Istoria USMF „Nicolae Testemițanu” prin prisma rectorilor săi

Nilolae Testemitanu SUMPh was inaugurated on November 20, 1945, with the General Medicine faculty, which had 570 students, and was transferred from Kislovodsk. Rectors: IPATIE SOROCEAN (1945-1948). The first thesis was presented by Natalia Gheorghiu. NICOLAI HARAUZOV (1948- 1951). The first promotion was in 1950. Around 12 theses had been supported. LEONID GANUL (1951- 1953). Around 12 theses supported. NICOLAEI STAROSTENCO (1953-1959). There had been supported a number of 44 theses. NICOLAE TESTEMIȚTANU (1959-1963), had been promoted in the function of the Minister of Health (1963-1968). He introduced the differentiation in specialties. He founded the following faculties: Dentistry (1959), Professional development of doctors (1963), Pharmacy (1964), University Museum. Teaching disciplines in Romanian language consolidated the basis of Family Medicine. Laureate of State Prize (1974). VASILE ANESTIADI (1963-1985). There had been built the Morphological Building (1964), the Study Building No2 (1967), Pharmacy and University Museum. There had been supported 523 theses. Laureate of the State Prize (1967). LEONID COBALEANSCHI (1986-1994). He promoted the training of doctors through residency, and proposed to change the status of SIMPh into Nilolae Testemitanu SUMPh . There had been supported a number of 246 theses. Laureate of the State Prize. ION ABABII (1994-2019). He promoted the enrollment of students from abroad, new informational technologies in the field of training and medical research, he renovated the University Scientific Library, he inaugurated the Alley of the Somite’s of the Native Medicine. Laureate of the State Prize. EMIL CIOBANU is the rector elected by the University Community in 2019. He carried out a series of activities in order to improve the Scientific-Didactical activity of SUMPh, he successfully organized in a new format – The 75-year Jubilee Congress of Nilolae Testemitanu SUMPh. La USMF „Nilolae Testemițanu” (ISMCh) a fost inaugurată prima facultate - Medicină Generală, la 20 noiembrie 1945, având 570 de studenți, transferați din Kislovodsk. Rectorii: IPATIE SOROCEAN (1945-1948). A fost susținută prima teza de către Natalia Gheorghiu. NICOLAI HARAUZOV (1948- 1951) a făcut parte din prima promoție (1950). Sub egida profesorului LEONID GANUL (1951-1953), au fost susținute 12 teze. Sub conducerea profesorului NICOLAI STAROSTENCO (1953-1959), au fost susținute 44 de teze. NICOLAE TESTEMIȚANU (1959-1963) a fost promovat în postul de Ministru al Sănătății (1963-1968). A introdus diferențierea specialităților. A fondat facultățile: Stomatologie (1959), Perfecționarea medicilor (1963), Farmacie (1964), Muzeul Universității. A introdus predarea disciplinelor în limba română, a consolidat veriga primară, premărgătoarea Medicinei de Familie. Laureat al Premiului de Stat (1974). VASILE ANESTIADI (1963-1985). A fost construit Blocul Morfologic (1964), Blocul de Studii Nr2 (1967), Farmacia și Muzeul Universității. Au fost susținute 523 de teze. Laureat al Premiului de Stat (1967). LEONID COBÂLEANSCHI (1986-1994). A promovat pregătirea medicilor prin rezidențiat, a propus schimbarea statutului ISMCh în USMF „Nicolae Testemițanu“. Au fost susținite 246 de teze. Laureat al Premiului de Stat. ION ABABII (1994-2019). A promovat înscrierea studenților de peste hotare, a asigurat noi tehnologii informaționale în instruirea și cercetarea medicală, a renovat Biblioteca Științifică Universitară, a inaugurat Aleea savanților și medicilor iluștri. Laureat al Premiului de Stat. EMIL CIOBANU. Rector ales de Comunitatea Universitară în 2019. A desfășurat o serie de activități pentru ameliorarea activității Științifico-Didactice a USMF, organizarea cu succes într-un format nou – Congresul Jubiliar de 75 ani ai USMF „Nicolae Testemițanu“

The ultrasonically guided percutaneous nephrostomy by trocar – the indications and efficacy

Catedra de Oncologie, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ”Nicolae Testemițanu”, IMSP Institutul Oncologic, Chișinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Nefrostomia percutanată ecoghidată (NPC) este o procedură intervențională minim-invazivă utilizată pentru decompresia sistemului pielo-caliceal renal. În 1955, Goodwin, a publicat un raport care descrie această procedură. Uropatia obstructivă este o afecțiune întâlnită frecvent în tumorile organelor bazinului mic şi constituie aprox. 25% în structura maladiilor oncologice. NPC se poate efectua prin 2 metode: - clasică - prin trocar (unimomentană ) TrNPC Material şi metode: Lotul de studiu a constituit 50 pacienți, tratați în perioada 2016-2019 în departamentul de urologie a IMSP IO, cărora le-au fost aplicate 70 de TrNPC. Metoda a fost implimentată cu succes, iar materialul publicat este propria experiență. Rezultate: Instrumentarul utilizat: ecograful și sonda abdominală cu ghidaj, set de nefrostomie, trocar N9 Fr. Din lotul constituit, femei au fost - 37 (74%) și - 14 (28%) bărbați, vârsta medie fiind de 62 ani. Dintre aceștia, 28 (56%) – bolnavi la prima adresare, 22 (44%) – adresare repetată. Indicațiile pentru TrNPC: pacienții cu tumori avansate ale bazinului mic cu diferite grade de hidronefroză. TrNPC s-au instalat: pe stânga la 19 pacienți, pe dreapta 15, iar 18 pacienți bilateral. În dependență de stadiul tumoral: stadiul I - 2(4%), stadiul II – 3(6%), stadiul III-IV - 45 (90%). Pentru pacienții cu stadiile I – II de boală, indicațiile către TrNPC a servit: traumatismul iatrogen intraoperator sau strictura anastamozei uretero-intestinale postoperatorii. Complicații întâlnite: hemoragie difuză – 2(4%), dislocația drenului cu reinstalarea acestuia 3(6%). Concluzii: 1.TrNPC este o metoda unimomentană mult mai efectivă şi sigură în drenarea obstrucțiilor infra renale în compaţie cu NPC clasică. 2. Având complicații minime TrNPC poate fi efectuată în condiții de ambulatoriu.Background: Ultrasound-guided percutaneous nephrostomy (PNE) is a minimally invasive method used to decompress the renal pyelocalcal system. Goodwin in 1955 published a report describing this procedure. Obstructive uropathy is a common disease founded in pelvic organ tumors and constitutes - 25% of all oncological diseases. PNE can be performed by 2 methods: - classic (multiple maneuvers) - by trocar ( unimoment method ) Methods and materials: The study group consists of 50 patients treated during the 2016-2019 period in the urology department of the IMSP IO, 70 TrPNEs being applied. The method was successfully implemented and the material is own experience. Results: The used instruments: ultrasound scan, abdominal guided catheter, nephrostomy set, trocar N9 Fr. Of the patients group, women were - 37 (74%), men were - 14 (28%), the mean age was 62 years. From them 28 (56%) were first addressed patients and 22 (44%) were patients at secondary address. The TrPNEs indications were: advanced pelvic tumors with clinical manifested hidronefrose. Were performed TrPNE: on the left at 19 patients, on the right at 15 patients, bilateral at 18 patients. The tumor grade: I degree – 2 (4%), II degree – 3 (6%), III – IV degree – 45 (90%). For the I – II degree the TrPNEs indication was the iatrogenic trauma or the ureter-intestinal anastomose stricture. The procedural complications: diffuse haemorrhage – 2 (4%), PNE tube complications 3 (6%). Conclusions: 1.TrPNE it is a more effective and safely unimoment method used for the infrarenal obstructions then the classic method. 2. TrPNE has minimal complications, also it is possible to use the procedure in ambulatory conditions

Clinico-experimental argumentation of latex tissue adhesive’ using for protection of colonic anastomosis

Laboratorul Chirurgie Hepato-Pancreato-Biliară, USMF “Nicolae Testimițanu”, Institutul de Medicină Urgentă, Chișinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Dehiscența anastomozei intestinale reprezintă o problemă importantă a chirurgiei colorectale, cu incidență de la 1- 12% până la 19-32%. Această complicație se asociază cu sporirea considerabilă a morbidității și mortalității postoperatorii. Scopul studiului: Aprecierea clinico-experimentală a eficacității adezivului tisular latex. Material și metode: În studiu experimental au fost incluși 42 șobolani. Subiecții au fost repartizați în 2 loturi – lotul I (n=21) cu aplicarea anastomozei colo-colonice neprotejate; lotul II (n=21) – anastomoză colo-colonică protejată prin aplicarea locală a adezivului tisular latex. În partea clinică au fost incluși 91 de pacienți, cărora li s-a aplicat anastomoză pe colon. Pacienții au fost repartizați în 2 loturi: în lotul I (n=47) a fost aplicată anastomoză neprotejată pe colon și în lotul II (n=44) – anastomoză protejată cu adeziv tisular latex. Anastomoza a fost aplicată în 2 planuri: intern cu fir de sutură – acid polyglycolic sau polydioxanone 3/0-4/0, extern – polypropylene 3/0. În lotul I vs lotul II s-a efectuat hemicolectomie dreaptă în 18 vs 22, stângă – 19 vs 12, rezecție sectorală de colon – 9 vs 8, lichidarea stomei – 1 vs 2. Rezultate: Experimental s-a depistat, că adezivul tisular latex sporește semnificativ rezistența mecanică a anastomozei colonice (p<0,05); nu agravează procesul aderențial (p-NS); are compatibilitate sporită cu țesuturile colonului. Incidența apariției dehiscenței anastomotice în studiul clinic: în lotul I vs lotul II au fost 6 cazuri de dehiscență gradul B vs 1, și 2 de gradul C vs 0 (p=0,03). Concluzii: Utilizarea adezivului tisular latex ameliorează semnificativ rezultatele postoperatorii.Introduction: Anastomotic leakage represents the important problem of colorectal surgery, with incidence from 1-12% to 19- 32%. This complication is associated with considerable increasing of postoperative morbidity and mortality. The aim of study: Clinico-experimental appreciation of latex tissue adhesive efficacy. Material and methods: In the experimental part were included 42 rats. Animals were divided in two groups: unprotected colonic anastomosis was performed in the group I (n=21); colonic anastomosis protected by local application of latex tissue adhesive was done in the group II (n=21). In the clinical part, 91 patients were distributed into two groups: group I (n=47) - unprotected colonic anastomosis was performed, and group II (n=44) –colonic anastomosis was done with local application of latex tissue adhesive. A double-layer anastomosis has been applied - for internal layer have been used polyglycolic acid or polydioxanone 3/0-4/0, for external - polypropylene 3/0. Right hemicolectomy have been done in the group I vs II – 18 vs 22, left hemicolectomy – 19 vs 12, sectoral colonic resection – 9 vs 8, stoma reversal operation – 1 vs 2. Results: In experimental part of study have been shown that latex tissue adhesive increases significant mechanical resistance of colonic anastomosis (p<0.05); does not aggravate adhesion process (p-NS); this adhesive is compatible with colonic tissue. Incidence of anastomotic leakage in the group I vs II – 6 cases grade B vs 1, and 2 grade C vs 0 (p=0.03). Conclusion: Using of latex tissue adhesive improves significantly postoperative results

Non-operative treatment for gallstone ileus - a case report

Laboratorul de chirurgie hepato-pancreato-biliară, Catedra de chirurgie nr. 1 „Nicolae Anestiadi”, USMF „Nicolae Testemițanu”, IMSP Institutul de Medicină Urgentă, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Ocluzia intestinală prin calcul biliar este o formă rară de ocluzie intestinală mecanică şi o rară complicaţie a litiazei biliare. Tratamentul este controversat, deseori fiind chirurgical, dar asociat cu morbiditate şi mortalitate semnificative. Eliminarea spontană a calculului care a produs ocluzia este excepţională, până în prezent fiind publicate doar câteva cazuri. Material şi metodă. Prezentăm cazul clinic al unei paciente de 81 ani internate ic clinica noastră pentru durere abdominală şi vomă, diagnosticată cu ocluzie prin calcul biliar. Rezultate. Tomografia computerizată a pus în evidenţă pneumobilie, ileon dilatat şi calcul calcificat în lumenul intestinal. Deoarece calculul avea dimensiuni de <25 mm şi din cauza comorbidităţilor severe a fost indicat tratamentul nonoperator, fiind obţinută evacuarea spontană a calculului biliar. Concluzie. Sunt prezentate modalităţile de diagnostic şi tratament al ocluziei intestinale prin calcul biliar, precum şi revista literaturii.Introduction. Gallstone intestinal obstruction (GSO) is an unusual form of mechanical obstruction and a rare complication of cholelithiasis. The treatment options are controversial, usually the management is surgical but associated with significant morbidity and mortality. A spontaneous evacuation of the gall-stone that had induced GSO is even more exceptional, only few reports being published up to date. Material & methods. We report the case of an 81-year-old female patient presenting GSO admitted to our department due to abdominal pain and vomiting. Results. Computed tomography revealed pneumobilia, distention of the ileum and a calcified mass in the small bowel lumen. The diagnosis of GSO was established, but since the gall-stone was <25 mm and severe cardiorespiratory co-morbidities conservative treatment was initiated and spontaneous evacuation of the gallstone was obtained. Conclusion. Diagnostic and management modalities of GSO as well as literature reviews are reported

Conduct of duodenal traumatic lesions in toraco-abdominal traumatism

Catedra de chirurgie nr. 1 “Nicolae Anestiadi”, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie “Nicolae Testemitanu”, Chișinău, Republica Moldova, Spitalul Clinic de Urgență “Floreasca”, București, România, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Traumatismul toraco-abdominal se caracterizează prin gravitate aparte și politraumatism de organe a toracelui și abdomenului, urmată de greșeli de diagnostic 25-65% și letalitate înaltă, 20% se datorează leziunilor toracelui. Toracele cu organele adăpostite de importanță vitală pun în valoare gravitatea acestor leziuni în asociere cu abdomenul. Nu este precizat un algoritm diagnostico-curativ datorită polimorfismului, stării grave și caracterului lezional. Scopul: Analiza rezultatelor tratamentului leziunilor traumatice duodenale în cadrul traumatismului toraco-abdominal. Material și metode: Studiul include 21(100%) pacienți cu traumatism toraco-abdominal închis(TTAÎ) 13(62%), deschis(TTAD) 8(38%) cu implicarea duodenului. Bolnavii cu implicarea toracelui n=63 pacienți, restul cazuri implică alte sisteme. Bărbați-16(76,19%), femei-5(23,8%), vârsta 26-72ani. Mecanismul traumei: accident rutier-1(4,76%), catatrauma-3(14,28%), agresiune fizică-8(38,09%), sport-2(9,52%), armă albă-4(19,04%), armă de foc, explozie-3(14.28%); spitalizați<12ore 16(76,19%); ebrietate 8(38,09%), șoc 17(80,95%); examinați 15(71,42%): Rx.abdominală 7(38.33%). Rx.torace 10(47,61%), USG 9(42,85%), CT 1(4,76%), laparocenteză 3(14,28%), laparoscopie 3(14,28%), FEGDS 1(4,76%); operați<12ore15(71,42%); intraoperator: peritonită 6(28,57%), hemoperitoneum14(66.6%), hematom retroperitoneal12(57,14%), flegmon retroperitoneal 2(9,52%); D1-7(33.33%),D2- 15(71,42%),D3-6(25,57%),D4-0, leziuni asociate-4cazuri. Peretele: anterior-5(23,8%), posterior-6(25,57%), asociat-10(47,61%). Gr.I-8(38.9%), gr.II-7(33,33%), gr.III-0, gr.IV-3(14,28%), gr.V-3(14,28%). Torace: fracturi costale-11, unilateral-11, bilateral-1, hemotorace+pneumotorace-9, diafragm-4. Rezultate: Intraoperator s-a stabilit metoda, volumul și succesivitatea rezolvării prin raportul complexității și severității lezionale la starea pacientului și timpul scurs. Conduita a inclus succesivitatea măsurilor de rezolvare urgentă: toracocenteză(n=9), laparotomie(n=21) în ansamblu cu măsurile anti-șoc și restituire volemică. Complicații: 8-abdominale,4-pulmonare. În 9 cazuri (4-cazuri de fistule duodenale,5-fistule externe pancreatice) s-a recurs la operații repetate. Letalitatea generală-12(57,14%), legată de corecțiile duodenale-3(14,28%). Concluzii: Conduita pacienților cu traumatism toraco-abdominal este strict legată de gravitatea și complexitatea lezională și constă în utilizarea de urgență succesiv a măsurilor complexe anti-șoc, prioritar hemostază, toracocenteză, laparotomie.Background: Toraco-abdominal trauma is characterized by particular gravity and organ pluritraumatism of the thorax and abdomen, followed by 25-65% and high lethality rate, 20% due to thoracic lesions. Chest with organs housed with vital importance highlight the severity of these lesions in association with the abdomen. There is no cure diagnostic algorithm due to polymorphism, serious condition and lesional character. Aim of the study: Analysis of the results of the treatment of traumatic duodenal injuries in the thoraco-abdominal trauma. Methods and materials: The study includes 21(100%) patients with closed, 13(62%) open thoraco-abdominal trauma, 8(38%) with duodenal involvement. Patients with chest involvement n = 63, the remaining cases involve other systems. Men16(76.19%), women-5(23.8%), age 26-72 years. Trauma mechanism: Road accident 1(4.76%), catatrauma-3(14.28%), physical aggression-8(38.09%), sport-2(9.52%), knife injury 4(19.04%), firearm, explosion-3 (14.28%); hospitalized <12h 16(76.19%); inebriety 8(38.09%), shock 17(80.95%); examined 15(71.42%): abdominal Rx 7(38.33%), chest Rx 10(47.61%),USG 9(42.85%), CT1(4.76%), laparocentesis3(14.28%), laparoscopy 3(14.28%),gastroscopy 1 (4.76%); operated <12 h 15(71.42%), intraoperative: peritonitis 6(28.57%), hemo-peritoneum 14(66.6%), retroperitoneal hematoma12(57.14%), retroperitoneal-phlegmon 2(9.52%), D1- 7(33.33%),D2-15(71.42%),D3-6(25.57%),D4-0, associated lesions-4 cases. The wall: Previously 5(23.8%), Posterior 6(25.57%), Associate 10(47.61%). First degree 8(38.9%), II dg-7(33.33%), third degree-0 IV dg-3(14.28%),V dg-3(14.28% ). Chest: costal fractures 11, unilateral11, bilateral1, hemopneumothorax 9, diaphragm-4. Results: The method was established intraoperative, which depends on the volume, the complexity and severity of the lesion to the patient's condition and the elapsed time. Conduct included the succession of urgent resolving measures: thoracentesis 9, laparotomy 21 as a whole with anti-shock and volumetric rescue measures.8-abdominal complications,4-lung. In 9 cases (4 duodenal fistulas, 5 external pancreatic fistulas) repeated procedures were performed. Overall lethality 12(57.14%), correlated with duodenal corrections 3(14.28%). Conclusion: The algorithm of patients with thoraco-abdominal trauma is strictly related to lesion seriousness and complexity and consists in the successive use of complex anti-shock measures, in particular haemostasis, thoraco-concentration, laparotomy

Acute mesenterial ischemia: analisys of 93 consecutive cases

Catedra chirurgie 1 „N.Anestiadi” şi Laboratorul de Chirurgie Hepato-Pancreato-Biliară, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Institutul de Medicină Urgentă, Chișinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Ischemia mezenterică acută (IMA) rămâne una dintre problemele cele mai complexe şi controversate în chirurgia abdominală. Rata mortalităţii acestui grup de pacienţi constituie 60-93%. Scopul lucrării: Ameliorarea rezultatelor tratamentului IMA în baza optimizării tacticii de diagnosticare şi a tratamentului chirurgical. Material şi metode: A fost efectuată o analiză retrospectivă și prospectivă a rezultatelor obținute în urma investigațiilor și tratamentului a 93 bolnavi consecutivi cu IMA în perioada 2007-2015. În lotul prospectiv, tratament bazat pe Damage Control Surgery (DCS), au fost 51 pacienți consecutivi cu IMA (aa. 2009-2015). Lotul de control – 42 pacienți cu patologia dată (aa. 2007-2009). Vârsta pacienților cu IMA a variat: 26 – 95 ani, media constituind 70 ani. Pe lângă investigaţiile de rutină, diagnoza de IMA a fost stabilită prin aprecierea D-dimerilor, lactatului seric, albuminei ischemic modificate, 3D-CT angiografie şi laparoscopie. În lotul prospectiv au fost 43 cazuri de IMA arterială şi 8 cazuri de IMA venoasă. Intervenţia primară a inclus rezecţia porţiunii de intestin compromis: intestin subțire (n=30), intestin subțire + hemicolon drept (n=12), intestin subțire + necroză subtotală a colonului (n=1), necroză totală (n=8). Rezultate: Mortalitatea postoperatorie (lotul prospectiv) a fost 31/51, ce constituie 60,78%. Concluzii: S-a stabilit, că abordarea tacticii DCS în caz de IMA permite o reducere semnificativă a ratei mortalității postoperatorii, comparativ cu tactica standard.Introduction: Acute mesenterial ischemia (AMI) is one of the most complex and controversial problems of abdominal surgery. Mortality rate in this group of patients constitutes 60%-93%. Aim: To improve results of treatment of AMI by optimizing diagnosis and surgical management of this disease. Material and methods: We performed a retrospective and prospective analysis of the results of investigation and treatment of 93 cases of AMI for the period 2007-2015. In the prospective group treated by Damage Control Surgery (DCS) were included 51 consecutive patients with AMI (2009-2015 years); in the control group – 42 patients with this pathology (2007-2009). The age of the patients with AMI varied from 26 to 95 years, average constituting 70 years. Additionally to routine investigations, the diagnosis of AMI was made using determination of D-dimmers, serum lactate, ischemic modified albumin, 3D-CT angiography and laparoscopy. In the prospective group there were 43 cases of arterial AMI and 8 cases of venous AMI. Primary intervention included resection of the compromised intestine: small intestine (n=30), small intestine + right hemi-colon (n=12), small intestine + subtotal necrosis of the colon (n=1), total necrosis (n=8). Results: Mortality after surgery in the prospective group – 31/51, that constituted 60.78%. Conclusions: It was determined that management using DCS in cases of AMI reduce substantially post-surgery mortality rate when compared with standard approach

Some considerations regarding the treatment of digestive non-Hodgkin lymphomas

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. Orice organ sau țesut este predispus la dezvoltarea Limfoamelor non-Hodgkin (LNH), tractul digestiv fiind cea mai frecventă localizare pentru limfomul extraganglionar. Din cauza simptomelor nespecifice, diagnosticul și aplicarea unui tratament ce ar permite un control bun al tumorii, poate fi întârziat. Scopul lucrării. Prezentarea datelor din privind unele considerații în tratamentul LNH digestive. Material și metode. Au fost studiate aspectele clinice, diagnostice și de tratament la 37 de pacienți cu LNH digestive din cadrul Institutului Oncologic din Moldova. Toți pacienții au fost supuși examenului clinic și o evaluare obiectivă prin investigații paraclinice de laborator, imagistice și endoscopice. Tratamentul de care au beneficiat pacienții a fost chimioterapic, chirurgical, sau combinat și complex. Rezultate. S-a constatat că, majoritatea (38%) pacienților cu LNH digestive aveau vârste cuprinse între 51 și 60 de ani. Localizarea întâlnită cel mai frecvent a fost zona gastrică și chiar dacă leziunea esofagiană este identificată excepțional de rar, în această perioadă a fost întâlnit un caz. Conform studiilor, cei mai mulți pacienți au fost diagnosticați în stadiul IV, demonstrând o adresabilitate tardivă și un prognostic nefavorabil în perspectivă. Chimioterapia a fost cel mai utilizat tip de tratament, urmat de combinarea sa cu intervenția chirurgicală. Cinci cazuri (14%) au fost supuse unui tratament complex, radioterapia fiind folosită ca mijloc de consolidare a efectului, cu un control bun al tumorii sau cu scop paliativ. Concluzii. Intervențiile terapeutice pot varia, în funcție de numeroși factori: localizare, stadiu, dimensiunea tumorii, subtipul de limfom, anumite simptome, vârsta și statusul de performanță. Tratamentele combinate și complexe îmbunătățesc ratele de supraviețuire, cresc eficacitatea terapiei și reduc frecvența recăderilor.Background. Any organ or tissue is predisposed to the development of Non-Hodgkin’s Lymphoma (NHL), the digestive tract being the most common location for extranodal lymphoma. Because of the non-specific symptoms, the diagnosis and the application of a treatment that would allow a good control of the tumor, may be delayed. Objective of the study. Presentation of data from regarding some considerations in the treatment of digestive NHL. Material and methods. The clinical, diagnostic and treatment aspects were studied in 37 patients with digestive NHL from the Moldovan Oncological Institute. All patients underwent a clinical examination and an objective assessment through paraclinical laboratory, imaging and endoscopic investigations. The treatment that the patients benefited from was chemotherapeutic, surgical, or combined and complex. Results. It was found that the majority (38%) of patients with digestive NHL were aged between 51 and 60 years. The most frequently encountered location was the gastric area, and even if the esophageal lesion is identified exceptionally rarely, one case was encountered during this period. According to the stages, most patients were diagnosed in stage IV, demonstrating a late addressability and an unfavorable prognosis in the future. Chemotherapy was the most used type of treatment, followed by its combination with surgery. Five cases (14%) were subjected to a complex treatment, radiotherapy being used as a means of consolidating the effect, with good tumor control or for palliative purposes. Conclusion. Therapeutic interventions may vary, depending on numerous factors: location, stage, tumor size, lymphoma subtype, certain symptoms, and age and performance status. Combined and complex treatments improve survival rates, increase the effectiveness of therapy, and reduce the frequency of relapses

Managementul chirurgical al tumorilor intestinului subţire

Tumorile intestinului subţire sunt tumori rare ce reprezintă doar 1-5% din totalul neoplaziilor gastrointestinale. În ciuda progreselor din ultimele decenii în tratamentul tumorilor intestinului subţire, diagnosticul este difi cil până în prezent datorită simptomelor nespecifi ce. Atât tumorile benigne cât şi cele maligne pot proveni din orice tip de ţesut al peretelui intestinului subţire. Diagnosticul este stabilit de obicei tardiv, în stadiul complicaţiilor evolutive severe, cum sunt hemoragia, ocluzia sau perforaţia. Au fost analizate prin metoda studiului retrospectiv şi prospectiv rezultatele diagnosticului şi tratamentului a 44 de pacienţi cu TIS, operaţi într-un interval de 14 ani (2000-2013) în două centre de chirurgie abdominală. În studiu au fost incluse cazurile de tumori primare şi secundare, benigne şi maligne ale duodenului, jejunului şi ileonului. Au fost studiate particularităţile tabloului clinic, metodele de diagnostic şi tratament ale TIS precum şi caracterele histopatologice

Nicolae Anestiadi – omul, chirurgul, savantul

Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 201