Этиопатогенетические и морфологические аспекты рака желудка диффузного типа

Etiopathogenetic and morphological aspects of diffuse-type gastric cancer.Cancerul gastric (CG) tip difuz constituie 32% din toate tipurile de cancer gastric. Carcinoamele de tip difuz constau din celule cu coezivitate slabă care infiltrează difuz peretele gastric și formează puține structuri glandulare sau chiar deloc. Tipul difuz are o evoluție mai malignă și un prognostic mai nefavorabil decât tipul intestinal, se întâlnește la pacienții mai tineri și se poate dezvolta în orice regiune a stomacului însă afectează mai frecvent cardia. Macroscopic acesta se manifestă predominant prin linitis plastica cu o infiltrare difuză a peretelui gastric. La nivel molecular în lanțul etiopatogenetic s-au determinat: pierderea funcției E-cadherinei prin deleții sau mutații în gena CDH1, instabilitate microsatelită (MSI), mutații ale genelor FGFR2F și RHOA, amplificarea genelor MDM2 și MET..  Этиопатогенетические и морфологические аспекты рака желудка диффузного тип

Caz clinic rar întâlnit: Angiosarcom al splinei

Marea majoritate a tumorilor vasculare splenice sunt tumori benigne de tipul hemangioamelor, hemangiomatozei sinusoidale difuze, hamartoamelor și limfangioamelor. Neoplasmele vasculare reprezintă o proporție importantă a tumorilor splenice primare. Între acestea, angiomul cu celule litorale (littoral cell angioma - LCA) se individualizează ca o tumoră rară, mai puțin obișnuită, cu origine aparentă în celulele litorale care tapetează sinusurile pulpei roșii splenice, celulele care au capacitate de diferențiere duală: endotelială și histiocitară. Datele de literatură semnalează leziunea la pacienți cu vârste foarte variate: de la 3 la 84 de ani, vârsta medie situându-se în jurul vârstei de 48-49 de ani, cu afectare similară a celor două sexe. Mai des diagnosticul de angiosarcom lienal a fost stabilit postoperator, la pacienții cu ruptură a splinei. Lucrarea de față prezintă un caz de angiosarcom, după cunoștințele noastre primul caz raportat în literatura medicală din țara noastră

Primitive retroperitoneal tumors: diagnosis and treatment

Scopul lucrării. Spațiul retroperitoneal constituie un mediu propice pentru dezvoltarea tumorilor organice, metastatice și primare. Tumorile retroperitoneale (TRP) sunt rare, reprezentând doar 0,1%-0,2% din totalul neoplaziilor, majoritatea dintre ele fiind maligne. Diagnosticul precis și excizia completă a tumorii sunt factori cheie în determinarea supraviețuirii pacienților cu TRP. Scopul acestui studiu este de a evalua caracteristicile clinice și imagistice ale tumorilor retroperitoneale pentru a îmbunătăți diagnosticul și tratamentul pacienților cu tumori retroperitoneale primitive. Materiale și metode. Studiul a analizat datele a 118 pacienți cu TRP investigați și tratați în perioada 2015-2020. Rezultate. Rezultatele au arătat că majoritatea tumorilor au fost primitive (71,18%) și maligne, cu o prevalență mai mare la femei. Manifestările clinice au fost diverse și au fost cauzate de presiunea exercitată de tumorile masive asupra organelor retroperitoneale. Tumorile retroperitoneale au avut o evoluție clinică lentă, cu dimensiuni medii de 17,3 cm și o perioadă de boală de 13 luni. Diagnosticul definitiv s-a realizat prin examinare morfologică și imunohistochimie. Concluzii. Spațiul retroperitoneal este o zonă în care se dezvoltă o varietate de tumori maligne. Tratamentul adecvat necesită intervenții chirurgicale complexe și abord oncologic specializat, efectuate de o echipă medicală bine pregătită.Aim of study. The retroperitoneal space represents a conducive environment for the development of organic, metastatic, and primary tumors. Retroperitoneal tumors (RPT) are rare, accounting for only 0.1%-0.2% of all neoplasms, with the majority being malignant. Accurate diagnosis and complete tumor excision are key factors in determining the survival of RPT patients. The aim of this study is to evaluate the clinical and imaging characteristics of retroperitoneal tumors to improve the diagnosis and treatment of patients with primitive retroperitoneal tumors. Materials and methods. The study analyzed data from 118 patients with RPT who were investigated and treated between 2015 and 2020. Results. The results showed that the majority of tumors were primitive (71.18%) and malignant, with a higher prevalence in women. Clinical manifestations varied and were mainly caused by the pressure exerted by massive tumors on the retroperitoneal organs. Retroperitoneal tumors had a slow clinical evolution, with an average size of 17.3 cm and a disease period of 13 months. Definitive diagnosis was made through morphological examination and immunohistochemistry. Conclusions. The retroperitoneal space is an environment where a variety of malignant tumors develop. Adequate treatment requires complex surgical interventions and specialized oncological approaches performed by a well-trained medical team

Cancerul gastric: protocol clinic naţional PCN-104

Acest protocol a fost elaborat de grupul de lucru al Ministerului Sănătăţii, Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova (MSMPS RM), constituit din reprezentanţi ai Institutului Oncologic din RM, Protocolul naţional este elaborat în conformitate cu ghidurile internaţionale actuale în problema cancerului gastric şi va servi drept bază pentru elaborarea protocoalelor instituţionale. La recomandarea MSMPS RM, pentru monitorizarea protocoalelor instituţionale pot fi folosite formulare suplimentare, care nu sunt incluse în protocolul clinic naţional

Gastrointestinal lymphoma, new challenges and solutions

Scopul lucrării. Limfoamele non-Hodgkin (LNH) sunt tumori maligne care se dezvoltă din celule hematopoietice situate în afara măduvei osoase. Ele afectează sistemul digestiv în aproximativ 12,5% și reprezintă: aproximativ 18% din malignitățile intestinului subțire, aproximativ 3% din neoplaziile maligne gastrice și mai puțin de 1% din cancerele de colon și rect. Scopul acestui studiu este de a prezenta o serie de cazuri de limfom care implică organele digestive, diagnosticate și tratate la IMSP IO pe o perioadă de 12 luni. Materiale și metode. Cel mai frecvent LNH al tractului gastrointestinal (TGI) se întîlnește la persoanele cu vârsta peste 40 de ani. Seria a inclus 37 de pacienți cu LNH digestiv, constând din 14 femei (38%) și 23 de bărbați (62%), cu vârste cuprinse între 35 și 81 de ani, cu o vârstă medie de 57,38 ani. Rezultate. Stomacul a fost localizarea anatomică cel mai frecvent afectată, observată în 32 de cazuri (86%), urmat de intestinul subțire în 2 cazuri (5%), câte un caz în colon, rect și esofag. Diagnosticarea LNH reprezintă o provocare datorită manifestărilor clinice nespecifice. Confirmarea morfologică precisă și determinarea subtipului de LNH sunt cruciale pentru a lua decizii privind tratamentul. Metodele de diagnostic endoscopic au fost utilizate, iar în 17 cazuri (45,94%) s-au examinat piese operatorii pentru a facilita acest proces. Concluzii. Tractul gastrointestinal este principalul loc de dezvoltare a limfoamelor extraganglionare, iar stomacul este organul cel mai frecvent afectat. Diagnosticarea limfoamelor în tractul gastrointestinal poate fi o provocare și necesită evaluare endoscopică orientată, prelevare generoasă de țesut și examinare de către un morfopatolog expert.Aim of study. Non-Hodgkin's lymphomas (NHL) are malignant tumors that originate from hematopoietic cells outside the bone marrow. They affect the digestive system in approximately 12.5% of cases and account for less than 18% of malignant oncological diseases of the small intestine, around 3% of gastric malignancies, and less than 1% of colon and rectal cancers. The purpose: to present a series of lymphoma cases involving the digestive organs, diagnosed and treated at IMSP IO over a 12-month period. Materials and methods. The gastrointestinal tract (GI) is the most commonly affected site for extranodal lymphomas, especially in individuals over 40 years old. The series included 37 patients with digestive NHL, consisting of 14 women (38%) and 23 men (62%), ranging in age from 35 to 81 years, with an average age of 57.38 years. Results. The stomach was the most frequently affected anatomical location, observed in 32 cases (86%), followed by the small intestine in 2 cases (5%), and one case each in the colon, rectum, and esophagus. Diagnosing NHL poses challenges due to its nonspecific clinical manifestations. Accurate morphological confirmation and determination of the NHL subtype are crucial for making treatment decisions. Endoscopic diagnostic methods were employed, with surgical specimens examined in 17 cases (45.94%) to facilitate this process. Conclusions. The gastrointestinal tract is the primary site for the development of extranodal lymphomas, with the stomach being the most commonly affected organ. Diagnosing lymphomas in the gastrointestinal tract can be challenging and requires directed endoscopic evaluation, generous tissue sampling, and examination by an expert morpho-pathologist

Rezultatele imediate şi la distanţă în tratamentul chirurgical radical al bolnavilor de cancer gastric

Cancerul gastric prezintă o problemă complicată în sănătatea publică. În pofi da diminuării morbidităţii prin cancerul gastric în ultimele decenii, indicele letalităţii rămâne destul de înalt. Mortalitatea prin cancer gastric ocupă locul II în structura mortalităţii oncologice. Intervenţia chirurgicală este elementul principal în tratamentul radical al bolnavilor de cancer gastric. Scopul lucrării a constat în analiza rezultatelor imediate şi la distanţă ale tratamentului radical chirurgical în dependenţă de volumul intervenţiei chirurgicale. S-au analizat datele referitor la 585 bolnavi cu cancer gastric, operaţi radical la IMSP Institutul Oncologic în anii 2009 – 2014. Bolnavii au fost divizaţi în 2 loturi în dependenţă de caracterul intervenţiei chirurgicale: lotul I constituit din 376 bolnavi cu intervenţii chirurgicale tipice şi lotul II – din 209 de bolnavi cu intervenţii chirurgicale lărgite şi combinate. Loturile au fost comparabile după sex şi vârstă. Au fost înregistrate complicaţii postoperatorii în 11 (2,9%) şi 19 (9,1%) cazuri respectiv (

Effect Of Chronic Disease On Romantic Partner Choice

Background: Interpersonal attraction is influenced by many factors like physical attraction, similarity or proximity. The impact of chronic illnesses on romantic relationships hasn’t been studied very deeply. Method. An experimental study was completed in order to analyze how the chronic disease influences the choice of a romantic partner and the compensatory role of partner’s personality traits on relationship assessment. Five hundred and forty undergraduate students (270 men and 270 women from 18 to 31 years old) participated in this experiment. Results. The effect of chronic disease upon romantic partner’s choice proved to depend on the type of partner’s personality traits. The positive personality traits compensated the physical chronic disease and the chronic diseases compensated the negative traits of personality. This study is one of the few done in this field and brought valuable information’s about ill person’s assessment as a partner in a romantic relationship

Correlations between PNPLA3 Gene Polymorphisms and NAFLD in Type 2 Diabetic Patients

Background and Objectives: Non-alcoholic fatty liver disease is a worldwide significant public health problem, particularly in patients with type 2 diabetes mellitus. Identifying possible risk factors for the disease is mandatory for a better understandingand management of this condition. Patatin-like phospholipase domain-containing protein 3 (PNPLA3) has been linked to the development and evolution of fatty liver but not to insulin resistance. The aim of this study isto evaluate the relationships between PNPLA3 and fatty liver, metabolic syndrome and subclinical atherosclerosis. Materials and Methods: The study group consisted of patients with type 2 diabetes mellitus without insulin treatment. The degree of liver fat loading was assessed by ultrasonography, and subclinical atherosclerosis was assessed using carotid intima-media thickness (CIMT). PNPLA3 rs738409 genotype determination was performed by high-resolution melting analysis that allowed three standard genotypes: CC, CG, and GG. Results: Among the 92 patients, more than 90% showed various degrees of hepatic steatosis, almost 62% presented values over the normal limit for the CIMT. The majority of the included subjects met the criteria for metabolic syndrome. Genotyping of PNPLA3 in 68 patients showed that the difference between subjects without steatosis and subjects with hepatic steatosis was due to the higher frequency of genotype GG. The CC genotype was the most common in the group we studied and was significantly more frequent in the group of subjects with severe steatosis; the GG genotype was significantly more frequent in subjects with moderate steatosis; the frequency of the CG genotype was not significantly different among the groups.When we divided the group of subjects into two groups: those with no or mild steatosis and those with moderate or severe steatosis it was shown that the frequency of the GG genotype was significantly higher in the group of subjects with moderate or severe steatosis. PNPLA3 genotypes were not associated with metabolic syndrome, subclinical atherosclerosis, or insulin resistance. Conclusions: Our results suggest that PNPLA3 does not independently influence cardiovascular risk in patients with type 2 diabetes mellitus. The hypothesis that PNPLA3 may have a cardioprotective effect requires future confirmation