The efficacy of hydroxychloroquine on skin involvement in patients with systemic lupus erythematosus: prospective, randomized study

Rezumat. Introducere. Afectarea cutanată la pacienţii cu LES, ca şi frecvenţă a implicării organice, este a doua manifestare a lupusului, prezentă la 93% dintre pacienţi pe parcursul evoluţiei bolii. Problema afectărilor cutanate rezidă din potenţialul acestora de a provoca leziuni cutanate ireversibile (cicatrici extinse, alopecie cronică cicatriceală, ulceraţii trenante), de aceea, tratamentul ţintit al acestor pacienţi are importanţă majoră. Conform cunoştinţelor noastre, nu sunt recomandări specifice pentru pacienţii cu LES şi implicare tegumentară, dar se presupune că administrarea hidroxiclorochinei (HCQ) ar avea un rol protectiv in apariţia leziunilor cutanate ireversibile. Reieşind din cele menţionate, am efectuat un studiu prospectiv randomizat pentru a evidenţia eficacitatea hidroxiclorochinei la pacienţii cu LES şi implicare cutanată, prin instrumente clinice validate. Material şi metode. In cercetare au fost incluşi 97 de pacienţi cu LES, conform criteriilor de clasificare SLICC 2012. Subiecţii au fost randomizaţi in două loturi: L0 – tratament de bază nemodificat şi L1 – tratament de bază cu administrarea hidroxiclorochinei. Pacienţii au fost urmăriţi prospectiv timp de 12 luni, in 4 vizite, prin analiza scrorurilor de activitate şi acutizare a LES şi răspunsului cutanat prin CLASI la 3, 6 şi 12 luni. Rezultate. In urma randomizării, s-au format două loturi comparabile: L0 – tratament de bază cu HCQ (51 de pacienţi) şi L1 – tratament de bază fără HCQ (46 de pacienţi). Indicii de activitate SLEDAI şi SELENA au diminuat semnificativ mai mult in L1 versus L0 ([-7,7] vs. [-2,9] pentru SLEDAI şi [-6,6] versus [-5,1] pentru SLAM, respectiv), RR al acutizărilor fiind mai mic in lotul pacienţilor trataţi cu hidroxiclorochină (RR la 6 luni = 0,5; IC95% = 0,25 – 0,98; RR la 12 luni 0,49; IC95% = 0,25 – 0,94). Afectarea cutanată activă, cuantificată prin indicele CLASI, a diminuat in lotul de cercetare cu [-4,8] puncte (p0,05), ambele faţă de debutul tratamentului. Concluzii. Administrarea hidroxiclorochinei, in complex cu tratamentul de bază la pacienţii cu LES şi implicare cutanată, contribuie la diminuarea activităţii bolii şi frecvenţei acutizărilor. Cu referire la afectarea cutanată, hidroxiclorochina contrubuie la regresia leziunilor cutanate active, cuantificate prin indicele CLASI.Abstract. Introduction. Skin involvement in patients with SLE is the second manifestation of lupus, being found in 93% of patients during the course of the disease. Its problem lies on its potential to cause irreversible lesions (extensive scarring, chronic cicatricial alopecia, persisting ulcers), therefore targeted treatment of these patients is important. To our knowledge, there are no specific treatment recommendations for patients with SLE and skin involvement, but it is assumed that hydroxychloroquine (HCQ) administration would have a protective effect in the development of irreversible skin lesions. Based on the foregoing, we conducted a prospective randomized study to highlight the effectiveness of hydroxychloroquine in patients with SLE and cutaneous involvement using validated clinical tools. Material and methods. The research included 97 patients with SLE that fulfilled SLICC, 2012 classification criteria. The subjects were randomized into two groups: L0 − unchanged basic treatment and L1 − basic treatment plus hydroxychloroquine. Patients were followed prospectively for 12 months during four visits: SLE activity, flare scores and skin response by CLASI at 3, 6 and 12 months were assessed. Results. According to randomization, were formed two comparable groups: L0 − basic treatment with HCQ (51 patients) and L1 − basic treatment without HCQ (46 patients). The disease activity by SLEDAI and SLAM decreased more significantly in L1 versus L0 ([-7.7] vs. [-2.9] for SLEDAI and [-6.6] vs. [-5.1] for SLAM, respectively), the RR of flares being lower in the group of patients treated with hydroxychloroquine (RR at 6 months = 0.5, 95%CI = 0.25 to 0.98, RR at 12 months 0.49, 95%CI = 0.25 to 0.94). Active cutaneous involvement, measured by CLASI index, decreased in L1 by [-4.8] points (p0.05), both compared to baseline. Conclusions. The add of the hydroxychloroquine to basic treatment in patients with SLE and skin involvement contributes to the decrease of the disease activity and reduces the frequency of flares. Concerning cutaneous involvement, hydroxychloroquine contributes to the regression of active skin manifestations, as measured by CLASI index

Sclerodermia sistemică și cardiomiopatia hipertrofică – afiliere cauzală sau stocastică

Background. Hypertrophic cardiomyopathy (HCM) is characterized by the presence of left ventricular hypertrophy, which cannot be explained only by ventricular filling abnormalities. HCM has been previously described in a small number of patients with systemic scleroderma (SDS). Objective of the study. Highlighting the importance of a multidisciplinary approach to the diagnostic approach in a patient with SDS. Material and Methods. Patient with paresthesia at low temperatures, discoloration of the fingers, dysphagia, arthralgia, thickening, and stiffness of the skin, fatigue, dyspnea on physical exertion. Results. Clinical and paraclinical parameters: BP-130/80mmHg, HR-74bpm; PCR - 22.9 mg/L, ESR - 21 mm/h, pro-BNP - 2461 ng/ml, positive Scl-70, ANA - 1/5120, HLA-DR3 was positive; ECG - sinus rhythm, LV myocardial hypertrophy. Trans-thoracic echocardiography: LV diastolic dysfunction, ejection fraction 61%, SIV – 17 mm, PPVS - 13 mm with severe obstruction of the LV ejection tract. HCM is an autosomal dominant genetic disorder associated with HLA-DR3 genes, acting with genetic and non-genetic factors, in which the link to SDS is perceived. Diffuse connective tissue disease can be considered a “natural experiment” in the interaction between inflammation and heart disease, which could elucidate the fundamental mechanisms by which inflammation accelerates the development of cardiovascular disease. Thus, in a patient with SDS, the vector of the investigation is redirected to a confluence that includes cardiac involvement. Conclusion. Diagnosis: systemic scleroderma and hypertrophic cardiomyopathy. This affiliation can be interpreted as two concomitant diseases or a causal association.Introducere. Cardiomiopatia hipertrofică (CMH) se caracterizează prin prezența hipertrofiei ventriculare stângi care nu poate fi explicată doar de anomaliile de umplere ventriculară. CMH a fost descrisă anterior la un număr mic de pacienți cu sclerodermie sistemică (SDS). Scopul lucrării. Evidențierea importanței abordării multidisciplinare a demersului diagnostic la un pacient cu SDS. Material și Metode. Pacientă cu acuze la parestezie la temperaturi joase, modificări de culoare a degetelor mâinilor, disfagie, artralgii, îngroșarea și rigiditatea pielii, fatigabilitate, dispnee la efort fizic. Rezultate. Parametrii clinici și paraclinici: TA 130/80mmHg, FCC 74 c/min; PCR - 22,9 mg/L, VSH - 21 mm/h, pro-BNP - 2461 ng/ml, Scl-70 pozitiv, ANA - 1/5120, HLA-DR3 pozitiv; ECG – ritm sinuzal, hipertrofie a miocardului VS. Ecocardiografia: disfuncție diastolică VS, fracția de ejecție 61%, SIV-17 mm, PPVS-13 mm cu obstrucția severă a tractului de ejecție a VS. CMH este o tulburare genetică cu transmitere autozomal dominantă, asociată cu genele HLADR3, acționând cu factori genetici și non-genetici, în care se percepe legătura cu SDS. Maladiile difuze ale țesutului conjunctiv pot fi considerate un „experiment natural” în interacțiunea dintre inflamație și bolile cardiace, care ar putea elucida mecanismele fundamentale prin care inflamația accelerează dezvoltarea maladiilor cardiovasculare. Astfel, la un pacient cu SDS se redirecționează vectorul investigației spre o confluență ce include implicarea cardiacă. Concluzii. Diagnostic: sclerodermie sistemică și cardiomiopatie hipertrofică. Această afiliere poate fi interpretată ca două boli concomitente sau asociere cauzală

Stratificarea riscului cardiovascular la pacienții cu lupus eritematos sistemic

Disciplina de medicină internă-semiologie, Catedra de urgenţe medicale, Catedra de medicină de familie, Disciplina de cardiologie, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Congresul consacrat aniversării a 75-a de la fondarea Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova, Ziua internațională a științei pentru pace și dezvoltareBackground. The survival rate of patients with systemic lupus erythematosus (SLE) has improved over the last decades; still the most common cause of death is cardiovascular disease (CVD). Therefore, the appropriate management by CV risk stratification, using clinical tools, is of major importance. Objective of the study. To evaluate and compare the CV risk factors in patients with SLE. Material and Methods. Cross-sectional study of traditional and non-traditional CV risk factors in SLE patients (SLICC,2012). The CV risk stratification was based on SCORE versus SLE CV risk equation. Results. A total of 96 SLE patients were analyzed. The female: male ratio was 14:1 and the mean age was 43,2±12,1 years. The disease duration was 89,7±45,5 months and the activity by SLEDAI was 8.08±7.1 points. The 10-year risk provided by SCORE was 7.8±9.0. Overall, 12.5% participants had high risk, 45.8% had moderate 41.7% low CV risk. The most common traditional CV risk factors were arterial hypertension (50%), age (16,6%) and hypercholesterolemia (12.5%). Non-traditional risk factors were high disease activity (33,3%), secondary APL syndrome (33,3%) and renal lupus (20.8%). Using SLE CV Risk Equation, we established that 29.1% of patients had high risk, compared to only 12,5% by SCORE. Conclusion: Patients with SLE have a high CV risk, as in addition to traditional CV risk factors, they have non-traditional risk factors such as high disease activity, lupus nephritis and APL syndrome. Therefore, specific tool for CV risk stratification will give a more accurate estimation. Introducere. Supraviețuirea pacienților cu lupus eritematos sistemic (LES) s-a ameliorat semnificativ în ultimele decenii, cu toate acestea, boala cardiovasculară (BCV) rămâne cea mai frecventă cauză de deces. Deci managementul adecvat prin stratificarea riscului CV, este de importanță majoră. Scopul lucrării. Evaluarea și compararea factorilor de risc CV la pacienții cu LES. Material și Metode. În studiul transversal al pacienților cu LES (SLICC, 2012), au fost studiați factorii de risc CV tradiționali și netradiționali. Stratificarea riscului CV s-a bazat pe ecuațiile de calcul al riscului SCORE versus LES. Rezultate. Un lot de 96 pacienți cu LES, raportul F: B 14:1, vârsta medie de 43,2 ± 12,1 ani. Durata bolii a fost de 89,7 ± 45,5 luni, activitatea SLEDAI de 8,08 ± 7,1 puncte. Riscul SCORE, a fost de 7,8 ± 9,0 p. În total, 12,5% participanți au avut risc ridicat, 45,8% - risc moderat, iar 41,7% - risc mic. Factorii de risc CV tradiționali au fost HTA (50%), vârsta (16,6%) și hipercolesterolemia (12,5%). Factorii de risc netradiționali au fost: activitatea înaltă a bolii (33,3%), sindromul AFL (33,3%) și lupusul renal (20,8%). Prin Ecuația de Risc CV în LES, 29,1% dintre pacienți au avut un risc ridicat, comparativ cu doar 12,5% conform SCORE (p <0,05). Concluzii. Pacienții cu LES au un risc CV ridicat, prin asocierea factorlor de risc tradiționali și netradiționali (activitatea bolii, nefrita lupică și sindromul AFL). Pentru utilizarea clinică este recomandat instrumentul specific pentru stratificarea riscului CV în LES

Dualitatea relaţiei dintre osteoartroza genunchiului şi maladiile cardiovasculare

Osteoartroza și bolile cardiovasculare (BCV) sunt două condiții patologii predominante în populația în vârstă de peste 70 de ani. Datele de literatură prezintă rezultate controversate cu privire la interrelația dintre osteoartroza și maladiile cardiovasculare, evidențiindu-se o serie de factori de risc comuni (așa ca obezitatea, sedentarismul etc.), precum și verigi patogenetice intercalate. Osteoartroza și BCV se asociază la un număr mare de pacienți din multe motive: factori de risc comuni (îmbătrânirea și obezitatea), etiologia comună (de exemplu, inflamația cronică) și indirect, prin pierderea funcționalității articulare și dizabilitate, precum și utilizarea de analgezice care conduc la creșterea riscului cardiovascular. Complexitatea interacțiunilor dintre aceste patologii rămâne incomplet elucidată și necesită cercetări suplimentare

Assessment of the cardiovascular risk in patients with systemic lupus erythematosus: choosing the appropriate tool

Department of Internal Medicine, State University of Medicine and Pharmacy “Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republic of Moldova, Department of Family Medicine, State University of Medicine and Pharmacy “Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republic of Moldova, Congresul consacrat aniversării a 75-a de la fondarea USMF ”Nicolae Testemițanu” 21-23 octombrie 2020Abstract Objectives. The aim of the research was to assess the cardiovascular risk in patients with systemic lupus erythematosus (SLE). Materials and Methods. Cross-sectional study, including 96 patients with Systemic Lupus Erythematosus (The Systemic Lupus Collaborating Clinics classification criteria, 2012), was conducted at the Department of Internal Medicine, Institute of Cardiology, Chișinău, Republic of Moldova, between 2017-2019 years. We calculated and compared the 10-year cardiovascular risk by Systemic Coronary Risk Evaluation versus Systemic Lupus Erythematosus cardiovascular risk equation. Results. A total number of 96 patients were included in the study, with female gender predominance (92 patients, 96%) and mean age, at the moment of the study, of 43.2±12.1 years. The Systemic Lupus Erythematosus duration was 89,9±44,1 months. The disease activity by Systemic Lupus Erythematosus Disease Activity Index was 8.08±7,1 points. Traditional cardiovascular risk factors were hypertension (50%), age (16.6%) and hypercholesterolemia (12.5%). Non-traditional risk factors were high disease activity (33.3%), antiphospholipid syndrome (33.3%), and renal lupus (20.8%). The mean 10-year risk provided by Systemic Coronary Risk Evaluation was 7.8±9.0 points. Overall, 12.5% of participants were deemed high risk, most of the subjects having moderate 45.8% or low 41.7% cardiovascular risk. According to Systemic Lupus Erythematosus Cardiovascular Risk Equation, we have established that 29.1% of patients had high cardiovascular risk, compared to only 12.5% by Systemic Coronary Risk Evaluation (p<0.05). Conclusion. Patients with Systemic Lupus Erythematosus have a high cardiovascular risk, by combining traditional and non-traditional risk factors (disease activity, lupus nephritis, and antiphospholipid syndrome). For clinical use, the specific tool for stratifying cardiovascular risk in Systemic Lupus Erythematosus is recommended

Двойственность отношений между артрозом коленного сустава и сердечно-сосудистыми забо- леваниями

IP USMF ,,Nicolae Testemițanu”, Medizin Leipzig University, Faculty of MedicineRezumat Osteoartroza și bolile cardiovasculare (BCV) sunt două condiții patologii predominante în populația în vârstă de peste 70 de ani. Datele de literatură prezintă rezultate controversate cu privire la interrelația dintre osteoartroza și maladiile cardiovasculare, evidențiindu-se o serie de factori de risc comuni (așa ca obezitatea, sedentarismul etc.), precum și verigi patogenetice intercalate. Osteoartroza și BCV se asociază la un număr mare de pacienți din multe motive: factori de risc comuni (îmbătrânirea și obezitatea), etiologia comună (de exemplu, inflamația cronică) și indirect, prin pierderea funcționalității articulare și dizabilitate, precum și utilizarea de analgezice care conduc la creșterea riscului cardiovascular. Complexitatea interacțiunilor dintre aceste patologii rămâne incomplet elucidată și necesită cercetări suplimentare.Остеоартроз и сердечнососудистые заболевания являются два из самых распространенных патологий среди населения в возрасте старше 70 лет. Данные литературы показывают противоречивые результаты, касающиеся взаимосвязи между остеоартрозом и сердечнососудистыми заболеваниями, выделив ряд общих факторов риска (таких как ожирение, отсутствие физической активности и т.д.) и общие патогенические звенья. Остеоартроз и сердечнососудистые заболевания ассоциируются у большинства пациентов, по многим причинам: факторы риска (старение и ожирение) общая этиология (например, хроническое воспаление), как и утерянная физическая функция и инвалидность, а также использование обезболивающих, что приводит к увеличению сердечнососудистого риска. Сложность взаимодействий между этими патологиями остается не полностью изученной и требует дальнейших исследований.Osteoarthritis and cardiovascular diseases (CVD) are the two most prevalent conditions in the population aged over 70. Literature data show controversial results regarding the interrelationship between osteoarthritis and cardiovascular diseases, highlighting a number of common risk factors (such as obesity, physical inactivity etc.) and pathogenesis links interposed. Osteoarthritis and CVD are associated to a large number of patients for many reasons: risk factors (aging and obesity), common etiology (eg, chronic inflammation) and indirectly through loss of physical function and disability, and the use of analgesic medication leading to increased cardiovascular risk. The complexity of the interactions between these diseases remains incompletely elucidated and requires further research

Particularities of infective endocarditis prophylaxis in the patients with rheumatic valve diseases and congenital heart diseases in the Republic of Moldova

Catedra Medicină Internă nr.3 USMF „Nicolae Testemiţanu”Infective endocarditis prophylaxis in the patients with rheumatic valve diseases and congenital cardiopathies. Infective Endocarditis (IE) is an infection of the endocardial surface of the heart. It represents a challenging diagnosis having many presentations ranging from an indolent infection to severe valvular insufficiency, which may lead to intractable congestive heart failure and myocardial abscesses causing septicemia with life-threatening systemic embolizations. Although an improvement in diagnosis and treatment was achieved, infective endocarditis continues to present a high mortality rate. The use of definite criteria for identifying groups of risk and prescribing antibiotics regimens for IE prophylaxis can decrease its incidence and rate of complications. Report about the particularities of infective endocarditis prophylaxis in the patients with rheumatic valve diseases and congenital heart diseases in the Republic of Moldova. Studiul a inclus 133 de pacienţi repartizaţi în trei loturi: I lot – 33 pacienţi cu endocardita infecţioasă (EI), lotul II – 80 pacienţi cu valvulopatii reumatismale (VR) şi lotul III – 20 pacienţi cu cardiopatii congenitale (CC). Bolnavii din cele trei loturi, conform riscului de dezvoltare a EI, au fost devizaţi în două categorii: cu risc înalt: EI în anamnestic - 33; VR protezaţi – 31; CC– 17 (tetrada Fallot, DSV, VAo bicuspidă, coarctaţie de aortă) şi cu risc moderat: VR neprotezaţi – 49 pacienţi; CC – 3 (prolaps de valvă mitrală cu regurgitare, stenoza Ao). Pacienţii au fost examinaţi clinic şi cercetaţi paraclinic. Toţi bolnavii au fost informaţi despre principiile profilaxiei EI. Medicii de familie, cardiologii şi stomatologii, cei ce sunt responsabili de educaţia bolnavilor în domeniul profilaxiei EI au fost atenţionaţi faţă de grupele pacienţilor cu risc înalt şi moderat, procedeele ce pot induce bacteriemia şi regimurile profilactice antibacteriene la aceşti pacienţi

Сахарный диабет у больных с остеоартрозом влияет или нет на результаты кинетотерапевтической программы?

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie Nicolae Testemițanu, Centrul Universitar de Reabilitare MedicalăKinetoterapia este indicată ca metodă de tratament nefarmacologic al gonartrozei în recomandările EULAR și OARSI. Totodată, asocierea unor maladii concomitente precum diabetul zaharat ar putea influența starea pacienților și rezultatele programului kinetoterapeutic. Scopul studiului a fost evaluarea eficacității kinetoterapiei asupra funcționalității articulare și intensității durerii la pacienții cu gonartroză și diabet zaharat de tip 2 (DZ). A fost efectuat un studiu caz control prospectiv cu evaluarea eficacității programului kinetoterapeutic la pacienții cu osteoartroză (OA) în funcție de asocierea diabetului zaharat de tip 2. A fost efectuat examenul clinic și apreciată intensitatea durerii prin scala VAS și funcționalitatea articulară în baza scorului KOOS. Acești parametri au fost evaluați la inițierea programului (T0) și la finele acestuia, la a 10-a zi (T1). Procesarea statistică a datelor a fost realizată prin tehnici electronice utilizând programele Microsoft Excel și MedCalc. În cercetare a fost inclus un lot de 10 pacienți care sufereau de OA și diabet zaharat de tip 2 și lotul de control, constituit din 39 de pacienți cu OA genunchiului fără DZ. La momentul T0 nu au fost identificate diferențe semnificative între loturi. La finalizarea programului kinetoterapeutic am constatat o ameliorare a funcționalității articulare în ambele loturi. Valoarea medie a scorului scalei VAS în lotul pacienților fără DZ s-a diminuat de la 62,89 mm la 50,0 mm (p0,05). Ameliorare semnifi cativă a funcționalității articulare în lotul cu DZ a fost pe domeniile Sport (p0,05). Significant improvement in joint function in the DM group was in Sport (p0,05). Значительное улучшения состояния суставов в группе СД было в возможности практиковать спорт (р<0,05) и качество жизни (р<0,01), а в группе без диабета улучшение было значительным во всех пяти областях. Ассоциирование диабета 2 типа и остеоартрита коленного сустава, оказывает негативное влияние на результаты кинетотерапевтической программы, поэтому рекомендуется применять индивидуальные реабилитационные методы, адаптированные к условиям и характеристикам каждого пациента

Compliance in patients with cardiovascular risk in opinion of family doctors

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ”Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova, Centrul Sănătății Familiei ”Galaxia”, Conferința Științifică „Centrul Medical «Galaxia» la 20 de ani”Introducere: Controlul eficient al factorilor de risc pot preveni circa 80% din decesele prin boli cardiovasculare. Totuși, această patologie continuă să dețină întâietatea printre cauzele de mortalitate și dizabilitate în lume. Non-complianța medicală a fost identificată ca o problemă majoră de sănătate publică, conducând la eșec în controlul bolilor cardiovasculare. Scopul cercetării. Evaluarea determinantelor non-complianței la recomandări, la pacienții cu risc cardiovascular în opinia medicilor de familie. Material și metode de cercetare. Studiu descriptiv selectiv, transversal, pe un eșantion format din 207 medici de familie. Prelucrarea datelor s-a realizat în programul statistic SPSS 20. Rezultate. Lotul de cercetare este compus din medici de familie, vârsta medie a eșantionului constituind 51,2±0,93 (i.v. 27-72) ani, 158 (76,3%) activează în instituții medicale publice, 45 (21,7%) – în centre medicale autonome și doar 4 (1,9%) medici sunt angajați în instituții medicale private. Cota persoanelor cu hipertensiune arterială aflați la evidență variază între 10,0 și 50,0 %, cu dislipidemie 10,0-20,0 % din populația adultă din zona de circumscripție. Un factor semnificativ al non-complianței este devierea de la regimul terapeutic, raportată de 118 (57,0%) medici, ca urmare a numărului excesiv de medicamente indicate în opinia a 62 (30,0%) doctori. În categoria cauzelor ce influențează mai puțin semnificativ complianța au fost evidențiate: abilitatea de a deschide flacoanele, a deosebi pastilele și dificultatea de a înghiți tabletele, care s-au repartizat similar, fiind relatate de 52 (25,1%) respondenți. Factori predictivi pentru non-complianță au fost considerate nivelul mai inferior de studii – 49,0% și durata avansată a bolii raportate de 44,0% medici de familie. Concluzii: Non-complianța la recomandări, a pacienților cu risc cardiovascular crescut, este determinată atât de devierea de la regimul terapeutic, preponderent la persoane cu nivel mai inferior al studiilor, cu o durată mai mare a bolii, cât și de numărul excesiv de medicamente prescrise de către medici.Introduction: Control of risk factors can prevent about 80% of cardiovascular deaths, though this pathology continues to be the leading cause of mortality and disability in the world. Medical non-compliance has been identified as a major public health issue, leading to failure in the control of cardiovascular disease. Purpose of the research: To study the opinion of family doctors to ensure that patients comply with therapeutic recommendation for controlling cardiovascular risk factors. Material and methods: Selective, transversal study on a sample of family doctors. For data processing we used the SPSS 20 statistical program. Results: The research group consists of 207 family doctors, the average age of the sample is 51.2±0.93 (27-72 years old), 158 (76,3%) of the sample performs activity in public medical institutions, 45 (21,7%) – in autonomous medical centers and only 4 (1.9%) doctors are employed in private medical institutions. The proportion of people with evidence of hypertension varies from 10.0 to 50.0% and 10.0-20.0% persons with lipid profile deviations. Failure to comply of the therapeutic regimen was considered a significant factor of low compliance by 118 (57.0%) doctors, caused by the excessive number of prescribed drugs in opinion of 62 (30.0%) doctors. The ability to open vials, to distinguish pills and difficulty swallowing tablets were less significant being reported by 52 (25.1%) respondents. Predictive factors for non-compliance were considered the lower level of studies – 49.0% and the advanced duration of the disease reported by 44.0% of family doctors. Conclusion: Non-compliance in patients with high cardiovascular risk is determined both by deviations from the regimen, mostly in patients with lower level of the studies and bigger duration of the disease, and the exorbitant number of medication prescribed by physicians