Abordul laparoscopic în achalazia cardiei – experienţa personală

Spitalul Clinic de Urgenţă “Bagdasar-Arseni” Bucureşti, România, Spitalul Clinic “Carol Davila” Bucureşti, România, Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti, România, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Obiective. Ne propunem prin prezenta lucrare să analizăm metoda laparoscopică în tratamentul chirurgical al herniei gastrice transhiatale, criteriile de includere pentru chirurgia laparoscopică, limitele metodei şi nu în ultimul rând curba de invăţare într-un serviciu de chirurgie generală. Material şi metodă. Intervalul luat în calcul a fost iunie 2008 – iunie 2011 pe un lot de 9 pacienţii, marea lor majoritate femei, la care s-a intervenit chirurgical laparoscopic pentru achalazia cardiei. Am analizat atât metoda laparoscopică din punct de vedere a abordului în comparatie cu chirurgia clasicaă, cât şi pacienţii din punct de vedere al sexului, vârstei, tarelor asociate. Am practicat miotomie Heller în marea majoritate a cazurilor asociată cu o valvă anterioară Dor. Rezultate. Din punct de vedere al rezultatului postoperator rezultatele sunt cel puţin comparabile cu cele din chirurgia clasică, dar laparoscopia are avantajul invazivităţii minime, duratei scurte de spitalizare, reintegrării socio- profesionale rapide şi, nu în ultimul rând, reducerea costurilor per ansamblu. După o dotare corespunzatoare şi după parcurgerea curbei de învaţare, rezultatele postoperatorii sunt benefice, iar superioritatea metodei, mai ales în cazurile cu patologie asociată marcată, este evidentă. Concluzii. Caracterele expuse ale chirurgiei laparoscopice în patologia incriminată o fac net superioară metodei clasice ma ales prin caracterul minim invaziv şi scurtarea timpului operator şi implicit al celui anestezic. Rezultatele, cel putin comparabile cu cele din chirurgia deschisă, fac din metoda laparoscopică tratamentul de elecţie mai ales din punct de vedere socio- profesional, dar şi din punct de vedere economic

Managementul hidatidozei hepatice - chirurgie clasica vs chirurgie laparoscopica

Spitalul Clinic de Urgență “Bagdasar-Arseni” București, România, Spitalul Clinic de Urgență “Sf. Pantelimon” București, România, Spitalul Judetean de Urgență Pitești, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Scop: Tenia Echinococcus în stadiul larvar este responsabilă de apariția bolii, incidența în România fiind de aproximativ 5 cazuri la 100.000 de locuitori. Prezentăm experiența Clinicii de Chirurgie Generală a Spitalului Clinic de Urgență ¨Bagdasar-Arseni¨București privind tratamentul chirurgical al bolii hidatice hepatice, comparând rezultatele diverselor metode de tratament chirurgical și stabilind limitele abordului laparoscopic. Material: Tratament chirurgical a fost aplicat tuturor pacienților, atât prin procedee clasice cât şi laparoscopice. Selecția pacienților în vederea abordului laparoscopic a fost făcută după criterii anatomo-topografice şi clinice bine precizate. Rezultate: În chirurgia clasică s-a procedat după neutralizarea parazitului (cu ser hiperton) la perichistectomie parțială/ideală, evacuarea conținutului (extragerea membranei proligere) şi drenaj al cavității restante şi subhepatic sau la derivații perichisto-digestive, strategie operatorie stabilită în funcție de situația anatomo-topografică şi intraoperatorie a fiecărui caz. În chirurgia laparoscopica procedeul aplicat a constat în perichistectomie parțială Mobit-Lagrot (după neutralizarea parazitului cu ser hiperton, evacuarea conținutului cu extragerea membranei proligere) şi drenaj al cavității restante chistice, completată opțional de colecistectomie şi drenaj transcistic al căii biliare principale. Concluzii: Chirurgia clasică rămâne opțiunea pentru chistele hidatice hepatice complicate, de mari dimensiuni, cu localizări multiple sau localizări care fac dificil abordul laparoscopic, și unde abordul clasic sau transtoracic pot fi mai utile. Chirurgia laparoscopică a chistului hidatic hepatic permite îmbinarea principiilor clasice a chirurgiei hidatice cu beneficiile şi avantajele chirurgiei minim invasive. Considerăm benefic abordul laparoscopic al chistului hidatic hepatic, pe cazuri selecționate, pentru că permite abordul şi vizualizarea mai facilă a unor spații (intraabdominale şi intrachistice) greu accesibile chirurgiei clasice; scurtarea timpului operator, a perioadei postoperatorii şi implicit a spitalizării. În opinia noastrăchirurgia laparoscopică este o soluție viabilă, sigură şi eficientă în arsenalul terapeutic al chistului hidatic hepatic, dar nu reprezintă încă o metodă de elecție

Tratamentul laparoscopic al herniei gastrice transhiatale – experienţa personală

Spitalul Clinic de Urgenţă “Bagdasar-Arseni” Bucureşti, România, Spitalul Clinic de urgenţă “Sf. Pantelimon” Bucureşti, România, Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti, România, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” Bucureşti, România, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Obiective. Studiul de faţă işi propune să analizeze dificultăţile metodei laparoscopice în tratamentul chirurgical al herniei gastrice transhiatale, criteriile de includere pentru chirurgia laparoscopică, limitele metodei şi nu în ultimul rând acumularea experienţei în această privinţă prin curba de învăţare într-un serviciu de chirurgie generală ce a fost dotat cu linie de chirurgie laparoscopică. Material şi metodă. Studiul a fost realizat pe intervalul Iunie 2008 – Iunie 2011 pe un lot de 14 pacienţi, marea lor majoritate bărbaţi, la care s-a intervenit chirurgical laparoscopic pentru hernie gastrică transhiatală şi la care laparoscopia a reprezentat unica metodă de tratament. Am analizat pacienţii din punct de vedere al sexului, vârstei, ţărilor asociate şi am reuşit să stabilim un protocol intern de includere pentru chirurgia laparoscopică la nivelul spitalului nostru prin care am obţinut beneficiile maxime pentru pacient. Procedeele utilizate au fost intervenţiile Nissen si Dor. Rezultate. Din punct de vedere al rezultatului postoperator rezultatele sunt cel puţin comparabile cu cele din chirurgia clasică, dar laparoscopia are avantajul invazivităţii minime, duratei scurte de spitalizare, reintegrării socio-profesionale rapide şi, nu în ultimul rând, reducerea costurilor per ansamblu. Dificultăţile sunt de obicei întâlnite la momentul recalibrării hiatusului esofagian în cazul herniilor hiatale voluminoase când “defectul” este destul de larg. După o dotare corespunzatoare şi după parcurgerea curbei de învăţare, rezultatele postoperatorii sunt benefice, iar superioritatea metodei, mai ales în cazurile cu patologie asociată marcată, este evidentă. Concluzii. Caracterele expuse ale chirurgiei laparoscopice în patologia incriminat o fac net superioară metodei clasice ma ales prin caracterul minim invaziv şi scurtarea timpului operator şi implicit al celui anestezic. Beneficiile aduse de un minim protocol de includere pentru chirurgia laparoscopica la nivelul clinicii noastre au dus la rezultate postoperatorii superioare metodei laparoscopice şi cu un beneficiu evident asupra indicilor de spitalizare

Reconstructia sanului dupa diferitele proceduri chirurgicale adresate cancerului mamar

Spitalul Clinic de Urgenţă “Bagdasar-Arseni” Bucureşti, România, Spitalul Clinic de urgenţă “Sf. Pantelimon” Bucureşti, România, Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti, România, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Introducere. Dintre neoplaziile intalnite la femeie, cancerul mamar o reprezinta pe cea mai frecventa incidenta acestuia fiind in crestere in ultimele decenii. Chirurgia de conservare a sanului este acum larg acceptata drept tratamentul de electie in cancerul mamar.Actualmente, cancerul mamar este abordat in echipe pluridisciplinare, reconstructia dupa diferitele tipuri de interventii de exereza fiind preferata in majoritatea cazurilor. Se are in vedere reconstructia volumului sanului, simetrizarea sanului nou format cu cel controlateral si reconstructia placii areolo-mamare. Material si metoda. Lucrarea de fata are la baza studiul retrospectiv al unui numar de 7 cazuri de cancer mamar tratate in Spitalul Clinic de Urgenta “Bagdasar-Arseni” in intervalul Iunie 2008 – Iunie 2011. Au fost luate in calcul atat cazurile la care s-au facut in cadrul aceleasi interventii chirurgicale, cat si cazurile la care reconstructia s-a facut la un anumit interval distanta.Rezultate. Rezultatele au fost bune in cadrul ambelor tehnici – reconstructie imediata dupa ablatie si reconstructie la distanta – insa procentul complicatiilor asociate a fost mai mare pentru reconstructia la distanta, in mare masura datorita remanierilor tisulare aparute intre cele doua interventii chirurgicale. Mortalitatea a fost 0, iar in cadrul morbiditatii am intalnit un caz cu necroza parcelara ce a necesitat o reinterventie pentru grefare si un caz de limforagie persistenta, care odata devenit cronic, a necesitat indepartarea protezei de silicon. Concluzii.-Tehnica de reconstructie este una dificila si minutioasa, al carui rezultat favorabil este dependent atat de alegerea unei tehnici de ablatie potrivita urmata de una de reconstructie individuala cat si de colaborarea interdisciplinara intre chirurgul de chirurgie generala, chirurgul plastician si medicul oncolog- In urma cazurilor prezentate si a rezultatelor foarte bune obtinute optam pentru reconstructia imediata urmata de tratamentul chimioterapeutic specific.-Din experienta noastra consideram extrem de importante indicatia chirurgicala, tehnica pentru care se opteaza, acordul asupra abordului utilizat al membrilor echipei pluridisciplinare si urmarirea postoperatorie atenta