Ischemic heart disease and aortic valve stenosis – current surgical treatment

Actualitate: Stenoza aortică este cea mai frecventă patologie valvulară, circa 7% din populația peste 65 ani suferă de o stenoză de Ao degenerativă. Intervenții combinate cu pontajul coronarian se asociază cu o mortalitate postoperatorie sporită. Material și metode: Tehnicile operatorii în stenoza de valvă aortică asociată cu patologiile coronariene sunt distribuite în protezări valvulare în varianta clasică (PVao) , intervenții transcateter intervențional (TAVI ), revascularizare coronariană intervențională ( PCI) și by-passul coronarian. Factorii de risc ce însoțesc aceste operații necesită a fi gestionați concomitent. Rezultate: În perioada 2019-2022 în Institutul de Cardiologie au fost operați prin metode clasice 168 pacienți cu stenoza Ao, 72 pacienți au necesitat by-pass coronarian (46 – 1 vas, 39 – 3 vase și 11 – 4 vase coronariene). Letalitatea postoperatorie a alcătuit 4,2%. Procedeul TAVI a fost efectuat în 47 cazuri, 10 pacienți au necesitat revascularizare miocardică prin PCI. Procedurile hibride de PCI au fost aplicate în 30% cazuri pe un vas și în 20% cazuri – pe 3 vase coronariene. Mortalitatea după aceste operații a alcătuit 6,3%. Supraviețuirea de lungă durată a alcătuit 100%. Managementul acestor operații pune în discuție probleme ce țin de impactul bolilor arteriilor corinariene (BAC) asupra mortalității în leziunile combinate cu SAo valvulare, problemele tehnice operatorii, timing-ul operațiilor în variante combinate cu TAVI, siguranța manipulațiilor ghidate în executarea TAVI și PCI. Concluzii: Cardiologia modernă propune terapii personalizate în leziunile de valvă Ao severă și asociere de BIC. Abordările hibride asigură eficiența, siguranța procedurilor efectuate cu rezultate favorabile postoperatorii.Actuality: Aortic stenosis is the most common valve disease in about 7% of the population over 65 suffer from a degenerative aortic stenosis. Interventions combined with coronary bypass surgery are associated with increased postoperative mortality. Material and methods: Surgical techniques in aortic valve stenosis associated with coronary pathologies are distributed in valve replacement in the classic version (PVao), interventional transcatheter interventions (TAVI), interventional coronary revascularization (PCI) and coronary bypass. The risk factors accompanying these operations need to be managed concurrently. Results: In the period 2019-2022 in the Institute of Cardiology, 168 patients with Ao stenosis were operated on by classical methods, 72 patients required coronary bypass (46 – 1 vessel, 39 – 3 vessels and 11 – 4 coronary vessels). Postoperative mortality was 4.2%. The TAVI procedure was performed in 47 cases, 10 patients needed myocardial revascularization by PCI. Hybrid PCI procedures were applied in 30% of cases on one vessel and in 20% of cases – on 3 coronary vessels. Mortality after these operations made up 6.3%. Long-term survival accounted for 100%. The management of problems of these operations discusses the impact of coronary artery disease (CAD) on mortality in lesions combined with valvular SAo, operative techniques, the timing of operations in variants combined with TAVI, the safety of guided manipulations in the execution of TAVI and PCI. Conclusions: Modern cardiology proposes personalized therapies in severe Ao valve lesions and ischemic heart disease association. Hybrid approaches ensure the efficiency, safety of the procedures performed with favorable postoperative results

Retracted cusps augmentation in corection of relative tricuspid insufficiency

Departamentul Cardiochirurgie, Spitalul Clinic Republican, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Insuficienţa tricuspidă relativă (ITR) evoluează cu o mortalitate sporită şi deteriorarea în timp a rezultatelor corecţiei valvulopatiilor asociate. Ea este cauzată de alterarea geometriei VD, „tethering”-ul cuspelor valvei tricuspide (TCVT) şi dilatarea inelului ei fibrotic. Scopul studiului a fost aprecierea eficacităţii tehnicilor de corecţie a ITR cauzată de TCVT utilizând procedee noi de augumentare a cuspelor anterioare şi posterioare cu pericard autolog. Material şi metode: Pe parcursul ultimilor 10 ani au fost efectuate 1004 operaţii reconstructive în ITR. Fenomenul TCVT cu regurgitaţii gr.III-IV a fost diagnosticat în 112 cazuri. Ecocardiografic au fost evaluate diametrul cavităţii medii a VD, aria de TCVT, diametrul inelului fibrotic, presiunea sistolică în VD. În 61 cazuri au fost efectuată anuloplastia De Vega, în 17 – a fost aplicat un petic de lărgire în baza cuspelor anterioară şi posterioară a VT cu implantarea unui inel de suport. Ceilalţi pacienţi au beneficiat de protezări valvulare. Rezultate: Postoperator regurgitări reziduale >gr.II au fost diagnosticate în grupul de pacienţi după anuloplastie De Vega în 15 (24,6%) cazuri, cu recidiva patologiei în perioada de durată la 9 pacienţi, 5 dintre ei au necesitat reoperaţie. După augumentare a fost înregistrat un caz de regurgitare până la gr.II, fără cazuri de recurenţă şi reoperaţii. Analiza statistică multivariantă confirmă că diametrul cavităţii medii a VD şi aria de TCVT sunt determinante în apariţia efectelor adverse după corecţia reconstructivă a ITR. Concluzii: Procedeul de augumentare poate înlătura efectiv fenomenul de TCVT şi împreună cu anuloplastia cu inel de suport poate asigura o corecţie adecvată şi durabilă a ITR.Introduction: Relative tricuspid insufficiency (RTI) evolves with significant mortality and deteriorates in time the results of correction of associated valve pathology. It is caused by altering of the RV geometry, tricuspid valve cusps tethering (TVCT) and fibrous ring dilatation. Purpose of study was assessment of effectiveness of RTI correction techniques caused by TVCT using new methods of anterior and posterior cusps augmentation with autologous pericardium. Material and methods: During last 10 years 1004 reconstructive operations for RTI were performed. TVCT with regurgitation of gr.III-IV was diagnosed in 112 cases. The average diameter of the RV, TVCT area, fibrotic ring diameter, RV systolic pressure were assessed by echocardiography. De Vega annuloplasty was performed in 61 cases and a patch for widening the base of the anterior and posterior TV with implantation of a support ring was applied in 17, other patients received valve prosthesis. Results: Postoperative residual regurgitation >gr.II was diagnosed in the group of patients after De Vega annuloplasty in 15 (24.6%) cases, with pathology relapse in the long-term period at 9 patients, 5 of them required reoperation. After augmentation was one case of regurgitation up to gr.II, without recurrence and reoperation. Multivariate statistical analysis confirms that the RV mean diameter and TVCT area determines the appearance of adverse effects after reconstructive correction of RTI. Conclusions: Augmentation procedure can effectively eliminate the phenomenon of TVCT and together with support ring annuloplasty may provide adequate and durable correction of the RTI

Systemic inflammatory response – antiinflamatory strategies in cardiac surgery

IMSP Spitalul Clinic RepublicanOperaţiile pe inimă deseori se asociază cu dezvoltarea sindromului de răspuns inflamator sistemic. Acest fenomen este variabil clinic şi poate fi determinat în condiţii de laborator prin aprecierea indicilor principali de inflamaţie, cum sânt - complementul, citokinele şi factorii de adgezie. Luând în consideraţie că sindromul inflamator poate afecta organele majore, în ultimul timp are loc dezvoltarea vertiginoasă a strategiilor antiinflamatori având ca scop diminuarea răspunsului inflamator sistemic. Scopul acestui articol este de a sistematiza literatura mondială recentă consacrată problemei sus numite. În particular, sânt elucidate efectele antiinflamatori a by-pass-ului aortocoronarian fără circulaţie extracorporală (CEC), hemofiltrarea, filtraţia leucocitară, utilizarea corticosteroizilor, aprotininei, inhibitorilor fosfodiesterazei, dopexaminului, H2 antagonişti, şi blocatorilor enzimelor de conversie.It’s generally accepted that cardiac surgery is frequently associated with the development of systemic inflammatory response. This fhenomenon is very variable clinically, and can be detected by measuring plasma concentrations of certain inflammatory markers. Complement component, cytokines and adhesin molecules are examples of these markers. Systemic inflammation can be potentially damaging to major organs. Several anti-inflammatory strategies have been used in recent years, aiming to attenuate the development of systemic inflammatory response. This article summarizes recently published literature concerning the use of anti-inflammatory techiques and farmacological agents in cardiac surgery. In particular, the anti-inflammatory effects of off-pump surgery, leucocyte filtration, corticosteroids, aprotinin, phoshodiesterase inhibitors, dopexamine, H2 antagonists and ACE inhibitors are reviewed. The overall conclusion is that although certain strategies reduce plasma levels of inflammatory mediators, convicing evidence of sugnificant clinical benefits is yet to come

Tratamentul complicaţiilor infecţioase după sternotomie în chirurgia cardiacă

Departamentul de chirurgie cardiacă, IMSP Spitalul Clinic RepublicanObiectiv: Mediastinita anterioară este una din complicaţiile majore după sternotomie în chirurgia cardiacă. Determinarea factorilor de risc ce pot determina apariţia acestor complicaţii, diagnosticul timpuriu, managementul chirurgical etapizat este de o importanţă majoră în tratamentul acestor pacienţi. Metode: Pe parcursul anilor 2000-2013 în secţia de chirurgie cardiacă cu mediastinită postoperatorie au fost trataţi 63 pacienţi (1,81% cazuri), inclusiv, 33 dintre ei (0,94%) cu infecţii profunde în plaga operatorie, 30 (0,86%) - cu sau fară dehiscenţă de stern. Grupul de studiu a fost format din 45(71,4%) barbaţi şi 18(28,5%) femei, avînd o vîrstă medie de 59 de ani, 30(47,6%) dintre ei sufereau de obezitate, 16(22,2%) sufereau de diabet zaharat, 41 (65%) de boală pulmonară cronică obstructivă. Folosirea unei arterei mamare interne (AMI) a fost la 29(46%), iar a ambelor artere mamare la 3(4,76%) dintre pacienţi. Durata medie de intervenţie chirurgicală a fost de 312 min. Terapie transfuzională au necesitat 19 (30,2%) din pacienţi. Mediastinita a fost diagnostificată la a 5-17 zi postoperator. Rezultate: Aplicarea metodelor deschise, debridarea timpurie, instalarea irigaţiei convenţionale au fost preferabile în etapizarea tramentului chirurgical. Resuturarea sternului prin procedeul Robicsek a fost efectuată la 22(35%) din pacienţi. Un caz de deces (1,58%) la a 20-a zi postoperatori, cauza fiind mediastinita sero-purulentă şi insuficienţă poliorganică. Patru pacienţi care au prezentat osteită sternală şi au necesitat rezecţii de cartilage şi plastia defectelor cu lambou muscular (3), pedicul omental (1). Concluzie: Folosirea uneia sau ambelor artere mamare, boala pulmonară cronică obstructivă, diabet zaharat, obezitatea, terapie transfuzională şi prelungirea timpului operator, sunt factori predictori pentru dezvoltarea mediastinitei poststernotomie. Managementul chirurgical etapizat reduce considerabil complicaţiile majore posibile şi cazurile de deces

Reconstructive possibilities of surgical treatment in cusps flail syndrome of mitral valve

IMSP Spitalul Clinic RepublicanFenomenul de flail al cuspelor de valvă mitrală are un substrat morfologic bine determinat şi un mecanism complex de incompetenţă valvulară. Rupturile spontane de cordaje se implică cu o evoluţie hemodinamică agresivă şi necesită tratament chirurgical de urgenţă. Ele au fost caracteristice pentru scalopul P2 (55% de cazuri), cu apariţie predominant izolată, în altele 15% - în combinaţie cu afectarea altor componente. Tehnicile chirurgical reconstructive au fost posibile în 53 de cazuri, 47 de pacienţi au beneficiat de protezări valvulare. Procedeele reconstructive de valvă mitrală au cuprins tehnici rezecţionale (15 cazuri), aplicarea de neocordaje (12), combinarea acestora (26). Analiza geometriei valvei mitrale pune în evidenţă câteva repere, care urmăresc restabilirea aşa numitului triunghi de coaptare, ca rezultat final al tehnicilor reconstructive efectuate.The flail of the mitral valve has a morphologic substrate well determined and complex mechanism of valve incompetence. Spontaneous cordage rupture involves an aggressive hemodynamic evolution and requires urgent surgical treatment, characteristic for P2 scallop (55% of cases), with predominant isolated appearance, in other 15% - combined with other component affectation. Reconstructive surgical techniques regarding the mitral valve include resection techniques (15 cases), neo-cordage applying (12), and combined (26). Geometry analysis of the mitral valve reveals reestablishment of the coaptation triangle as a result of the performed reconstructive technique

Reconstructive possibilities of surgical treatment in cusps flail syndrome of mitral valve

IMSP Spitalul Clinic RepublicanFenomenul de flail al cuspelor de valvă mitrală are un substrat morfologic bine determinat şi un mecanism complex de incompetenţă valvulară. Rupturile spontane de cordaje se implică cu o evoluţie hemodinamică agresivă şi necesită tratament chirurgical de urgenţă. Ele au fost caracteristice pentru scalopul P2 (55% de cazuri), cu apariţie predominant izolată, în altele 15% - în combinaţie cu afectarea altor componente. Tehnicile chirurgical reconstructive au fost posibile în 53 de cazuri, 47 de pacienţi au beneficiat de protezări valvulare. Procedeele reconstructive de valvă mitrală au cuprins tehnici rezecţionale (15 cazuri), aplicarea de neocordaje (12), combinarea acestora (26). Analiza geometriei valvei mitrale pune în evidenţă cîteva repere, care urmăresc restabilirea aşa numitului triunghi de coaptare, ca rezultat final al tehnicilor reconstructive efectuate.The flail of the mitral valve has a morphologic substrate well determined and complex mechanism of valve incompetence. Spontaneous cordage rupture involves an aggressive hemodynamic evolution and requires urgent surgical treatment, characteristic for P2 scallop (55% of cases), with predominant isolated appearance, in other 15% - combined with other component affectation. Reconstructive surgical techniques regarding the mitral valve include resection techniques (15 cases), neo-cordage applying (12), and combined (26). Geometry analysis of the mitral valve reveals reestablishment of the coaptation triangle as a result of the performed reconstructive technique

Repair surgical techniques in degenerative cardiac valve disease

Obiective: Examinarea posibilităților reconstructive în corecția patologiilor degenerative de valvă mitrală. Metode: Analizând caracterul patologiilor care au determinat mecanismul de dezvoltare a insuficienței valvulare, au fost determinate 136 cazuri de prolaps al cuspei anterioare și 152 – al cuspei posterioare. Ruptura de cordaje s-a stabilit la 79 (58,9%) pacienți, defecte de cuspe („cleft”) s-au apreciat în pozițiile A1, A2, A3 – 15 cazuri (5,9%) și în P1, P2, P3 – în 92 (86,6%) cazuri. Rezultate: Tehnicile chirurgicale efectuate au fost separate în: - Rezecționale – pentru cuspele anterioare și posterioare – 45 cazuri și însoțit de slaiding – în 30 de cazuri. - Cu implantare de neo-cordaj GoreTex – 115 cazuri, cu transfer de cordaje – 30. - Lărgire de cuspe cu pericard autolog – 5 cazuri, procedeul Alfieri – 8. Implantarea unui inel de suport au necesitat 130 (97,0%) pacienți. Corecția valvulopatiilor asociate au necesitat 125 pacienți (De Vega – 89,1%, inel – 8). Bypass coronarian au necesitat – 16 pacienți. Cazuri letale postoperatorii nu s-au înregistrat. Concluzii: În baza datelor obținute putem recomanda operațiile plastice reconstructive la valve de etiologie degenerativă, posttraumatice, ischemice, post-endocardită ca tehnici efective și durabile în timp, fiind o alternativă superioară protezării.Objectives: Examination of reconstructive possibilities in the correction of degenerative mitral valve disease. Methods: Analyzing the nature of the pathologies that determined the development mechanism of valve insufficiency, 136 cases of anterior cusp prolapse and 152 cases of posterior cusp prolapse were determined. Chordae rupture was established in 79 (58.9%) patients, cusp defects ("cleft") were appreciated in positions A1, A2, A3 - 15 cases (5.9%) and in P1, P2, P3 – in 92 (86.6%) cases. Results: The surgical techniques performed were separated into: - Resection - for the anterior and posterior cusps - 45 cases and accompanied by the sliding - in 30 cases. - With GoreTex neo-chordae implantation – 115 cases, with cord transfer – 30. - Cusp enlargement with autologous pericardium – 5 cases, Alfieri procedure – 8. Implantation of a support ring required 130 (97.0%) patients. The correction of the associated valve disease required 125 patients (De Vega – 89.1%, ring – 8). Coronary bypass was required – 16 patients. There were no postoperative fatal cases. Conclusions: Based on the data obtained, we can recommend reconstructive repair surgery for valves of degenerative, post-traumatic, ischemic, post-endocarditis etiology as effective and sustainable techniques over time, being a superior alternative to replacement with prosthetic valves

Left ventricle wall rupture in mitral valve replacement

Departamentul Cardiochirurgie, Spitalul Clinic Republican, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Rupturile peretelui de ventricul stîng (RPVS) sunt cele mai grave complicaţii în protezarea valvei mitrale şi au o incidenenţă medie de 1,2%. Scopul studiului: de a delimita căile de prevenţie şi tratament chirurgical a RPVS. Material şi metode: Pe parcursul ultimilor 20 ani au fost înregistrate 19 cazuri de RPVS. Au fost analizate variantele anatomice, cauzele apariţiei, divizarea lor în cîteva tipuri (după S.I.Sezar): tipul 1 – în continuitatea atrioventriculară (decalcinări la cuspa posterioară, abcese inelare, iatrogenii) – 11 cazuri; tipul 2 – la originea muşchilor papilari (rezecţii parietale de pilieri, infarct miocardic perioperator) – 4 cazuri; tipul 3 – poziţionare intermediară (implantări forţate de valve cu diametrul mare, perforaţii cu elementele carcasului protezelor biologice, traumatizare la utilizarea ventului) – 4 cazuri. Rezultate: Letalitatea postoperatorie a alcătuit 26,3% (5 cazuri). Tehnicile chirurgicale aplicate s-au împărţit în externe şi interne. În primul grup RPVS au fost lichidate prin aplicarea de suturi profunde pe miocard utilizînd petic de teflon ori pericard. Al doilea grup reoperat în condiţii de CEC, cu aplicarea unui „sandwich” (2 petice ce acoperă ruptura din ambele părţi). Pentru hemostază definitivă a fost utilizat buretele hemostatic şi cleiul biologic. Concluzii: Operaţiile pe valva mitrală trebuie efectuate cu măsuri de profilaxie a RPVS (prezervarea muşchilor papilari, evitarea decalcinărilor masive, limitarea utilizării bioprotezelor de profil înalt la pacienţii cu cavitatea VS mică, alegerea corectă a diametrului protezei implantate, manipulaţii gentile pe suprafaţa ventriculară, protecţia adecvată a miocardului). Tehnicile chirurgicale combinate (interne şi externe) sunt cele mai efective pentru a atinge hemostaza definitivă.Introduction: Left ventricle wall rupture (LVWR) is one of the most serious complications in mitral valve replacement, with an incidence of 1.2%. The purpose of study: to determine the ways of prevention and surgical treatment of LVWR. Material and methods: During last 20 years were registered 19 cases of LVWR. We studied the anatomical features, cause of appearance, classifing them in different types (according to S.I.Sezar): type 1 – in atrioventricular continuity (posterior cusp decalcification, ring abscess, iatrogenic) – 11 cases; type 2 – at the origin of papillary muscle (parietal resection of pillars, perioperatory myocardial infarction) – 4 cases; type 3 – intermediate positioning (forced valve implantation with big diameter, perforation with elements of biological valve, trauma after vent usage) – 4 cases. Results: Postoperative mortality was 26.3% (5 cases). The surgical techniques applied were divided into external and internal. In the first group LVWR were repaired by applying deep sutures to myocardium using Teflon or pericardial patches. The second group underwent redo operation under CPB, applying a „sandwich” technique (2 patches covering the rupture from both parts). For final hemostasis we used hemostatic sponges and biological glue. Conclusion: Surgery for mitral valve must be performed with prophylactic measures for LVWR (papillary muscle preservation, avoiding massive decalcification, limiting the use of high profile biological valve for patients with small LV cavity, proper selection of implanted prosthesis diameter, gentle manipulations of ventricular surface, adequate myocardium protection). Surgical combined techniques (internal and external) are the most effective in order to achieve final hemostasis