Instituţia Publică Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu” din Republica Moldova
Abstract
Introduction. Congenital intestinal obstruction is the most
common cause of urgent surgery in the newborn. Intestinal
atresia and stenosis have an incidence of 80-95%. Appreciate a lethality from 16.5% to 64%. Diagnosis of associated
abnormalities, surgical treatment, and postoperative behavior remain difficult. Objective of the study. To improve
the early diagnosis and the results of surgical treatment of
newborns with congenital intestinal obstructions. Material and Methods. Anamnestic, clinical and paraclinical data
were taken from the medical record. Newborns were examined by contrast-enhanced ultrasound, endoscopy, and
radiography of the digestive tract. Risk factors in the development of intranatal and postnatal complications were
assessed. Results. Between 2009 and 2017, in Natalia Gheorghiu DPSOA were treated 74 newborns with congenital
intestinal occlusions, manifested by flat abdomen. Congenital pyloric occlusion - 5.4%, duodenal - 60.8%, jejunum
- 10.8%, intestinal malrotation - 22.9%. In 39.3% of cases,
births weighing less than 2000 grams, of varying degrees
of prematurity - 81.2% of cases. Congenital heart defects,
esophageal atresia, anorectal atresia, reno-urinar were
associated in 30.2%. Various pathologies acquired were in
30.5%. Trisomy 21 is present in 31.3% of cases. Antenatal
diagnosis only in 56% of cases. Conclusions. Any vomiting
syndrome in the newborn is an absolute indication for consultation with a pediatric surgeon. Advances in neonatal
intensive care, management of associated abnormalities,
continuous improvement of surgical techniques and postoperative care have decreased the rate of complications in
the short and long term.Introducere. Ocluzia intestinală congenitală este cea mai
frecventă cauză de intervenție chirurgicală urgentă la
nou-născut. Atreziile și stenozele intestinale au incidența de 80-95% . Apreciază o letalitate de la 16,5% la 64%.
Diagnosticul anomaliilor asociate, tratamentul chirurgical
și conduita postoperatorie rămân dificile. Scopul lucrării.
De a ameliora diagnosticul precoce și rezultatele tratamentului chirurgical al nou-născuților cu ocluzii intestinale congenitale. Material și Metode. Datele anamnestice,
clinice și paraclinice au fost prelevate din fișa medicală.
Nou-născuții a fost investigați prin ecografie, endoscopie
și radiografie a tractului digestiv cu contrast. S-au apreciat
factorii de risc în dezvoltarea complicațiilor intranatale și
postnatale. Rezultate. În perioada 2009 – 2017, în CNȘPCP ,,Natalia Gheorghiu,, au fost tratați 74 nou-născuți cu
ocluzii intestinale congenitale, manifestate prin abdomen
plat. Ocluzia congenitală pilorică – 5,4%, duodenală –
60,8%, jejunului – 10,8%, malrotația intestinului – 22,9%.
În 39,3 % cazuri s-au născut cu greutatea sub 2000 gr, de
diferit grad de prematuritate - 81,2% cazuri. În 30,2 % au
fost asociate malformații congenitale cardiace, atrezie de
esofag, atrezie anorectală, reno-urinare. Diferite patologii dobândite au fost în 30,5 %. În 31,3 % cazuri prezentă Trisomia 21. Diagnostic antenatal doar în 56% cazuri.
Concluzii. Orice sindrom de vomă la nou-născut este indicație absolută pentru consultația chirurgului pediatru.
Progresele în terapia intensivă neonatală, managementul
anomaliilor asociate, îmbunătățirea continuă a tehnicilor
operatorii și îngrijirilor postoperatorii au scăzut rata complicațiilor pe termen scurt și lung
