Analysis of early post-ERCP complications in 1729 patients

Catedra 2 Chirurgie, USMF “Nicolae Testemiţanu”, Chișinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Rata complicaţiilor precoce după ERCP este în continuă descreștere atât la nivel mondial cât și în practica autorilor. Totodată e necesar de menţionat că configuraţia acestora denotă o careva deosebire la anumite compartimente. Scopul: Estimarea cauzelor care, ca regulă, conduc la complicaţii și elaborarea de sfaturi practice menite să amelioreze situaţia la acest compartiment al chirurgiei miniminvazive endolumenale. Material și metode: Este prezentată analiza complicaţiilor post-ERCP, efectuată pe parcursul ultimilor trei ani la un număr de 1729 pacienţi. Bolnavii au fost repartizaţi în categorii conform indicaţiilor: în mod urgent sau planificat; diagnosticului preventiv de obstrucţii maligne sau benigne, altele; gradului de tulburări ale sistemului de coagulare. Rezultate: S-a constatat că pancreatita post-ERCP mai frecvent are loc la pacienţii la care indicaţiile au purtat caracter mai mult diagnostic sau diagnostic diferenţiat fără dilatare certă a arborelui biliar. Hemoragia în majoritatea cazurilor este condiţionată de dereglări severe ale sistemului de coagulare, dar nu în ultimul rând de calitatea accesoriilor și mai ales al electrocauterului. Perforaţia intervine accidental, ca cazuistică. Concluzii: ERCP cu scop diagnostic este indicată numai în cazuri bine motivate cu respectarea protocolului profilactic. Nivelul complicaţiilor este în dependenţă directă de experienţa endoscopistului și de dotarea tehnică.Introduction: The post ERCP complications rate is taking a downward slope on a world scale, including in daily practice of the performing staff. It’s also necessary to state that these complications contain slight differentiations on various categories. Purpose: Providing an estimate for the causes that lead to complications, forming suggestions and practical advice meant to minimize these complications in the field of endolumenal minimally invasive surgery. Materials and methods: The complications analysis for 1729 patients is presented, from a 3 year time frame. The patients were divided in study groups based on these factors: planned or urgent interventions, preemptive diagnosis of malignant or benign obstructions, and rate of coagulation system disorders. Results: It has been noted that post ERCP pancreatitis is more frequently observed on patients whose indications of the diagnosis presented no certain dilation of the biliary tree. In most of the cases, hemorrhage was caused by severe coagulation disorders. It can be also caused by the state and quality of the surgical instruments, especially the electrocauter. The perforation intervenes accidental as casuistic. Conclusions: Diagnostic ERCP is to be performed only when the cause is well motivated, while respecting the prophylactic protocol. The number of complications is directly correlated with the endoscopist’s level of experience and the state of the surgical accessories

Гастро-эзофагиальная рефлюксная болезнь: атипичные клинические проявления и влияние на качество жизни больных

Spitalul Clinic al Ministerului Sănătăţii, Chişinău, Catedra Medicină internă nr. 6, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Spitalul Feroviar, Chişinău, Conferinţa Ştiinţifico-Practică „Medicina modernă, actualităţi şi perspective”, consacrată aniversării de 40 de ani ai Spitalului Clinic al Ministerului Sănătăţii, 27-28 mai, 2010, Chişinău, Republica MoldovaIn this work data are presented about the influence of gastro-esophageal reflux disease on patient’s lifestyle, having an obscure evolution, but sometimes with severe atypical evolution and complications (hemorrhages, perforations, esophageal cancer) which may lead to death.В настоящем обзоре литературы приводятся данные о влиянии гастро-эзофагиальной рефлюксной болезни на качество жизни больных, которая может протекать со стертой клинической картиной, а иногда с тяжелым атипичным течением и развитием различных тяжелых осложнений (кровотечения, перфорации, рак пищевода) приводящих к смерти

Rolul oxidului nitric în boala de reflux gastroesofagian

Conferinţa naţională în medicina internă din Republica Moldova cu participare internaţională, 19-20 mai 2011, Chişinău, Republica MoldovaSummary. Nitric oxide is a simple heterodiatomic molecule, composed by an atom of Nitrogen and one of Oxygen, with multiple and various effects in human biology; an biologic mediator, which is involved in various pathological and pathophysiological processes. In GERD the NO participates in the esophagian dysmotility adjustment, could be appreciated as a marker of inflammatory process in esophagus; it plays an citopretective role.Oxidul de azot sau oxidul nitric (NO) este o moleculă simplă heterodiatomică recunoscută recent, formată dintr-un atom de oxigen şi un atom de azot, cu multiple şi variate efecte în biologia umană. Este unul dintre cei mai importanţi mediatori biologici, implicat în multiple procese fiziologice şi patofiziologice. Oxidul nitric este una dintre cele mai mici molecule din natură, cu masă moleculară egală cu 30 Daltoni, de aceea trece uşor prin membrana celulară. Durata de viaţă a oxidului nitric este scurtă: în ţesuturile biologice – până la 5- 6 sec, în sol. NaCl – de la 6 până la 30 sec. Un aspect intrigant al moleculei NO este posibilitatea sa de a media evenimentele fiziologice normale şi, în acelaşi timp, de a fi foarte toxic. În sistemele biologice oxidul nitric se formează din reacţia de transformare a aminoacidului L-argininei în L-citrulină în prezenţa oxigenului şi a NADPH, proces catalizat de sintezele oxidului nitric (NOS). Izoenzimele neuronală (nNOS) şi endotelială (eNOS) sunt constitutive, citoplazmatice, prezente în permanenţă în celule şi activitatea lor depinde direct de concentraţia intracelulară a ionilor de calciu şi calmodulină. Oxidul nitric sintetizat de iNOS participă la instalarea proceselor inflamatorii în diverse maladii ale canalului digestiv: colita ulcerohemoragică, boala Cron, gastrita de reflux, esofagita de reflux. Efectele oxidului nitric în sistemul digestiv: asigură activitatea motorie a tractului gastrointestinal, participă in transmiterea impulsurilor neuronali (nNOS), reglează tonusul vascular al sistemului digestiv (eNOS), posedă acţiune citoprotectoare. Boala de reflux gastroesofagian (BRGE) reprezintă o maladie cronică recidivantă, cauzată de mecanisme complexe de perturbare a motilităţii tractului digestiv superior, cu retropulsia conţinutului gastric sau intestinal în esofag. În esenţă, BRGE este o afecţiune motorie esofagiană, care apare în urma relaxării inadecvate a sfincterului esofagian inferior. În ultimele 2 decenii, cunoştinţele referite la BRGE au făcut un salt enorm. Patogenia BRGE este complicată. Este constatat faptul că incapacitatea SEI (scăderea presiunii bazale) şi relaxarea spontană a esofagului sunt determinate de nivelul oxidului nitric. În BRGE cantitatea de NO este crescută şi depinde de severitatea esofagitei. NO provoacă relaxarea spontană a esofagului în faza interdigestiei, influenţând complexul motor migrant. Inervaţia esofagului este complicată. De rând cu sistemele nervoase simpatic şi parasimpatic, au fost descoperiţi neuronii neadrenergici-necolinergici (NANC), mai târziu numiţi nitroxidergice. Relaxarea esofagului şi SEI este determinată de receptori NANC, în care rolul de mediator îl joacă oxidul nitric. Acesta este eliberat de neuronii speciali (NANC), localizaţi in plexul intramural, numiţi de tip Dogheli. Stimularea neuronilor măreşte sinteza oxidului nitric, care pătrunde în stratul muscular şi activează guanilatciclaza solubilă care, la rândul ei, activează sinteza guanidinmonofosfat ciclaza (cGMF). Creşterea nivelului de cGMF micşorează concentraţia ionilor de calciu în citoplazmă şi afectează legătura dintre actină şi miozină, astfel provocând relaxarea SEI. Concluzie. Oxidul nitric joacă un rol important în reglarea motricităţii esogastrice, participă in reglarea microcirculaţiei esofagiene, poate fi considerată ca marker al procesului inflamator din esofag

Women in post-trafficking services in moldova: diagnostic interviews over two time periods to assess returning women's mental health

BACKGROUND: Trafficking in women is a widespread human rights violation commonly associated with poor mental health. Yet, to date, no studies have used psychiatric diagnostic assessment to identify common forms of mental distress among survivors returning to their home country. METHODS: A longitudinal study was conducted of women aged 18 and over who returned to Moldova between December 2007 and December 2008 registered by the International Organisation for Migration as a survivor of human trafficking. Psychiatric diagnoses in women at a mean of 6 months after return (range 2-12 months) were made by a trained Moldavian psychiatrist using the Structured Clinical Interview for DSM-IV, and compared with diagnoses recorded in the same women within 5 days of return. We described the socio-demographic characteristics of the women in the sample including both pre and post-trafficking information. We then described the distribution of mental health diagnoses recorded during the crisis intervention phase (1-5 days after return) and the re-integration phase (2-12 months after return). We compared diagnoses at the patient level between the two time points by tabulating the diagnoses and carrying out a kappa test of agreement and the Stuart-Maxwell test for marginal homogeneity (an extension of the McNemar test to kxk table). RESULTS: 120/176 (68%) eligible women participated. At 2-12 months after their return, 54% met criteria for at least one psychiatric diagnoses comprising post-traumatic stress disorder (PTSD) alone (16%); co-morbid PTSD (20%); other anxiety or mood disorder (18%). 85% of women who had been diagnosed in the crisis phase with co-morbid PTSD or with another anxiety or mood disorder sustained a diagnosis of any psychiatric disorder when followed up during rehabilitation. CONCLUSIONS: Trafficked women returning to their country of origin are likely to suffer serious psychological distress that may endure well beyond the time they return. Women found to have co-morbid PTSD or other forms of anxiety and depression immediately post-return should be offered evidenced-based mental health treatment for at least the standard 12-month period of rehabilitation