53 research outputs found

    The surgical treatment of tricuspid valve diseases

    Get PDF
    Department of Cardiac Surgery, Republican Hospital, Chisinau, the Republic of MoldovaBackground: To establish risk factors that determines recurrence after reconstructive correction in functional tricuspid insufficiency (FTI). Material and method: During last 20 years, 1754 patient needed tricuspid correction in acquired valve disease and functional lesion prevailed in 1546 (88.1%) of them. Diverse tricuspid annuloplasty techniques were performed: De Vega – 642 cases, Cabrol – 587, M. Antunes – 56, Boyd – 16, Carpentier ring – 245. Additional procedures were applied to 354 cases as: cleft defect suture – 276, cusps surface enlargement with autologous pericardium – 22, Alfiery procedure – 12, vegetation resection – 9, neocordage – 4, papillary muscle approximation – 1. The effectiveness of reconstructive surgery was measured with the help of Echocardiography. Results: Hospital lethality constituted 2.8% (43 cases). Residual regurgitations of I-II grade were found at 231 (14.9%) patients. Carpantier ring annuloplasty assured a durable correction, except patients with considerable cusps retraction. Tricuspid insufficiency recurrence through semicircular suture dehiscence constituted 12.1% (78 cases) after De Vega annuloplasty and 1.5% (9 cases) after Cabrol technique, 52 patients needed reoperation. Conclusion: Stability results after FTI correction depend on preoperative valve complex, performed surgical technique, hemodynamic evolution within a long period

    The first experience of automatic plasmapheresis in the institute of cardiology

    Get PDF
    The purpose of the study: to investigate the results of the first experience in the Cardiology Institute of curative plasmapheresis Material and methods: procedural records were studied for 30 sessions of automatic plasmapheresis with the DigiPla 80 device for 10 patients admitted to the Institute of Cardiology from December 4, 2022 to June 23, 2023, the disease records of these patients were evaluated, with the analysis of the indications for plasmapheresis, the results post-procedural analyses, condition at discharge from the hospital. Results: 9 cardiac patients with a secondary diagnosis of allergy to various agents (cold, insects, drugs, food, etc.) were subjected to the standard procedure of automatic plasmapheresis with the removal of 800 ml of autoplasma at each session, with the replacement with crystalloid solutions one by one, with the obvious improvement of both allergic symptoms (disappearance of skin exanthema, disappearance of itching, hyperemia, etc.), as well as cardiac symptoms), in one patient the rhythm was converted from atrial fibrillation to sinus rhythm without cardiac remedies). Lipothymia was experienced by 2 patients in 2 sessions with a positive evolution, the return of normal hemodynamics, they did not lose consciousness. A patient died, his plasmapheresis was performed on vital indications, being in extremely serious condition before the plasmapheresis session, the cause of death is closely related to heart failure with cardiogenic shock, with pump deficiency. Conclusions: the first results are encouraging for the treatment of cardiac patients with allergic symptoms. Studying the medical records, accumulating procedural experience will allow expanding the curative plasmapheresis indications.Scopul studiului: de a cerceta rezultate primei experientei in Institut de Cardiologie a plasmaferezei curative Material si metode: au fost studiate fișe procedurale la 30 ședințe de plasmafereza automata cu aparatul DigiPla 80 la 10 pacienti internati in Institut de Cardiologie din 4 decembrie 2022 pana 23 iunie 2023, evaluate fișe de boala acestor pacienti, cu analiza indicațiilor pentru plasmafereza, rezultatelor analizelor postprocedurale, starii la externare din spital. Rezultate: 9 pacienti cardiaci cu diagnostic secundar alergie la diferite agenti (frig , insecte , medicamente, alimentație ,etc) au fost supusi procedurii standarte de plasmafereza automata cu eliminare 800 ml de autoplasma la fiecare ședinta, cu inlocuirea cu solutii cristaloide unu la una, cu imbunatațirea vadita a simptomatologiei atat alergice ( dispariția exantemului pielei , dispariția pruritului ,hiperemiei, etc), cat și simptoamelor cardiace ), la o pacienta sa convertit ritmul din fibrilatie atriala in ritm sinusal fara remedii cardiace). Stare de lipotimie a avut 2 pacienți la 2 ședințe cu evoluția pozitivă, revenirea hemodinamicii normale , cunoștința ei nu au pierdut. A decedat un pacient, plasmafereza lui a fost efectuata pe indicatii vitale , fiind in stare extrem de grava inainte de efectuare ședinței de plasmafereza, cauza de deces este strans legata cu insuficienta cardiaca cu șoc cardiogen,cu deficit de pompa. Concluzii: primele rezultate sunt incurajatoare pentru tratarea pacientilor cardiaci cu simptomatologie alergica. Studierea fișelor de boala , acumularea experienței procedurale va permite largirea indicațiilor de plasmafereza curative

    Современные подходы к лечению недостаточности митрального клапана дегенеративной этиологии

    Get PDF
    The mitral valve (MV) is a complex, well-coordinated mechanism that can be disrupted by numerous congenital and acquired conditions. The type of lesion and the anatomical variant of valve disease determine the technical possibilities of correction. «Functional correction» is the key to success in promoting reconstructive repair surgery in atrioventricular lesions. In this article we make a synthesis of the specialized literature with reference to the modern approaches to the treatment of mitral insufficiency of degenerative etiology. Based on literature data, we can recommend reconstructive plasty surgeries for valves of degenerative, post-traumatic, ischemic, post-endocarditis etiology as effective and sustainable techniques over time, being a superior alternative to replacement with prostheticsAparatul valvular mitral (VM) este un mecanism complex, bine coordonat, care poate fi perturbat de numeroase afecțiuni congenitale și dobândite. Tipul lezional și varianta anatomică al valvulopatiei determină posibilitățile tehnice de corecție. „ Corecția funcțională ” este cheia succesului în promovarea operațiilor plastice reconstructive în leziunile atrio-ventriculare. În acest articol facem o sinteză a literaturii de specialitate cu referire la abordările moderne de tratament a insuficienței mitrale de etiologie degenerativă. În baza datelor de literatură putem recomanda operațiile plastice reconstructive la valve de etiologie degenerativă, posttraumatice, ischemice, postendocarditice ca tehnici efective și durabile în timp, fiind o alternativă superioară protezării.Митральный клапан (МК) представляет собой сложный, хорошо скоординированный механизм, который может быть нарушен многочисленными врожденными и приобретенными заболеваниями. Тип поражения и анатомический вариант порока клапана определяют технические возможности коррекции. «Функциональная коррекция» является ключом к успеху в продвижении восстановительной хирургии при атриовентрикулярных поражениях. В данной статье мы делаем обобщение специализированной литературы с учетом современных подходов к лечению митральной недостаточности дегенеративной этиологии. Опираясь на литературные данные, мы можем рекомендовать операции реконструктивной пластики клапанов дегенеративной, посттравматической, ишемической, постэндокардитной этиологии как эффективный и устойчивые во времени методики, являющиеся лучшей альтернативой протезированию

    Left ventricle wall rupture (LVWR) in mitral valve replacement

    Get PDF
    Departamentul Chirurgie Cardiacă, Spitalul Clinic Republican, Institutul de Cardiologie, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. RPVS sunt cele mai grave complicații în protezarea valvei mitrale și au o incidență medie de 1,2%. Scopul. De a delimita căile de prevenție și tratament chirurgical a RPVS . Material și metode. Pe parcursul ultimilor 20 ani au fost înregistrate 19 cazuri de RPVS. Sunt analizate variantele anatomice, cauzele apariției , divizarea lor în câteva tipuri (după S.I.Sezar) : Tipul 1 – în continuitatea atrioventriculară (decalcinări la cuspa posterioară , abcese inelare, iatrogenii ) – 11 cazuri; Tipul 2 – la originea mușchilor papilari (rezecții parietale de pilieri, infarct miocardic perioperator) (4) ; Tipul 3 – poziționare intermediară (implantări forțate de valve cu diametrul mare, perforații cu elementele carcasului protezelor biologice, traumatizare la utilizarea ventului) (4). Rezultate. Letalitatea postoperatorie a alcătuit 26,3 % ( 5 cazuri ). Tehnicile chirurgicale aplicate s-au împărțit în externe și interne. În primul grup RPVS au fost lichidate prin aplicarea de suturi profunde pe miocard utilizând petice de teflon ori pericard. Al doilea grup reoperat în condiții de CEC, cu aplicarea unui sandwich (2 petice ce acoperă ruptura din ambele părți ). Pentru hemostază definitivă a fost utilizat buretele hemostatic și cleiul biologic. Concluzii. Operațiile pe valva mitrală trebuie efectuate cu măsuri de profilaxie a RPVS (prezervarea mușchilor papilari, evitarea decalcinărilor masive, limitarea utilizării bioprotezelor de profil înalt la pacienții cu cavitatea VS mică,alegerea corectă a diametrului protezei implantate, manipulații gentile pe suprafața ventriculară, protecția adecvată a miocardului). Tehnicile chirurgicale combinate (interne și externe ) sunt cele mai efective pentru a atinge hemostaza definitivă.Introduction. LVWR is one of the most serious complications in mitral valve replacement, with a incidence of 1,2%. Purpose. To determine the ways of prevention and surgical treatment of LVWR. Material and methods. During last 20 years were registered 19 cases of LVWR. We studied the anatomical features, cause of appearance, splitting them in different types (S.I.Sezar): Type 1 – in atrioventricular continuity (posterior cusp decalcification, ring abscess, iatrogenic) – 11 cases Type 2 – at the origin of papillary muscle (parietal resection of pillars, perioperatory myocardial infarction) (4) Type 3 – intermediate positioning (forced valve implantation with big diameter, perforation with elements of biological valve, trauma after vent usage) (4) Results. Postoperative lethality made up 26.3% (5 cases). The surgical techniques applied were divided into external and internal. In the first group LVWR were removed by applying deep sutures to myocardium using Teflon or pericardial patches. The second group underwent second operation under CPB, applying a sandwich suture (2 patches covering the rupture of both parties). For final hemostasis we used hemostatic sponges and biological glue. Conclusion. Surgery for mitral valve must be performed with prophylactic measures for LVWR (papillary muscle preservation, avoiding massive decalcification, limiting the use of high profile biological valve for patients with small LV cavity, proper selection of implanted prosthesis diameter, gentle manipulations of ventricular surface, adequate myocardium protection). Surgical combined techniques (internal and external) are the most effective in order to achieve final haemostasis

    Retracted cusps augmentation in corection of relative tricuspid insufficiency

    Get PDF
    Departamentul Cardiochirurgie, Spitalul Clinic Republican, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Insuficienţa tricuspidă relativă (ITR) evoluează cu o mortalitate sporită şi deteriorarea în timp a rezultatelor corecţiei valvulopatiilor asociate. Ea este cauzată de alterarea geometriei VD, „tethering”-ul cuspelor valvei tricuspide (TCVT) şi dilatarea inelului ei fibrotic. Scopul studiului a fost aprecierea eficacităţii tehnicilor de corecţie a ITR cauzată de TCVT utilizând procedee noi de augumentare a cuspelor anterioare şi posterioare cu pericard autolog. Material şi metode: Pe parcursul ultimilor 10 ani au fost efectuate 1004 operaţii reconstructive în ITR. Fenomenul TCVT cu regurgitaţii gr.III-IV a fost diagnosticat în 112 cazuri. Ecocardiografic au fost evaluate diametrul cavităţii medii a VD, aria de TCVT, diametrul inelului fibrotic, presiunea sistolică în VD. În 61 cazuri au fost efectuată anuloplastia De Vega, în 17 – a fost aplicat un petic de lărgire în baza cuspelor anterioară şi posterioară a VT cu implantarea unui inel de suport. Ceilalţi pacienţi au beneficiat de protezări valvulare. Rezultate: Postoperator regurgitări reziduale >gr.II au fost diagnosticate în grupul de pacienţi după anuloplastie De Vega în 15 (24,6%) cazuri, cu recidiva patologiei în perioada de durată la 9 pacienţi, 5 dintre ei au necesitat reoperaţie. După augumentare a fost înregistrat un caz de regurgitare până la gr.II, fără cazuri de recurenţă şi reoperaţii. Analiza statistică multivariantă confirmă că diametrul cavităţii medii a VD şi aria de TCVT sunt determinante în apariţia efectelor adverse după corecţia reconstructivă a ITR. Concluzii: Procedeul de augumentare poate înlătura efectiv fenomenul de TCVT şi împreună cu anuloplastia cu inel de suport poate asigura o corecţie adecvată şi durabilă a ITR.Introduction: Relative tricuspid insufficiency (RTI) evolves with significant mortality and deteriorates in time the results of correction of associated valve pathology. It is caused by altering of the RV geometry, tricuspid valve cusps tethering (TVCT) and fibrous ring dilatation. Purpose of study was assessment of effectiveness of RTI correction techniques caused by TVCT using new methods of anterior and posterior cusps augmentation with autologous pericardium. Material and methods: During last 10 years 1004 reconstructive operations for RTI were performed. TVCT with regurgitation of gr.III-IV was diagnosed in 112 cases. The average diameter of the RV, TVCT area, fibrotic ring diameter, RV systolic pressure were assessed by echocardiography. De Vega annuloplasty was performed in 61 cases and a patch for widening the base of the anterior and posterior TV with implantation of a support ring was applied in 17, other patients received valve prosthesis. Results: Postoperative residual regurgitation >gr.II was diagnosed in the group of patients after De Vega annuloplasty in 15 (24.6%) cases, with pathology relapse in the long-term period at 9 patients, 5 of them required reoperation. After augmentation was one case of regurgitation up to gr.II, without recurrence and reoperation. Multivariate statistical analysis confirms that the RV mean diameter and TVCT area determines the appearance of adverse effects after reconstructive correction of RTI. Conclusions: Augmentation procedure can effectively eliminate the phenomenon of TVCT and together with support ring annuloplasty may provide adequate and durable correction of the RTI

    Ischemic heart disease and aortic valve stenosis – current surgical treatment

    Get PDF
    Actualitate: Stenoza aortică este cea mai frecventă patologie valvulară, circa 7% din populația peste 65 ani suferă de o stenoză de Ao degenerativă. Intervenții combinate cu pontajul coronarian se asociază cu o mortalitate postoperatorie sporită. Material și metode: Tehnicile operatorii în stenoza de valvă aortică asociată cu patologiile coronariene sunt distribuite în protezări valvulare în varianta clasică (PVao) , intervenții transcateter intervențional (TAVI ), revascularizare coronariană intervențională ( PCI) și by-passul coronarian. Factorii de risc ce însoțesc aceste operații necesită a fi gestionați concomitent. Rezultate: În perioada 2019-2022 în Institutul de Cardiologie au fost operați prin metode clasice 168 pacienți cu stenoza Ao, 72 pacienți au necesitat by-pass coronarian (46 – 1 vas, 39 – 3 vase și 11 – 4 vase coronariene). Letalitatea postoperatorie a alcătuit 4,2%. Procedeul TAVI a fost efectuat în 47 cazuri, 10 pacienți au necesitat revascularizare miocardică prin PCI. Procedurile hibride de PCI au fost aplicate în 30% cazuri pe un vas și în 20% cazuri – pe 3 vase coronariene. Mortalitatea după aceste operații a alcătuit 6,3%. Supraviețuirea de lungă durată a alcătuit 100%. Managementul acestor operații pune în discuție probleme ce țin de impactul bolilor arteriilor corinariene (BAC) asupra mortalității în leziunile combinate cu SAo valvulare, problemele tehnice operatorii, timing-ul operațiilor în variante combinate cu TAVI, siguranța manipulațiilor ghidate în executarea TAVI și PCI. Concluzii: Cardiologia modernă propune terapii personalizate în leziunile de valvă Ao severă și asociere de BIC. Abordările hibride asigură eficiența, siguranța procedurilor efectuate cu rezultate favorabile postoperatorii.Actuality: Aortic stenosis is the most common valve disease in about 7% of the population over 65 suffer from a degenerative aortic stenosis. Interventions combined with coronary bypass surgery are associated with increased postoperative mortality. Material and methods: Surgical techniques in aortic valve stenosis associated with coronary pathologies are distributed in valve replacement in the classic version (PVao), interventional transcatheter interventions (TAVI), interventional coronary revascularization (PCI) and coronary bypass. The risk factors accompanying these operations need to be managed concurrently. Results: In the period 2019-2022 in the Institute of Cardiology, 168 patients with Ao stenosis were operated on by classical methods, 72 patients required coronary bypass (46 – 1 vessel, 39 – 3 vessels and 11 – 4 coronary vessels). Postoperative mortality was 4.2%. The TAVI procedure was performed in 47 cases, 10 patients needed myocardial revascularization by PCI. Hybrid PCI procedures were applied in 30% of cases on one vessel and in 20% of cases – on 3 coronary vessels. Mortality after these operations made up 6.3%. Long-term survival accounted for 100%. The management of problems of these operations discusses the impact of coronary artery disease (CAD) on mortality in lesions combined with valvular SAo, operative techniques, the timing of operations in variants combined with TAVI, the safety of guided manipulations in the execution of TAVI and PCI. Conclusions: Modern cardiology proposes personalized therapies in severe Ao valve lesions and ischemic heart disease association. Hybrid approaches ensure the efficiency, safety of the procedures performed with favorable postoperative results

    Revascularization of the myocardium with the use of both internal thoracic arteries in the multivascular diseases of the coronary arteries

    Get PDF
    Secția Chirurgie Cardiacă a Viciilor Dobândite, IMSP Spitalul Clinic Republican ”Timofei Moșneaga”, Chișinau, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Artera toracica internă are cea mai buna permeabilitate din grefele folosite pentru bypass coronarian, cu permeabilitate 95-98% la 10 ani dupa intervenție. Folosirea a două aa. toracice interne asigura un rezultat bun și de durată a operațiilor de revascularizare a miocardului. Dar ponderea operațiilor cu utilizarea a două aa. toracice interne in toată lumea nu depașește 10% din toate operațiile de bypass coronarian. Material și metode: Din a.2013 pînă la 30 martie 2019 în clinica au fost efectuate 762 cazuri de bypass coronarian în afecțiunile coronariene, în 110 (14,4%) cazuri au fost folosite ambele aa. toracice interne, 104 (95%) bărbați și 6 (5%) femei, vârsta de 54±7,8 ani. Majoritatea aveau angină pectorală cl.f. III-IV, 58 (53%) infarct miocardic în anamneză. Stenoză critică de trunchi a.coronară stângă 24 (22%). Rezultate: Arterele toracice au fost montate ca T-Graft 81 (73,6%) cazuri și ˶in situ˵ 29 (26,4%). Indicele de revascularizare 3,14. Revascularizare arterială efectuată în 39 (35,4%) de cazuri. În 71 (64,5%) de cazuri a fost folosită autovena, 7 (6,4%) cazuri a.radială. A.toracică internă montată secvențial în 19 (17,3%) cazuri. 16 (14,5%) pacienți operați pe cord bătând. În 4 cazuri efectuată endarterectomie din a.carotidă internă. Letalitate 0 cazuri, infarct miocardic perioperator 1 caz, hemoragie postoperatorie 2 (1,8%), mediastenită 2 (1,8%). Concluzii: Bypass coronarian cu folosirea ambelor aa.toracice interne este o metodă contemporană și sigură în revascularizarea miocardului în afecțiunile arterelor coronare, nu mărește riscul complicațiilor perioperatorii. În prezent aceata trebuie considerată operație de alegere la majoritatea pacienților cu cardiopatie ischemică cu afectarea multivasculară aa. coronare.Background: Internal thoracic arteries have the best permeability of the grafts used for coronary bypass grafting, with 95-98% permeability 10 years after surgery. Using bilateral internal thoracic arteries has been shown to significantly improve clinical outcomes and increase long-term survival. But the proportion of operations with the use of two internal thoracic arteries worldwide does not exceed 10% of all coronary bypass surgery. Methods and materials: From 2013 to 30 March 2019 in the our clinic 762 cases of coronary artery bypass grafting in coronary diseases were performed in 110 (14.4%) cases were used bilateral internal thoracic arteries, 104 (95%) men and 6 (5%) women, 54 ± 7.8 years of age. Most had angina pectoral cl. III-IV, 58 (53%) history of myocardial infarction. Critical stenosis of left coronary artery - 24 (22%). Results: The thoracic arteries were assembled as T-Graft 81 (73.6%) cases and in situ 29 (26.4%). Revascularization Index 3.14. Blood revascularization performed in 39 (35.4%) cases. In 71 (64.5%) cases autovena was used, 7 (6.4%) cases radial artery. A. internal thoracic arteries sequentially mounted in 19 (17.3%) cases. 16 (14.5%) patients were operated off pump. In 4 cases were done endarterectomy from intern carotid artery. Lethality 0 cases, perioperative myocardial infarction 1 case, deep sternal wound infection 2 (1.8%). Conclusion: Coronary bypass with the use of bilateral internal thoracic arteries is a contemporary and safe method in the myocardial revascularization in coronary artery disease; it does not increase the risk of perioperative complications. Currently, this should be considered as a surgery for choice for the most patients with coronary artery disease

    Tratamentul complicaţiilor infecţioase după sternotomie în chirurgia cardiacă

    Get PDF
    Departamentul de chirurgie cardiacă, IMSP Spitalul Clinic RepublicanObiectiv: Mediastinita anterioară este una din complicaţiile majore după sternotomie în chirurgia cardiacă. Determinarea factorilor de risc ce pot determina apariţia acestor complicaţii, diagnosticul timpuriu, managementul chirurgical etapizat este de o importanţă majoră în tratamentul acestor pacienţi. Metode: Pe parcursul anilor 2000-2013 în secţia de chirurgie cardiacă cu mediastinită postoperatorie au fost trataţi 63 pacienţi (1,81% cazuri), inclusiv, 33 dintre ei (0,94%) cu infecţii profunde în plaga operatorie, 30 (0,86%) - cu sau fară dehiscenţă de stern. Grupul de studiu a fost format din 45(71,4%) barbaţi şi 18(28,5%) femei, avînd o vîrstă medie de 59 de ani, 30(47,6%) dintre ei sufereau de obezitate, 16(22,2%) sufereau de diabet zaharat, 41 (65%) de boală pulmonară cronică obstructivă. Folosirea unei arterei mamare interne (AMI) a fost la 29(46%), iar a ambelor artere mamare la 3(4,76%) dintre pacienţi. Durata medie de intervenţie chirurgicală a fost de 312 min. Terapie transfuzională au necesitat 19 (30,2%) din pacienţi. Mediastinita a fost diagnostificată la a 5-17 zi postoperator. Rezultate: Aplicarea metodelor deschise, debridarea timpurie, instalarea irigaţiei convenţionale au fost preferabile în etapizarea tramentului chirurgical. Resuturarea sternului prin procedeul Robicsek a fost efectuată la 22(35%) din pacienţi. Un caz de deces (1,58%) la a 20-a zi postoperatori, cauza fiind mediastinita sero-purulentă şi insuficienţă poliorganică. Patru pacienţi care au prezentat osteită sternală şi au necesitat rezecţii de cartilage şi plastia defectelor cu lambou muscular (3), pedicul omental (1). Concluzie: Folosirea uneia sau ambelor artere mamare, boala pulmonară cronică obstructivă, diabet zaharat, obezitatea, terapie transfuzională şi prelungirea timpului operator, sunt factori predictori pentru dezvoltarea mediastinitei poststernotomie. Managementul chirurgical etapizat reduce considerabil complicaţiile majore posibile şi cazurile de deces

    Surgical management of exudative pericarditis after open heart surgery

    Get PDF
    IMSP Spitalul Clinic RepublicanArticolul este dedicat problemelor de diagnostic şi tratament chirurgical al pericarditei exudative postoperatorii. Patogenia şi evoluţia postoperatorie a pacienţilor cu acumulări de lichid în pericard a fost analizată prin pizma prezenţei bolilor concomitente, duratei circulaţiei extracorporale, terapiei cu anticoagulante şi antiinflamatorii nesteroide, analizei bacteriologice a lichidului. A fost propus un management terapeutic în rezolvarea pericarditelor exudative după operaţiile pe cord deschis. The article is dedicated to postoperative exudative pericarditis, the diagnostic and surgical treatment problems. The postoperative evolution of the patients with accumulation of liquid in pericardium was analyzed through the presence of consequent pathologies, extracorporeal circulation duration, anticoagulant and anti-inflammatory therapy, bacteriologic analysis of the liquid. We proposed a therapeutic management of exudative pericarditis treatment after open heart operations

    Surgical management of exudative pericarditis after open heart surgery

    Get PDF
    IMSP Spitalul Clinic RepublicanArticolul este dedicat problemelor de diagnostic şi tratament chirurgical al pericarditei exudative postoperatorii. Patogenia și evoluția postoperatorie a pacienților cu acumulări de lichid în pericard a fost analizată prin prizma prezenței bolilor concomitente, duratei circulației extracorporale, terapiei cu anticoagulante şi antiinflamatorii nesteroide, analizei bacteriologice a lichidului. A fost propus un management terapeutic în rezolvarea pericarditelor exudative după operaţiile pe cord deschis.The article is dedicated to postoperative exudative pericarditis, the diagnostic and surgical treatment problems. The postoperative evolution of the patients with accumulation of liquid in pericardium was analyzed through the presence of consequent pathologies, extracorporeal circulation duration, anticoagulant and anti-inflammatory therapy, bacteriologic analysis of the liquid. We proposed a therapeutic ma nagement of exudative pericarditis treatment after open heart operations
    corecore