Follow-up course for traumatic hepatic lesions in polytraumatized nonoperatively treated

Laboratorul Chirurgie Hepato-Pancreato-Biliară, Catedra Chirurgie N1 USMF „Nicolae Testemiţanu”The authors analyze seventeen cases of nonoperative treatment for hepatic traumas in polytraumatized, for the years 2003-2007. Hemodinamic stability was the initiation criterion for nonoperative management option. All the patients were initially USG examined. CT was the indispensable examination for the determination of hepatic lesions’ grade and the objectification of the treatments’ success. Patients with grade I-III (AAST) and grade IV (CT) hepatic lesions have been subjected to nonoperative treatment. The correlation between lesions’ grade and hepatic transaminases values is determined. No conversion to surgical treatment has been registered. General morbidity unspecific to hepatic lesions – 18,75%, the mortality rate being of 8,33%. Patients with severe lesions were monitored for 3, 6 and 12 months period (clinically, USG, CT and scintigraphic). Sunt analizate 17 cazuri de tratament nonoperator al traumatismelor hepatice la politraumatizaţi în perioada anilor 2003-2007. Stabilitatea hemodinamică a fost criteriul de iniţiere a opţiunii managementului nonoperator. Toţi pacienţii au fost iniţial examinaţi USG. TC a fost examenul indispensabil pentru stabilirea gradului leziunii hepatice şi obiectivizarea reuşitei tratamentului. Tratamentului nonoperator au fost supuşi pacienţii cu leziuni hepatice de gr.I-III (AAST) şi de grad IV (TC). Se determină corelarea dintre gradul leziunii şi valoarea transaminazelor hepatice. Conversie la tratamentul chirurgical nu au fost. Morbiditatea generală nespecifică leziunii hepatice - 18,75%, rata mortalităţii fiind de 8,33%. Pacienţii cu leziuni severe au fost monitorizaţi pe o perioadă de 3,6 şi 12 luni (clinic, USG, TC şi scintigrafic)

Rolul metodelor instrumentale în diagnosticul şi monitorizarea leziunilor de ficat şi splină, abordate nonoperator

În această revistă a literaturii sunt prezintate rolul şi importanţa fi ecărei metode de diagnostic pentru abordarea şi monitorizarea pacienţilor cu leziuni închise ale splinei şi fi catului, tratate nonoperator. Sunt prezintate modalităţile de clasifi care tomografi că, de diagnosticare a complicaţiilor evolutive specfi ce leziunii traumatice şi importanţa monitorizării imagistice continue

Selection of the patients candidates for nonoperative management with blunt hepatic and lienal trauma (A review)

Laboratorul Chirurgie hepato-pancreato-biliară, Catedra chirurgie nr. 1 „N. Anestiadi”, USMF „Nicolae Testemiţanu”Cu toate că sunt criterii documentate pentru iniţierea managementului nonoperator al leziunilor lienale şi hepatice închise, nu au fost, încă, stabilite criteriile specifice, ce ar constata care pacient este predispus să dezvolte instabilitate hemodinamică după un traumatism abdominal. Eşecul tratamentului nonoperator ce poate avea un rezultat nefavorabil, de obicei, conduce la intervenţie chirurgicală la pacienţii ce continuă să necesite transfuzii sau au semne vitale alterate. Iată de ce se caută criterii de severitate atât clinice, cât şi imagistice ce ar asigura reuşita opţiunii terapeutice selectate.Although there are definite criteria for initiating nonoperative management of liver and spleen blunt lesions, the specific criteria that would determine which patient is prone to develop hemodynamic instability after an abdominal injury are not yet established. Failure of nonoperative treatment usually leads to surgery for patients that continue to require transfusions or have altered vital signs and may have an adverse result. That is why the search for both clinical and imaging criteria of severity that would ensure successful therapeutic option continues

Leiomyomas and gastrointestinal stromal tumors of the small bowel – rare causes of gastrointestinal bleeding (literature review, case reports)

Catedra de chirurgie nr. 1 „Nicolae Anestiadi”, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chișinău, Republica Moldova, Laboratorul de chirurgie hepato-pancreato-biliară, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chișinău, Republica MoldovaRezumat. Introducere. Tumorile intestinului subțire complicate cu hemoragie sunt o provocare grea pentru medicină. Dificultatea constă în acces anevoios și absența unei manifestări tipice, acestea duc la avansarea tumorii, cu o rată mare de deces. Astfel, de cele mai dese ori, primele manifestări ale bolii sunt complicațiile tumorii: ocluzia intestinală, hemoragia digestivă, perforația de organ cavitar. Iată de ce, în ultimii ani, s-a pus un accent deosebit pe metodele de diagnostic. Material şi metode. Prezentăm trei cazuri clinice cu tumori ale intestinului subţire (2 leiomioame duodenale şi o tumoră stromală gastrointestinală, la nivel de ileon), complicate cu hemoragie digestivă obscură, care pun probleme de diagnostic și de tactică, datorită situării specifice într-o zonă inaccesibilă metodelor imagistice și endoscopice de rutină. Pentru sistematizarea informaţiei, am utilizat baza de date PubMed, unde au fost găsiți câțiva algoritmi de diagnostic și tratament contemporani. Căutarea s-a efectuat după cuvintele cheie „obscure gastrointestinal bleeding“, „duodenal leiomyomas“, şi „gastrointestinal stromal tumor“. Concluzii. Leiomiomul și tumora stromală gastrointestinală sunt două cele mai frecvente tumori ale intestinului subțire, implicate în apariția hemoragiei obscure și produc mari dificultăți de diagnostic în evaluarea de rutină a sursei de sângerare, fapt confirmat și în cazurile clinice prezentate. Capsula endoscopică, enteroscopia cu dublu balon și angiografia intervenționistă cu substracție digitală reprezintă metode contemporane, care ușurează diagnosticul hemoragiilor digestive, acestea fiind utilizate și pentru stoparea hemoragiei.Abstract. Introduction. Small bowel tumors complicated by hemorrhage are a hard medical challenge. The challenge consists in the difficult access and the lack of typical manifestations, this leads to tumor progression, with a high death rate. Thus, most often the first manifestations of the disease are the tumor complications, such as: intestinal obstruction, gastrointestinal neoplasbleeding, and hollow organ perforations. That is why in the recent years a particular emphasis has been placed on the diagnostic methods. Material and methods. We present three clinical cases with tumors of the small intestine (2 duodenal leiomyomas and a stromal gastrointestinal tumor of the ileum) complicated with obscure gastrointestinal bleeding that raise issues of diagnosis and tactics because of the specific localization in an area inaccessible for the routine imaging and endoscopic methods. To systematize the information, we used the PubMed database, where several contemporary algorithms for diagnosis and treatment were found. The research was conducted after the keywords “obscure gastrointestinal bleeding”, “duodenal leiomyomas”, and “gastrointestinal stromal tumor”. Conclusions. Leiomyomas and gastrointestinal stromal tumors are the two most common tumors of the small intestine, implicated in the development of obscure bleeding, which cause great diagnostic difficulties in the routine evaluation of the source of bleeding, as confirmed in the presented clinical cases. Capsule endoscopy, double balloon enteroscopy and interventional angiography with digital subtraction are contemporary methods that facilitate the diagnosis of gastrointestinal bleedings, being also involved in stopping the bleeding

Managementul chirurgical al traumatismelor toracice sub aspectul abordării prin tehnici miniminvazive (Revista literaturii)

În acest reviu este prezentată actualitatea şi necesitatea abordării leziunilor traumatice toracice prin achiziţii chirurgicale tehnice diagnostico-curative moderne, astfel evidenţiindu-se rolul toracoscopiei în rezolvarea leziunilor intrapleurale şi prevenirea complicaţiilor pulmonare evolutive, ce au un impact direct asupra morbidităţii şi mortalităţii pacienţilor politraumatizaţi cu component toraco-pulmonar

Continuous evolution in the management of traumatic spleen injuries

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Catedra Chirurgie nr.1 “Nicolae Anestiadi”, Laboratorul Chirurgie Hepato-Pancreato-BiliarăEvoluţia tacticii de tratament al leziunilor traumatice lienale reprezintă un pas important în chirurgie. Până în anii 1970 tratamentul de elecţie al traumatismelor splenice, chiar şi pentru cele mai mici leziuni, a fost splenectomia. Relatări unice referitoare la un tratament nonoperator de succes au apărut încă la începutul secolului XX, dar cu regret, au fost ignorate. Odată cu apariţia studiilor referitoare la complicaţiile postsplenectomice, a tehnicilor de imagistică performante şi din moment ce chirurgii au devenit conştienţi de disponibilitatea acestora, tratamentul non-operator a început să avanseze în abordarea pacienţilor cu leziuni traumatice lienale. Eficienţa tratamentului non-operator a dus la abandonarea splenectomiei de rutină. Actualmente managementul leziunilor splenice prezintă o abordare individualizată, multidisciplinară, ceea ce va preveni, mult mai mult, splenectomiile de rutină şi rata complicaţiilor în urma acestora. An important step in surgery is the evolution of treatment tactics e of splenic injuries. Until the 1970s, the standard of care for the treatment of splenic injury was splenectomy, even for the most minor of injuries. In the early twentieth century, single works on successful conservative treatment appeared, but unfortunately these were ignored. Non-operative treatment began to be more frequently used in management of patients with splenic injuries, after the emergence of post-splenectomy complications studies, good quality imaging techniques and surgeons’ awareness of the latter. The success of non-operative treatment led to the abandonment of splenectomy. Currently, the management of splenic injuries presents an individualized, multidisciplinary approach which will prevent to an even greater extent routine splenectomy and the rate of complications occurring after it

Nonoperative management of splenic injury: can tomographic estimations predict the need for surgery

Catedra Chirurgie Nr.1 “N. Anestiadi” USMF “N. Testemiţanu”Based on our tomographic findings, we tried, according to different tomographic grading systems of blunt injuries of the spleen to predict the need for surgery. The Schweizer tomographic scale and the Resciniti score do not have predictive value neither in the reported nor in our results. The new MDTC system that incorporates LVL seems to have predictive value and the possibility to decrease the failure rates of NMO by embolization opportunities for grade 4a and 4b lesions. The decision to perform laparotomy should not be based solely on the results of tomographic grading, surgical tactics being decided only in complex with clinical parameters. În baza constatărilor tomografice proprii s-a încercat, conform diferitor sisteme de gradare tomografică a leziunilor lienale închise, prezicerea necesităţii intervenţiei chirurgicale pentru evitarea dezvoltării instabilităţii hemodinamice în cazurile de eşec. Scara tomografică Schweizer şi scorul Resciniti atât în baza rezultatelor noastre, cât şi a celor raportate nu au valoare predictivă. Pe când noul sistem multidetector tomografia (MDTC), ce incorporează şi leziunile vasculare lienale, pare a fi unul cu valoare predictivă şi posibilitate de micşorare a ratelor de eşec a MNO prin posibilităţi de embolizare imagistică, în cazul leziunilor de grad 4a şi 4b. Dar decizia de a efectua laparotomie nu poate fi axată exclusiv pe rezultatele gradării leziunilor conform sistemelor tomografice, tactica chirurgicală fiind hotărâtă doar în complex cu alţi parametri clinici

Evolution and results in nonoperative treatment of blunt hepatic injuries

Catedra Chirurgie nr. 1 “N. Anestiadi”, Laboratorul «Chirurgie Hepato-Pancreato-Biliară», Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „N.Testemiţanu”Sunt raportate rezultatele tratamentului nonoperator al TH închise, obţinute în Clinica Chirurgie N1 „N.Anestiadi” a CNŞPMU (Chişinău), pe perioada 2003-2008 şi prezentată revista literaturii complicaţiilor specifice ale TNO a leziunilor hepatice. Toţi pacienţii au suportat traumatism asociat. Morbiditatea nespecifică a fost de 18,75%, durata spitalizării – 13,5±2,12 zile. A fost înregistrat un caz de deces (5%), cauzat de TCC sever. Conversiuni la tratamentul chirurgical nu s-au inregistrat. În toate cazurile s-a efectuat monitoring clinic în serie, cu observaţie fizică şi biologică la 1, 3, 6 şi 12 luni, fără a fi înregistrate unele complicaţii.The presented results of treated blunt hepatic injuries are the ones’ obtained in the period 2003-2008, at nr. 1 „Nicolae Anestiadi” Clinical Surgery and the literature review of the specific NOT complications of hepatic lesions. All of patients have had an associated trauma. Unspecified morbidity was 18,75%, with a hospital stay of - 13,5±2,12 days and general lethality of 5%, caused by severe CCT. Conversions to surgical treatment haven’t been registered. All cases were clinically monitored at every 1, 3, 6 and 12 months, without any registered complications

Managementul leziunilor chistice congenitale ale ficatului. (Revista literaturii).

În acest reviu este prezentată actualitatea şi importanţa prezentării aspectelor de management medical al leziunilor chistice congenitale ale ficatului din cauza diagnosticului preoperator incert între formaţiunile chistice congenitale şi cele parazitare sau infecţioase, de care depinde tactica medico-chirurgicală oportună. Cazuistica leziunilor chistice congenitale cu manifestările clinice nespecifi ce ne-au orientat spre studierea şi familiarizarea cu particularităţile clinico-diagnostice a acestora prin prisma literaturii de specialitate

Angioembolization in solving blunt splenic injuries. Literature review.

Catedra de Chirurgie nr. 1 “Nicolae Anestiadi”, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie “Nicolae Testemițanu”Splina este cel de-al doilea organ cel mai frecvent lezat în urma traumatismelor abdominale închise. În ultimele două decenii, prin abordarea nonoperatorie în managementul curativ al acestor leziuni, s-a înregistrat o creștere a numărului de prezervări ale acestui organ. Embolizarea arterei splenice ca nouă achiziție în prezervarea splinei după traumatism abdominal închis a determinat creșterea ratei de succes a tratamentului nonoperator (TNO) până la 9799%. În acest articol sunt prezentate rolul și importanța noilor abordări tactice și tehnice în rezolvarea leziunilor lienale (LL) închise, indicațiile, considerațiile tehnice, eficacitatea și rata de complicații dezvoltate după embolizarea arterei splenice.The spleen is the second most commonly injured organ, caused by blunt abdominal trauma. Thanks to the nonoperative curative management approach of these injuries, an increase in number of preservations of this organ has been registered. As a new acquisition in spleen preservation, after blunt abdominal trauma, splenic artery embolization has increased the success rate of nonoperative management (NOM) up to 97-99%. This article presents the role and importance of new tactical and technical approaches in solving blunt splenic injuries, indications, technical considerations, effectiveness and the rate of complications developed after splenic artery embolization