemitanu SUMPh, Chişinău, the Republic of Moldova, Congresul consacrat aniversării a 75-a de la fondarea Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova, Ziua internațională a științei pentru pace și dezvoltareIntroduction Vascular tumors are some of the most common birth defects. In 1982 Muleikin J.B. and Clowacki I. proposed the biological classification system, dividing the vascular maformative anomalies into the biologically active ones (hemangiomas) and biologically inactive - vascular malformations. Purpose The aim of this paper is to clarify the clinical anatomical differences that would facilitate the diagnosis and to present therapeutic options (some new ones) regarding hemangiomas. Material and methods From the clinical material of the pediatric surgery service of Natalia Gheorghiu SPNC for Pediatric Surgery studied over a period of 20 years (2000-2020) we selected for our study a number of 1784 patients with hemangiomas. We evaluated the epidemiology, location, age at which they were diagnosed, complications and methods of diagnosis and treatment. We studied the advantages of intralesional injection of Bleomycin, Corticosteroids, intratumoral and extravascular embolization, laser therapy, mechanical compression, cryotherapy, the use of Propanolol, as well as surgical treatment. Results Patients with hemangiomas of various locations (cutaneous, pulmonary, reteroperitoneal, hepatic, renal, spinal, facial, scalp, intranasal, labial) benefited from differentiated treatment, on a case-by-case basis. Conclusions 1. Our study shows the advantages of the non-operative method of treatment of hemangiomas in newborns and infants by intralesional therapy of Prednisolone. 2. The attitude of our clinic is to solve hemangiomas either conservatively or surgically and not to wait for regression, due to their unpredictable evolution. 3. Surgery must be preceded by complex investigations (USG, CT with angiography, Doppler) to clearly determine the hemangioma and avoid surgical complications

Hemangioamele la copii. Tendințe de tratament

Background. Vascular tumors are some of the most common birth defects. In 1982 Muleikin J.B. and Clowacki I. proposed the biological classification system, dividing the vascular maformative anomalies into the biologically active ones (hemangiomas) and biologically inactive - vascular malformations. Objective of the study. of this paper is to clarify the clinical anatomical differences that would facilitate the diagnosis and to present therapeutic options (some new ones) regarding hemangiomas. Material and Methods. From the clinical material of the pediatric surgery service of Natalia Gheorghiu, SPNC for Pediatric Surgery studied over a period of 20 years (2000-2020) we selected for our study a number of 1784 patients with hemangiomas. We evaluated the epidemiology, location, age at which they were diagnosed, complications and methods of diagnosis and treatment. We studied the advantages of intralesional injection of Bleomycin, Corticosteroids, intratumoral and extravascular embolization, laser therapy, mechanical compression, cryotherapy, the use of Propanolol, as well as surgical treatment. Results. Patients with hemangiomas of various locations (cutaneous, pulmonary, reteroperitoneal, hepatic, renal, spinal, facial, scalp, intranasal, labial) benefited from differentiated treatment, on a caseby- case basis. Conclusion. 1. Our study shows the advantages of the non-operative method of treatment of hemangiomas in newborns and infants by intralesional therapy of Prednisolone. 2. The attitude of our clinic is to solve hemangiomas either conservatively or surgically and not to wait for regression, due to their unpredictable evolution. 3. Surgery must be preceded by complex investigations (USG, CT with angiography, Doppler) to clearly determine the hemangioma and avoid surgical complications. Introducere. Tumorile vasculare sunt unele dintre cele mai frecvente malformații congenitale. Muleikin J.B. și Clowacki I în 1982 au propus sistemul biologic de clasificare, împărțind anomaliile malformative vasculare în cele biologic active (hemangioame) și biologic inactive – malformații vasculare. Scopul lucrării. A clarifica diferențele anatomo-clinice care ar facilita diagnosticul și a prezenta opțiuni terapeutice (unele noi) în ceea ce privește hemangioamele. Material și Metode. Din materialul clinic al serviciului de chirurgie pediatrică al CNȘP de Chirurgie Pediatrică „Natalia Gheorghiu”, cercetat pe o perioadă de 20 de ani (2000-2020), am selectat pentru studiul nostru un număr de 1784 pacienți cu hemangioame. Am evaluat epidemiologia, localizarea, vârsta la care au fost diagnosticate, complicațiile și metodele de diagnostic și de tratament. Am studiat avantajele injectării intralezionale a Bleomicinei, Corticosteroizilor, embolizarea intratumorală și extravasculară, laserterapia, compresia mecanică, crioterapia, administrarea Propranololului, precum și tratamentul chirurgical. Rezultate. Hemangioamele de diversă localizare (cutanate, pulmonare, retroperitoneale, hepatice, renale, lienale, ale feței, regiunii pieloase a capului, intranazale, labiale) au beneficiat de tratament diferențiat, de la caz la caz. Concluzii. 1. Studiul nostru arată avantajele non operatorii ale tratamentului hemangioamelor la nou-născuți și sugari, prin terapia intralezională a Prednizolonului. 2. În clinica noastră optăm pentru tratarea hemangioamelor, conservativ sau chirurgical, fără a aștepta regresia, din cauza evoluției imprevizibile și a complicațiilor ce pot apărea: necroză, hemoragie, supurație etc. 3. Intervenția chirurgicală trebuie precedată de investigații complexe (USG, CT cu angiografie, Dopplerografie) pentru determinarea clară a hemangiomului și evitarea complicațiilor operatorii (hemoragie la nivelul gâtului, fontanelelor, pachetelor vasculare și venoase etc.)

Maladiei Hirschsprung la copil: protocol clinic naţional PCN-307

Centrul Național Științifico-Practic de Chirurgie Pediatrică „Academician Natalia Gheorghiu”; Instituția Medico-Sanitară Publică Institutul Mamei și CopiluluiAcest protocol a fost elaborat de grupul de lucru al Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova (MS RM), constituit din specialiştii Catedrei Chirurgie, Anesteziologie şi Reanimare Pediatrică a USMF „Nicolae Testemiţanu”, Centrului Naţional Ştiinţifico-Practic de Chirurgie Pediatrică “Natalia Gheorghiu”, Laboratorul științific de corecție chirurgicală a viciilor congenitale la copii. Protocolul naţional este elaborat în conformitate cu ghidurile internaţionale actuale privind MH la copii şi va servi drept bază pentru elaborarea protocoalelor instituţionale. La recomandarea MS pentru monitorizarea protocoalelor instituţionale pot fi folosite formulare suplimentare, care nu sunt incluse în protocolul clinic naţional

Медицинские и правовые аспекты деятельности Комитета по менеджменту лекарственно-устойчивого туберкулеза

Purpose. To highlight the medical and legal aspects of the activities of the Committee on Management (CM) of drug-resistant tuberculosis (DR-TB). Materials and methods. Analysis of reports on the work of the CM and regulations governing its activities. Results. TB DR remains a problem in many national health services (NHAs). In recent years, in the Republic of Moldova, its share has been about ¼ among all new cases and ½ among all cases of retreatment. In this regard, CM is an important element in the quality assurance system for TB DR management. In 2020, by decision of the CM, 536 patients were included in the TB DR treatment program. In their structure, new patients accounted for 43.5%, patients with relapse - 25.2%, patients after ineffective treatment - 16.4%, and patients from among those previously lost to follow-up - 14.9%. Decisions on the place and mode of chemotherapy, treatment adjustment and assessment of its effectiveness (ET) were made by the CM based on clinical judgment, taking into account the data of DR testing, the history of previous treatment, the severity and localization of TB etc. The above ensured the management of patients according to the recommendations of the National Clinical Protocol and the WHO Consolidated Guidelines for the Treatment of TB DR. The experience of the NHA accumulated in recent years in the use of information and communication technologies (teleconsultations „doctor-doctor” etc.) allowed the NCM in the context of the COVID-19 pandemic to hold meetings online. Conclusion. CM is an important element in the system of quality assurance of TB DR management, which uses modern medical standards and information technologies in its activities, respects the rights and legitimate interests of patientsScopul. Să evidențieze aspectele medicale și legale ale activității Comitetului de management (CM) al cazurilor de tuberculoză rezistente la medicamente (TB DR). Materiale și metode. Analiza rapoartelor privind activitatea CM și a reglementărilor de activitate a acestuia. Rezultate. TB DR rămâne o problemă serioasă în multe sisteme naționale de sănătate (SNS). În ultimii ani, în Republica Moldova, ponderea formelor de TB DR a fost de aproximativ ¼ din cazurile noi și ½ dintre toate cazurile de retratament. În acest sens, CM este o verigă importantă în sistemul de asigurare a calității pentru managementul cazurilor de TB DR. În 2020, conform deciziei CM, în programul de tratament al TB DR au fost incluși 536 pacienți. În structura lor, pacienții noi au constituit 43,5%, pacienții cu recidivă - 25,2%, pacienții după eșec - 16,4%, iar pacienții pierduți din supraveghere - 14,9%. Deciziile privind locul și regimul de chimioterapie, ajustarea tratamentului și evaluarea eficacității acestuia (ET) au fost luate de CM în baza gândirii clinice, luând în considerare datele bacteriologice cu testele de sensibilitate la medicamentele antiTB, istoricul tratamentului anterior, severitatea și localizarea TB etc. Acestea din urmă au asigurat managementul pacienților conform recomandărilor Protocolului Clinic Național și Ghidurilor consolidate ale OMS pentru tratamentul TB DR. Experiența acumulată în ultimii ani de sistemul național de sănătate în utilizarea tehnologiilor informaționale și comunicațiilor (teleconsultații „medic-medic” etc.) a permis CM, în contextul pandemiei de COVID-19, să desfășoare întâlniri online. Concluzie. CM este o verigă importantă în sistemul de asigurare a calității managementului TB DR, care utilizează standarde medicale moderne și tehnologii informaționale în activitățile sale și respectă drepturile și interesele legitime ale pacienților.Цель. Осветить медицинские и правовые аспекты деятельности Комитета по менеджменту (КМ) лекарственно-устойчивого туберкулеза (ЛУ ТБ). Материалы и методы. Анализ отчетов о работе КМ и нормативно-правовых актов, регулирующих его деятельность. Результаты. ЛУ ТБ остается проблемой многих национальных служб здравоохранения (НСЗ). В последние годы в Республике Молдова его доля составляет около ¼ среди всех новых случаев и ½ среди всех случаев повторного лечения. В этой связи КМ является важным элементом в системе обеспечения качества ведения ЛУ ТБ. В 2020 г. по решению КМ в программу лечения ЛУ ТБ было включено 536 пациентов. В их структуре новые больные составляли 43,5%, больные с рецидивом – 25,2%, больные после неэффективного лечения - 16,4% и больные из числа ранее потерянных для наблюдения - 14,9%. Решения о месте и режиме химиотерапии, корректировке лечения и оценке его эффективности (ЭЛ) принимались КМ на основании клинического суждения, с учетом данных тестирования ЛУ, анамнеза предыдущего лечения, тяжести и локализации ТБ и др. В период лечения кейсы пациентов обсуждались КМ в среднем 6 раз. Изложенное выше обеспечило ведение больных согласно рекомендациям Национального клинического протокола и Сводного руководства ВОЗ по лечению ЛУ ТБ. Накопленный в последние годы НСЗ опыт применения информационно-коммуникационных технологий (телеконсультации «врач-врач» и др.) позволил КМ в условиях пандемии COVID-19 проводить заседания в режиме онлайн. Заключение. КМ является важным элементом в системе обеспечения качества ведения ЛУ ТБ, который использует в своей деятельности современные медицинские стандарты и информационные технологии, соблюдает права и законные интересы пациентов

CONGENITAL INTESTINAL OCCLUSIONS WITH FLAT ABDOMEN IN THE NEWBORN

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. Ocluzia intestinală congenitală este cea mai frecventă cauză de intervenție chirurgicală urgentă la nou-născut. Atreziile și stenozele intestinale au incidența de 80-95% . Apreciază o letalitate de la 16,5% la 64%. Diagnosticul anomaliilor asociate, tratamentul chirurgical și conduita postoperatorie rămân dificile. Scopul lucrării. De a ameliora diagnosticul precoce și rezultatele tratamentului chirurgical al nou-născuților cu ocluzii intestinale congenitale. Material și Metode. Datele anamnestice, clinice și paraclinice au fost prelevate din fișa medicală. Nou-născuții a fost investigați prin ecografie, endoscopie și radiografie a tractului digestiv cu contrast. S-au apreciat factorii de risc în dezvoltarea complicațiilor intranatale și postnatale. Rezultate. În perioada 2009 – 2017, în CNȘPCP ,,Natalia Gheorghiu,, au fost tratați 74 nou-născuți cu ocluzii intestinale congenitale, manifestate prin abdomen plat. Ocluzia congenitală pilorică – 5,4%, duodenală – 60,8%, jejunului – 10,8%, malrotația intestinului – 22,9%. În 39,3 % cazuri s-au născut cu greutatea sub 2000 gr, de diferit grad de prematuritate - 81,2% cazuri. În 30,2 % au fost asociate malformații congenitale cardiace, atrezie de esofag, atrezie anorectală, reno-urinare. Diferite patologii dobândite au fost în 30,5 %. În 31,3 % cazuri prezentă Trisomia 21. Diagnostic antenatal doar în 56% cazuri. Concluzii. Orice sindrom de vomă la nou-născut este indicație absolută pentru consultația chirurgului pediatru. Progresele în terapia intensivă neonatală, managementul anomaliilor asociate, îmbunătățirea continuă a tehnicilor operatorii și îngrijirilor postoperatorii au scăzut rata complicațiilor pe termen scurt și lung.Introduction. Congenital intestinal obstruction is the most common cause of urgent surgery in the newborn. Intestinal atresia and stenosis have an incidence of 80-95%. Appreciate a lethality from 16.5% to 64%. Diagnosis of associated abnormalities, surgical treatment, and postoperative behavior remain difficult. Objective of the study. To improve the early diagnosis and the results of surgical treatment of newborns with congenital intestinal obstructions. Material and Methods. Anamnestic, clinical and paraclinical data were taken from the medical record. Newborns were examined by contrast-enhanced ultrasound, endoscopy, and radiography of the digestive tract. Risk factors in the development of intranatal and postnatal complications were assessed. Results. Between 2009 and 2017, in Natalia Gheorghiu DPSOA were treated 74 newborns with congenital intestinal occlusions, manifested by flat abdomen. Congenital pyloric occlusion - 5.4%, duodenal - 60.8%, jejunum - 10.8%, intestinal malrotation - 22.9%. In 39.3% of cases, births weighing less than 2000 grams, of varying degrees of prematurity - 81.2% of cases. Congenital heart defects, esophageal atresia, anorectal atresia, reno-urinar were associated in 30.2%. Various pathologies acquired were in 30.5%. Trisomy 21 is present in 31.3% of cases. Antenatal diagnosis only in 56% of cases. Conclusions. Any vomiting syndrome in the newborn is an absolute indication for consultation with a pediatric surgeon. Advances in neonatal intensive care, management of associated abnormalities, continuous improvement of surgical techniques and postoperative care have decreased the rate of complications in the short and long term

Ocluzii intestinale congenitale cu abdomen plat la nou-născut

Introduction. Congenital intestinal obstruction is the most common cause of urgent surgery in the newborn. Intestinal atresia and stenosis have an incidence of 80-95%. Appreciate a lethality from 16.5% to 64%. Diagnosis of associated abnormalities, surgical treatment, and postoperative behavior remain difficult. Objective of the study. To improve the early diagnosis and the results of surgical treatment of newborns with congenital intestinal obstructions. Material and Methods. Anamnestic, clinical and paraclinical data were taken from the medical record. Newborns were examined by contrast-enhanced ultrasound, endoscopy, and radiography of the digestive tract. Risk factors in the development of intranatal and postnatal complications were assessed. Results. Between 2009 and 2017, in Natalia Gheorghiu DPSOA were treated 74 newborns with congenital intestinal occlusions, manifested by flat abdomen. Congenital pyloric occlusion - 5.4%, duodenal - 60.8%, jejunum - 10.8%, intestinal malrotation - 22.9%. In 39.3% of cases, births weighing less than 2000 grams, of varying degrees of prematurity - 81.2% of cases. Congenital heart defects, esophageal atresia, anorectal atresia, reno-urinar were associated in 30.2%. Various pathologies acquired were in 30.5%. Trisomy 21 is present in 31.3% of cases. Antenatal diagnosis only in 56% of cases. Conclusions. Any vomiting syndrome in the newborn is an absolute indication for consultation with a pediatric surgeon. Advances in neonatal intensive care, management of associated abnormalities, continuous improvement of surgical techniques and postoperative care have decreased the rate of complications in the short and long term.Introducere. Ocluzia intestinală congenitală este cea mai frecventă cauză de intervenție chirurgicală urgentă la nou-născut. Atreziile și stenozele intestinale au incidența de 80-95% . Apreciază o letalitate de la 16,5% la 64%. Diagnosticul anomaliilor asociate, tratamentul chirurgical și conduita postoperatorie rămân dificile. Scopul lucrării. De a ameliora diagnosticul precoce și rezultatele tratamentului chirurgical al nou-născuților cu ocluzii intestinale congenitale. Material și Metode. Datele anamnestice, clinice și paraclinice au fost prelevate din fișa medicală. Nou-născuții a fost investigați prin ecografie, endoscopie și radiografie a tractului digestiv cu contrast. S-au apreciat factorii de risc în dezvoltarea complicațiilor intranatale și postnatale. Rezultate. În perioada 2009 – 2017, în CNȘPCP ,,Natalia Gheorghiu,, au fost tratați 74 nou-născuți cu ocluzii intestinale congenitale, manifestate prin abdomen plat. Ocluzia congenitală pilorică – 5,4%, duodenală – 60,8%, jejunului – 10,8%, malrotația intestinului – 22,9%. În 39,3 % cazuri s-au născut cu greutatea sub 2000 gr, de diferit grad de prematuritate - 81,2% cazuri. În 30,2 % au fost asociate malformații congenitale cardiace, atrezie de esofag, atrezie anorectală, reno-urinare. Diferite patologii dobândite au fost în 30,5 %. În 31,3 % cazuri prezentă Trisomia 21. Diagnostic antenatal doar în 56% cazuri. Concluzii. Orice sindrom de vomă la nou-născut este indicație absolută pentru consultația chirurgului pediatru. Progresele în terapia intensivă neonatală, managementul anomaliilor asociate, îmbunătățirea continuă a tehnicilor operatorii și îngrijirilor postoperatorii au scăzut rata complicațiilor pe termen scurt și lung

Возможности и лимитирование хирургического лечения тяжелых врожденных пороков развития у новорожденных детей

IMSP Institutul Mamei şi Copilului, Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Chirurgie Pediatrică „Natalia Gheorghiu”The study clinical and paraclinical evaluation multimodal results of 1306 newborns with major CM assisted in our institution during of a period of time 2006-2015 highlights the possibilities and limits in the diagnosis and medical-surgical treatment. Obtained information shows that positive prenatal diagnosis was established occasionally in a few cases of major CM. Their postnatal diagnosis in 56.2% of cases was established late. In 98.2% of the major CM were associated with complications of basic pathology. As a result, lethality exceeded 50-60% of cases. The inoperable contingent of major CM depends on the anatomical defect and consists between 7-10% of total cases. Medical and surgical treatment optimization in major CM provides pre- and recently postnatal diagnosis, combating complications, and providing effective anesthetic-resuscitative support at all stages of care.Анализ результатов клинико-параклинического обследования 1306 новорожденных с различными тяжелыми пороками развития, которые находились на лечении в нашей клинике с 2006 по 2015 гг. выявил возможности и лимитирование их хирургической коррекции. Согласно полученным данным, внутриутробный диагноз тяжелых пороков развития, как правило, не устанавливался вовсе или выявлялся в поздние сроки беременности. В 56,2% случаев запаздывала постнатальная диагностика. Как следствие, летальность среди новорожденных с тяжелыми пороками развития достигала 50-60%. Пациенты с неоперабельными пороками составляли 7-10% от общего числа обследованных детей. Улучшение эффективности лечения этого контингента больных было бы возможно при оптимизации внутриутробной и ранней постнатальной диагностики, профилактики осложнений и оказание соответствующей реанимационной, анестезиологической и хирургической помощи на всех этапах медицинского обеспечения