Profilul lipidic al pacienților cu infecție cronică virală B

Background. Based on preliminary data from our study, the majority of patients with chronic viral B (HBV) infection were overweight (37.5%) and obese (33.3%), with normal weight accounting for 29.16%, suggesting possible presence of lipid profile disorders in patients with chronic HBV infection. Objective of the study. Cholesterol values assessment in patients with chronic HBV infection. Material and Methods. The lipid profile was evaluated in 83 persons (p.) with negative viral hepatic markers (group I) and in 72 p. with chronic HBV infection (group II) (of which: serological form HBsAg "-"/anti-HBcor "+" were 56 p.(group IIA) and HBsAg "+" - 16 p. (group IIB)) by assessing the level of serum cholesterol. The t-student criterion was used to estimate statistical differences between groups’ averages. Results. The compared cholesterol values between groups revealed higher cholesterol values in group II – 5.08 ± 0.124 mmol/lversus group I - 4.66 ± 0.104 mmol/ l(p <0.01). There were also statistically significant differences between the cholesterol levels of patients in group IIA - 5.121 ± 0.128 mmol/l and group I (p <0.01 ). Conclusion. The prevalence of overweight and obesity, higher cholesterol level in patients with chronic HBV infection, reveals disorders in lipid metabolism. Highlighting these changes in HBsAg "-"/anti-HBcor "+" individuals also requires that the full lipidogram be examined in these individuals as well. Introducere. Conform studiului nostru preliminar, majoritatea bolnavilor cu infecție cronică virală B au fost supraponderali (37,5%) și obezi (33,3%), cei normoponderali constiduind 29,16%, ceea ce face posibilă prezența dereglărilor în profilul lipidic al pacienților cu infecție cronică virală B. Scopul lucrării. Aprecierea nivelului colesterolului la pacienții cu infecție cronică cu virusul hepatitic B (VHB). Material și Metode. La 83 de persoane (p.) cu marcherii hepatici virali negativi (lotul I) și la 72 p. cu infecție cronică cu VHB (lotul II), dintre care 56 p. cu forma serologică HBsAg"-"/antiHBcor"+" (lotul IIA) și 16 p. cu HBsAg"+" (lotul IIB), s-a evaluat profilul lipidic prin aprecierea nivelului colesterolului seric. Pentru estimarea diferențelor statistice s-a utilizat criteriul tstudent. Rezultate. Comparând valorile colesterolului între loturi, s-au relevat valori mai elevate ale colesterolului în lotul II – 5,08 ± 0,124mmol/l versus lotul I - 4,66 ± 0,104 mmol/l (p<0,01). S-au depistat, de asemenea, diferențe semnificativ statistice între nivelurile colesterolului pacienților din lotul IIA – 5,121 ± 0,128 mmol/l și lotul I (p<0,01). Concluzii. Prevalența persoanelor supraponderale și obeze, nivelul de colesterol mai ridicat la pacienții cu infecțieVHB, relevă dereglări în metabolismul lipidic. Evidențierea acestor modificări și printre persoanele HBsAg"-"/anti-HBcor"+" necesită examinarea lipidogramei desfășurate și la aceste persoane

Profilul lipidic al pacienților cu infecție cronică virală B

Laboratorul de gastroenterologie, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie "Nicolae Testemițanu", Chișinău, Republica Moldova, Congresul consacrat aniversării a 75-a de la fondarea Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova, Ziua internațională a științei pentru pace și dezvoltareIntroducere. Conform studiului nostru preliminar, majoritatea bolnavilor cu infecție cronică virală B au fost supraponderali (37,5%) și obezi (33,3%), cei normoponderali constiduind 29,16%, ceea ce face posibilă prezența dereglărilor în profilul lipidic al pacienților cu infecție cronică virală B.Aprecierea nivelului colesterolului la pacienții cu infecție cronică cu virusul hepatitic B (VHB). Material and metode. La 83 de persoane (p.) cu marcheri hepatici virali negativi (lotul I) și la 72 p. cu infecție cronică cu VHB (lotul II), dintre care 56 p. cu forma serologică HBsAg"- "/anti-HBcor"+" (lotul IIA) și 16 p. cu HBsAg"+" (lotul IIB), s-a evaluat profilul lipidic prin aprecierea nivelului colesterolului seric. Pentru estimarea diferențelor statistice s-a utilizat criteriul t-student.Rezultate. Comparând valorile colesterolului între loturi, s-au relevat valori mai elevate ale colesterolului în lotul II – 5,08 ± 0,124 mmol/l versus lotul I – 4,66 ± 0,104 mmol/l [p<0,01]. S-au depistat de asemenea diferențe semnificativ statistice între nivelurile colesterolului pacienților din lotul IIA – 5,121 ± 0,128 mmol/l și lotul I [p<0,01].Concluzii. Prevalența persoanelor supraponderale și obeze, nivelul de colesterol mai ridicat la pacienții cu infecție VHB, relevă dereglări în metabolismul lipidic. Evidențierea acestor modificări și printre persoanele HBsAg"-"/ anti-HBcor"+“, necesită examinarea ulterioară a lipidogramei desfășurate și la persoanele cu o posibilă infecție cronică ocultă VHB

Encefalopatia hepatică la adult: protocol clinic naţional PCN-56

Acest protocol a fost elaborat de grupul de lucru, constituit din specialiştii Disciplina Gastroenterologie şi ai Laboratorului de Gastroenterologie a Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”. Protocolul naţional este elaborat în conformitate cu ghidurile internaţionale actuale privind encefalopatia hepatică şi va servi drept bază pentru elaborarea protocoalelor instituţionale în baza posibilităţilor reale ale fiecărei instituţii în anul curent. La recomandarea MS RM pentru monitorizarea protocoalelor instituţionale pot fi folosite formulare suplimentare, care nu sunt incluse în protocolul clinic naţional

Sarcopenia in liver cirrhosis

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Laboratorul de cercetare gastroenterologie, Chișinău, Republica MoldovaObiective. Sarcopenia prezintă sindromul pierderii progresive și generalizate a masei și forței musculare, cu risc crescut de rezultate negative, caracterizate prin dizabilitate fizică, calitate scăzută a vieții și deces prematur. Scopul acestui articol este evidențierea unor aspecte noi cu privire la sindromul sarcopenic printr-o abordare actuală a diagnosticului și managementului pacientului cirotic. Material și metode. A fost efectuată analiza literaturii contemporane axată pe principalele baze de date: PubMed, Hinari, SpringerLink și Scopus (Elsevier). Cuvintul cheie utilizat a fost Sarcopenia. Criteriile de includere au servit ghidurile de practică clinică, articolele științifice cu privire la cunoștințele actuale abordate: fiziopatologie, management și tratamentul medical al sarcopeniei. Criteriile de excludere au fost articolele care nu corespundeau cerințelor actuale și informațiilor furnizate pentru pacienți. Rezultate. Ciroza hepatică decompensată este cea mai răspândită afecțiune care poate dezvolta sarcopenie. Sarcopenia este dependentă de vârstă, provoacă reacții adverse ale funcțiilor fizice și metabolice ale individului, cu creșterea morbidității și mortalității. Ciroza hepatică decompensată se caracterizează printr-o epuizare musculară, malnutriție și declin funcțional, iar 17-43% dintre pacienți dezvoltă fragilitate. Pacienții fragili versus cei non-fragili prezintă scoruri MELD mai crescute, niveluri mai scăzute de sodiu și albumină, cu o prevalență mai mare a encefalopatiei hepatice. Testarea prealabilă a pacienților cu efectuarea măsurătorilor de fragilitate au demonstrat o ameliorare a predictibilității și o scădere a mortalității din lista de așteptare. Concluzii. Sarcopenia este asociată cu creșterea mortalității postoperatorii și complicațiilor, infecțiilor, printr-o durată prelungită a spitalizării. Identificarea timpurie prin evaluări clinico-biochimice și imagistice este partea integră a pacienților sarcopenici cu ciroza hepatică. Managementul sarcopeniei necesită adaptat cerințelor și specificului fiecărui pacient, concentrându-se pe aportul ridicat de proteine, mese regulate, exerciții fizice combinate, consiliere psihologică și optimizarea bolii hepatice de bază.Background. Sarcopenia presents the syndrome of progressive and generalized loss of skeletal muscle mass and muscle strength, with a risk of negative outcome, physical disability, poor quality of life and premature death. The aim of this article was to highlight some new issues about sarcopenia syndrome and contemporary approach in diagnostic and management approach of liver cirrhosis patients. Material and methods. There was realized a contemporary literature analysis based on main databases: PubMed, Hinari, SpringerLink and Scopus (Elsevier). The keyword used was Sarcopenia. The inclusion criteria served clinical practice guidelines and scientific articles about the contemporary knowledge: pathophysiology, management and medical treatment approach of sarcopenia. Exclusion criteria were articles that did not correspond to the actual search and information provided for patient’s needs and usage. Results. Decompensated liver cirrhosis is the most common condition that can develop sarcopenia. Sarcopenia is an age-dependent syndrome. It causes side effects of physical and metabolic functions of the individual, with increased morbidity and mortality. Decompensated liver cirrhosis is characterized by muscle exhaustion, malnutrition and functional decline, with fragility development in 17-43% of patients. Fragile patients compared to non-fragile patients have higher MELD scores, lower levels of sodium and albumin, with a higher prevalence of hepatic encephalopathy. Preliminary testing of patients with fragility measurements at MELD-Na scores showed an improvement in predictability and a decrease in waiting list mortality. Conclusions. Sarcopenia is associated with complications, infections, through a prolonged duration of hospitalization and increased postoperative mortality. Early identification by clinical-biochemical as well as imaging evaluations is an integral part of sarcopenic patients with liver cirrhosis. Management of sarcopenia requires tailored to the requirements and needs of each patient, focusing on high protein intake, regular meals, combined exercise, psychological counseling and optimization of basic liver disease

Methods of Hydrokinesis Therapy for Children 3-5 Years with Cerebral Palsy of Spastic Form

Today there is a need to develop a method of hydrokinesis therapy as a means of gradual formation of motor skills in children with spastic diplegia of cerebral palsy of the chronic-residual stage of the disease in a comprehensive program of physical rehabilitation. The purpose of the study is to develop a method of hydrokinesis therapy for children 3-5 years with cerebral palsy of spastic form. The main novelties of the developed technique of hydrokinesis therapy: development of application of complexes of exercises in hydrokinesis therapy, which differs in structure from the generally accepted methods for patients with cerebral palsy of spastic form in the chronic-residual stage of the disease; combination of means of physical rehabilitation with the technique of hydrokinesis therapy during the annual cycle. The study involved 24 children 3-5 years of age with a diagnosis of "cerebral palsy, spastic diplegia" of the chronic-residual stage of the disease of moderate severity. To achieve this goal, theoretical analysis and generalization of data from scientific and methodological literature were used; pedagogical experiment and observation; medical and biological methods (used anthropometry and Pinier index; goniometry, assessment of basic motor functions (ABMF) on the Likert scale, muscle tone on the Ashfort scale, muscle strength on the Lovett scale; assessment of manipulative activity and speed response of the hands on trapping- the test made it possible to determine the level of development of fine motor skills); sociological methods (surveys of parents on questionnaires of social and emotional state and level of children's play activities); methods of mathematical statistics were used to process the actual experimental material, assess the reliability of the data. There were significant (p &lt;0.01) changes in the indicators of social and emotional state in children with main group (MG) by 15.5%, in comparative group (CG) - by 11.7%, and there was a slight improvement in play activity in children with MG by 9.6%, in CG - by 5.75%. The developed method of hydrokinesiotherapy is effective and helps to improve the functions of general and fine motor skills, socio-emotional state and the level of activity of play activities of children 3-5 years with cerebral palsy of spastic form.</p

Частые симптомы при хронических вирусных гепатитах – внепеченочные проявления или сопутствующие симптомы?

Laboratorul de gastroenterologie, IP USMF „Nicolae Testemițanu”Rezumat Tabloul clinic în hepatitele cronice (HC) virale deseori este asimptomatic sau cu simptome minimale, care pot avea un spectru variat. Deseori este dificil de apreciat în ce măsură simptomul este rezultatul acțiunii patogenetice a virusului sau este unul asociat bolii de bază și se dezvoltă prin mecanisme adiționale, inclusiv psihosomatice. Scopul cercetării a fost de a studia prevalența tulburărilor de somn, a simptomelor de refl ux și dispeptice la bolnavii cu hepatite cronice virale în funcție de activitatea procesului hepatic și de prezența depresiei. În studiu au fost incluși 147 pacienți cu HC virale (B, C; D) și 29 persoane sănătoase în calitate de lot martor (LM). Toți participanții au fost examinați clinic și paraclinic. Chestionarele au conținut întrebări despre existența simptomelor de reflux (pirozis, regurgitații) și dispeptice (durere epigastrică, sindromul postprandial) la momentul examinării și în perioada antediagnostică. Statutul depresiv și formele de insomnie s-au determinat cu ajutorul testului Hamilton-21. Scoruri depresive au acumulat 85% din pacienți versus 14% în LM. Rezultatele au arătat o prevalență semnifi cativ mai mare a simptomelor de reflux și dispeptice după diagnosticarea HC virale comparativ cu perioada antediagnostică, în special din contul persoanelor depresive. Prevalența simptomelor gastrointestinale și a tulburărilor de somn în HC virale a fost superioară la pacienții depresivi versus cei nondepresivi și nu depinde de activitatea transaminazelor. Aceste rezultate tind să confi rme ipoteza că simptomele de reflux și dispeptice, la fel ca și tulburările de somn, sunt, într-o măsură mai mare, influențate de factorii psihosociali după depistarea bolii, decât să reprezinte manifestări extrahepatice datorate mecanismelor patogenetice ale hepatitei virale. The clinical picture in chronic viral hepatitis (ChVH) could be often asymptomatic or presenting minimal, but very diverse symptoms. Sometimes it is difficult to determine whether the symptom is caused by viral infection pathogenic mechanisms or by manifestation of associated conditions, developed by additional psychosomatic mechanisms. The aim of this research was to study the prevalence of sleep disorders, reflux and dyspeptic symptoms in patients with ChVH, in dependence on the activity of the hepatic process and on the presence of depression. There were examined 147 patients with ChVH (B, C, D) and 29 healthy subjects served as a control group (CG). A clinical and paraclinical examination was conducted. The questionnaires contained questions about the presence of reflux symptoms (heartburn, regurgitation) and dyspepsia (epigastric pain, postprandial syndrome) at the time of the study and in the period prior to detection of hepatitis. Depression was assessed by the help of the Hamilton-21 scale, which contains information on various types of sleep disorders. The depression positive scales were found in as much as 85% of hepatitis patients and only 14% in CG. The results showed a significantly higher prevalence of reflux and dyspeptic symptoms after diagnosis of ChVH in comparison with the pre-diagnostic period, mainly in depressive patients. The prevalence of gastrointestinal symptoms and sleep disorders in ChVH was higher in depressed patients versus non-depressive ones; the activity of transaminases did not affect the frequency of these symptoms. These results tend to confirm the hypothesis that reflux and dyspeptic symptoms as well as sleep disorders are more likely influenced by psychosocial factors following the detection of the disease than being extrahepatic manifestations due to pathogenetic mechanisms of viral hepatitis.Течение хронических вирусных гепатитов (ХВГ) часто протекает асимптоматично, или же болезнь протекает с минимальными, но весьма разнообразными симптомами. Часто бывает сложно определить насколько симптом обусловлен патогенетическими механизмами вирусной инфекции или же является проявлением сопутствующих основному заболеванию состояний, развивающихся по дополнительным механизмам, в том числе психосоматическим. Целью данного исследования было изучение частоты нарушений сна, симптомов рефлюкса и диспепсии у больных с ХВГ, в зависимости от активности печеночного процесса и от наличия депрессии. Обследовано 147 пациентов с ХВГ (D, C, D) и 29 здоровых человека в качестве контрольной группы (КГ). Было проведено клиническое и параклиническое обследование. Опросники содержали вопросы о наличии симптомов рефлюкса (изжога, регургитации) и диспепсии (эпигастральная боль, постпрандиальный синдром) к моменту исследования и в период до обнаружения гепатита. Депрессию оценивали по шкале Гамильтона-21, в которой содержится информация о различных типах нарушений сна. Депрессия обнаружена у 85% пациентов с ХВГ в сравнении с 14% в КГ. Результаты указывают значительно более высокую частоту симптомов рефлюкса и диспепсии после обнаружения ХВГ в сравнении с пре диагностическим периодом, в основном за счет депрессивных больных. Частота нарушений сна выше при депрессии, в сравнении с ее отсутствием при ХВГ. Активность трансаминаз не повлияла на частоту симптомов. Данные результаты говорят в пользу подтверждения гипотезы о главенствующей роли психосоматических механизмов в возникновении симптомов рефлюкса, диспепсии и нарушений сна после выявления ХГВ и в меньшей степени они являются следствием непосредственного патогенеза ХВГ.The clinical picture in chronic viral hepatitis (ChVH) could be often asymptomatic or presenting minimal, but very diverse symptoms. Sometimes it is difficult to determine whether the symptom is caused by viral infection pathogenic mechanisms or by manifestation of associated conditions, developed by additional psychosomatic mechanisms. The aim of this research was to study the prevalence of sleep disorders, reflux and dyspeptic symptoms in patients with ChVH, in dependence on the activity of the hepatic process and on the presence of depression. There were examined 147 patients with ChVH (B, C, D) and 29 healthy subjects served as a control group (CG). A clinical and paraclinical examination was conducted. The questionnaires contained questions about the presence of reflux symptoms (heartburn, regurgitation) and dyspepsia (epigastric pain, postprandial syndrome) at the time of the study and in the period prior to detection of hepatitis. Depression was assessed by the help of the Hamilton-21 scale, which contains information on various types of sleep disorders. The depression positive scales were found in as much as 85% of hepatitis patients and only 14% in CG. The results showed a significantly higher prevalence of reflux and dyspeptic symptoms after diagnosis of ChVH in comparison with the pre-diagnostic period, mainly in depressive patients. The prevalence of gastrointestinal symptoms and sleep disorders in ChVH was higher in depressed patients versus non-depressive ones; the activity of transaminases did not affect the frequency of these symptoms. These results tend to confirm the hypothesis that reflux and dyspeptic symptoms as well as sleep disorders are more likely influenced by psychosocial factors following the detection of the disease than being extrahepatic manifestations due to pathogenetic mechanisms of viral hepatitis

Аллергические коморбидности у больных с гастродуоденальной патологией

Laboratorul de gastroenterologie, IP USMF „Nicolae Testemițanu”Au fost evaluate particularitățile comorbidităților alergice, în special ale urticariei cronice (UC), la 80 de bolnavi cu esofagogastroduodenite, ulcere stomacale și duodenale și anamneza alergologică agravată cu estimarea posibilei inter-calări a acestor afecțiuni și factorului alimentar în apariția și evoluția UC. Rezultatele obținute au demonstrat prevalarea exhaustivă a UC la acești pacienți, care erau de vârstă aptă de muncăși în 63,75% cazuri aveau o evoluție moderată a afec-țiunii. Patologia digestivă a fost determinată ca posibil factor de risc în dezvoltarea UC de 87,5% bolnavi, iar produsele alimentare și erori de regim dietetic s-au stabilit ca factori declanșatori ai bolii la 30% urticarieni. Manifestările digestive s-au exprimat în 56,25% cazuri prin acuze dispeptice, în 41,25% - abdomenalgii, iar în 26,25% cazuri – prin dereglări de pasaj intestinal. Examenul paraclinic a elucidat o predominare a gastritei atrofi ce la 31,25% și duodenitelor la 62,5% pacienți ca afecțiuni solitare sau combinatete, a hipo – și anacidității gastrice la 73,33% bolnavi, nivele nemodifi cate ale IgE totale și complexelor imune circulante (CIC) ale imunității umorale versus persoanele sănătoase, iar testarea alergolo-gică concomitentă doar în 6,82% cazuri a stabilit grad ușor sau moderat al dermoreacției la alergeni alimentari. Așadar, în etiopatogenia UC comorbide patologiei gastroduodenale participă mecanisme pseudoalergice de intoleranță alimentară, generată de tulburarea proprietăților de barieră a mucoasei gastroduodenale, iar augmentarea tratamentului complex cu stabilizatori ai membranei mastocitare de rând cu dieta hipoalergică este oportunăюThere were evaluated specific features of allergic comorbidities, in particular chronic urticaria (CU) in 80 patients with esophagogastroduodenitis, gastric and duodenal ulcers with an aggravated allergic anamnesis, possible involvement of these diseases, as well as nutritional factor, in the appearance and evolution of CU. The results showed complete prevalence of CU in these patients, being of working age, who in 63,75% of cases had a mild evolution of the disease. Digestive pathology was identified as a possible risk factor for the development of CU in 87,5% of patients, while food and dietary disorders were defined as triggers in 30% of patients with CU. Digestive manifestations were expressed in 56,25% of cases with dyspeptic complaints, in 41,25% - by abdominal pain, and in 26,25% cases - with intestinal passage disorders. Paraclinic examinations revealed a predominance of atrophic gastritis in 31,25% and duodenitis in 62,5% of patients both in case of solitary and combination disease. Gastric hypo - and an-acidity was determined in 73,33% of patients. The study of humoral immunity revealed unchanged levels of total IgE and circulating immune complexes in comparison to healthy individuals, while simultaneous allergic testing in only 6,82% of cases found light or moderate degree of skin reaction on food allergens. Thus, the pseudo-allergic mechanisms of food intolerance involved in the impairment of barrier properties of the gastroduodenal mucosa participate in the etiopathology of CU comorbid gastroduodenal pathology, and the utilization of complex treatment using the mast cell membrane stabilizers along with the hypoallergenic diet is necessary.Были выявлены особенности аллергических коморбидностей, в частности, хронической крапивницы (ХК) у 80 больных с эзофагогастродуоденитами, язвами желудка и двенадцатиперстной кишки и отягощённым аллергологическим анамнезом, возможной причастности этих болезней и алиментарного фактора в появлении и эволюции ХК. Полученные результаты показали полное превалирование ХК у этих пациентов, которые были трудоспособного возраста и в 63,75% случаев имели среднетяжёлое течение заболевания. Пищеварительная патология была определена как возможный фактор риска развития ХК у 87,5% больных, а продукты питания и нарушения диетического режима были установлены как триггерные факторы у 30% пациентов ХК. Дигестивные проявления выражались в 56,25% случаях диспептическими жалобами, в 41,25% - абдоменальгиями, а в 26,25% случаях – нарушениями кишечного пассажа. Параклинические обследование обнаружило преобладание атрофического гастрита у 31,25% и дуоденитов у 62,5% пациентов в виде солитарной, так в качестве сочетанной болезни. Желудочная гипо – и анацидность определялась у 73,33% больных. Исследование гуморального иммунитета выявило неизменённые уровни общего IgE и циркулирующих иммунных комплексов в сравнении с здоровыми лицами, а одновременное аллергологическое тестирование только в 6,82% случаев констатировало лёгкую или умеренную степень дермореакции на пищевые аллергены. Таким образом, в этиопатогенезе ХК, коморбидной гастродуоденальной патологии, участвуют псевдоаллергические механизмы пищевой непереносимости, обусловленные нарушениями барьерных свойств гастродуоденальной слизистой, а суплинирование комплексного лечения стабилизаторами мастоцитарной мембраны наряду сгипоаллергенной диетой является своевременным

Changing the main indicators to assess motor function in children with cerebral palsy spastic form by hydrokinesitherapy

<p>The aim of the study is to identify the efficiency of the developed technique hydrokinetic system of physical rehabilitation for children 3-5 years old with cerebral palsy spastic form. Examined the impact of comparing the effectiveness of exercise in the water by two techniques: the author and accepted. In experiment involved 24 people aged 3-5 years old with cerebral palsy spastic form. The experiment lasted one year, classes were held hydrokinesitherapy 2 times a week. In the study recorded the performance evaluation of basic motor functions to the experiment, six months later, and after the experiment. It is shown that an important component of physical rehabilitation of patients is hydrokinesotherapy. Shows the direction of the development of motor skills of children 3-5 years old. Study of the development of indicators basic motor functions.</p

OBEZITATEA SARCOPENICĂ – PARADIGME DE DIAGNOSTIC

Introducere. Obezitatea sarcopenică este o afecțiune multifactorială caracterizată prin prezența simultană a sarcopeniei și a obezității. S-a demonstrat că obezitatea și rezistența la insulină este un factor de risc pentru sarcopenie, iar obezitatea sarcopenică se consideră o afecțiune în care mușchiul scheletic este înlocuit cu grăsime. Obezitatea sarcopenică poate duce la fragilitate, dizabilitate și la creșterea morbidității și mortalității, care reprezintă o povară semnificativă pentru sistemele de sănătate și asigurări sociale. Studierea obezității sarcopenice și managementul eficient al tratamentului sunt importante în legătură cu creșterea continuă a populației obeze. Obiective. Analiza literaturii contemporane în vederea etiologiei, mecanismelor de dezvoltare ale obezității sarcopenice, etapelor, criteriilor și metodelor de evaluare ale obezității sarcopenice. Material și metode. A fost efectuată analiza literaturii contemporane plasate pe principalele baze de date: PubMed, SpringerLink și Scopus (Elsevier). Cuvintele cheie utilizate au fost obezitatea, sarcopenia. Criteriile de includere au servit ghidurile de practică clinică, articolele științifice cu privire la cunoștințele actuale din ultimii 10 ani: fiziopatologie, modificări hormonale, managementul obezității sarcopenice. Criteriile de excludere au fost articolele care nu corespundeau cerințelor actuale și informațiilor furnizate pentru pacienți. Cercetarea a fost efectuată în cadrul Programului de Stat „Bolile cronice hepatice şi pancreatice: aspecte nutriţionale şi chirurgicale” cu cifrul 20.80009.8007.37. Rezultate. Studiul include date despre etiologia și mecanismele evolutive ale obezității sarcopenice, cercetările metabolice, stresul oxidativ, inflamator, hormonal și nutrițional. Sunt descrise diagnosticul, criteriile și metodele de evaluare ale obezității sarcopenice. Concluzii. Obezitatea sarcopenică necesită evaluări la persoanele cu risc crescut de obezitate sau care prezintă comorbidități clinice. Particularitățile obezității sarcopenice, precum și metodele de tratament și corecție nutrițională necesită studiere în continuare

Cardioprotective Activity of Some 2-Arylimino-1,3-Thiazole Derivatives

The article presents the synthesis of 2-arylimino-4-methyl-2,3-dihydro-1,3-thiazoles via Hantzsch reaction of thioureas and 3-chloropentane-2,4-dione or ethyl 2-chloro-3-oxobutanoate. The structure of synthesized compounds was confirmed by LCMS, 1H, and 13C NMR spectra. Cardioprotective activity of synthesized thiazole derivatives were studied in vitro on the isolated rings of the thoracic aorta of laboratory rats. Based on pharmacological studies, the tested compounds possessed a moderate to high cardioprotective effect. A prospective 1-[2-(4-methoxyphenylimino)-4-methyl-3-(4-methylpiperazine-1-yl)-2,3-dihydro-1,3-thiazole-5-yl] ethan-1-one hydrochloride 4c was identified. The mentioned compound has delayed the development of constrictor responses of isolated rings of the thoracic rat aorta and exceeds the activity of L-carnitine by 18.2% and meldonium by 12.9%. The compound 4c may be proposed as a potential cardioprotective agent for in-depth pharmacological studies