THE DETERMINATION OF GOODWILL FACTORS CONTRIBUTION USING ECONOMETRIC MODELS BASED ON THE SUBTLE SETS THEORY

In this paper, we proposed to demonstrate the possibility of correct determination of the goodwill size and the causing factors, through the use of econometric models based on the subtle sets theory.This thematic approach motivation starts from the factfuzzi sets theory, dynamic index, average index, subtle sets theory, goodwill

Determination of the internal cession price in the commercial banks through mathematical methods - A case study

Present a case study comes to confirm theoretical suppositions formulated by the authors, which asserts that in commercial banks we can determine internal cession price using mathematical methods – like the offered by matrix system of linear programming.internal cession price, profit centers, lineal programming problem

THE RELATIONSHIP BETWEEN EU AND RUSSIA: SYMBIOSIS OR COMPETITION?

Cooperation and trust between Russia and the European Union (EU), two of the most important international actors, have reached the lowest level since the Cold War. The main bone of contention has been the future of countries situated in Eastern Europe, in the so-called ‘in-between’/’buffer’ region. On the one hand, the EU aims at strengthening links with the six Eastern European partners – Armenia, Azerbaijan, Georgia, Belarus, Moldova and Ukraine – by encouraging reforms and by luring them to embrace European core values. However, Russia’s counteractions have mitigated the EU’s plans towards its vicinity - as the case of Ukraine best points out. Apart from the geopolitical competition over the ‘shared’ neighbourhood, the EU-Russia relation has started to depend heavily on the energy issues further complicating the already complex background. Russia uses the energy card as tool to influence the shape of the regional context, whereas the EU responds with a superior technological advantage and a more attractive economic and political agenda. Having this a backdrop, this paper aims to underline that a clear competition between the two players exists, fomented by a fundamental ideological difference in perceiving the outside world

Clinical aspects of prelatent iron deficiency in adolescent girls in family medicine practice

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie “Nicolae Testemiţanu”Introducere: Adolescenţa este perioada cu risc sporit pentru instalarea deficitului de fier (DF), fiind cea mai frecventă cauză a anemiilor (80-85%). DF prelatent are un debut insidios, iar manifestările clinice sunt subtile, criteriul de diagnostic fiind aprecierea feritinei serice. Medicul de familie este specialistul care supraveghează starea de sănătate a adolescenţilor, fiind cel mai frecvent solicitat, cu orice problemă de sănătate, în mod oportun, poate aprecia riscul pentru defi citul de fier. Material şi metode: În studiul randomizat au fost incluse 220 de adolescente, cu vârsta medie 16,9±0,04 ani, care au fost investigate sociologic, clinic şi paraclinic. Examenul clinic focusat a evidenţiat sindroamele anemic şi sideropenic, iar cel paraclinic – determinarea feritinei, transferinei, fi erului seric şi hemoglobinei (Hb). Conţinutul feritinei serice mai jos de 10 ηg/ml, cu nivelurile fierului seric şi hemoglobinei în limitele normei, a apreciat lotul adolescentelor cu deficit de fier prelatent. Rezultate şi discuţii: Din lotul total de 220 de subiecţi, cu indicatorii sangvini în limitele normei au fost 114 adolescente (51,8%), cu deficit de fier prelatent – 68 de adolescente (30,9%), în stadiul latent – 22 (10%) şi cu anemie feriprivă – 16 adolescente (7,27%). Valorile-limită ale concentraţiei feritinei serice au fost de la 3 la 114,1 ηg/l, concentraţia medie fiind de 16,6±1,19 ηg/l, iar valori sub normă a feritinei s-au înregistrat chiar şi la concentraţii ale Hb de 130-139 g/l, media fi ind 1,4±0. Cele mai evidente şi diverse manifestări clinice au fost identifi cate la subiecţii cu DF anemic, urmate de cei cu DF latent şi prelatent. La adolescentele cu DF prelatent, semnele sindromului anemic s-au înregistrat în 8,8±7,16% – 2,9±1,34% cazuri. Cel mai frecvent s-a constatat cefaleea şi dispnee la efort fi zic – câte 8,8±1,16%, paloarea tegumentelor şi dereglarea somnului – câte 7,4±1,62%, slăbiciuni generale – 5,9±1,99%, labilitatea emoţională – 4,4±1,25%, ameţeli, obosea lă şi tahicardie – câte 2,9±1,34% dintre cazuri. Sindromul sideropenic a fost consemnat mai frecvent, inclusiv : părul friabil – 60,3±6,76%, unghii fragile (koilonichie) – 54,4±8,53%, pervertirea mirosului – 51,5±9,15%, piele uscată – 36,8±10,62, ragade – 20,6±9,8%, gargumente intestinale – 17,6±9,35%, glosită –16,2±9,08%, pervertirea poftei de mâncare – 13,2±8,44, fisuri calcaniene – 11,8±8,06% şi disfagie sideropenică în 2,9±4,34%. Concluzii: În stadiul prelatent al deficitului de fier manifestările clinice sunt modeste, cu prevalarea semnelor uşoare ale sindromului sideropenic, la care medicul de familie trebuie să fie vigilent. Testul la feritină a fost cel mai sensibil şi informativ în diagnosticarea DF.Introduction: Adolescence is the high-risk period of iron deficiency (ID), which is the most common cause of anemia (80-85%). Prelate ID is insidious in its onset with moderate clinical manifestations, whereas the assessment of serum ferritin is the only diagnostic criterion. The family doctor is the specialist who monitors the health condition of adolescents, being the most frequently addressed to, regarding any kind of health problem and who can timely assess the risk of iron deficiency. Materials and methods: 220 adolescent girls, aged 16.9±0.04 years old, were included in a randomized study. They were sociologically, clinically and paraclinically investigated. The focus clinical examination showed anemic and sideropenic syndromes, whereas the paraclinical examination determined the level of ferritin, transferrin, serum iron, and hemoglobin (Hb). The serum ferritin content below 10 ηg/ml with iron serum and hemoglobin levels within normal limits has identified the teenage group with prevalent iron deficiency. Results and discussions: Of the total group of 220 patients, there were 114 adolescents (51.8%) with blood indices within normal levels, 68 adolescents (30.9%) with prelatentiron deficiency, 22 cases (10%) with latent ID, and 16 adolescents (7.27%) presented iron deficiency anemia. The limit values of serum ferritin concentration ranged from 3 to 114.1 ηg/ml, the mean concentration being 16.6±1.19 ηg/ml, and low ferritin values have been recorded even in concentrations of 130-139 g/l, the average values being of 4,5±2.67ηg/ml. The most obvious and various clinical manifestations were identified in patients with anemic ID, followed by those with latent and prelatent ID. Signs of the anemic syndrome were recorded in 8.8±7.16% – 2.9±1.34% of adolescents with prelatent ID. The most commonly found were the headache and dyspnea to physical exertion in 8.8±1.16% cases, pale skin and sleeping disorders in 7.4±1.62% of cases, general weaknesses – 5.9±1.99%, emotional lability – 4.4±1.25%, dizziness, fatigue, and tachycardia in each 2.9±1.34% of every case. The sideropenic syndrome was reported more commonly as brittle hair – 60.3±6.76%, fragile nails – 54.4±8.53%, smell distortion – 51.5±9.15%, dry skin – 36.8±10.62, rages – 20.6±9.8%, intestinal garguimente – 17.6±9.35%, glossitis– 16.2±9.08%, taste disorders – 13,2±8.44, calcaneal cracks – 11.8±8.06%, and siderophenic dysphagia at 2.9±4.34%. Conclusions: The clinical manifestations are quite modest within prelatent iron deficiency stage, with a predominance of mild signs of the sideropenic syndrome, to which the family doctor should be vigilant. The ferritin test was the most sensitive and informative in iron deficiency diagnosis

Cubic trigonometric spline functions of interpolation and applications

Not available

Discectomia percutană ca tratament al herniei de disc lombare

Institutul de Neurologie și Neurochirurgie „Diomid Gherman”, Catedra de neurochirurgie, „Nicolae Testemiţanu”, Congresul consacrat aniversării a 75-a de la fondarea Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova, Ziua internațională a științei pentru pace și dezvoltareBackground. In our days are known multiple surgical treatment methods of a disc herniation but with some controversies in the individual selection of the operation type. Even with successes in degenerative pathology treatment, the term of “Failed back syndrome” was established, that have imposed the development and implementation of minimally invasive techniques, such as percutaneous discectomy (PD). Objective of the study. The main goal of current study was the evaluation of the efficiency of PD in pain syndrome reduction (by VAS scale) at lumbar disc herniation (LDH) treatment. Material and Methods. The study was based on the analysis of 100 cases with LDH, that were operated in 2016-2020 through PD. The results of the treatment were appreciated according to the pain relief, reducing of neurological deficit, improving the psycho-emotional state, decreasing of analgesic intake, length of hospitalization and the return to daily activity (Denis scale). Results. PD has proven to be a convenient method of treatment through: minor invasiveness, no need of general anesthesia, the absence of the alteration of the spine support function, reducing the risk of postoperative adhesions and patients’ rehabilitation period. Conclusion. Comparison of medical and surgical treatments’ results has demonstrated that PD clearly improves treatment outcomes compared to the conservative treatment and that the result could be compared with the microsurgical discectomy in an unencumbered LDH case (d 6 mm). Introducere. În prezent se cunosc multiple metode de tratament chirurgical a herniei discale dar cu controverse în selectarea individuală a tipului de operație. În pofida succeselor în tratamentul patologiei degenerative, s-a stabilit termenul de ”failed back syndrome”, care a impus dezvoltarea și implementarea tehnicilor minimal invazive, una din care fiind discectomia percutană (DP). Scopul lucrării. Obiectivul studiului este de a evalua eficacitatea DP în reducerea sindromului algic (conform scalei VAS) la pacienții cu hernie de disc lombară (HDL). Material și Metode. Studiul este bazat pe analiza a 100 de cazuri operați, anii 2016-2020, pentru HDL prin DP. Rezultatele tratamentului au fost apreciate în baza diminuării durerii (scala VAS), diminuarea deficitului neurologic, îmbunătățirea stării psihoemoționale, diminuarea aportului de analgezice, durata spitalizării și revenirea la activitatea zilnică (scala Denis). Rezultate. DP s-a dovedit a fi o metodă avantajoasă de tratament prin: invazivitate minoră, lipsa necesității în anestezie generală, absența alterării a funcției de suport a coloanei vertebrale, reducerea riscului apariției aderențelor postoperatorii și a perioadei de reabilitare a pacienților. Concluzii. Compararea rezultatelor tratamentului medicamentos și chirurgical a demonstrat că DP ameliorează vădit rezultatele tratamentului, în comparație cu cel conservativ și ca eficacitate este comparabilă cu discectomia microchirurgicală în caz de HDL nesechestrate (d - până la 6 mm)

Tratamentul microneurochirurgical al anevrismelor saculare de circulaţie anterioară a poligonului Willis

Prezentăm studiul și implementarea în practica neurochirurgicală a tratamentului minim invaziv al anevrismelor saculare de circulație anterioară a poligonului Willis, prin abord “keyhole” supraorbital. Evaluarea posibilităților de expunere chirurgicală a vaselor circulației anterioare a poligonului Willis, prin abordul „keyhole”, supraorbital, comparativ cu cele clasice. Analiza rezultatelor tratamentului chirurgical al pacienților cu anevrisme saculare de circulație cerebrală anterioară în funcție de abordul utilizat. Constatarea riscului apariției complicațiilor intra- și postoperatorii la pacienții operați cu anevrisme de circulație anterioară, în funcție de abordul cranian utilizat. Rezultatele obținute vin să completeze principiile teoretice de reperaj și planifi care preoperatorie a abordului chirurgical, pentru cliparea anevrismului cerebral

Embolizarea endovasculară a anevrismelor cerebrale: Studiu. Serie de cazuri

Background. Nontraumatic subarahnoid hemorrhage (SAH) of aneurysmal etiology is a neurosurgical emergency. Aneurysm rupture accounts for 80% of nontraumatic SAH and has a high rate of complications and death. Endovascular coiling embolization of the aneurysm is a basic method for aneurysm exclusion. Objective of the study. The objective of this study is to share the results of a series of cases that underwent aneurysm coiling for aneurysmal SAH. Material and Methods. The study represents a series of patients who underwent aneurysm coiling for the treatment of SAH. Before intervention the patients were assessed based on mFisher, Hunt-Hess and WFNS scales. Coiling embolization was performed under general anesthesia. Outcome criteria were assessed at 3 and 6 months. Results. All the patients were initially evaluated with an angiographic study (CT angio or angiography) for planning the intervention. The patients were operated under general anesthesia. Coiling and baloon-assisted coiling were procedures used in the majority of cases. One case were complicated by intraprocedural rupture of the aneurysm and later the patient passed away. All other cases were successfully and the patients were discharged in a mRS score below 3. Conclusion. Considering minimal invasiveness of endovascular coiling of an brain aneurysm for a patient than neurosurgical clipping, we conclude that implementation of this technique will improve the quality of patient care and improve clinical results. Introducere. Hemoragia subarahnoidiană (HSA) anevrismală este o urgență neurochirurgicală. Anevrismele erupte sunt responsabile de 80% din HAS nontraumatică. Embolizarea endovasculară este o metodă de bază pentru a exclude anevrismul din circulație. Scopul lucrării. Scopul lucrării este prezentarea rezultatelor unei serii de cazuri de embolizare endovasculară a anevrismelor cerebrale. Material și Metode. Studiul reprezintă o serie de cazuri de embolizare endovasculara a anevrismelor cerebrale. Preoperator, pacienții au fost evaluați conform scalelor uzuale: Hunt-Hess, WFNS, mFisher. Procedurile au fost efectuate în anestezie generală. Evaluarea pacienților a avut loc la 3 și 6 luni, postoperator. Rezultate. Preoperator, pacienții au fost evaluați printr-o metodă angiografică (CT angio sau angiografie clasică) în vederea planificării intervenției chirurgicale. Toate procedurile au avut loc în anestezie generală. Embolizarea și embolizarea balon-asistată au fost tehnicile folosite cel mai des. Un caz s-a complicat cu o erupție repetată intraoperatorie a anevrismului și ulterior, decesul pacientului. Restul cazurilor s-au finisat cu succes, pacienții fiind externați într-un scor Rankin mai mic ca 3. Concluzii. Având în vedere caracterul minimal invaziv al procedurii de embolizare, comparativ cu clipping-ul, implimentarea pe larg a acestei metode de tratament va ameliora outcome-ul și calitatea vieții pacienților cu anevrisme cerebrale

Stentarea arterei carotide interne la pacienții simptomatici cu stenoze critice de carotidă: Studiu-serie de cazuri

Background. Internal carotid artery atherosclerosis account for an estimate of 15-25% of ischemic strokes. Carotid revascularization techniques have proven useful in reducing the incidence of ischemic stroke. Nowadays, carotid artery stenting is a basic treatment for carotid stenosis. Objective of the study. The objective of this publication is to present a series of cases of patients who had a high degree stenosis of ICA and underwent carotid stenting, as secondary stroke prevention. Material and Methods. The study represents a series of symptomatic patients who underwent carotid stenting for critical carotid stenosis. All the procedures were performed in Institute of Neurology and Neurosurgery. Main outcomes like: morbidity and mortality rates at 30 days post procedure; repeated ischemic stroke in the territory of stented artery; and common complications were registered. Results. All the patients were initially evaluated with an angiographic study (CT angio or angiography) for planning the intervention. The patients were operated under conscious sedation and with distal embolic protection. The design of the stents was chosen according to the vascular anatomy of carotid bifurcation. In our case series of patients we didn’t register major complications during, or in first 30 days after the procedure. One patient had a hyperperfusion syndrome which was resolved with careful arterial tension monitoring. Conclusion. Carotid stenting is a safe and efficient procedure, with low periprocedural complications and good outcomes in correctly selected patients. Due to its minimal invasiveness in the future it may become first choice procedure in the treatment of carotid artery stenosis. Introducere. Stenoza de arteră carotidă internă este responsabilă de 15-25% din ictusurile ischemice. Tehnicile de revascularizare carotidiană și-au demonstrat eficacitatea în a micșora incidența ictusului ischemic. Stentarea arterei carotide reprezintă un tratament de bază stenozei carotidiene. Scopul lucrării. Scopul lucrării este prezentarea unei serii de cazuri de pacienți simptomatici cu stenoze critice de arteră carotidă, care au fost stentați în vederea prevenției secundare a ictusului ischemic. Material și Metode. Studiul reprezintă analiza unei serii de cazuri de pacienți. Toate procedurile au fost efectuate în Institutul de Neurologie și Neurochirugie „Diomid Gherman”. Criteriile de bază ale outcome-ului precum: ratele de morbiditate și mortalitate la 30 de zile postprocedură, ictus ischemic repetat în teritoriul arterei stentate și complicațiile apărute au fost înregistrate și analizate. Rezultate. Preoperator, pacienții au fost evaluați printr-o metodă angiografică (CT angio sau angiografie clasică), în vederea depistării gradului stenozei și planificării intervenției chirurgicale. Toți pacienții au fost operați cu anestezie locală și sedare intravenoasă. Procedura de stentare a fost efectuată cu respectarea protecției distale. Design-ul stentului a fost ales în dependență de configurația vasculară a bifurcației carotidiene. Datele înregistrate denotă absența în seria de cazuri prezentată a complicațiilor majore raportate în literatură. Un singur pacient a prezentat un sindrom de hiperperfuzie cerebrală, care a fost rezolvat prin corijarea tensiunii arteriale. Concluzii. Stentarea arterei carotide este o procedură eficentă cu rate mici ale complicațiilor periprocedurale și rezultate bune în cazuri atent selectate. Având în vedere caracterul minim-invaziv, în viitor ar putea deveni procedura de primă intenție în tratamentul stenozei carotidiene

Tratamentul antibacterian comparativ al anginelor ulceronecrotice

A fost efectuat un studiu pe 3 loturi de pacienţi (50 de pacienţi, vârsta 2 – 40 de ani) care sufereau de angine ulceronecrotice. S-a analizat efectul tratamentului antibacterian comparativ al anginelor ulceronecrotice prin administrarea penicilinei, aksefului şi augmentinei. Rezultatele studiului au demonstrat că Aksef-ul este superior calitativ în tratamentul anginelor ulceronecrotice