The influence of β adrenobloker Nebivolol on lipid spectrum in patients with metabolic syndrome

Catedra Cardiologie, USMF „Nicolae Testemiţanu”A study of a group of 63 patients with metabolic syndrome, with average age of 49±0,6 years, was carried out. The control group included 56 patients with the same age as the study group with arterial hypertension, without metabolic syndrome. The criterion of inclusion in the study group was arterial hypertension I-II degree associated with obesity. The administration of the long term treatment with Nebivolol 5 mg in patients with arterial hypertension and obesity hasn’t negatively influenced the lipid spectrum of these patients. But in patients with metabolic syndrome it improves the lipid spectrum state with significant reducion of triglyceride, total cholesterol and LDL-cholesterol values. A fost efectuat studiul unui lot de 63 pacienţi cu sindrom metabolic cu vîrsta medie 49±0,6 ani, lotul de control fiind constituit din 56 pacienţi de aceeaşi vîrstă cu hipertensiune arterială fără sindrom metabolic. Criteriu de includere în grupul de cercetare a fost hipertensiunea arterială de gradul I-II în asociere cu obezitatea. Administrarea tratamentului de durată cu Nebivolol 5mg pacienţilor hipertensivi obezi nu a influienţat negativ starea spectrului lipidic la pacienţii cu hipertensiune arterială şi obezitate. Dar la pacienţii cu sindrom metabolic ameliorează starea spectrului lipidic prin reducerea semnificativă a valorilor trigliceridelor, colesterolului total şi LDL-colesterolului

Particularităţile sindromului metabolic la pacienţii hipertensivi în asociere cu obezitatea

Au fost examinaţi 119 pacienţi cu hipertensiune arterială gradele I-II în asociere cu obezitatea,vârsta medie 49 ± 0,6 ani. Evaluarea complexă a pacienţilor a demonstrat că grupul de pacienţi hipertensivi în asociere cu obezitatea este neomogen: la 52,9% de pacienţi a fost constatată insulinorezistenţă (22,7% – diabet zaharat tip II; 12,6 % – toleranţă alterată la glucoză; 17,6% – valori glicemice în limitele normei în asociere cu hiperinsulinemie), la 47,1% nu s-au înregistrat modificări ale spectrului glucidic. În continuare pacienţii au fost examinaţi în funcţie de prezenţa insulinorezistenţei. La pacienţii hipertensivi obezi prezenţa insulinorezistenţei se asociază mai frecvent cu dislipidemia, manifestată prin reducerea HDL-colesterolului şi creşterea nivelului de LDL-colesterol, trigliceride, raporturilor colesterol-total/HDL-colesterol, LDL-colesterol/HDL-colesterol, ceea ce presupune un indice sporit de aterogenitate

Serum lipid profiles in patients with metabolic syndrome with or without coronary artery disease

Department of Cardiology, State Medical and Pharmaceutical University “Nicolae Testemiţanu”, Chisinau, Republic of MoldovaThe purpose of study: To assess serum lipid profiles in patients with metabolic syndrome (MS) and stable angina pectoris (SAP) vs. patients with MS without SAP. Material and methods: This study included 122 patients with metabolic syndrome (mean age 54.06 ± 0.86 years). The diagnosis of MS was established according to criteria proposed by IDF and AHA/NHLBT in 2009. All patients with MS and clinical signs of SAP undergo bicycle exercise stress test (EST), unless contraindicated. Depending on EST results, there were selected 66 (54.09%) patients with SAP and positive EST (group I) and 56 (45.9%) patients with negative EST (group II, control). Following evaluation included laboratory investigations: total cholesterol (TC), LDL cholesterol (LDLC), HDL cholesterol (HDL-C), triglycerides (TG) and TC/HDL-C ratio > 4,2in both groups. Results: Lipid profile assessment revealed that the mean value of TC for patients in group I was 5.63 ± 0.14 mmol/1 vs. 5.42 ± 0 .1 5 mmol/1 for patients in group II (p>0.05). The mean LDL-C in group I patients was 3.46 ±0.11 mmol/1 vs. 3.25 ± 0 .1 3 mmol/1 in group II patients (p<0.05). In group I patients we estimate a mean HDL-C value of 1.23 ± 0.04 mmol/1 vs. 1.27 ± 0.04 mmol/1 in group II patients (p>0.05). As for TG findings, the average value was 2.22 ± 0.1 mmol/1 in group I patients vs. 1.95 ± 0 .1 3 mmol/1 in group II patients (p>0.05). When considering the frequency of dyslipidemia, we found TC values >4.5 mmol/1 in 59 patients (95.16 %) from group I vs. 46 patients (82.14% ) from group II (p 2.5 mmol/1 were found in 48 patients (87.27%) from group I vs. 44 patients (78.57%) from group II (p >0.05). Analysis of TG levels >1.7 mmol/1 revealed significant higher rates of hypertriglyceridemia in group I patients (82.26%, n=51) vs. group II patients (48.21 %, m=27) (p<0.001). HDL-C assessment demonstrated values <1.0 mmol/1 in men and <1.3 mmol/1 in women in 22 patients (36.02%) with MS and SAP and 28 patients (50.0%), MS without SAP (p >0.05). Also an increased atherogenic index, as determined by the ratio of TC / HDL-C, was proven in both groups (group I - 4.7 ± 0 .1 7 vs. group II - 4.3 ± 0.12, p >0.05). In group I we determined values of TC/HDL-C ratio >4.2 in 36 patients (58.06%) vs. 23 patients (41.07%) in group II (p>0.05). Conclusion: In both groups of patients we determined abnormal lipid profiles. To be also mentioned the presence of a larger number of patients with TC and TG values exceeding the allowable limits in the group with metabolic syndrome and stable angina pectoris

The characteristics of the glucidic profile in patients with hypertension in relation with obesity

Catedra Cardiologie USMF „Nicolae Testemiţanu”There were evaluated 80 patients with hypertension I-II degree in accordance with the changes of the glucidic spectrum in relation with obesity. In patients with I-II degree hypertension in 37,5% there were established changes of the glucidic spectrum: 18,8% were with diabetes mellitus type 2, 16,3% - impaired glucose tolerance, 2,5% - modified basal glycemia, and 62,4% patients with hypertension were with normal glucose regulation. In hypertension the indices of glucidic metabolism changed in accordance with the body mass: in obese patients with hypertension more frequently there was established diabetes mellitus type 2 and increased values of the insulinoresistant indices: ultrasensitive insuline ≥12,2 µIU∕ml (37,1% obese patients vs 13,3% non-obese; p2,5 (40,0% obese vs 16,7% non-obese; p<0,05). Au fost evaluaţi 80 pacienţi hipertesivi gr. I-II în contextul modificărilor spectrului glucidic în funcţie de obezitate. La pacienţi hipertensivi gr. I-II in 37,5% s-au constatat modificări ale spectrului glucidic: 18,8% au prezentat DZ tip 2, 16,3% - TAG, 2,5% - GBM, iar 62,4% pacienţi hipertensivi au manifestat reglare normală a glucozei. In hipertensiunea arterială indicii metabolismului glucidic au variat în funcţie de greutatea corporală: la hipertensivii obezi mai frecvent a fost constatat diabet zaharat tip 2 şi valori sporite ale indicilor insulinorezistenţei: insulina ultrasensitivă ≥12,2 µIU∕ml (37,1% obezi vs 13,3% nonobezi; p2,5 (40,0% obezi vs 16,7% nonobezi; p<0,05)

Angina pectorală stabilă: protocol clinic naţional PCN-74

USMF „Nicolae Testemiţanu”Acest protocol a fost elaborat de grupul de lucru al Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova, constituit din reprezentanţii Catedrei de Cardiologie Facultatea Rezidenţiat şi Secundariat Clinic a Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”. Protocolul naţional este elaborat în conformitate cu ghidurile internaţionale actuale privind angina pectorală stabilă la persoanele adulte şi poate servi drept bază pentru elaborarea protocoalelor instituţionale, reieşind din posibilităţile reale ale fiecărei instituţii în anul curent

Insulinorezistenţa la pacienţii cu hipertensiune arterială şi influenţa agoniştilor receptorilor imidazolinici I1

Au fost selectaţi 80 de pacienţi cu hipertensiune arterială gr. I-II, care au fost evaluaţi conform unor metode selective: testul de toleranţă la glucoza orală, insulina ultrasenzitivă, indicele de insulinorezistenţă – HOMAIR. Ulterior, pacienţilor li s-a administrat preparatul din grupul agoniştilor receptorilor imidazolinici I1 – moxonidine 0,2 mg, timp de 8 săptămâni. Rezultatele studiului au constatat că insulinorezistenţa, apreciată prin nivelul de insulină ultrasenzitivă şi indicele HOMAIR, a fost constatată la 48% din pacienţii cu hipertensiune arterială gr.I-II. Tratamentul de durată cu agonistul receptorilor imidazolinici I1 – moxonidine – s-a manifestat nu numai prin acţiunea antihipertensivă, ci şi prin diminuarea gradului de insulinorezistenţă

Nebivololul în tratamentul pacienţilor cu sindrom metabolic: Efecte hemodinamice şi metabolice

A fost efectuat studiul unui lot de 119 pacienţi cu hipertensiune arterială (HTA) şi obezitate (vârsta medie – 49±0,6 ani). Dintre ei au fost selectaţi 63 de pacienţi cu sindrom metabolic (grupul I) şi 56 pacienţi au constituit lotul de control (grupul II). Criteriul de includere în grupul de studiu a fost HTA de gradele I-II, asociată cu obezitatea. Criterii de excludere au fost considerate HTA severă, hipoşi normoponderitatea, angina pectorală instabilă, infarctul miocardic acut, insufi cienţa cardiacă cronică avansată (gr. III-IV NYHA) şi aritmiile severe. La pacienţii cu SM tratamentul cu durata de 3 luni cu nebivolol 5 mg s-a soldat cu reducerea FCC cu 13,0±0,7 b/min, TAS – cu 18,3±0,6 mmHg şi TAD – cu 11,6±0,6 mmHg, comparativ cu valorile iniţiale. Tratamentul de durată ameliorează starea spectrului lipidic prin reducerea valorilor colesterolului total (5,6±0,14 vs 5,1±0,2;

Eficacitatea antihipertensivă a blocantelor canalelor de calciu (lercanidipină VS amlodipină) la pacienţii cu sindrom metabolic şi hipertensiune arterială uşoară şi moderată

A fost evaluată eficacitatea antihipertensivă şi toleranța blocantelor canalelor de calciu din grupa dihidropiridinelor, lercanidipină şi amlodipină la 66 pacienţi diagnosticaţi cu sindrom metabolic şi hipertensiune arterială uşoară sau moderată într-un studiu randomizat cu grupe paralele. După o perioadă de o săptămână de spălare (wash-out) a urmat o perioadă de 2 săptămâni de introducere (run-in) în care pacienţii au primit placebo şi o perioadă de 6 săptămâni de tratament cu lercanidipină 10 mg şi amlodipină 5 mg. Aprecierea valorilor tensiunii arteriale a fost efectuată de 8 ori pe zi cu un interval de o oră (900-1600) pe fondal de placebo, test acut, a 2-a şi a 6-a săptămână de tratament. Deasemenea au fost apreciate reacțiile adverse apărute pe durata monitorizării. În concluzie amlodipina, precum şi lercanidipina au redus efi cient tensiunea arterială şi nu au influenţat statistic semnificativ frecvenţa contracţiilor cardiace. Atât administrarea de lercanidipină, cât şi de amlodipină a dus la apariţia unui număr nesemnificativ de reacţii adverse şi a unui număr redus de întreruperi ale tratamentului din cauza reacţiilor adverse

Particularităţi hemodinamice,antropometrice şi metabolice la pacienţii cu hipertensiune arterială în funcţie de obezitate şi influenţa agonistului receptorilor imidazolinici i1 – moxonidine asupra unor indici ai hemodinamicii şi insulinorezistenţei

Au fost evaluaţi 121 de pacienţi cu HTA gr. I-II, în funcţie de obezitate. Studiul a demonstrat că la pacienţii hipertensivi obezi mai frecvent a fost constatată HTA gr. II, diabetul zaharat tip 2 şi valori sporite ale indicilor insulinorezistenţei. Moxonidine a redus TAS cu 18,3±1,1 mmHg, TAD cu 6,6±0,5 mmHg şi nu a infl uenţat semnifi cativ FCC. La pacienţii cu HTA gr. I-II moxonidine (0,4 mg/24 ore), administrat în tratament de durată timp de 8 săptămâni, a îmbunătăţit indicii insulinorezistenţei prin reducerea insulinei ulrasenzitive bazale şi diminuarea indicelui HOMAI

Metabolic disturbances and clinical consequences in Metabolic syndrome

Catedra Cardiologie USMF „Nicolae Testemiţanu”The metabolic syndrome is known to consist of a cluster of heart disease risk factors, including obesity, insulin resistance, arterial hypertension, dyslipidemia, disturbances of glucidic metabolism and is a predictor of cardiovascular diseases. Several studies have confirmed that arterial hypertension is the most frequent compound of the metabolic syndrome both in women and in men. There are some features of metabolic syndrome in patients with arterial hypertension. We enrolled in our study 119 patients with arterial hypertension, divided in 2 groups: with metabolic syndrome and without it. This study has proved that the metabolic syndrome in patients with arterial hipertension is associated not only with more pronounced changes in glucidic and lipidic metabolism, but also with the increase of the ischaemic heart disease manifestations. Sindromul metabolic (SM) reprezintă o grupare de mai mulţi factori de risc cardiovascular care includ obezitatea, rezistenţa la insulină, hipertensiunea arterială (HTA), dislipidemia, afectarea metabolismului glucidic, fiind un predictor al bolilor cardiovasculare. Studiile au demonstrat că HTA este cea mai frecventă componentă a SM, atât la bărbaţi, cât şi la femei. În comparaţie cu pacienţii hipertensivi fără SM, cei cu SM pot avea unele particularităţi. A fost efectuat studiul unui lot de 119 pacienţi cu HTA, care au fost divizaţi în două grupuri: cu prezenţa SM şi absenţa acestuia. Rezultatele studiului arată că la pacienţii cu HTA, prezenţa SM se asociază nu numai cu modificări mai pronunţate în metabolismul glucidic şi spectrul lipidic ci şi cu o frecvenţă mai mare a manifestărilor cardiopatiei ischemice