Simptomele clinice şi neurofiziologice ale meningiomului spinal

Department of Neurology, State Medical and Pharmaceutical University “N. Testemitanu” Institute of Neurology and NeurosurgeryWe present the longitudinal clinical and electrophysiological study of 27 patients with spinal meningioma. All cases were confirmed by MRI and histological examinations. Electrophysiological examination included needle electromyography of muscles: paravertebralis,vastus lateralis, biceps femoris, tibialis anterior and gastrocnemius medialis. Clinical and electrophysiological findings were assessed in each case together with the level of spinal lesion. Electrophysiological abnormalities were founded in 100% of cases. Based on statistical analysis of the results, electrodiagnostic criteria were elaborated for the discrimination of each clinical syndrome of spinal meningioma. In addition to this data were founded that compressive damage of spinal cord tissue causes the morphofunctional reorganization of motor units and segmentar neuro-muscular apparatus. Moreover, as a result of neuronal plasticity at this level of nervous system news programs of motor function are established. The general conclusion of this study is that multimodal electrophysiological investigation as a consciously extension of clinical examination is very important in the positive and differential diagnosis of spinal meningioma. An electrophysiological examination is also useful for the prognosis of tumoral spinal cord process and for the control of neurosurgical treatment efficacy. Simptomele clinice şi neurofiziologice ale meningiomului spinal Studiul clinic şi electrifiziologic s-a bazat pe investigaţie a 27 de pacienţi cu meningiom spinal. Toate cazurile au fost confirmate prin RMN şi examenul histologic. Examenul electrofiziologic a constatat din EMG cu ac-electrod al muşchilor: paravertebralis, vastus lateralis, biceps femoris, tibialis anterior and gastrocnemius medialis. Rezultatele examenului electrofiziologic şi clinic în fiecare caz au fost correlate cu nivelul de leziune spinală. Dereglările electrofiziologice au fost detectate în 100% de cazuri. Basându-se pe analiza statistică, criteriile electrofiziologice au fost elaborate pentru a determina fiecare sindrom al meningiomului spinal. Adăugător acestor rezultate au fost stabilite: dereglări compresive ale cordului spinal, reorganizarea morfofuncţională a unităţilor motorii şi aparatului segmentar neuro-muscular. Ca rezultatul plasticităţii neuronale la acest nivel al sistemului nervos au fost stabilite programe noi de conductabilitate motorie. Concluzia generală acestui studiu este că examinarea electrofiziologică multimodală în contuitatea examenului clinic neurologic este foarte importantă în diagnosticul pozitiv şi diferenţial al meningiomului spinal. Studiul electrofiziologic este foarte util şi în prognozarea procesului tumoral spinal şi pentru controlul eficacităţii tratamentului neurochirurgical

Some consequences of severe acute pancreatitis

Catedra chirurgie nr. 2, Clinica de chirurgie nr. 2, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Fistula pancreatică externă reprezintă un traiect anormal, secundar unui gest chirurgical, care face legătura dintre un canal pancreatic şi mediul exterior. Material şi metode: În intervalul septembrie 2002 – mai 2015 au fost operaţi în Clinică 49 de bolnavi cu pancreatită severă, dintre care 10 au dezvoltat o fistulă pancreatică externă (20,4%). Am studiat factorii favorizanţi ai apariţiei fistulelor în ceea ce priveşte extinderea necrozei pancreatice, protocolul operator, cât şi asocierea infecţiei. Pentru fiecare caz în parte au fos t monitorizate debitul fistulei, s-au determinat concentraţiile amilazelor şi a proteinelor din lichidul exteriorizat. Rezultate: Este relativ dificil de a stabili cu exactitate data apariţiei fistulei, mai ales în cazul drenării abceselor pancreatice. Un argument important pentru susţinerea diagnosticului de fistulă este menţinerea ridicată a concentraţiei de amilaze. Dintre cei 10 pacienţi cu fistulă pancreatică 6 au fost operaţi precoce până la 2 săptămâni şi 4 au fost operaţi mai tardiv. Din cele expuse mai sus rezultă că majoritatea bolnavilor au avut infecţie locală înainte de apariţia fistulei (8 bolnavi din 10). Odată cu apari ţia fistulelor externe am instituit un tratament intensiv cu Sandostatina, 100 mg de 3 ori în zi şi Losec 20 mg/zi timp de 14 zile. Concluzii: După un tratament medical corect descris mai sus, majoritatea fistulelor pancreatice externe se închid.Introduction: Pancreatic external fistula represents an abnormal trajectory because of surgery, a pancreatic duct that connects with the external environment. Material and method: Since September 2002 till May 2015 in our Clinic were operated on 49 patients with severe pancreatitis, of which 10 developed external pancreatic fistula (20.4%). We have studied the factors that predispose to the appearance of fistulas, which relate to the spread of necrosis of the pancreas, the surgery protocol, as well as the accession of infection. It was monitored occurrence of fistula, a certain concentration of amylase and proteins in the liquid released from the fistula for each case individually. Results: It is difficult to determine with precision the time of appearance of the fistula, especially in the case of drainage of pancreatic abscess. A high concentration of amylase is an important argument to confirm the diagnosis of pancreatic fistula. Six patients were operated in the early period of up to 2 weeks, and 4 were operated on in the later period. We can conclude from above that the majority of patients had local infection before the fistula (8 of 10 patients). As soon as the fistula appears we administrated an intensive treatment with Sandostatin 100 mg 3 times a day and Losec 20 mg per day within 14 days. Conclusions: Most pancreatic fistulas close after correct medical treatment described above

Correlation of anatomic characteristics of occlusive-stenotic lesions of infrainguinal arteries according to „GLASS” and clinical severity of chronic ischemia

Scopul lucrării. Clasificarea GLASS (Global Limb Anatomic Scoring System) a fost implementată recent pentru a determina pronosticul intervențiilor de revascularizare. Scopul studiului a fost studierea corelațiilor între caracteristica anatomică a leziunilor ocluziv-stenotice infrainghinale, descrise conform GLASS și severitatea ischemiei cronice (IC). Materiale și metode. Studiul a inclus 125 pacienți (141 membre) cu IC. GLASS a fost determinat în baza datelor DSA (digital subtraction angiography) și a inclus descrierea segmentului femuro-popliteal (FP), infrapopliteal (IP) și arcului plantar (P); stabilirea stadiului și calcularea scorului compozit (FP+IP+P). Severitatea IC a fost evaluată prin valorile indicelui gleznă-braț (IGB), PAT (pedal acceleration time) și clasificarea WIfI. Rezultate. Stadiul GLASS I a fost determinat în 16 (11,3%) cazuri, GLASS II – în 29 (20,5%) și GLASS III – în 96 (68%). Nu au existat diferențe semnificative între stadii referitor la vârsta și genul bolnavilor. Valorile IGB au fost semnificativ mai mici la pacienții cu GLASS III – 0,44±0,18 vs 0,52±0,16 în GLASS II și 0,58±0,12 în GLASS I (p<0,05). Respectiv, valorile PAT au fost veridic mai mari în stadiul GLASS III – 206±30 ms vs 168±26 ms în GLASS II și 140±14 ms în GLASS I (p<0,05). Scorul GLASS compozit a demonstrat corelație negativă moderată cu valorile IGB: rs = -0,37 (95%CI -0,51 – -0,21), p<0,0001. Vice versa, rata cazurilor cu stadiul WIfI 3-4 și valoarea scorului mediu WIfI nu s-au deosebit între GLASS I-III. Concluzii. Caracteristicile anatomice ale leziunilor ocluziv-stenotice, cuantificate conform GLASS, corelează cu severitatea ischemiei, însă nu influențează în mod direct riscul de amputație a membrului.Aim of study. GLASS (Global Limb Anatomic Scoring System) classification was implemented recently aimed to predict the success of revascularization. The aim was evaluation of correlation between anatomic characteristics of infrainguinal occlusive-stenotic lesions, described by GLASS, and clinical severity of chronic ischemia (CI). Materials and methods. Study cohort included 125 patients (141 limbs) with CI. GLASS was determined basing on DSA (digital subtraction angiography) data and included description of femoral-popliteal (FP), infrapopliteal (IP) segments, plantar arch (P); determination of stage and calculation of composite score (FP+IP+P). Severity of CI was evaluated with ankle-brachial index (ABI), PAT (pedal acceleration time) and WIfI classification. Results. Stage GLASS I was determined in 16 (11,3%) cases, GLASS II – in 29 (20.5%) and GLASS III – in 96 (68%). There were no differences in age and gender of the patients between stages. ABI values were significantly lower in patients with GLASS III – 0.44±0.18 vs 0.52±0.16 in GLASS II and 0.58±0.12 in GLASS I (p<0.05). Similar, values of PAT were significantly higher in GLASS III – 206±30 ms vs 168±26 ms in GLASS II and 140±14 ms in GLASS I (p<0.05). GLASS composite score demonstrated moderate negative correlation with ABI values: rs = -0.37 (95%CI -0.51 – -0.21), p<0.0001. Vice versa, rate of limbs with WIfI stages 3-4 as well as values of mean WIfI score were similar in GLASS stages I-III. Conclusions. Anatomic characteristics of the occlusive-stenotic lesions, quantified according to GLASS, corelate with severity of ischemia, but not directly influence the risk of limb amputation

Arterial dissections after femoropopliteal angioplasty by long versus short time of balloon inflation: the ”LOVES” randomized controlled trial. Preliminary results

Scopul lucrării. Câteva studii anterioare au identificat că angioplastia cu umflare îndelungată a balonului ar preveni disecțiile pe durata tratamentului leziunilor ocluziv-stenotice femuro-popliteale. Scopul este testarea ipotezei precum că umflarea pe lungă durată a balonului de angioplastie poate diminua rata disecțiilor arteriale severe și necesității în stentare impusă la pacienții cu ischemie cronică amenințătoare de membre (ICAM). Materiale și metode. S-a realizat un studiu monocentric deschis, controlat, cu două brațe paralele (câte 50 cazuri) – trialul LOVES (LOng VErsus Short), ce a prevăzut recrutarea bolnavilor cu ICAM (categoria 4-6, Rutherford) care corespundeau criteriilor de eligibilitate (NCT04442802). Prezența stenozei ≥50% (n=18) sau ocluziei (n=82) în segmentul femuropopliteu s-a confirmat prin angiografie diagnostică. După recanalizarea leziunii pacienții s-au supus randomizării 1:1, utilizând aplicația Research Randomizer, version 4. În lotul de studiu balonul s-a umflat timp de 6 minute; în cel de control – 3 minute. Prezența și severitatea (gradele A-B sau C-F conform clasificării NHLBI) disecției s-au evaluat independent de către 3 investigatori. Decizia de a clasifica disecția drept severă (gradul C-F) și a efectua stentarea s-a luat prin consensul dintre minim 2 cercetători. Rezultate. Vârsta bolnavilor – 69 (25%-75%IQR 65-74) ani; bărbați – 62. Accesul endovascular s-a realizat prin a.brahială (17), a.femurală comună (82) sau crossover (1). Rata disecțiilor severe și a necesității în stentare în lotul de studiu vs. control: 38% vs. 42%, și 36% vs. 34%, respectiv (p–NS). Concluzii. Umflarea pe durată lungă (6 minute) a balonului de angioplastie în timpul tratamentului leziunilor ocluziv-stenotice femuropopliteale nu reduce semnificativ riscul disecțiilor severe și rata stentărilor impuse.Aim of study. To test the hypothesis that a long-time inflation of angioplasty balloon would reduce the rate of severe arterial dissections and necessity in bailout stenting in patients with chronic limb-threatening ischemia (CLTI). Materials and methods. We conducted a single-center, two parallel groups (each of 50 cases), open label, controlled trial – LOVES (LOng VErsus Short), which involved recruitment of CLTI patients (category 4-6, Rutherford) who met eligibility criteria (NCT04442802). Presence of femoropopliteal stenosis ≥50% (n=18) or occlusion (n=82) was confirmed by diagnostic angiography. After crossing of lesion patient was supposed to 1:1 randomization using application Research Randomizer, version 4. In the study group, the balloon was inflated for 6 minutes; in control one – 3 minutes. Presence and severity (grades A-B or C-F according to NHLBI classification) of dissection was assessed independently by 3 investigators. Decision to classify dissection as severe (grade C-F) and to perform stenting was done by agreement between at least 2 investigators. Results. Patients' age – 69 (25%-75%IQR 65-74) years; males – 62. Endovascular access was achieved through brachial (17), common femoral artery (82) or crossover (1). The rate of severe dissections and need for stenting in study vs. control group: 38% vs. 42%, and 36% vs. 34%, respectively (p–NS). Conclusions. Long-time (6 minutes) inflation of the angioplasty balloon during the treatment of occlusive-stenotic femoropopliteal lesions does not significantly reduce the risk of severe dissections and necessity in bailout stenting

Medical and surgical management in diagnosis and treatment of Barrett’s esophagus

SCR, catedra Chirurgie FEC MF, USMF ”Nicolae Testemițanu”, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Introducere. Esofagul Barrett reprezintă metaplazia columnară a epiteliului pavimentos al esofagului, cu o incidenţă de 8-20 %. În acest grup de bolnavi riscul dezvoltării cancerului de esofag creşte de 30-40 de ori. Material şi metode : Pe un termen de 15 ani în clinica chirurgie FEC MF au fost trataţi 47 pacienţi cu esofagul Barrett (EB) la un număr total de pacienţi cu BRGE 356, ceea ce constituie (13,6%). În această perioada a fost întrodus algoritmul de diagnostic şi tratament precum şi implimentate pe scară largă metodele de tratament miniinvazive endoscopice şi laparoscopice. Rezultate şi concluzii. Rezultatele imediate şi la distanţă ale tratamentului multimodal al pacienţilor cu EB sunt controlabile şi comparabile şi evidentă necesitatea încluderii precoce a metodelor de trtament endoscopic şi laparoscopic al BRGE.Introduction. Barrett esophagus represents columnar metaplasia of squamous epithelium of the esophagus, with an incidence of 8-20%. The risk of developing of esophageal cancer in this group of patients is increased 30-40 times. Material and methods: In a period of 15 years in the department of surgery CEM were treated 47 patients with Barrett’s esophagus (EB) in a total of 356 patients with GERD, which is (13.6%). During this period, the algorithm of diagnostic and treatment was introduced and widely implemented miniinvasive methods of endoscopic and laparoscopic treatment. Results and conclusions. Immediate and remote results of multimodal treatment of patients with EB are controllable and comparable and it is necessary to include early the methods of endoscopic and laparoscopic trtament of GERD

Эпидемиология гастроэзофагеальной рефлюксной болезни в Республике Молдова

Department of Internal Medicine, Department of Family Medicine, Nicolae Testemitanu State Medical and Pharmaceutical University, Congresul III al Medicilor de Familie din Republica Moldova, 17–18 mai, 2012, Chişinău, Republica Moldova, Conferinţa Naţională „Maladii bronhoobstructive la copii”, consacrată profesorului universitar, doctor habilitat Victor Gheţeul, 27 aprilie, Chişinău, Republica MoldovaFor the first time, in RM was made an epidemiologic study according to an ESGERD Epidemiologic Study of the Gastro Esophageal Reflux Disease. There were interviewed 1820 respondents, according to the questionnaire from Mayo Clinic. In the study participated 679 men and 1 141 women with the age between 16 and 79 years old. It was evaluated that in RM, the peruses as a symptom of GERD, is very frequent: at least once per month – 53, 7%, frequently – 17, 4% cases and for 6.2% patients this symptom was permanent.В первый раз в Республике Молдова было проведено эпидемиологическое исследование гастроэзофагеальной рефлюксной болезни (в соответствии с ESGERD – эпидемиологические исследования желудочноэзофагеальной рефлюксной болезни). В обследование было включено 1 820 респондентов, опрошенных в соответствии с вопросником из клиники Майо. В исследовании приняли участие 679 мужчин и 1 141 женщин в возрасте от 16 до 79 лет. Оценивалась изжога – как часто встречаемый симптом ГЕРБ: один раз в месяц – 53,7%, часто – 17,4% случаев и у 6,2% пациентов этот симптом был постоянным

Уровень метаболитов окиси азота в сыворотке крови у больных с гастроэзофагеальной рефлюксной болезнью

Department of Internal Medicine, Department of Family medicine, Nicolae Testemitanu State Medical and Pharmaceutical University, Congresul III al Medicilor de Familie din Republica Moldova, 17–18 mai, 2012, Chişinău, Republica Moldova, Conferinţa Naţională „Maladii bronhoobstructive la copii”, consacrată profesorului universitar, doctor habilitat Victor Gheţeul, 27 aprilie, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. Boala de reflux gastroesofagian (BRGE) este o afecţiune ce constituie aproximativ 75% din patologii ale esofagului şi este considerată o maladie, cauzată de revărsarea retrogradă a conţinutului gastric în esofag. BRGE cauzează un spectru larg de manifestări clinice, începând de la regurgitaţie, pirozis şi dureri epigastrale, fără leziuni endoscopic vizibile, până la esofagite erozive severe, complicate cu ulcer esofagian, stricturi şi metaplazie Barret. Patogenia BRGE este complicată. În dereglarea mecanismului antireflux veriga-cheie aparţine scăderii presiunii bazale ale SEI şi creşterea numărului de relaxaţii spontane ale lui, cauza cărora până în prezent rămâne nedeterminată. Este constatat faptul, că incapacitatea SEI (scăderea presiunii bazale) şi relaxarea spontană a esofagului sunt determinate de nivelul oxidului nitric. Aceste mecanisme sunt datorate inervaţiei neadrenergice necolinergice (NANC), în care oxidul nitric joacă rolul de neurotransmitere, fiind eliminat din NANC-neuroni intramurali [1, 2]. NO este o moleculă importantă de semnalizare care acţionează în aproape toate ţesuturile pentru a regla o gamă largă fiziologică [1, 2]. În organism NO rezultă din reacţia de transformare a L-argininei în L- citrulină, proces catalizat de NOS. Produsele finale ale NO în organism, formate prin reacţii de oxidare, sunt nitriţii (NO2 ) şi nitraţii (NO3 ) [5]. Stimularea NANC – neuronii intramurali este însoţită de sinteza NO, care pătrunde în stratul muscular şi activează guanilatciclaza solubilă, la rândul ei activează sinteza guanidinmonofosfat-ciclaza (cGMF). Creşterea nivelului de cGMF duce la scăderea nivelului de calciu în celule, diminuarea legăturii dintre miozină şi actină, astfel provocând relaxarea SEI [3, 4, 5]. Astfel, este necesar de a studia în continuare rolul metabolismului NO în patogenia BRGE. Material şi metode Scopul cercetării a fost de a determina nivelul metaboliţilor oxidului nitric în ser la pacienţii cu boala de reflux gastroesofagian în dependenţă de gradul de severitate al maladiei. În studiu au fost incluşi 46 de pacienţi cu boala de reflux gastroesofagian, dintre ei - 28 cu BRGE, formă nonerozivă şi 18 cu BRGE, formă erozivă, vârstă 20-60 de ani. Diagnosticul a fost confirmat în baza datelor clinico-anamnezice şi explorărilor instrumentale (FEGDS). Modificările concentraţiilor metaboliţilor NO au fost evaluate prin cercetarea în ser sanguin. Grupul de control alcătuit din 11 persoane, clinic şi endoscopic sănătoşi. Nivelul de metaboliţi NO în ser a fost determinat prin metoda colorimetrică. Rezultate şi discuţii Nivelul metaboliţilor oxidului nitric în grupul de control a alcătuit 76,02 ± 1,61 mcmoli/l. Se determină o creştere evidentă a concentraţiei metaboliţilor oxidului nitric la pacienţii cu BRGE. În grupul format din 28 de pacienţi cu BRGE, formă nonerozivă, concentraţia metaboliţilor NO a alcătuit 85,31 ± 3,99 mcmoli/l, iar în grupul de pacienţi cu BRGE, formă erozivă acest indice indică 97,35 ± 1,75 mcmoli/l (tab. 1). Concluzii La pacienţii cu BRGE se constată o concentraţie de nitriţi plasmatici mai înaltă, comparativ cu grupul de control. Concentraţia metaboliţilor oxidului nitric în serul sanguin este veridic mai înaltă la pacienţii cu BRGE, formă erozivă comparativ cu BRGE, formă nonerozivă

Abdominal wall hernias after laparoscopic cholecystectomy

USMF ”N. Testemițanu”, Catedra chirurgie 2, Clinica chirurgie II, SCM ”Sfînta Treime”, Chișinău, Republica Moldova, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Scopul studiului: colecistectomia laparoscopică a fost rapid acceptată și dominată de un proses tehnic avansat ca alternativă a colecistectomiei clasice în tratamentul litiazei veziculare, însă până în prezent nu sunt definitiv studiate consecințele postoperatorii.Material și metode: Studiul se bazează pe o analiză a 502 bolnavi operați în clinică laparoscopic, dintre care pentru colecistită cronică calculoasă – 398, iar pentru colecistită acută calculoasă – 104. În 24 cazuri au fost depistate hernii poslaparoscopice, din care 8 pacienti au fost operați în diferite instituții medico-sanitare publice, iar în 4 cazuri au fost operați de urgență după hotarele țării. Femei au fost 480, bărbați – 22, cu vîrsta medie de 48,2 ani.Rezultate: Eventrații postoperatorii au fost la 24 pacienți. Mai frecvent herniile au avut loc în lotul de bolnavi operați în mod urgent pentru colecistită acută calculoasă – 18 cazuri, la cei cu colecistita cronică calculoasă eventrațiile au fost în 6 cazuri. La 8 bolnavi herniile au fost multiple (2), în regiunea epigastrală și ombilicală. Un rol important în dezvoltarea heniilor a avut starea peretelui abdominal, vîrsta, obezitatea, cînd situația intraoperatorie a impus lărgirea plăgii din cauza vezicii biliare cu pereții ingroșați și mărită, flegmonos schimbată, cât și prezența calculilor mari în ea și nesuturarea defectului aponeurotic. Hernioplastia s-a efectuat sub anestezie locală cu soluție 0,3% Lidocaină 60-80 ml cu țesuturi proprii în 20 cazuri, iar în 4 cazuri s-a efectuat sub anestezie generală oro-traheală cu plasă sintetică de propilen. În perioada postoperatorie precoce și tardivă complicații nu s-au înregistrat. Concluzii: Pentru prevenirea herniilor postoperatorii după colecistectomia laparoscopică este obligatoriu să se sutureze aponeuroza în toate cazurile după înlăturarea trocarelor cît și a vezicii biliare, ca metode de preîntîmpinare a herniilor peretelui abdominal.Aim: Laparoscopic cholecystectomy was quickly accepted and dominated by a technically advanced process as an alternative to conventional cholecystectomy in the treatment of gallbladder lithiasis, but so far the postoperative consequences have not been definitively studied. Material and methods: The study is based on an analysis of 502 patients that were operated using laparoscopic surgery, from them with chronic cholecystitis -398, and for acute calculus cholecystitis – 104. In 24 hernia cases were detected after laparoscopic operations, from which 8 patients were operated on in different public medical institutions, and in 4 cases patients were operated abroad. The study has 480 cases – women, men - 22, average age 48.2 years. Results: Postoperative eventrations occurred at 24 patients. More frequently hernias occurred in the group of patients that were operated urgently for acute calculus cholecystitis -18 cases, for those patients which had chronic calculus cholecystitis eventrations happened in 6 cases. 8 patients had multiple hernias(2), in epigastric and umbilical region. An important role in hernias development had the abdominal wall condition, age, obesity, when the intraoperative situation required a widening of the surgical wound due to enlarged gallbladder with thickened walls, with phlegmon changes, and the presence of large stones in it and no sutures of the aponeurotic defect. The plasty of hernia was performed under local anesthesia with 0.3 % Lidocaine solution 60-80 ml with own tissue in 20 cases, and in 4 cases was performed under general oro-tracheal anesthesia with propylene synthetic mesh. During the early and late postoperative periods, no complications were observed. Conclusions: To prevent postoperative hernia after laparoscopic cholecystectomy is mandatory in all cases to put aponeurotic sutures after removal of trocars as well as of gallbladder, as a method of preventing abdominal wall hernias

Роль мониторизированной 24-часовой рН–метрии в диагностике гастроэзофагеальной рефлюксной болезни

Department of Internal Medicine, Department of Family medicine, Department of General Surgery and semiology, Nicolae Testemitanu State Medical and Pharmaceutical University, Congresul III al Medicilor de Familie din Republica Moldova, 17–18 mai, 2012, Chişinău, Republica Moldova, Conferinţa Naţională „Maladii bronhoobstructive la copii”, consacrată profesorului universitar, doctor habilitat Victor Gheţeul, 27 aprilie, Chişinău, Republica MoldovaMonitored esophageal pH–methry is the „gold standard” in diagnosis of gastro esophageal reflux disease. The method allows the measuring of severity degree in reflux esophagitis and correcting antisecretory treatment.Мониторизированная 24-часовая рН-метрия является «золотым стандартом» в диагностике ГЭРБ. Метод дает возможность оценить степень тяжести рефлюксного эзофагита. Суточная рH–метрия позволяет определить дозу антисекреторных препаратов и констатировать эффективность проводимого лечения

Определение концентрации метаболитов окиси азота в желудочном соке у больных с рефлюксной болезнью

Department of Internal Medicine, Department of Family medicine, Nicolae Testemitanu State Medical and Pharmaceutical University, Congresul III al Medicilor de Familie din Republica Moldova, 17–18 mai, 2012, Chişinău, Republica Moldova, Conferinţa Naţională „Maladii bronhoobstructive la copii”, consacrată profesorului universitar, doctor habilitat Victor Gheţeul, 27 aprilie, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. În ultimii ani, o atenţie mare se acordă rolului oxidului nitric (NO) în patogeneza diverselor patologii, inclusiv ale tractului gastrointestinal. NO joacă un rol important în procesele fiziologice şi patologice la nivelul tractului digestiv [1]. În organismul uman NO rezultă din reacţia de transformare a L-argininei în L-citrulină, proces catalizat de NOS. Produsele finale ale NO în organism, formate prin reacţia de oxidare, sunt nitriţii (NO2 ) şi nitraţii (NO3 ) [2, 4]. Oxidul nitric este un mediator de protecţie a mucoasei gastrice, reglează motilitatea canalului digestiv, microcirculaţiei regionale, posedă acţiune citoprotectoare [2]. Cantitatea excesivă de oxid nitric se poate conjuga cu oxigenul, formând peroxinitrit, astfel provocând procese inflamatorii în stomac, pancreas, intestin [3]. Rolul oxidului nitric în afecţiunile acidodependente este bazat pe determinarea metaboliţilor lui în serul sanguin, iar interesul clinic este direcţionat spre studierea concentraţiei metaboliţilor oxidului nitric în sucul gastric. Având în vedere că acest compartiment este insuficient elucidat, noi ne-am pus ca scop de a determina nivelul metaboliţilor oxidului nitric în sucul gastric la pacienţii cu boala de reflux gastroesofagian, în dependenţă de gradul de severitate al maladiei. Material şi metode În studiu au fost incluşi 20 de pacienţi cu BRGE, dintre ei 11 cu BRGE non-erozivă şi 9 pacienţi cu BRGE, formă erozivă. Vârsta medie a constituit 38,8 ani. Diagnosticul a fost confirmat în baza datelor clinico-anamnezice şi a explorărilor instrumentale (FEGDS). Modificările concentraţiei metaboliţilor NO au fost evaluate prin cercetarea în sucul gastric. Grupul de control a constat din 12 subiecţi sănătoşi, care nu prezentau acuze la moment şi au fost supuşi examenului endoscopic cu prelevarea sucului gastric. Nivelul de metaboliţi NO în sucul gastric a fost determinat prin metoda colorimetrică. Rezultate şi discuţii Analizând concentraţia metaboliţilor oxidului nitric în sucul gastric constatăm că la persoanele sănătoase ea constituie 27,9 µmoli/l. Pacienţii care suferă de BRGE au un conţinut de metaboliţi ai oxidului nitric mai înalt. Astfel, în grupul de pacienţi cu BRGE non-erozivă acest indice constituie 46,15 ± 1,31 µmoli/l, iar la pacienţii cu BRGE, forma erozivă alcătuieşte 52,27 ± 3,66 µmoli/l (tab.1). Concluzii 1) La pacienţii cu BRGE, în timpul perioadei de exacerbare există un nivel ridicat de oxid nitric în sucul gastric, mai mare decât la indivizii sănătoşi. 2) În forma mai severă a BRGE concentraţia metaboliţilor oxidului nitric este veridic mai sporită, ceea ce sugerează faptul că nivelul concentraţiei metaboliţilor oxidului nitric în sucul gastric este direct dependent de gradul de severitate al procesului