Arbutin and hidroquinone cuantification in cowberry, bearberry and pear leaves

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“, Facultatea de Farmacie, Bucureşti, RomâniaObiective. Pornind de la utilizarea tradiţională a frunzelor de păr în tratamentul infecţiilor urinare, lucrarea prezintă cercetările efectuate în scopul identificării dar şi determinării conţinutului de heterozide fenolice de tip C1 (arbutozidă) comparativ cu două surse vegetale (Vitis idaea folium şi Uvae ursi folium) întrebuinţate în terapeutică şi citate de literatură cu un conţinut apreciabil în aceşti derivaţi. Material şi metode. Materialul utilizat pentru cercetare a fost reprezentat de frunzele de păr (Pyrus communis folium, recoltate la maturitate din zona Olteniei), merişor (Vitis idaeae folium, achiziţionate sub formă de ceai monocomponent din reţeaua unităţilor farmaceutice din România) şi strugurii ursului (Uvae ursi folium, achiziţionat sub formă de ceai monocomponent dintr-o unitate farmaceutică din Serbia). Metoda folosită a fost analiza fitochimică urmărindu- se identificarea constituenţilor chimici activi în soluţiile extractive eterice, alcoolice şi apoase, identificarea hidrochinonei prin microsublimare şi determinarea conţinutului în arbutozidă şi hidrochinonă printr-o metodă volumetrică. Rezultate. Din punct de vedere chimic calitativ s-au identificat steroli, agliconi flavonici, saponozide, flavone, acizi polifenolici, poliholozide mixte de tip mucilag, taninuri, proantociani, intensitatea reacţiilor fiind dependentă de natura materiilor prime vegetale. Prin microsublimare s-a evidenţiat prezenţa cristalelor aciculare de hidrochinonă în cele trei materii prime vegetale; în prezenţa clorurii de fer (III), cristalele capătă un aspect penat. Cantitativ frunzele de strugurii ursului conţin 5,44% arbutozidă şi 2,44% hidrochinonă, cele de merişor 3,44% arbutozidă şi 1,39% hidrochinonă, iar cele de păr 1,22% arbutozidă şi 0,832% hidrochinonă. Concluzii. Pe baza cercetărilor efectuate se poate considera că frunzele recoltate de la specia indigenă Pyrus communis pot fi întrebuinţate singure sau asociate cu alte produse vegetale în tratamentul infecţiilor urinare

Comparative pharmacognostical study of three Agaricus species

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“, Facultatea de Farmacie, Bucureşti, RomâniaObiective: Scopul acestei cercetări a fost studiul farmacognostic comparativ al ciupercilor Agaricus campester (L.) Fr., ciuperca de bălegar, A. bisporus (Lge) Sing., champignon şi A. blazei Murill., ciuperca lui Dumnezeu. În prezent, în România, A. bisporus şi A. campester sunt folosite numai în scop alimentar, iar A. blazei pentru potenţialul său terapeutic (mai ales ca imunomodulator, în boli neoplazice). Material şi metode: Materialul utilizat pentru cercetare a fost reprezentat de bazidiocarpul celor trei specii comestibile de Agaricus. A. campester a fost recoltată în septembrie 2013, din pajişti aflate în extremitatea nordică a platformei Cotmeana (550 m altitudine, România), iar celelalte două specii au fost procurate din unităţi comerciale. S-au folosit următoarele metode specifice analizei farmacognostice: examinarea microscopică a pulberilor clarificate cu soluţie de cloral hidrat 800 g/L; examenul chimic calitativ al soluţiilor obţinute prin extracţii succesive cu eter, alcool şi apă; cromatografia pe strat subţire pentru separarea şi identificarea unor aminoacizi şi steroli/triterpene; determinarea substanţele solubile conform Farmacopeei Europene ediţia a 7-a şi dozarea gravimetrică a mucilagiilor pentru studiul chimic cantitativ. Rezultate: Microscopic au fost identificate hife cu bazidiospori şi himeniu cu bazidii în diferite stadii de evoluţie. Studiul chimic calitativ a dovedit că cele trei ciuperci comestibile conţin aceleaşi clase de substanţe active (steroli, triterpene, polifenoli, aminoacizi, compuşi azotaţi nealcaloidici, mucilagii, oze şi alţi compuşi reducători). Prin cromatografie pe strat subţire s-au observat spoturi corespunzătoare unor compuşi cu comportament de steroli/ triterpene (culoare violetă şi fluorescenţă galbenă în UV, după revelare cu anhidridă acetică şi acid sulfuric), de aminoacizi (culoare violetă după revelare cu ninhidrină) Aceşti compuşi au fost prezenţi în toate cele trei specii de Agaricus. A. campester şi A. blazei au un conţinut mai mare de mucilagii (4,97 g%, respectiv 3,48 g%) şi substanţe solubile în apă (25,85 g%, respectiv 22,18 g%) comparativ cu A. bisporus (1,89 g% mucilagii şi 19,91 g% substanţe solubile în apă). Concluzii: Rezultatele acestui studiu demonstrează că şi macromiceta indigenă Agaricus campester poate fi considerată o sursă de compuşi biologic activi (steroli/triterpene, mucilagii, aminoacizi)

Gentianae radix – from tradition to modern phytotherapy

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“, Facultatea de Farmacie, Bucureşti, RomâniaObiective: În flora României sunt cunoscute 14 specii ale genului Gentiana, răspândite în zonele montane. O serie de preparate pe bază de rădăcină de ghinţură (Gentianae radix) sunt recomandate în fitoterapie, sau utilizate în mod tradiţional, în anorexie, gastrite hipoacide, disfuncţie biliară, helmintiaze. Lucrarea de faţă îşi propune analiza unei materii vegetale colectată din Munţii Iezer-Păpuşa în vederea stabilirii identităţii acesteia, precum şi caracterizarea fitochimică a 2 extracte vegetale – macerat apos, macerat hidroalcolic (forme farmaceutice de administrare folosite în mod tradiţional în zona Muscel), pentru verificarea corectitudinii posologiei. Material şi metode: Materia primă vegetală studiată a constituit-o o probă de organ subteran colectată din flora spontană (Munţii Iezer-Păpuşa), presupusă a fi rădăcină de ghinţură. Determinarea identităţii s-a realizat pe baza datelor din literatura de specialitate şi a rezultatelor următoarelor teste farmacognostice: examen macroscopic (stabilirea caracterelor morfologice şi organoleptice); examen microscopic (evidenţierea caracterelor anatomice, pe preparate clarificate cu soluţie de cloral hidrat 800 g/L); examen chimic calitativ (identificarea unor principii active, prin reacţii chimice specifice efectuate în soluţii extractive eterică, alcoolică şi apoasă); microsublimare (identificarea compuşilor xantonici, pe baza reacţiei cu hidroxid de sodiu); analiză cromatografică (stabilirea amprentei cromatografice CSS, folosind condiţiile experimentale descrise în monografia ,,Gentianae radix “ din Farmacopeea Europeană ediţia a 7-a); indice de amăreală (stabilirea organoleptică a gradului de amăreală). Extractele vegetale s-au obţinut prin macerare în apă, respectiv în alcool 32o, timp de 14 zile, conform unor reţete tradiţionale aplicate de localnicii din zona Muscel (judeţul Argeş). Acestea au fost caracterizate chimic calitativ (identificarea principiilor active prin reacţii specifice) şi cantitativ (determinarea extractivului, folosind metoda descrisă în Farmacopeea Europeană ediţia a 7-a, capitolul 2.8.16.). Ca referinţe (pentru comparare) s-au folosit probe de ,,Ceai de ghinţură (Gentianae radix)” şi ,,Tinctură de ghinţură”, procurate din reţeaua de distribuţie farmaceutică. Rezultate: Caracterele morfologice şi anatomice, principiile active identificate şi amprenta cromatografică CSS au dovedit că proba analizată este Genţianae radix, provenită de la Gentiana asclepiadea. Comparativ cu referinţa, proba analizată are un conţinut mai mare de principii active (intensitate mai mare a reacţiilor de identificare, gust amar superior). În cele 3 soluţii extractive (macerat apos, macerat hidroalcolic, tinctură de referinţă) s-au identificat oze şi alţi compuşi reducători, flavone, tanin, acizi polifenolcarboxilici şi suplimentar, mucilagii în maceratul apos. S-au determinat următoarele valori pentru totalul de substanţe solubile (extractiv): maceratul apos – 0,49%; maceratul hidroalcoolic – 1,01%; tinctură – 4,48%. Concluzii: Proba analizată este Gentianae radix, provenită de la Gentiana asclepiadea şi este superioară calitativ probei ,,Ceai de ghinţură (Gentianae radix)”, procurată din reţeaua de distribuţie farmaceutică. Pe baza conţinutului de total substanţe extrase, considerăm că se poate administra o lingură macerat hidroalcolic sau 2 linguri macerat apos (obţinute după reţeta tradiţională)

Pharmacognostical analysis and seasonal variation of triterpenic and phenolic compounds from birch (Betula pendula Roth.) leaves

Universitatea de Medicină şi Farmacie ,,Carol Davila”, Facultatea de Farmacie, Bucureşti, România, Universitatea Bucureşti, Facultatea de Biologie, România, Universitatea ,,A.I. Cuza”, Facultatea de Biologie, Iaşi, RomâniaObiective. Scopul studiului constă în analiza farmacognostică şi determinarea dinamicii de acumulare a compuşilor fenolici şi triterpenici din frunzele speciei Betula pendula Roth. (mesteacăn). Material şi metode. Ca material s-au utilizat frunze de mesteacăn recoltate în anul 2011, din localitatea Morăreşti, judeţul Argeş, în diferite stadii de dezvoltare – lunile mai, iunie, iulie şi sfârşitul lunii august. Metodele utilizate au fost: analiza farmacognostică – examen macroscopic (la stereomicroscop), microscopic (pe secţiuni transversale, pulberi clarificate cu chloralhidrat şi prin microscopie electronică), chimic calitativ, cromatografie în strat subţire (CSS) şi determinarea spectrofotometrică (pe baza unor curbe etalon) a conţinutului de derivaţi fenolici (flavone – g% hiperozidă, acizi fenolcarboxilici – g% acid clorogenic, taninuri – g% pirogalol, proantociani – g% clorură de cianidol) şi triterpenici (forme libere, heterozidate şi esterificate – g% acid betulinic). Rezultate. Caracteristicile macroscopice ale produselor vegetale din toate loturile au coincis cu datele din literatura de specialitate consultată. Examenul microscopic efectuat pe secţiuni transversale şi pe pulberi clarificate a evidenţiat prezenţa de elemente specifice produsului vegetal de tip folium (fragmente de epidermă, stomate de tip anomocitic, peri tectori şi glandulari, teşut palisadic, clorofilian şi lacunar). Prin microscopie electronică s-au observat particularităţile formaţiunilor secretoare (glande peltate), dependent de gradul de dezvoltare al frunzelor (în frunzele tinere celulele secretoare sunt complet acoperite de cuticulă, iar spre sfârşitul perioadei de vegetaţie acestea degenerează). Prin analiza CSS s-au identificat următorii constituenţi: hiperozidă, quercitrozidă, quercetol, kaempferol, miricetol, acid clorogenic, acid ursolic/oleanolic şi betulinol. Conţinutul de acizi triterpenici (forme libere, esterificate şi heterozidate) scade odată cu maturizarea frunzelor (de la 11,7818 g%; 10,9276 g%; 4,3568 g% în luna mai la 4,9641 g%; 4,3038 g%; 2,1586 ± g% în luna august). Frunzele tinere (recoltate în luna mai) au cel mai mare conţinut de flavone (5,1885 g%), acizi fenolcarboxilici (3,4667g%) şi taninuri (3,2100 g%). Cantitatea de proantociani creşte odată cu maturizarea frunzelor, probabil datorită condensării cu taninurile. Concluzii. Frunzele de mesteacăn recoltate la începutul perioadei de vegetaţie (luna mai) au un conţinut ridicat de flavone, taninuri, acizi fenolcarboxilici şi derivaţi triterpenici. Scăderea conţinutului de principii active odată cu maturizarea produsului vegetal se corelează cu observaţiile microscopice asupra formaţiunilor secretoare, dependent de gradul de dezvoltare al frunzelor

Dinamica acumulării compuşilor lipofili în frunzele de Urtica dioica L.

University of Medicine and Pharmacy „Carol Davila“, Faculty of Pharmacy, Bucharest, RomaniaObjective: phytochemical characterization of Urtica dioica L. leaves and the selection of the raw materials with the highest content of sterols and carotenoids, in order to obtain pharmacologically active extracts. Material and methods. The leaves were harvested for a period of 7 months (March – September) from Racari Village, Dambovita County, Romania, in 2010. The batches were codified as B1 (March), B2 (April), B3 (May), B4 (June), B5 (July), B6 (August), B7 (September). In order to confirm the identity of the leaves, macroscopic, microscopic and qualitative exams were undertaken. The sterols (free and glycosidic sterols) were assessed spectrophotometrically, based on the formation of dehydration products with multiple conjugated double bonds in the presence of concentrated sulfuric acid and ferric chloride (catalyst). The carotenoids content were determined, before and after their release from esteric forms, by assessing the absorbance at λ = 460 nm. Results. The morphological and anatomical aspects concur with scientific literature. The leaves are thin and complete, with a triangular and pubescent lamina (L=0.5 to 10 cm, l=0.3 to 5 cm).The margin is serate and the apex is acuminate. The upper surface is dark green and the lower surface is light green. In all batches, the microscopic exam shows the following specific anatomical elements: subulate hairs and stinging hairs, secretory trichomes with bicellular heads and unicellular stalks, cluster-crystals of calcium oxalate. The active principles identified in the qualitative examination are: sterols, carotenoids, coumarines, flavonoids (except batch B4), polyphenolcarboxilic acids, tannins, proanthocyanidins, mucilages. The carotenoids determination indicates that the highest content of free and esteric forms are found in leaves harvested in June and July, respectively. Glycosidic sterols are prevailing. The leaves content of glycosidic sterols is increases with maturity of the plant. The highest content of free sterols was determined in samples harvested in May. Conclusions. The leaves of Urtica dioca L. represent a complex source of active principles. The selected batch was B3. The selection of the batch was based on the total amount of carotenoids and sterols