Economic benefits implementation of distance medical education

Școala de Management în Sănătate PublicăThe technological innovation has broadened access to higher quality healthcare and education without regard to time, distance or geopolitical boundaries. Distance learning has gained popularity as a means of learning in recent years due to widely distributed students, busy schedules and rising travel costs. This article is aimed at the economic benefi ts of implementation distance medical education in Republic of Moldova.Технологические инновации расширили доступ к высшему качественному здравоохранению и образованию, независимо от времени, расстояния или геополитических границ. Данная статья посвящена изучению экономических преимуществ от реализацииb медицинского дистанционного образования в Республике Молдова

Probleme conceptuale de dezvoltare a telemedicinii în Republica Moldova

Scoala de Management în Sanatate PublicaThe article discussed a concept of development of telemedicine in the Republic of Moldova. The concept determines the role and place of telemedicine in the structure of health services and sets priority directions for telemedicine development, considering the development of the Republic of Moldova and the process of European integration of the country. Prezentul articol pune în discutie concep ia de dezvoltare a telemedicinii în Republica Moldova, determina rolul si locul telemedicinii în structura serviciilor de sanatate, stipuleaza directiile prioritare de dezvoltare a acesteia, luând în considerare etapa de dezvoltare a Republicii Moldova si obiectivul ei de aderare la Uniunea Europeana . Articolul dat se refera la telemedicina ca mod de utilizare a tehnologiilor informationale pentru furnizarea serviciilor medicale si schimbul informatiei medicale între utilizatori[i]

Aspects of relevance of the legal framework for development of telemedical technologies

Şcoala de Management în Sănătate PublicăThe objective of this article is to provide an overview of the extent to which current legislation at EU and RM can meet the needs of regulatory requirements for the implementation of telemedicine technologies. The study does not provide legal solutions, but rather a starting basis to examine their own field of telemedicine situation and formulate appropriate questions for national legislation. Obiectivul acestui articol este de a oferi o imagine de ansamblu, în măsura în care legislaţia actuală la nivelul UE şi RM poate veni în întâmpinarea cerinţelor de reglementare a necesităților de implementare a tehnologiilor telemedicale. Studiul nu va oferi soluţii juridice, ci mai degrabă o bază de pornire pentru a examina situaţia proprie domeniului de telemedicină şi va formula întrebări adecvate pentru legislaţia naţională

Capacități informaționale ale sistemului de sănătate pentru bolile rare

Scopul. Analiza capacităților informaționale ale sistemului de sănătate destinate bolilor rare pentru elaborarea recomandărilor de dezvoltare a cadrului informațional și optimizarea condiției pacienților cu boli rare în Republica Moldova. Obiectivele. Analiza practicilor internaționale, a cadrului normativ național și situației actuale în sistemul de sănătate al Republicii Moldova cu privire la bolile rare; evaluarea barierelor și oportunităților în gestionarea bolilor rare din perspectiva profesioniștilor din sistemul de sănătate; analiza experienței pacienților și părinților copiilor cu fibroză chistică și fenilcetonurie în legătură cu asistența primită în cadrul sistemului de sănătate în Republica Moldova; elaborarea recomandărilor pentru ajustarea cadrului informațional al sistemului de sănătate cu privire la bolile rare și optimizarea asistenței oferite pacienților cu aceste boli. Materiale și metode. Tipul de studiu – transversal, descriptiv, analitic, mixt (cantitativ/calitativ). A fost analizat cadrul normativ și situația actuală cu privire la bolile rare la nivel european și în Republica Moldova. Partea cantitativă a cercetării a fost realizată în perioada 1 februarie–25 martie 2022 pe un eșantion reprezentativ de medici de familie (418 persoane), fiind utilizate chestionare elaborate cu acest scop. Pentru partea calitativă a cercetării a fost utilizat ghidului de interviu semi-structurat, aplicat la interviurile în profunzime cu experți din domeniul sănătății (nr. 7). Pentru analiza experienței pacienților cu boli rare (în studiu au participat 27 de pacienți cu fibroză chistică și 23 de pacienți cu PKU) a fost elaborată o anchetă și a fost utilizat chestionarul validat standardizat EQ-5D-5L. Datele au fost prelucrate statistic utilizând programul SPSS. Metodele studiului: istorică, statistică, comparativă, analitică, grafică. Rezultate obținute: Bolile rare devin o prioritate a sistemelor de sănătate publică la nivel mondial, iar politicile actuale sunt orientate către asigurarea echității și dreptului la sănătate a pacienților cu boli rare prin perfectarea cadrului legislativ și fortificarea acțiunilor comune de cercetare, sistematizare a cunoștințelor și informare. În Republica Moldova, a fost inițiată în anul 2019 elaborarea proiectului Programului Național privind controlul bolilor rare și Planului de acțiuni privind prevenirea, screeningul, diagnosticul și tratamentul bolilor rare. Medicina primară deține un loc central în gestionarea bolilor rare prin informare, implicare în suspectarea patologiei rare și monitorizare a pacienților cu spectrul vast de patologii rare. Cercetarea a identificat existența următoarele bariere în oferirea asistenței medicale pacienților cu boli rare de către medicii de familie: nivel insuficient de cunoștințe cu privire la bolile rare, dificultatea identificării și diagnosticării bolilor rare, dificultăți în identificarea traseului pacientului cu boală rară și asigurarea continuității acestui traseu, dificultăți în interacțiunea și colaborarea cu medicii specialiști. Nivelul de cunoștințe al medicilor de familie cu privire la bolile rare determinat prin autoevaluare poate fi considerat unul redus. Unele dintre cauzele principale este volumul de muncă care depășește normativele recomandate de legislație și deficiențe în formarea profesională continuă a medicilor. Experții/participanți la studiu au relatat următoarele: (a) fortificarea serviciului de genetică, crearea registrului național al bolilor rare pe platformă electronică ar permite diagnosticul oportun al bolilor rare și monitorizarea acestora, planificarea acțiunilor, includerea în cercetări și în proiecte internaționale cu beneficii majore; (b) diferențele de cunoștințe, abordări și atitudini, inerția în ajustarea protocoalelor clinice naționale și în introducerea terapiilor noi contribuie la menținerea unei inechități în asistența pacienților cu diferite boli rare; (c) activitatea asociațiilor de pacienți deține un rol important în informare, influența politicilor de sănătate, sensibilizarea opiniei publice și promovarea intereselor pacienților. Privind chestionarea pacienților putem raporta că peste jumătate dintre pacienți au declarat un nivel înalt de satisfacție în legătură cu asistența primită în cadrul sistemului de sănătate. Pacienții din mediul urban sunt mai satisfăcuți în legătură cu asistența primită în cadrul sistemului de sănătate. Nivelul redus de satisfacție a corelat cu existența unui șir probleme pe care le-au întâmpinat pacienții pe parcursul evoluției bolii: lipsa de specialiști în domeniu, lipsa de informații cu privire la boala rară, deficitul de comunicare. Neliniștea și deprimarea au fost mai frecvent raportate de către pacienți în comparație cu alte simptome ce țin de calitatea vieții și starea de sănătate (conform chestionarului EQ-5D-5L). Concluzii. În Republica Moldova există o fragmentare a informațiilor și o discontinuitate a acțiunilor ce țin de bolile rare. Crearea registrului național al bolilor rare pe platformă electronică ar asigura mecanisme de raportare a cazurilor și de monitorizare, ar facilita procesele de elaborare a unor strategii destinate gestionării acestor boli și o mai bună coordonare a acțiunilor. Fortificarea serviciului de genetică și sporirea potențialului medicilor de familie, cât și ameliorarea cunoștințelor cu privire la bolile rare sunt necesare

Priorități de dezvoltarea a asistenței medicale urologice

Scopul. Evaluarea organizării și funcționării asistenței medicale urologice din Republica Moldova pentru elaborarea și argumentarea recomandărilor de dezvoltare în conformitate cu standardele contemporane în domeniu. Obiective. Studierea literaturii, a practicilor naționale și internaționale în domeniul asistenței medicale urologice; analiza resurselor antrenate în acordarea asistenței medicale urologice; evaluarea funcționalității serviciilor urologice prestate la diferit nivel; elaborarea și argumentarea recomandărilor de dezvoltare în conformitate cu standardele contemporane în domeniu. Materiale și metode. Tipul de studiu – cantitativ, descriptiv cu elemente analitice, efectuat prin chestionarea a 96 de medici urologi, cetățeni ai Republicii Moldova, în perioada 01.11.2021-01.03.2022. Chestionarul a fost realizat în Google forms și a fost distribuit online. Metodele studiului: istorică, epidemiologică, sociologică, statistică, de transfer al datelor, comparativă. Rezultate obținute. Majoritatea medicilor urologi – 70,9% prestează servicii în zona de centru a țării și mun. Chișinău. Drept urmare, 51,7% din specialiștii chestionați prestează asistență medicală pentru 4 și mai multe teritorii administrative, 65,8% dintre ei deservesc până la 100 de pacienți săptămânal. S-a stabilit că, practic toți medicii urologi (94,8%) au acces total sau parțial la investigații înalt performante, care în 47,9% din cazuri sunt acoperite financiar de CNAM sau parțial în 41,7% cazuri. Cu toate acestea, am stabilit că de cistoscop dispun doar 36,9% din medicii intervievați, de masă urologică dispun marea majoritate (76,9%), de ultrasonograf dispun 64,6%, iar de uroflowmetru doar 20,0%. În baza numărului de intervenții chirurgicale efectuate am stabilit că mai puțin de 50 de intervenții pe an practică 31,2%, între 51 și 150 de intervenții efectuează 30,2%, iar mai mult de 151 de intervenții pe an –38,7%. Practică intervenții minim invazive 59,4% dintre medicii urologi chestionați, respectiv 40,6% nu practică. În ambulatoriu doar 17,6% din respondenți practică intervenții minim invazive, iar în staționar – 75,8%. Cele mai mici ponderi de practicare a intervențiilor minim invazive au fost stabilite în mun. Bălți – 28,6% și în zona de sud a țării – 20,0%. Rata de până la 5% a complicațiilor înregistrate a fost declarată de majoritatea medicilor urologi – 64,9%; rata IAAM (infecții asociate asistenței medicale) mai mare de 3% a fost relatată de 50,0% dintre medici, iar declararea acestora în pondere de 91-100% a fost făcută de doar 63,6% din medicii intervievați. S-a constatat că 44,2% din medicii urologi nu cunosc valoarea indicelui de complexitate a cazurilor (ICM) tratate pentru anul precedent, 38,6% și-au apreciat nesatisfăcător capacitatea de codificare a grupurilor de diagnosticare (DRG) și 50,0% și-au apreciat, la fel, nesatisfăcător cunoașterea sistemelor informaționale. Comparativ cu perioada pandemică în perioada prepandemică de 2,2 ori mai mulți medici urologi chestionați apreciază accesibilitatea pacienților la asistență medicală urologică cu „foarte bine” și „excelent”. Similar, în cazul calității asistenței medicale urologice acest indice a fost de 1,4 ori mai mare. Concluzii. S-a determinat o supracentralizare a specialiștilor urologi, respectiv accesibilitatea la o asistență medicală urologică de calitate este redusă pentru pacienții din alte regiuni ale țării, confirmată prin faptul deservirii de către majoritatea medicilor a patru și mai multe teritorii administrative. Au fost identificate trei grupuri de medici după numărul de intervenții efectuate anual, dintre care 1/3 din cei intervievați practică insuficient intervențiile chirurgicale. Menționăm că 40,6% dintre medicii urologi nu practică intervenții minim invazive, îndeosebi acest fenomen fiind evident la cei din ambulatoriu (doar 17,6%). O parte din medicii urologi nu cunosc valoarea ICM, capacitatea de codificare DRG sau au cunoștințe nesatisfăcătoare în cunoașterea sistemelor informaționale

Increasing efficiency and quality of Primary Health Care through the implementation of Medical Information Szstem

Şcoala de Management în Sănătate PublicăThis article presents certain results regarding the functionality of the Information System "CabiManager", implemented at the University Center of Primary Health Care State Medical & Pharmaceutical University "Nicolae Testemitanu". This Information System has been implemented as a tool to optimize the office management of family physician. In the process of assessing the results of the system automation, two main components - clinical and organizational have been proven as most effective. Acest articol prezintă anumite rezultate în ceea ce priveşte funcţionalitatea Sistemului Informaţional Medical “GabiManager”, implementat de Clinica Universitară de Asistenţă Medicală primară a USMF “Nicolae Testemiţanu”. Acest sistem de informare a fost implementat ca un instrument pentru a optimiza gestionarea activutăţii medicului de familie. În procesul de evaluare a rezultatelor sistemului, două componente principale – clinice şi de organizare s-au dovedit a fi cele mai eficiente

Cunoștințe, atitudini și practici ale bărbaților cu referire la sănătatea sexual reproductivă

Scopul. Aprecierea nivelului de cunoștințe, atitudini și practici ale bărbaților cu privire la sănătatea sexual-reproductivă pentru elaborarea setului de recomandări practice privind managementul perioadei de andropauză. Obiective. Analiza teoriilor și practicilor internaționale în domeniul gestionarii sănătății sexual-reproductive masculine; identificarea cunoștințelor și conștientizării de către bărbați a sănătății sexual-reproductive și aprecierea față de perioada de andropauză; studiul opiniei medicilor de familie, urologi și andrologi cu privire la CAP ale bărbaților; elaborarea setului de recomandări practice privind managementul perioadei de andropauză. Material și metode. Tipul de studiu – transversal, descriptiv mixt, cu elemente analitice, pe un lot de 406 bărbați cu vârsta cuprinsă între 30-74 de ani, cetățeni ai RM. Studiul cantitativ s-a realizat prin chestionarea (online și offline); iar cel calitativ – prin intermediul interviurilor în profunzime (nr. 20 de medici, dintre care 10 medici urologi/andrologi și 10 medici de familie). Metodele studiului – analiza și sinteza bibliografică, istorică, sociologică, epidemiologică, statistică. Rezultate obținute. Conform testului ADAM nivel excelent al funcției sexuale a fost raportat de 19,6% respondenți (capacitatea sportivă în ultimele 4 săptămâni) până la 30,6% de respondenți (puterea erecției). Nivel mediu a fost raportat de 41,5% (capacitatea sportivă în ultimele 4 săptămâni) până la 49,4% (libidoul) de respondenți. Respondenții cu vârsta în intervalul 50-59 și 60-69 de ani au avut o rată mult mai înaltă a nivelului slab și cumplit comparativ cu vârsta 40-49 de ani. Iar vârsta mai înaintată, în special în intervalul 70+ de ani s-a asociat puternic cu statutul erecției comparativ cu vârsta tânără (40-49 de ani). Conform testului LOH sunt satisfăcuți de activitatea sexuală – 71,5%, nesatisfăcuți – 13,4%, au refuzat de a răspunde 15,0%. Motivele inactivității sexuale în ordine descrescândă au fost citate astfel: lipsa unui partener în prezent 10,8%; supraoboseala (9,9%); factorii legați de partener 8,9%; prezența unei probleme fizice 3,6% și lipsa de interes (3,2%). A existat o interacțiune semnificativă între nivelul de studii și mediul de trai, asupra manifestării activității sexuale (insatisfacție). Fiecare al treilea bărbat în andropauză nu s-a adresat la medic, deoarece a acceptat că este o perioadă care va trece de la sine. Fiecare al cincilea s-a adresat medicului și asistența primită l-a ajutat semnificativ. Cea mai frecventă adresabilitate pe aceste motive a fost la medicul de familie (36.7%), urmată de neurolog (8,5%), urolog/androlog (3,9%). Activitatea sexuală în 93,8% cazuri este percepută ca ceva ce produce plăcere. Practic jumătate din respondenți au declarat că întrețin 5 și mai multe raporturi sexuale săptămânal, iar fiecare al treilea – de 3-4 ori pe săptămână. A existat o corelație semnificativă între gradul de cunoaștere a fenomenului andropauzei și statutul clinic actual, între disponibilitatea și dorința respondenților de a cunoaște mai multe informații despre andropauză în funcție de percepția personală, a stării depresive și stării de epuizare. În toate simptomele sus menționate percepția pozitivă despre gradul de informare referitor la andropauză este asociată cu o intensitate mai mică a simptomelor. Sursele de informare privind sănătatea sexuală au fost tata sau bunicul (31%), internetul (15%), școala (15%), cărțile, revistele (14%), medicul (14%) și mai puțin de la TV sau radio (9%). Respondenții cu studii gimnaziale s-au informat mult mai frecvent din școală comparativ cu cei care au absolvit studiile liceale, medii și superioare. Circa 70% recunosc necesitatea în cunoștințe despre andropauză și cred că cunoștințele îi vor ajuta. În același timp 68% menționează drept sursă utilă de informare – medicul urolog/androlog. Concluzii. Informarea, atitudinea corectă și abordarea multidisciplinară a perioadei de andropauză, poate garanta o calitate a vieții mai bună, contribuind la îmbătrânirea activă. Practica internațională, prin prezența clinicilor, departamentelor de profil, asociațiilor destinate andropauzei, ne conving de importanța abordării corecte a acestei perioade. În urma studiului s-a constatat o importantă problemă legată de sursa de informare, precum și de gradul de conștientizare a simptomelor și patologiilor asociate andropauzei, în timp ce informarea corectă despre climaxul masculin poate ajuta bărbații să aibă așteptări mai realiste cu privire la această perioadă și să facă alegeri mai bune între opțiunile de tratament pentru simptomele lor. Studiul relevă de asemenea că: a) există o tendință de a asocia andropauza cu un fenomen negativ, precum îmbătrânirea sau sentimentul de a nu se mai simți bărbat; b) există o rată scăzută a adresabilității la medic, în pofida prezenței simptomelor, în special în rândul bărbaților din mediul rural și a celor cu un nivel scăzut de școlarizare

Some etico-legal contradictions in the management of the public health system from the perspective of fundamental human rights protection

Şcoala de Management în Sănătate Publică a USMF „Nicolae Testemiţanu”The Public Health System assumes the social responsibility for the general health of the population. At the same time, progresses made in medicine, the fact that medical practice is of higher risk, have accentuated the importance of supplementary guarantees of individual rights of the patient versus interests and benefits of the society. In the article that follows it is analyzed the conflict between the communitarian interests and individual rights from the perspective of the fundamental human rights protectiion, as well as solutions are recommended for a correct ethics-legal management of the Public Health System of the Republic of Moldova. Sistemul de sănătate publică îşi asumă responsabilitatea socială pentru sănătatea generală a populaţiei. În acelaşi timp, progresele făcute în medicină, faptul că practica medicală a devenit mai riscantă, au accentuat importanţa unor garanţii suplimentare ale drepturilor individuale ale pacienţilor vis-a-vis de interesele şi beneficiile societăţii. În articolul ce urmează este analizat conflictul dintre interesele comunitare şi drepturile individuale, din perspectiva respectării drepturilor fundamentale ale omului şi cu recomandarea unor soluţii pentru un management corect etico-legal a sistemului de sănătate publică din Republica Moldova

Feasibility of human resources service of healthcare facilities at the transition phase of health system

Şcoala de Management în Sănătate Publică a USMF „Nicolae Testemiţanu”Human resources are one of the basic instruments in well operation of the health systems. One of the major problems in Human resources management is missing of the educational programs of the Human resources staffs. The implementing of the professional educational programs of the Human resources staffs will be very helpful in management and planning of Human resources in health. It seems to be necessary to elaborate an educational program and trained Human resources workers. Resurele Umane sunt capacităţile de bază de intervenţie în sistemul de sănătate. Una din problemele majore în Managementul resurselor umane este lipsa sistemului de formare a specialiştilor în managementul resurselor umane. Implementarea unui atare sistem va fi foarte oportună în procesul de management şi planificare a resurselor umane în sănătate