The role of oophorectomy as adjuvant complex therapy for patients with breast cancer (preliminary assessment)

Catedra de oncologie, hematologie și radioterapie, USMF „Nicolae Testemițanu”, Institutul Oncologic, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Cea mai eficientă metodă de stopare a producerii de estrogeni la femeile cu cancer mamar (CM) în pre-/perimenopauză o reprezintă ablația ovariană. Ablația funcției ovariene poate fi realizată prin ovariectomie bilaterală sau prin utilizarea hormonului eliberator de gonadotropină (GnRH). Scop. Analiza rezultatelor imediate ale ovariectomiei în tratamentul complex adjuvant al pacientelor cu CM. Materiale și metode. Au fost studiate rezultatele la 61 paciente cu CM tratate în faza reproductivă cu vârsta între 22-48 de ani, care au fost supuse tratamentului hormonal, chimioterapic și ovariectomie. Rezultate. Pacientele cu tipul luminal A (RE+RP+Her2/neu-) au fost divizate în 3 loturi în dependență de metoda de tratament adjuvant: lotul I – chimio-/radioterapie + ovariectomie + tamoxifen – 31 paciente (50,81%); lotul II - chimio-/radioterapie + GnRH – 22 paciente (36,06%); lotul III - chimio-/radioterapie + tamoxifen – 8 paciente (13,11%). Dintre cele 31 de paciente din lotul I, date de progresare loco-regională în primii 2 ani nu s-au înregistrat la 29 de paciente, ceea ce constituie 93,54%; pentru lotul II – 19 din 22 (86,36%); lotul III – la 5 din 8 (62,5%). Concluzii. Ovariectomia în tratamentul complex adjuvant al pacientelor cu CM tip luminal A reprezintă metoda cu rata cea mai înaltă de reducere a cazurilor de progresare loco-regională comparativ cu alte metode de tratament hormonal.Introduction. The most effective method to stop the production of estrogen for patients in reproductive and perimenopausal phases presents ovarian ablation. Ovarian function ablation may be achieved by bilateral oophorectomy which leads to irreversible ablation of ovarian function with Gonadotropin releasing hormone analogues (GnRHAs). Purpose. Analysis of the immediate results of oophorectomy as adjuvant complex therapy for patients with breast cancer (BC). Material and methods. There were 61 patients with BC treated during the reproductive phases, aged 22-48 years, who were admitted within the Mastology Research Laboratory, Chemotherapy and Radiotherapy Departments of the Oncological Institute. Results. Patients with luminal A type (ER+PR+Her2/neu-) was were divided into 3 groups: group I – chemo-/ radiotherapy + oophorectomy + tamoxifen - 31 cases (50,81%); group II - chemo-/radiotherapy + GnRH - 22 cases (36,06%); group III - chemo-/radiotherapy + tamoxifen - 8 cases (13,11%). Of the 31 patients in group I, loco-regional progression data in the first 2 years have not been recorded in 29 patients, which is 93,54%; for group II - 19 cases (86,36%) of 22; for group III – 5 cases (62,5%) of 8. Conclusions. The role of oophorectomy in the adjuvant complex therapy for patients with luminal A type it is the method with the highest rate of reduction of cases of loco-regional progression comparated with other methods of hormonal treatment

Estimating stochastic survey response errors using the multitrait‐multierror model

From Wiley via Jisc Publications RouterHistory: received 2018-09-17, rev-recd 2021-01-26, accepted 2021-05-30, pub-electronic 2021-10-12Article version: VoRPublication status: PublishedFunder: ESRC National Centre for Research Methods, University of Southampton; Id: http://dx.doi.org/10.13039/501100000613; Grant(s): R121711Abstract: Surveys are well known to contain response errors of different types, including acquiescence, social desirability, common method variance and random error simultaneously. Nevertheless, a single error source at a time is all that most methods developed to estimate and correct for such errors consider in practice. Consequently, estimation of response errors is inefficient, their relative importance is unknown and the optimal question format may not be discoverable. To remedy this situation, we demonstrate how multiple types of errors can be estimated concurrently with the recently introduced ‘multitrait‐multierror’ (MTME) approach. MTME combines the theory of design of experiments with latent variable modelling to estimate response error variances of different error types simultaneously. This allows researchers to evaluate which errors are most impactful, and aids in the discovery of optimal question formats. We apply this approach using representative data from the United Kingdom to six survey items measuring attitudes towards immigrants that are commonly used across public opinion studies

Synchronous gastrointestinal stromal tumor and gastric carcinoma

Secția chirurgie gastrică, IMSP Institutul Oncologic, Catedra Chirurgie nr.1 „Nicolae Anestiadi” şi Laboratorul Chirurgie Hepato-Pancreato-Biliară, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie ”Nicolae Testemiţanu”, IMSP Institutul de Medicină Urgentă, Chișinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Apariția sincronă a tumorilor în stomac, mai ales coexistența carcinomului gastric (CG) și a tumorii gastrointestinale stromale (TGIS) gastrice, este rar întîlnită, în literatură fiind descrise doar cazuri sporadice. Prezentăm un caz clinic de asociere sincronă a adenocarcinomului gastric slab diferenţiat cu celule „în inel cu pecete” cu o TGIS la un pacient de gen masculin. Materiale şi metode: Pacient, bărbat, 78 de ani, se internează pentru un discomfort postalimentar în regiunea epigastrului, grețuri și scădere ponderală circa 10 kg în ultima lună anterior internării. Examenul obiectiv și analizele de laborator nu au depistat devieri semnificative, cu excepția unei anemii moderate. Diagnosticul a fost stabilit endoscopic, fiind depistată o formațiune submucoasă de 5,0 x 3,5 cm în treimia inferioară a corpului gastric și o formațiune protruzivă de circa 1,5 x 2,0 cm în regiunea gastrică antrală, cu aspect de cancer gastric incipient tip IIa, confirmată morfologic, preoperator, drept adenocarcinom cu celule tip ”inel cu pecete”. S-a suspectat asocierea adenocarcinomului gastric cu o tumoră stromală gastrică. Rezultate: Pacientul a fost supus rezecției gastrice subtotale tip Billroth II. Histopatologic, postoperator, a fost confirmat: adenocarcinom gastric pT1bN0M0 și TGIS de 5,5 cm, constituită din celule fusiforme, imunohistochimic pozitivă pentru markerii CD117(c-KIT) și CD34, cu 4 mitoze la 50 câmpuri de înaltă rezoluție – grup pronostic 3a și risc redus de progresare a bolii. Evoluția postoperatorie imediată a fost favorabilă. Pacientul nu a necesitat tratament adjuvant și a fost programat pentru TC abdomenului în dinamică. Concluzii: Apariția sincronă a adenocarcinomului gastric cu TGIS este foarte rară și poate fi detectată incidental în timpul investigațiilor sau laparotomiilor pentru alte patologii. Explorarea chirurgicală completă intraoperatorie a fiecărui pacient își păstrează valoarea. Tratamentul chirurgical este unica metodă curativă.Introduction: Synchronous gastric tumors, especially collision of a gastric carcinoma (GC) and gastrointestinal stromal tumor (GIST), are very rare, a few cases being reported in the literature. We present a case of a signet-ring cell adenocarcinoma associated with GIST in a male patient. Material and methods: Pacient, 78 y.o. male, admitted for postprandial discomfort in the epigastric region of abdomen, nausea, and weight loss about 10 kg in the last month prior to admission. Physical examination and laboratory data were unremarkable, except for a moderate anemia. Positive diagnostic was established by upper endoscopy with biopsy which revealed a submucosal tumor of 5,0 x 3,5 cm in the lower third of gastric body and a protrusive tumor of 1,5 x 2,0 cm in the gastric antrum, resembling type IIa early gastric cancer. Preoperative histopathological report showed signet-ring cell adenocarcinoma. Association of GC and GIST was suspected. Results: The patient undergone a subtotal Billroth II gastrectomy. Postoperative histological examination reported a GC pT1bN0M0 and a spindle-cell type GIST, CD117(c-KIT) and CD34 positive, with mitosis of 4/50 HPF and a low risk of progression. The patient had an uneventful postoperative period. No adjuvant treatment was needed and a follow-up abdominal CT was scheduled. Conclusions: Synchronous occurrence of GC and GIST is very rare and can be accidentally found during instrumental work-up or laparotomy for other pathology. Intraoperative complete surgical exploration of each patient is imperative. Surgical treatment is the only curative option

Giant retroperitoneal liposarcoma

Introducere: Liposarcomul (LS) este o tumoare malignă rară care provine din țesutul adipos. Poate apărea oriunde este prezent țesut adipos. LS retroperitoneal reprezintă 12% până la 40% din totalul liposarcoamelor, cu o rată de incidență estimată 0,5 la 100.000 de locuitori. Materiale și metode: Bărbat de 45 ani, internat cu acuze la marirea in volum a abdomenului, pierdere in greutate pe parcursul ultimelor 6 luni. Tomografia computerizata a abdomenului a vizualizat formatiune tumorala giganta multinodulara, cu structura preponderent adipoasa cu component solid, de dimensiuni 365x235x412 mm, cu deplasarea rinichiului sting in directia mediala si a anselor intestinale in flancul drept. Hidronefroza pe dreapta gr.I, pe stinga gr.II. Rezultate: s-a practicat laparotomie mediana cu decelarea unei formatiuni retroperitoneale gigante de culoare alb-grasoasa, multinodulara, ce deplaseaza colonul descendent anterior, rinichiul sting cu vasele renale si ureterul – spre dreapta, polul superior al tumorii depistîndu-se la nivelul diafragmei, iar polul inferior - în bazinul mic. A fost mobilizata tumoarea de la intestinul gros descendent, rinichiul sting, vasele renale stingi si ureterul sting, mobilizata din spatiul retroperitoneal. Excizata tumoarea cu rezectie segmentara a sigmei cu aplicarea anastamozei terminoterminale cu aparat mecanic si suturi sero-seroase. Imunohistochimie: Liposarcom bine diferentiat G1, cu infiltrarea peretelui colonului sigmoid: imunofenotip: (S100+, CD4+, MDM2+). Evolutia postoperatorie a fost fara evenimente adverse. Concluzie: Liposarcoamele retroperitoneale in majoritatea cazurilor recidiveaza. Succesul operatiei consta in ablatia tumorii cu capsula integra. Depistarea precoce a tumorilor faciliteaza un rezultat postoperator la distanta mai bun.Introduction: Liposarcoma (LS) is a rare malignant tumor arising from adipose tissue. It can occur wherever adipose tissue is present. Retroperitoneal LS accounts for 12% to 40% of all liposarcomas, with an estimated incidence rate of 0.5 per 100,000 population. Materials and methods: 45-year-old man, hospitalized with complaints of abdominal enlargement, weight loss during the last 6 months. Computed tomography of the abdomen visualized a giant multinodular tumor formation, with a predominantly adipose structure with a solid component, measuring 365x235x412 mm, with displacement of the left kidney in the medial direction and of the intestinal loops in the right flank. Hydronephrosis on the right gr.I, on the left gr.II. Results: a median laparotomy was performed with the detection of a giant retroperitoneal formation of white-greasy color, multinodular, which displaces the anterior descending colon, the left kidney with the renal vessels and the ureter - to the right, the upper pole of the tumor being detected at the level of the diaphragm, and the pole lower - in the small basin. The tumor was mobilized from the descending large intestine, the left kidney, the left renal vessels and the left ureter, mobilized from the retroperitoneal space. The tumor was excised with segmental resection of the sigmoid with the application of end-to-end anastamosis with a mechanical device and sero-serosal sutures. Immunohistochemistry: G1 welldifferentiated liposarcoma, with sigmoid colon wall infiltration: immunophenotype: (S100+, CD4+, MDM2+). Postoperative evolution was without adverse events. Conclusion: Retroperitoneal liposarcomas in most cases recur. The success of the operation consists in the ablation of the tumor with the intact capsule. Early detection of tumors facilitates a better long-term postoperative result

Results of target-therapy treatment in gastrointestinal stromal tumors (GIST)

Laboratorul de chirurgie gastrică și toracică, Secția Gastrologie, Institutul Oncologic, Catedra de oncologie, hematologie și radioterapie, Laboratorul de chirurgie hepato-pancreato-biliară, USMF „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Imatinib mesilat (IM) este utilizat în tratamentul combinat al GIST ca remediu adjuvant sau în combaterea bolii recidivante/metastatice, însă criteriile de selectare a pacienților și a eficacității tratamentului nu sunt clar stabilite. Scop. Evaluarea comparativă a eficacității tratamentului cu IM. Material și metode. Tratament cu IM 400 mg/zi au primit 30/73 (41,1%) pacienți, dintre care tratament adjuvant – 12/30 (40%) (grup I), iar tratament pentru boală recidivantă/metastatică – 18/30 (60%) (grup II). În grupul I, conform clasificării riscului (Miettinen, 2006), 10/12 (83,3%) tumori – cu risc înalt, iar 2/12 (16,7%) – cu risc intermediar. Eficacitatea tratamentului a fost apreciată în baza criteriilor tomodensitometrice Choi (Choi, 2007): răspuns complet (RC); răspuns parțial (RP); stabilizarea bolii (SB); boală progresivă (BP). Rezultate. În grupul I, după administrarea IM în medie 23,4±4,7 luni – nu s-a înregistrat recidiva bolii. În grupul II – RC s-a înregistrat la 3 (16,7%) pacienți, RP la 8 (44,4%), SB ≥6 luni – la 3 (16,7%) și BP la 4 (22,2%) pacienți. Răspuns obiectiv la tratament (RC+RP) – 11 (61,1%) pacienți, control asupra bolii GIST (RC+RP+SB) – la 14 (77,8%), iar progresarea bolii (BP) pe fond de tratament medicamentos – la 4 (22,4%) pacienți. Urmărirea în dinamică – 34,6±3,64 luni. Intervalul de timp până la constatarea progresării bolii GIST în medie – 24,07±2,97 luni. Supraviețuirea ”de facto” la un an a constituit 94,4%, la 2-ani – 83,3% iar la 3-ani – 72,2%. Concluzii. Criteriul major pentru eficiența ”de facto” a terapiei cu IM este lipsa progresării GIST, iar obținerea unui răspuns complet la tratament poate fi indicator indirect al pronosticului favorabil.Introduction. Imatinib mesylate (IM) is used as adjuvant treatment in GIST or as therapy of recurrent/metastatic disease, but the criteria for patient selection and efficacy of treatment are not clearly established. Purpose. Comparative evaluation of efficacy of IM. Material and methods. Treatment with IM 400mg/day received 30/73 (41.1%) patients, including adjuvant therapy 12/30 (40%) (Ist group), and treatment of recurrent/metastatic disease – 18/30 (60%) (IInd group). According to Miettinen risk classification (Miettinen, 2006) – 10/12 (83.3%) tumors were of high risk and 2/12 (16.7%) – of intermediate risk. Efficacy of the treatment was assessed using CT Choi criteria (Choi, 2007): complete response (CR), partial response (PR), stable disease (SD), progression of disease (PD). Results. In the Ist group, after administration of IM for a median period of 23.4±4.7 months – no recurrence of the disease was recorded. In the IInd group – CR was assessed in 3 (16.7%) patients, PR – in 8 (44.4%), SD ≥6 months – in 3 (16.7%) and PD in 4 (22.2%) patients. Objective response to treatment (CR+PR) was recorded in 11 (61.1%) patients, control of the disease (CR+PR+SD) – in 14 (77.8%), and progression of the disease – in 4 (22.4%) patients. Median follow-up time was 34.6±3.64 months. Median time to progression of the disease was 24.07±2.97 months. 1-year survival rate was 94.4%, 2-year survival rate – 83.3% and 3-year survival rate – 72.2%. Conclusion. The major criteria for effectiveness of IM therapy is the lack of GIST progression and achieving a complete response to treatment may be an indirect indicator of favorable prognosis

Pancreaticoduodenectomy in the noncholedocopancreatic tumors

Catedra Oncologie, Hematologie și Radioterapie, USMF „Nicolae Testemițanu”, Institutul Oncologic, Laboratorul științific chirurgie gastrică și toracică, Chișinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Rezecția pancreato-duodenală este intervenția chirurgicală radicală pentru tumorile coledoco-cefalo-pancreatice și a regiunii vateriene. Scopul: Estimarea rolului rezecției pancreatoduodenale în tumorile noncoledocopancreatice. Materiale și metode: Studiul nostru este constituit din 6 pacienți (4 bărbați și 2 femei cu vârsta cuprinsă între 35 și 56 de ani), care au suportat rezecții pancreatoduodenale pe motivul tumorilor noncoledocopancreatice în secția gastrologie a Institutului Oncologic din Moldova în perioada anilor 2008-2015. Rezultate: În 3 (50%) cazuri din 6 rezecția pancreatoduodenală a fost efectuată pe motivul tumorilor maligne ale duodenului. Volumul chirurgical în aceste cazuri a fost extins. În alte 2 cazuri, rezecția pancreatoduodenală a fost efectuată pentru cancer gastric cu invazia pancreasului și duodenului, operați cu volum lărgit (rezecție pancreatoduodenală cu limfodisecție D2). Într-un singur caz rezecția pancreatoduodenală a fost efectuată pe motivul cancerului de colon cu invazie în cefalopancreas, lobul hepatic drept, vezicula biliară și duoden, volumul operator constituind hemicolonectomie dreaptă combinată cu rezecție pancreatoduodenală, rezecție marginală a lobului hepatic drept și colecistectomie cu limfodisecție paraaortală și parapancreatică. Invazia tumorală în pancreas a fost confirmată histopatologic postoperator în ambele cazuri cu cancer gastric și în cazul cancerului de colon. Concluzii: Rezecția pancreatoduodenală în tumorile noncoledocopancreatice s-a dovedit a fi radicală în sarcoamele retroperitoneale, cancerul gastric și cancerul de colon, cu invazie tumorală în pancreas, ceea ce asigură rezultate semnificative și supraviețuire la distanță.Introduction: The pancreaticoduodenectomy is a radical surgery for the tumors of head of the pancreas, of the choledoc and of the papilla vater region. Purpose: To estimate the role of the pancreaticoduodenectomy in the noncholedocopancreatic tumors. Materials and methods: Our study consists of 6 patients (4 men and 2 women aged between 35 and 56 years), who suffered pancreaticoduodenectomy because of noncholedocopancreatic tumors in gastroenterology department of the Oncology Institute of Moldova during the 2008-2015 years. Results: In 3 (50%) cases of 6 pancreaticoduodenectomy was performed because of malignant tumors of the duodenum. Surgical volume in these cases was extended. In two cases (33.33%), pancreaticoduodenectomy was performed for gastric cancer with pancreatic invasion in pancreas and duodenum, operated by enlarged surgical volume (pancreaticoduodenectomy with limphadenectomy D2). In one case (16.67%) pancreaticoduodenectomy was performed becouse of colon cancer with invasion in the head of the pancreas, right hepatic lobe, gall bladder and duodenum, surgical volume being enlarged: right hemicolonectomy, pancreaticoduodenectomy, right hepatic lobe resection and cholecystectomy with paraaortal and parapancreatic limphodisection. Tumor invasion in the pancreas was confirmed histologically after surgery in both case with gastric cancer and in case of colon cancer. Conclusions: Pancreaticoduodenectomy in the noncoledocopancreatic tumors proved to be radical in duodenal sarcomas, gastric cancer and colon cancer with tumor invasion into the pancreas, which provides significant results and survival away

Early results of the radical surgical treatment of stomach cancer patients aged 70 years or older

Laboratorul științific chirugie gastrică și toracică, Institutul Oncologic, Catedra Oncologie, hematologie și radioterapie, USMF „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Tratamentul chirurgical, efectuat pe un teren biologic modificat de procesul malign, vârsta înaintată, prezența maladiilor asociate severe prezintă un risc major în privința dezvoltării complicațiilor postoperatorii.Scopul lucrării constă în analiza rezultatelor imediate ale tratamentului chirurgical radical al bolnavilor de cancer gastric cu vârsta peste 70 de ani. Material și metode: S-au analizat rezultatele imediate ale tratamentului chirurgical radical la 69 de bolnavi cu cancer gastric în vârstă peste 70 de ani (lotul I). Rezultate: În lotul I boli asociate s-au stabilit practic în toate cazurile. În lotul II (bolnavi până la 70 de ani) boli asociate s-au înregistrat la 299 subiecți (58%). Constatăm prevalența volumului operator mai mic în lotul I: în 72,5% cazuri s-au efectuat rezecții gastrice subtotale. În lotul I au decedat 4 bolnavi (5,8%), dintre care un caz de pancreatită acută. Letalitatea în lotul II a fost înregistrată în 19 cazuri (3,4%). Diferența indicilor letalității între loturi nu este statistic veridică (p˃0,05). Concluzii: Analiza rezultatelor imediate ale tratamentului chirurgical radical al bolnavilor de cancer gastric în vârstă peste 70 de ani permite să conchidem următoarele: vârsta înaintată este asociată cu prezența bolilor concomitente ale sistemului cardiovascular și ale tractului digestiv. Vârsta înaintată în cazul bolnavilor cu indici compensați ai homeostazei nu este o contraindicație către tratamentul chirurgical radical, dar volumul intervențiilor chirurgicale necesită a fi mai puțin traumatizant.Introduction: Treatment of gastric cancer in patients aged 70 years and older is associated with high risc of developing postoperative complications. Aim of the study was analisys of early results of surgical treatment in patients with stomach cancer aged 70 years and older. Material and methods: The data of 69 patients older than 70 years who suffered from stomach cancer was analyzed (group I). The results were compared with the data on 516 stomach cancer patients under 70 years old (group II). Results: Comparative analysis of the volume of surgical interventions has demonstrated the smaller one in the first parients lot. The postoperative mortality has been registered in 4 cases (5.8%) and 19 cases (3.4%) in the I and II groups, respectivelly (p<0.05). Conclusions: The obtained results allowed us to conclude that most of the older patients suffer from associated cardiovascular and digestiv tract diseases. However, age older than 70 years is not a contraidication for surgical treatment in stomach cancer patients. The volume of surgery in older patients needs to be appreciated correct and carefully

Splenectomy in hematological diseases. Mini-invasive technique versus traditional approach

Laboratorul de chirurgie gastrică și toracică, Secția Gastrologie, Institutul Oncologic, Catedra de oncologie, hematologie și radioterapie, Catedra de chirurgie nr.2, USMF „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. În ultimele decenii, laparoscopia a evoluat de la o procedură chirurgicală utilizată numai în scop de diagnostic la o tehnică chirurgicală frecvent folosită pentru a trata o multitudine de afecțiuni, rezolvate prin procedee minim invazive. Scop. Analiza comparativă a eficacității, beneficiilor clinice și managerial-economice a splenectomiei laparoscopice (SL) versus splenectomia clasică (SC). Material și metode. Studiul nostru cuprinde 175 de splenectomii efectuate timp de 4 ani pentru diverse maladii hematologice. SL au fost efectuate 79 (45,1%), iar SC – 96 (54,9%). Toți pacienții au fost examinați clinicohematologic și instrumental, inclusiv USG și prin tomografie computerizată. Au fost analizate particularitățile și rezultatele perioperatorii, complicațiile postoperatorii și costurile financiare. Rezultate. Vârsta medie –36,7 ani în grupul SL și 43,8 ani în grupul SC (p>0,05). Dimensiunea medie a splinei a fost de 15,3cm în grupul SL și 17,8cm în grupul SC. Conversii la laparotomie în grupul SL au avut loc în 8 cazuri (10,1%). Un total de 5 complicații au apărut la pacienții cu SL. Timpul operator în medie a fost de 138 minute pentru SL și 95 minute pentru SC. Volumul hemoragiei în medie a constituit 210ml în grupul SL și 354 ml în grupul SC. Perioada postoperatorie în medie a fost de 4,8 zile în grupul SL și 10,3 zile în grupul SC (p<0,05). Ratele de răspuns la tratament au fost similare în ambele grupuri. Concluzii. Tehnica SL în maladiile hematologice este un tratament chirurgical efectiv din punct de vedere al beneficiilor clinice și managerial-economice.Introduction. In the last decades, laparoscopy has evolved from a surgical procedure used only for diagnostic purposes to a minimally invasive surgical technique frequently used to treat a wide spectrum of diseases. Purpose. Comparative analysis of efficacy, clinical and economic benefits of laparoscopic splenectomy (LS) versus classical splenectomy (CS). Material and methods. Our study comprises 175 splenectomies performed in 4 years for various hematological diseases. LS were performed 79 (45.1%) and CS – 96 (54.9%). All patients were put through a clinico-hematologic and instrumental study, including ultrasound and computed tomography. Perioperative characteristics and results, postoperative complications and financial costs were analyzed. Results. The mean age in the LS group was – 36.7 years and in the CS group – 43.8 years (p> 0.05). Mean spleen size was 15.3 cm in the LS group and 17,8cm in the CS group. Conversions to laparotomy occurred in 8 cases (10.1%) in the LS group. A total of 5 complications occurred in the LS group. Mean operating time was 138 minutes in the LS group and 95 minutes in the CS group. The mean value of blood loss was 210 ml in the LS group and 354 ml in the SC group. The mean postoperative stay was 4.8 days in the LS group vs 10.3 days in the CS group (p<0.05). Response rates were similar in both treatment groups. Conclusion. LS is an effective surgical treatment in hematologic diseases in terms of clinical and economic benefits