Primary retroperitoneal mucinous cystadenoma

Catedra de chirurgie nr. 1 „Nicolae Anestiadi”, Laboratorul de chirurgie hepato-pancreato-biliară, USMF „Nicolae Testemițanu”, Chişinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Chistadenomul mucinos retroperitoneal este o tumoare extrem de rară, diagnosticată doar la femei. Material şi metodă. Autorii prezintă un caz clinic de chistadenom mucinos retroperitoneal confirmat histopatologic la o pacientă de 41 ani. Tomografia computerizată a pus în evidenţă o tumoră chistică de 21×16 cm cu localizare retroperitoneală dreaptă. Rezultate. S-a practicat excizia tumorii fără alte proceduri adiţionale, iar examenul histologic a confirmat chistadenom mucinos. Examenul histologic a sugerat că tumora are origine în mezoteliul celomic cu metaplazie mucinoasă. Concluzie. Sunt prezentate particularităţile clinicopatologice, modalitatea de diagnostic, opţiunile terapeutice şi rezultatul tratamentului prin prisma cazurilor clinica publicate în literatura de specialitate.Introduction. Retroperitoneal mucinous cystadenomas are extremely rare tumors found exclusively in women. Material & methods. An additional case of retroperitoneal mucinous cystadenoma histological confirmed in a 41-year-old woman is reported herein. Computed tomography (CT) scanning showed a cystic mass, 21×16 cm in size, in the right retroperitoneal space. Results. Removal of the cystic tumor was performed without any other additional procedures, and further histological diagnosis was confirmed as primary mucinous cystadenoma of borderline type. Histological findings suggested that the tumor developed from mucinous metaplasia of the coelomic mesothelium. Conclusion. Clinicopathological features, diagnostic findings, therapeutic options and the outcome are analyzed in this paper having reviewed the cases reported in world literature

Long segment jejuno-jejunal intussusception in Peutz-Jeghers syndrome

Scopul lucrării. Sindromul Peutz-Jeghers (SPJ) este o tulburare genetică autozomală dominantă foarte rară, caracterizată prin polipi hamartomatoși în tractul gastrointestinal și pigmentare mucocutanată. Prevalența SPJ este estimată de la 1/8300 la 1/280.000 de persoane. SPJ predispune pacienții la diferite afecțiuni maligne. Polipii sunt localizați predominant în intestinul subțire și de obicei provoacă invaginații. Materiale și metode. Bărbat de 19 ani s-a prezentat la serviciul de urgență cu semne și simptome de obstrucție intestinală acută. A avut 2 zile dureri abdominale și distensie. S-au găsit mai multe leziuni rotunde hiperpigmentate în jurul gurii și în mucoasa bucală. Examenul cu raze X abdominale a demonstrat o obstrucție a intestinului subțire. Laparotomia a evidențiat invaginație jejuno-jejunală pe segment lung (≈1m). Reducerea invaginației a fost realizată cu success și rezecția segmentară a segmentului afectat a evidențiat prezența a 16 polipi pedunculați. În plus, au fost efectuate enterotomie cu polipectomie. Evaluarea histopatologică a confirmat diagnosticul de polipi Peutz-Jeghers hamartomatosi fără malignitate. Rezultate. Perioada postoperatorie a fost fără evenimente, pacientul a fost externat la 11 zile după operație. Câteva luni mai târziu, endoscopia diagnostică a evidențiat polipi multipli (între 5 și 20mm) în intestinul gros și stomac. Polipii au fost îndepărtați în timpul a numeroase proceduri endoscopice cu polipectomie și examinați histopatologic, arătând caracteristicile SPJ. Concluzii. Intussuscepția recurentă și laparotomia repetată cu rezecții și eventual sindromul intestinului scurt reprezintă o problemă majoră la acești pacienți. Pentru a preveni cancerul și sindromul intestinului scurt, se recomandă screeningul agresiv.Aim of study. Peutz–Jeghers syndrome (PJS) is a very rare autosomal dominant genetic disorder characterized by hamartomatous polyps in the gastrointestinal tract and mucocutaneous pigmentation. Prevalence of PJS is estimated from 1/8300 to 1/280,000 individuals. PJS predisposes sufferers to various malignancies. The polyps are located predominantly in the small intestine and usually cause intussusceptions. Materials and methods. A 19-year-old male presented to the emergency department with signs and symptoms of an acute bowel obstruction. He had 2 days of abdominal pain and distension. Multiple hyperpigmented round lesions were found around the mouth and in the buccal mucosa. Abdominal X-ray examination demonstrated small bowel obstruction. Laparotomy revealed long segment (≈1m) jejuno-jejunal intussusception. Reduction of this intussusception was successfully done and segmental resection of the affected segment showed presence of 16 pedunculated polyps. Additionally enterotomy with polypectomy were performed. Histopathological evaluation confirmed the diagnosis of hamartomatous PJ polyps with no malignancy. Results. The postoperative period was uneventful and the patient discharged 11 days after surgery. Some months later, diagnostic endoscopy showed multiple polyps (between 5 and 20 mm) in the large bowel and stomach. The polyps were removed during numerous endoscopic procedures with polypectomy and examined histopathologically, showing characteristics of PJS. Conclusions. Recurrent intussusception and repeated laparotomy with resections and eventual short bowel syndrome is a major problem in these patients. In order to prevent cancer and short bowel syndrome, aggressive screening is recommended

Clinico-experimental argumentation of latex tissue adhesive’ using for protection of colonic anastomosis

Laboratorul Chirurgie Hepato-Pancreato-Biliară, USMF “Nicolae Testimițanu”, Institutul de Medicină Urgentă, Chișinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Dehiscența anastomozei intestinale reprezintă o problemă importantă a chirurgiei colorectale, cu incidență de la 1- 12% până la 19-32%. Această complicație se asociază cu sporirea considerabilă a morbidității și mortalității postoperatorii. Scopul studiului: Aprecierea clinico-experimentală a eficacității adezivului tisular latex. Material și metode: În studiu experimental au fost incluși 42 șobolani. Subiecții au fost repartizați în 2 loturi – lotul I (n=21) cu aplicarea anastomozei colo-colonice neprotejate; lotul II (n=21) – anastomoză colo-colonică protejată prin aplicarea locală a adezivului tisular latex. În partea clinică au fost incluși 91 de pacienți, cărora li s-a aplicat anastomoză pe colon. Pacienții au fost repartizați în 2 loturi: în lotul I (n=47) a fost aplicată anastomoză neprotejată pe colon și în lotul II (n=44) – anastomoză protejată cu adeziv tisular latex. Anastomoza a fost aplicată în 2 planuri: intern cu fir de sutură – acid polyglycolic sau polydioxanone 3/0-4/0, extern – polypropylene 3/0. În lotul I vs lotul II s-a efectuat hemicolectomie dreaptă în 18 vs 22, stângă – 19 vs 12, rezecție sectorală de colon – 9 vs 8, lichidarea stomei – 1 vs 2. Rezultate: Experimental s-a depistat, că adezivul tisular latex sporește semnificativ rezistența mecanică a anastomozei colonice (p<0,05); nu agravează procesul aderențial (p-NS); are compatibilitate sporită cu țesuturile colonului. Incidența apariției dehiscenței anastomotice în studiul clinic: în lotul I vs lotul II au fost 6 cazuri de dehiscență gradul B vs 1, și 2 de gradul C vs 0 (p=0,03). Concluzii: Utilizarea adezivului tisular latex ameliorează semnificativ rezultatele postoperatorii.Introduction: Anastomotic leakage represents the important problem of colorectal surgery, with incidence from 1-12% to 19- 32%. This complication is associated with considerable increasing of postoperative morbidity and mortality. The aim of study: Clinico-experimental appreciation of latex tissue adhesive efficacy. Material and methods: In the experimental part were included 42 rats. Animals were divided in two groups: unprotected colonic anastomosis was performed in the group I (n=21); colonic anastomosis protected by local application of latex tissue adhesive was done in the group II (n=21). In the clinical part, 91 patients were distributed into two groups: group I (n=47) - unprotected colonic anastomosis was performed, and group II (n=44) –colonic anastomosis was done with local application of latex tissue adhesive. A double-layer anastomosis has been applied - for internal layer have been used polyglycolic acid or polydioxanone 3/0-4/0, for external - polypropylene 3/0. Right hemicolectomy have been done in the group I vs II – 18 vs 22, left hemicolectomy – 19 vs 12, sectoral colonic resection – 9 vs 8, stoma reversal operation – 1 vs 2. Results: In experimental part of study have been shown that latex tissue adhesive increases significant mechanical resistance of colonic anastomosis (p<0.05); does not aggravate adhesion process (p-NS); this adhesive is compatible with colonic tissue. Incidence of anastomotic leakage in the group I vs II – 6 cases grade B vs 1, and 2 grade C vs 0 (p=0.03). Conclusion: Using of latex tissue adhesive improves significantly postoperative results

Non-operative treatment for gallstone ileus - a case report

Laboratorul de chirurgie hepato-pancreato-biliară, Catedra de chirurgie nr. 1 „Nicolae Anestiadi”, USMF „Nicolae Testemițanu”, IMSP Institutul de Medicină Urgentă, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Ocluzia intestinală prin calcul biliar este o formă rară de ocluzie intestinală mecanică şi o rară complicaţie a litiazei biliare. Tratamentul este controversat, deseori fiind chirurgical, dar asociat cu morbiditate şi mortalitate semnificative. Eliminarea spontană a calculului care a produs ocluzia este excepţională, până în prezent fiind publicate doar câteva cazuri. Material şi metodă. Prezentăm cazul clinic al unei paciente de 81 ani internate ic clinica noastră pentru durere abdominală şi vomă, diagnosticată cu ocluzie prin calcul biliar. Rezultate. Tomografia computerizată a pus în evidenţă pneumobilie, ileon dilatat şi calcul calcificat în lumenul intestinal. Deoarece calculul avea dimensiuni de <25 mm şi din cauza comorbidităţilor severe a fost indicat tratamentul nonoperator, fiind obţinută evacuarea spontană a calculului biliar. Concluzie. Sunt prezentate modalităţile de diagnostic şi tratament al ocluziei intestinale prin calcul biliar, precum şi revista literaturii.Introduction. Gallstone intestinal obstruction (GSO) is an unusual form of mechanical obstruction and a rare complication of cholelithiasis. The treatment options are controversial, usually the management is surgical but associated with significant morbidity and mortality. A spontaneous evacuation of the gall-stone that had induced GSO is even more exceptional, only few reports being published up to date. Material & methods. We report the case of an 81-year-old female patient presenting GSO admitted to our department due to abdominal pain and vomiting. Results. Computed tomography revealed pneumobilia, distention of the ileum and a calcified mass in the small bowel lumen. The diagnosis of GSO was established, but since the gall-stone was <25 mm and severe cardiorespiratory co-morbidities conservative treatment was initiated and spontaneous evacuation of the gallstone was obtained. Conclusion. Diagnostic and management modalities of GSO as well as literature reviews are reported

Meckel`s diverticulum in the adult

Catedra Chirurgie nr.1 „Nicolae Anestiadi”, Laboratorul Chirurgie Hepato-Pancreato-Biliară, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie ”Nicolae Testemiţanu”, IMSP Institutul de Medicină Urgentă, Chișinău, Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Deoarece diverticulul Meckel (DM) este rar diagnosticat la adulți, nu există un consens despre tipul de procedură necesar de efectuat pentru un DM simptomatic, și cînd e nevoie de excizie la un DM depistat accidental. Material şi metode: A fost efectuat un studiu retrospectiv în baza a 21 pacienți cu DM tratați în cadrul Clinicii de chirurgie ”Nicolae Anestiadi”, în perioada anilor 2012-2018. Rezultate: Vârsta medie – 50.2±3.9 ani (95% CI:41.91-58.56). Bărbaţi – 11 (52,3%) cu vârsta medie de 45.1±3.5 ani(95% CI:37.17- 52.83), femei – 10(47,6%), vârsta medie fiind de 56.1±7.2 ani (95% CI:39.66-72.34). Raportul B:F-1.1:1. Conform manifestărilor clinice, pacienții au fost divizați în 2 loturi: asimptomatici – 7 pacienți (33.3%), simptomatici – 14 (66.7%), (p=0.0629), dintre care bărbați – 5 (45.5%) și femei – 9 (90%), (p<0.05). Complicațiile depistate intraoperator: diverticulită – 42.8% (n=9), torsiune – 9.5% (n=2), hemoragie – 4.7% (n=1), hernie Littre – 4.7% (n=1) și ocluzie – 4.7% (n=1). În 17 cazuri (80.9%) – diverticulectomie, în 3 (14.2%) – rezecție de intestin. Într-un singur caz de DM (<2cm) depistat accidental nu s-a recurs la rezolvare chirurgicală. Distanța medie de la unghiul ileocecal la DM: 55.8±5.4 cm. Morfologia piesei postoperatorii: lungimea – 5.1±0.6 cm (de la 1.5 la 12), grosimea – 2.1±0.2 cm (de la 1 la 4), raportul L/G – 2.6±0.3 (de la 1 la 5). Histologic în 95% cazuri (n=19) DM tapetat cu mucoasă intestinală nemodificată, într-un singur caz – 5%, s-a evidențiat țesut pancreatic ectopic. Concluzii: Rata DM simptomatic a constituit 66.7%, cea mai frecventă complicație fiind diverticulita, înregistrată mai des la femei. Tratamentul DM asimptomatic la adult, conform datelor literaturii, este argumentat, dar necesită aplicarea criteriilor bine definite.Background: Since Meckel’s diverticulum (MD) is rarely diagnosed in adults, there is no consensus on what type of procedure to be performed for symptomatic MD and whether to resect or not an accidentally discovered MD. Methods and materials: A retrospective study was performed on 21 patients with DM treated in the Department of Surgery Nr.1 “Nicolae Anestiadi” from 2012 to 2018. Results: Average age – 50.2±3.9 years (95% CI:41.91-58.56). Men – 11 (52,3%) with average age of 45.1±3.5 years (95% CI:37.17- 52.83), women – 10 (47,6%) with average age of 56.1±7.2 years (95% CI:39.66-72.34). M:W ratio – 1.1:1. According to the clinical manifestations, the pacients were divided into 2 groups: asymptomatic – 7 pacients (33.3%), symptomatic– 14 (66.7%), (p=0.0629), of which: men – 5 (45.5%) and women – 9 (90%), (p<0.05). Intraoperatively detected complications: diverticulitis – 42.8% (n=9), torsion– 9.5% (n=2), bleeding – 4.7% (n=1), Littre hernia – 4.7% (n=1) and obstruction – 4.7% (n=1). Diverticulectomy was performed 17 cases (80.9%), in 3 cases (14.2%) – intestinal resection. Only in one case of incidental discovery MD (<2cm) no surgical resolution was applied. MD was situated at the average distance of 55.8±5.4 cm from ilececal junction. Morphology of the postoperative piece: lenght – 5.1±0.6 cm (from 1.5 to 12), width – 2.1±0.2 cm (from1 to 4), ratio L/W – 2.6±0.3 (from 1 to 5). Histologically, in 95% of cases (n=19), the lining of MD was consist entirely of intestinal mucosa, in one case - 5%, ectopic pancreatic tissue was revealed. Conclusions: Ratio of symptomatic MD was 66.7%, and diverticulitis was the most frequent complication, reported more frequently in women. According to literature data, treatment of asymptomatic MD in adults is argued, but requires the application of well-defined criteria

Gastric bleeding due to Dieulafoy’s lesion, successfully treated by endoscopic hemoclipping

Catedra de chirurgie nr. 1 „Nicolae Anestiadi”, Laboratorul de chirurgie hepato-pancreato-biliară, USMF „Nicolae Testemițanu”, Secția Endoscopie, Institutul de Medicină Urgentă, Chişinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Leziunea Dieulafoy este o malformaţie arterială rară care se poate complica ci hemoragie gastrointestinală masivă. Cel mai frecvent leziunea este localizată în porţiunea proximală a stomacului. Material şi metodă. Prezentăm cazul clinic al unui pacient de 59 ani, care a fost internat pentru hematemeză masivă. Endoscopia digestivă a pus în evidenţă o leziune Dieulafoy cu hemoragie în jet, localizată în porţiunea proximală a stomacului. Hemostaza a fost obţinută prin clipare endoscopică, fără recidiva hemoragiei. Examenul endoscopic la 3 zile a demonstrat detaşarea hemoclipselor şi dispariţia arterei protruzive. Rezultate. Pacientul a fost externat la 4 zile de la internare în stare bună. Timp de 12 luni nu au fost observate date de recidivă a hemoragiei. Concluzie. Cliparea endoscopică este o alternativă în tratamentul leziunilor Dieulafoy complicate cu hemoragie.Introduction. Dieulafoy’s lesion is a rare arterial malformation, which may produce massive gastrointestinal hemorrhage. Most commonly, the lesion occurs in the proximal part of the stomach. Material & methods. We present the case report of a 59-year-old man who was admitted to our emergency unit with massive haematemesis. Urgent endoscopic examination revealed a Dieulafoy’s lesion with spurting bleeding, which was located in the proximal part of the stomach. Bleeding was successfully stopped by endoscopic hemoclipping without any further recurrence. Follow-up endoscopy performed 3 days later showed that the hemoclips became detached, and the protruding artery disappeared.Results. The patient was discharged 4 days after primary endoscopic procedure without any complications. There was no recurrence of the bleeding during the 12 months of observation. Conclusion. Thus, we found that hemoclipping represents an alternative method of achieving endoscopic hemostasis in Dieulafoy’s lesions

Posttraumatic left-sided portal hypertension manifested with bleeding fundal varices

Catedra de chirurgie nr.1 „Nicolae Anestiadi” şi Laboratorul Chirurgie Hepato-Pancreato-Biliară, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, IMSP Institutul de Medicină Urgentă, Chișinău, Republica Moldova, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă, Constanţa, Romania, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Varicele gastrice izolate (VGI) hemoragice sunt o complicație potențial letală cauzată de tromboza izolată a venei splenice. Autorii prezintă un caz de VGI hemoragice rezolvat prin fundectomie și splenectomie. Material și metode: Un pacient, 50 de ani, a fost spitalizat cu hemoragie digestivă superioară. Din anamneză – traumatism abdominal bont rezolvat nonoperator. Examenul clinic: puls – 98 bătăi/min, tensiunea arterială - 100/60 mmHg. Splina de dimensiuni normale. Hemoglobina - 66 g/L, eritrocite - 2.4x1012 /L, Ht - 22%; leucocite - 9.3x109 /L, trombocite 250x109 /L. Biochimia sângelui normală cu excepția unei hipoproteinemii minore. Examenul endoscopic: VGI cu hemoragie, clasificate F3 Lg-f (The Japan Society for Portal Hypertension) sau IGV type 1 (clasificarea Sarin), acoperite cu un cheag. Deoarece ligaturarea endoscopică cu mini-loop a fost considerată ineficientă a fost decisă rezolvarea chirurgicală. Intraoperator au fost depistate varice subseroase fundice gigante și vena gastrică scurtă cu un diametru de 1.5 cm; nu au fost semne de ciroză sau patologie pancreatică. S-a efectuat devascularizarea pe curbura mare, splenectomie și fundectomie cu stapler liniar Proximate® 60 (Ethicon). Rezultate: Perioada postoperatorie a fost fără complicații și pacientul a fost externat la a 11-a zi postoperator. Monitorizarea timp de 4 luni nu a înregistrat semne de recidivă. Concluzii: Hipertensiune portală stângă cu varice fundice hemoragice este o situație rară, însă cu potențial letal înalt, care trebuie luată în considerație la pacienții cu hemoragie digestivă superioară și probe hepatice normale. Tratamentul de elecție este considerată rezecția fundică cu splenectomie.Background: Hemorrhagic isolated gastric varices (IGV) are a life-threatening complication induced by isolated splenic vein thrombosis. We describe herein a case with bleeding IGV successfully managed by stapling fundectomy with splenectomy. Methods and materials: A 50-year-old male patient referred to our department for upper gastrointestinal bleeding. No past medical history except for a blunt abdominal managed non-operatively. Physical exam was unrevealing; heart rate – 98 beats/minute, blood pressure - 100/60 mmHg. No splenomegaly. Hemoglobin - 66 g/L, red blood cells - 2.4x1012 /L, Ht of 22%; white blood cell count - 9.3x109 /L and platelet count was 250x109 /L. Biochemical test was normal except for a minor hypoproteinemia. An upper endoscopy revealed bleeding IGV, considered as Lg-f F3 (The Japan Society for Portal Hypertension) or IGV type 1 (Sarin classification), covered with a clot. Since endoscopic mini-loop hemostasis was unfeasible, surgical management was decided. During surgery huge subserosal fundal varices and a 1.5 cm in diameter short gastric vein were observed and no liver cirrhosis or pancreatic pathology. Devascularisation on the greater gastric curvature, splenectomy and stapling fundectomy using a Proximate® linear stapler 60 have been performed. Results: The postoperative period was uneventful and the patient discharged 11 days after surgery. During a 4 month follow-up the patient is free of disease recurrence. Conclusion: The sinister portal hypertension with hemorrhagic fundal varices is a rare, but life-threatening condition, which should be suspected in all the patients with upper gastrointestinal bleeding and normal liver tests. The treatment of choice is considered to be the fundal resection and splenectomy

Vulvovaginal benign mesenchymal tumors

Scopul lucrării. Tumorile mezenchimale benigne vulvovaginale (TMBV) sunt o patologie destul de rară și în literatura de specialitate sunt prezentate ca cazuri clinice rare sau serii mici. Este oportun să se împartă TMBV în: specifice pentru această zonă (angiofibrom celular, angiomiofibroblastom etc.) și nespecifice (lipom, leiomiom etc.). Scopul studiului este de a evalua rezultatele diagnosticului și tratamentului chirurgical al TMBV pe o perioadă de douăzeci de ani. Materiale și metode. A fost analizată baza de date a doisprezece paciente cu TMBV, vârsta medie a pacientelor fiind de 44.7±3.3 ani (95% CI:37.40–51.94). TMBV au fost caracterizate prin prezența unei tumori solide, cu creștere lentă, cu contururi destul de clare. Tumorile au fost localizate: labiile mari (n=9,75%), pereții anteriori și laterali ai vaginului (n=2, 16.7%) și labiile mari extinzându-se spre perineu (n=1, 8.3%). Pentru o descriere mai detaliată a TMBV au fost efectuate ultrasonografie (USG, n=5) și imagistica prin rezonanță magnetică (IRM, n=2). În toate cazurile au fost înregistrate tumori unice cu o dimensiune maximă medie de 80.9±14.1 mm (95% CI:49.56–112.3) și o dimensiune minimă de 54.1±9.1 mm (95% CI:33.73–74.27). Diagnosticul preoperator corect a fost stabilit în 10(83.3%) cazuri. Rezultate. În toate cazurile de TMBV a fost efectuată excizia tumorii cu margine chirurgicală negativă macro- și microscopică (R0). Examenul histopatologic a evidențiat următoarele variante de TMBV: lipom (n=8, 66.7%), leiomiom (n=2, 16.6%), angiofibrom celular (n=1, 8.3%) și angiomiofibroblastom (n=1, 8.3%). Urmărirea pe termen lung în perioada postoperatorie nu a evidențiat nici o recidivă a TMBV (zero) și o autoevaluare înaltă a rezultatului cosmetic al intervenției chirurgicale. Concluzii. Astfel, TMBV sunt tumori unice, cu creștere lentă, cu contururi destul de clare. Pentru o caracterizare mai detaliată, se recomandă utilizarea ultrasonografiei și/sau imagisticii prin rezonanță magnetică. Excizia unei tumori cu margine chirurgicală negativă macro- și microscopică este cea mai optimă metodă pentru tratarea TMBV.Aim of study. Benign vulvovaginal mesenchymal tumors (BVVMT) are a rather rare pathology and in the specialized literature they are presented as rare clinical cases or small series. It is appropriate to divide BVVMT into: specific for this area (cellular angiofibroma, angiomyofibroblastoma, etc.) and non-specific (lipoma, leiomyoma, etc.). The aim of the study is to evaluate the results of the diagnosis and surgical treatment of BVVMT over a period of twenty years. Materials and methods. The database of twelve patients with BVVMT was analyzed, the average age of the patients being 44.7±3.3 years (95% CI:37.40–51.94). BVVMTs were characterized by the presence of a solid, slow-growing tumor with fairly clear outlines. The tumors were located: the labia majora (n=9, 75%), the anterior and lateral walls of the vagina (n=2, 16.7%) and the labia majora extending to the perineum (n=1, 8.3%). For a more detailed description of BVVMT, ultrasonography (USG, n=5) and magnetic resonance imaging (MRI, n=2) were performed. Single tumors with a mean maximum size of 80.9±14.1 mm (95% CI:49.56–112.3) and a minimum size of 54.1±9.1 mm (95% CI:33.73–74.27) were recorded in all cases. The correct preoperative diagnosis was established in 10(83.3%) cases. Results. In all cases of BVVMT tumor excision with negative macro- and microscopic surgical margin (R0) was performed. The histopathological examination revealed the following variants of BVVMT: lipoma (n=8, 66.7%), leiomyoma (n=2, 16.6%), cellular angiofibroma (n=1, 8.3%) and angiomyofibroblastoma (n=1, 8.3%). Long-term follow-up in the postoperative period revealed no recurrence of BVVMT (zero) and a high self-assessment of the cosmetic result of the surgery. Conclusions. Thus, BVVMTs are single, slow-growing tumors with fairly clear outlines. For a more detailed characterization, the use of ultrasonography and/or magnetic resonance imaging is recommended. Excision of a tumor with a negative macro- and microscopic surgical margin is the most optimal method for treating BVVMT

Spontaneous diaphragmatic rupture: case report and literature review

Catedra de chirurgie nr. 1 „Nicolae Anestiadi”, Laboratorul de chirurgie hepato-pancreato-biliară, USMF „Nicolae Testemițanu”, IMSP Institutul de Medicină Urgentă, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Ruptura spontană de diafragm este o patologie extrem de rară. De regulă ruptura de diafragm este provocată de traumatism abdominal bont. Material şi metodă. Prezentăm cazul unui pacient de 18 ani, internat la 2 ore de la debut cu dureri pronunţate progresive în epigastru şi hemitoracele stâng, dispnee, în lipsa unui traumatism toracic sau abdominal. Rezultate. Examenul radiologic al toracelui pune în evidenţă hernierea stomacului, colonului în hemitoracele stâng şi colabarea lobului inferior al pulmonului stâng. Se intervine chirurgical pentru leziune de diafragm, intraoperator se determină detaşarea hemidiafragmului stâng de la peretele toracic cu hernierea stomacului, splinei şi unghiului lienal al colonului în hemitoracele stâng. Concluzie. Prezentăm succint revista literaturii referitor la etiologia, modalitatea de diagnostic şi tratament al leziunilor spontane de diafragm.Introduction. Spontaneous diaphragm rupture is extremely rare. Usually a diaphragm rupture is trauma induced. Material & methods. We describe a case of an 18-year old patient admitted 2 hours after onset, presenting severe epigastric and left sided chest pain without any trauma history. Results. Upright chest x-ray revealed displaced stomach and colon into the left pleural cavity with a collapsed left lung. Surgery for a left-sided diaphragm rupture with stomach, spleen and colon splenic flexure herniation was undertaken. Conclusion. We present a brief review regarding the aetiology, diagnostic and treatment policy of spontaneous diaphragmatic rupture

Accessory splenectomy with gastroesophageal devascularization for recurrent hypersplenism and refractory bleeding varices in a patient with liver cirrhosis

Laboratorul de chirurgie hepato-pancreato-biliară, Catedra de chirurgie nr. 1 „Nicolae Anestiadi”, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Prezentăm un caz de trombocitopenie recidivantă asociată splenomegaliei splinei accesorii la 2 ani după splenectomie la un pacient de 36 ani diagnosticat cu ciroză hepatică postvirală. Material şi metodă. Pacientul a suportat trei episoade de hemoragie variceală, totuşi varicele esofagiene nu au fost eradicate în pofida a două şedinţe de scleroterapie şi ligaturare endoscopică. Ecografia şi tomografia computerizată abdominală au pus în evidenţă splina accesorie gigantă (6×6×5cm), calculi biliari şi tromboză splenomezoportală totală postsplenectomie. Scintigrafia cu Tc99m a confirmat prezenţa unui nodul splenic rezidual funcţional. Rezultate. A fost efectuată devascularizarea gastroesofageală (procedeu Hassab-Paquet) cu splenectomie a splinei accesorii şi colecistectomie, după care trombocitopenia a dispărut şi nu au mai fost episoade de hemoragie variceală timp de 17 luni. Concluzie. Acesta este primul caz clinic de trombocitopenie recidivantă tratată prin splenectomie a splinei accesorii la un pacient cu ciroză hepatică publicat în literatura medicală engleză.Introduction. We report a case of recurrent thrombocytopenia associated with symptomatic enlargement of an accessory spleen, 2 years after splenectomy, in a 36-year-old man with posthepatitic liver cirrhosis. Material & methods. The patient suffered three episodes of variceal bleeding, but the esophageal varices were not eradicated by two sessions of endoscopic injection sclerotherapy and endoscopic band ligation. Abdominal ultrasonography and computed tomography showed a giant accessory spleen (6×6×5 cm), gallbladder stones, and complete postsplenectomy splenomesoportal thrombosis. Subsequent99mTc scintigraphy confirmed the presence of a functioning residual splenic nodule. Results. Thus, we performed gastroesophageal devascularization (Hassab-Paquet procedure) with accessory splenectomy and cholecystectomy, after which the platelet count normalized and no further variceal bleeding occurred during 17 months of follow-up. Conclusion. To our knowledge, this is the first report in the English medical literature of accessory splenectomy for recurrent thrombocytopenia in a patient with liver cirrhosis