Application of dissolution test in research of the in vitro bioavailability of drugs

Department of Pharmaceutical and Toxicological Chemistry, Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy, Chisinau, Republic of Moldova, The 8th International Medical Congress for Students and Young Doctors, September 24-26, 2020Introduction. In the pharmaceutical industry, dissolution may be defined as the amount of drug substance that goes into solution per unit time under standardized conditions of liquid/solid interface, temperature and solvent composition. Dissolution is also the only test that measures in vitro drug release as a function of time. Dissolution of drug in a solid dosage form (e.g. tablet or capsule) is composed of at least two consecutive steps as well; liberation of solute/drug from the formulation matrix followed by dissolution of the drug in the liquid media. Thus, in order to achieve dissolution of drug from a dosage form, the cohesive properties of the formulated drug and intrinsic physicochemical properties of the drug molecule play a key role. Prediction of in vivo behavior often requires the use of in vitro dissolution methods reflecting the in vivo gastrointestinal conditions. Aim of the study. Evaluation of the impact of the dissolution test and of the determinants in the research of the bioavailability of drugs. Materials and methods. 83 abstracts and articles from systematic research in the Cochrane Electronic Library and MEDLINE databases. Results. Following the analysis of the evaluated bibliographic sources, the in vitro release from the analyzed formulations was found to be dependent mainly of the composition of the dissolution media. Selection of the most appropriate medium for routine testing is based on stability of the analyte in the test medium. For some water-soluble drugs, pH of the dissolution medium has less effect on dissolution, but surfactants added to the dissolution medium will increase drug solubility significantly. Even though the media simulate most relevant characteristics, such as concentration of solubilizing substances, buffer capacity, pH and the ability of drugs to dissolve, they are not a one-to-one copy of gastric or duodenal juice. The universal analytical separation method with acceptable selectivity and sensitivity in most analyzed sources is high performance liquid chromatography (HPLC), with transfer to the more efficient ultra-performance liquid chromatography (e.g. UPLC (Waters)). HPLC is often the method of choice even though it is less time efficient than UV/VIS due to the fact that during early phase development multiple formulations and strengths are screened and potential interferences from the formulation matrix or medium or even degradation of the active can be separated easily by HPLC. Conclusions. The dissolution test is a valuable in vitro technique for predicting the in vivo behavior of pharmaceutical forms with peroral administration. All the factors of influence on the transfer process are in strict dependence on the physicochemical properties of the active principles and of the excipients

Validarea metodei spectrofotometrice pentru dozarea unor capsule combinate

Centrul Ştiinţific al Medicamentului, Catedra de chimie farmaceutică şi toxicologică, USMF „Nicolae Testemiţanu”Background. UV spectrophotometry remains the most accessible spectral method, with a high degree of sensitivity and informativeness. The advantage of the method consists in its universality, the ability to combine with other methods, the minimum error, as well as its economic efficiency. Objective of the study. Determination of some validation parameters for the spectrophotometric method of dosing piracetam and nicergoline in combined capsules. Material and Methods. Agilent 8453 UV-VIS spectrophotometer, standard samples of piracetam and nicergoline, 0.1 M HCl methanolic solution. Validation of the spectrophotometric method according to the provisions of the ICH guide “Q2R1: For analytical procedures and validation”. Results. Linearity was investigated on concentration ranges 5-40 μg / ml. The r2 values were 0,9998 for nicergoline and 0,998 for piracetam, respectively. The limit of detection was 1,737 μg / ml for nicergoline and 0,369 μg / ml for piracetam. Quantification limit values were also calculated as 5,265 and 1,118 μg / ml for nicergoline and piracetam accordingly. The results obtained showed that the spectrophotometric method developed is accurate, precise and robust, because the value of the standard deviation was less than 1,0%. Conclusion. The developed spectrophotometric method has specificity, linearity, accuracy, precision and robustness, and can be applied on the concentration range between 80-120% of the nominal value of the content of nicergoline and piracetam in the preparation.Introducere. Spectrofotometria UV rămâne a fi cea mai accesibilă metodă spectrală, cu un grad de sensibilitate și informativitate înalt. Avantajul metodei constă în universalitatea sa, capacitatea de a se combina cu alte metode, eroarea minimă, precum și eficiența sa economică. Scopul lucrării. Determinarea unor parametri de validare pentru metoda spectrofotometrică de dozare a piracetamului și nicergolinei în capsule combinate. Material și Metode. Spectrofotometru UV-VIS Agilent 8453, probe standard de piracetam și nicergolină, soluție metanolică de HCl 0,1 M. Validarea metodei spectrofotometrice în conformitate cu prevederile ghidului ICH “Q2R1: Pentru proceduri analitice și validare”. Rezultate. Linearitatea s-a cercetat pe domeniile de concentrație 5-40 μg/ml. Valorile r2 au constituit 0,9998 pentru nicergolină și respectiv 0,998 pentru piracetam. Limita de detecție a constituit 1,737 μg/ml pentru nicergolină și 0,369 μg/ml pentru piracetam. De asemenea, valorile limitei de cuantificare au fost calculate ca 5,265 și 1,118 μg/ml pentru nicergolină și piracetam corespunzător. Rezultatele obținute au demonstrat că metoda spectrofotometrică elaborată este exacta, precisă și robustă, deoarece valoarea deviației relative standard a fost mai mica de 1,0%. Concluzii. Metoda spectrofotometrică elaborată prezintă specificitate, linearitate, exactitate, precizie și robustețe, și poate fi aplicată pe domeniul de concentrație cuprins între 80-120% din valoarea nominală a conținutului de nicergolină și piracetam în preparat

Validarea metodei spectrofotometrice pentru dozarea unor capsule combinate

Introducere. Spectrofotometria UV rămâne a fi cea mai accesibilă metodă spectrală, cu un grad de sensibilitate și informativitate înalt. Avantajul metodei constă în universalitatea sa, capacitatea de a se combina cu alte metode, eroarea minimă, precum și eficiența sa economică. Scopul. Determinarea unor parametri de validare pentru metoda spectrofotometrică de dozare a piracetamului (Pc) și nicergolinei (Ng) în capsule combinate. Materiale și metode. Reagenţi şi solvenţi: Sol. metanoliсă de HСl 0,1 M. Substanţe standard și de analizat: nicergolina, piracetam. Rezultate. Linearitatea s-a cercetat pe domeniile de concentrație 5-40 μg/ml. Valorile r2 au constituit 0,9998 pentru Ng și respectiv 0,998 pentru Pc. LOD a constituit 1,737 μg/ml (Ng) și 0,369 μg/ml (Pc). Valorile LOQ au fost calculate ca 5,265 și 1,118 μg/ml pentru Ng și Pc corespunzător. Concluzii. Metoda spectrofotometrică elaborată prezintă specificitate, linearitate, exactitate, precizie și robustețe

Aplicarea difracției cu raze X în cercetarea compatibilității substanțelor active cu excipienții

Catedra de chimie farmaceutică şi toxicologică, USMF „Nicolae Testemiţanu”Background. Compatibility studies between active ingredients and excipients in a pharmaceutical form are a key step in the development of a new drug, being applied several methods to investigate potential transformations at the molecular level. Objective of the study. Evaluation of the possibilities of using X-ray diffraction in researching of the compatibility of active principles with excipients in pharmaceutical forms. Material and Methods. Advanced bibliographic study using the databases Medline, Environmental Issues & Policy Index, Environmental Sci & Pollution Mgmt, Scopus (Elsevier), Current Contents, Scirus. Over 120 bibliographic sources were evaluated. Results. An increasing number of studies have focused on the development of non-specific rapid methods for assessing compatibility at an early stage of the development process. In recent years, more and more studies attest to the use of X-ray diffraction techniques. In 88% of the evaluated sources, X-ray diffraction has been combined with spectral (FT-IR) and thermal (DSC) methods, being applied only for crystalline substances testing. At 24% of the evaluated articles, molecular interactions between active and auxiliary substances were reported. Some researchers (12% of sources) successfully apply Bragg's law in interpreting diffractograms. Conclusion. The identification of crystalline substances by X-ray diffraction with determining of the interplanar distance and the intensity of deviation from these X-ray planes is an advantageous method of detecting incompatibilities.Introducere. Studiile de compatibilitate dintre principiile active și excipienții dintr-o formă farmaceutică reprezintă o etapă cheie în procesul de elaborare-dezvoltare a unui nou medicament, fiind aplicate mai multe metode de investigare a potențialelor transformări la nivel molecular. Scopul lucrării. Evaluarea posibilităților de utilizare a difracției cu raze X în cercetarea compatibilității principiilor active cu excipienții în forme farmaceutice. Material și Metode. Studiu bibliografic avansat cu utilizarea bazelor de date Medline, Environmental Issues & Policy Index, Environmental Sci & Pollution Mgmt, Scopus (Elsevier), Current Contents, Scirus. Au fost evaluate peste 120 de surse bibliografice. Rezultate. Un număr tot mai mare de studii s-au axat pe dezvoltarea unor metode rapide nespecifice pentru evaluarea compatibilităţii într-un stadiu cât mai timpuriu al procesului de dezvoltare. În ultimii ani tot mai multe studii atestă utilizarea tehnicilor de difracție cu raze X. În 88% din sursele evaluate, difracția cu raze X a fost combinată cu metodele spectrale (FT-IR) și termice (DSC), fiind aplicată doar pentru testarea substanțelor cristaline. În 24% din articolele evaluate au fost semnalate interacțiuni la nivel molecular dintre substanțe active și auxiliare. Unii cercetători (12% din surse) aplică cu success legea lui Bragg în interpretarea difractogramelor. Concluzii. Identificarea substanțelor cristaline prin difracție cu raze X cu determinarea distanței interplanare și a intensității de deviere de la aceste planuri de raze X constituie o metodă avantajoasă de detectare a incompatibilităților

Aplicarea design-ului factorial în optimizarea compoziției capsulelor

Catedra de Chimie farmaceutică și toxicologică, USMF „Nicolae Testemițanu” Chișinău, Republica Moldova, Congresul consacrat aniversării a 75-a de la fondarea Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova, Ziua internațională a științei pentru pace și dezvoltareIntroducere. Utilizarea design-ului experimental reduce numărul de studii necesare pentru evaluarea setului de parametri și determinarea interacțiunii acestora. Optimizarea compoziției capsulelor presupune selectarea variantei ce va asigura o dispesie optimală după dizolvarea învelișului. Scopul. Evaluarea tipurilor de design experimental și a impactului utilizării design-ului factorial în procesul de preformulare-optimizare acapsulelor. Materiale și metode. 91 rezumate și articole din literatura de specialitate din Biblioteca electronică Cochrane, Willey, bazele de date MEDLINE, CAB Abstracts © CAB și SciSearch © The Thomson Corporation. Rezultate. Modelul factorial este cel mai utilizat, deoarece permite modelarea suprafaței răspunsurilor complexe. Acesta are drept scop stabilirea relațiilor dintre variabilele independente (X): tipul concentrația de excipienți și cele dependente (Y): timp de dezintegrare, umectare dizolvare. Design-urile factoriale complete implică studierea efectului tuturor factorilor (k) la diferite nivele (x), numărul total de experimente = Proiectarea interactiunii dintre acesti factori la diferite nivele( înalt(+), scăzut(-) ) permite plasarea punctului central pe diagramă cu determinarea ulterioara a abaterii în raspuns, repetarea și confirmarea reproductibilității experimentului. Concluzii. S-a constatat că design-ul factorial este cel mai eficient pentru experimentele care implică studiul efectelor a doi sau mai mulți factori

Evaluation of the stability of methyluracil in one-component products and combinations

Centrul Știinţific al Medicamentului, Catedra de chimie farmaceutică și toxicologică, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie “Nicolae Testemiţanu ” din Republica MoldovaINTRODUCERE Studiile de stabilitate pentru produsele farmaceutice reprezintă o etapa primordială în elaborarea și fabricarea unui nou preparat medicamentos, fiind o condiţie primară care garantează calitatea și eficacitatea lui. În acest scop, sunt propuse mai multe metode de analiză a factorilor ce pot induce posibile modificări la nivelul structurii moleculare, care în consecinţă duc la diminuarea parţială sau totală a efectului terapeutic. SCOPUL STUDIULUI Evaluarea stabilităţii metiluracilului în forme farmaceutice monocomponente și combinate. MATERIALE ȘI METODE Studiu bibliografic avansat cu utilizarea bazelor de date Medline, Environmental Issues & Policy Index, Environmental Sci & Pollution Mgmt, Scopus (Elsevier), Current Contents, Scirus. Au fost evaluate peste 60 de surse bibliografice. REZULTATE Mai multe studii s-au centrat pe utilizarea metodelor fizico-chimice: HPLC, spectroscopia RMN, spectrofotometria UV-Vis pentru cercetarea stabilităţii, acestea fiind niște metode rapide, eficiente și exacte care permit determinarea metiluracilului și a produselor sale de degradare într-o etapă incipientă în procesul de elaborare a formelor farmaceutice. Conform datelor evaluate (75% din surse), în soluţiile apoase sub acţiunea oxidanţilor puternici se produc transformări în structura inelului pirimidinic, modificând proprietăţile lui. Din alte articole evaluate s-a identificat, că în soluţiile puternic alcaline substanţa se oxidează, formându-se o sare de sodiu, și are loc degradarea ulterioarea a inelului pirimidinic cu formarea oxalatului de sodiu. În forme farmaceutice combinate (de ex. cu cloramfenicol), metiluracilul este stabil, excipenţii utilizaţi la formulare nu influenţează proprietăţile acestuia. CONCLUZII Evaluarea datelor bibliografice privind stabilitatea metiluracilului a relevat particularităţile proceselor de degradare a acestuia sub acţiune diferitor factori. Aceste date vor servi drept reper și vor contribui la iniţierea studiilor de stabilitate asupra unul produs farmaceutic combinat cu metiluracil.INTRODUCTION Stability studies for pharmaceuticals are a key step in the development and manufacture of a new drug, being a primary condition that guarantees its quality and effectiveness. To this end, several methods are proposed for the analysis of factors that may induce possible changes in molecular structure, which consequently lead to partial or total reduction of the therapeutic effect. THE AIM OF STUDY Evaluation of the stability of methyluracil in monocomponent and combined pharmaceutical forms. MATERIALS AND METHODS Advanced bibliographic study using Medline databases, Environmental Issues & Policy Index, Environmental Sci & Pollution Mgmt, Scopus (Elsevier), Current Contents, Scirus. Over 60 bibliographic sources were evaluated. RESULTS Several studies have focused on the use of physico-chemical methods: HPLC, NMR spectroscopy, UVVis spectrophotometry for stability research, these are fast, efficient and accurate methods that allow the determination of methyluracil and its degradation products in an early stage of the process of developing pharmaceutical forms. According to the evaluated data (75% of sources), in aqueous solutions under the action of strong oxidants there are transformations in the structure of the pyrimidine ring, changing its properties. From other evaluated articles it was identified, that in strongly alkaline solutions the substance oxidizes, forming a sodium salt, and the subsequent degradation of the pyrimidine ring with the formation of sodium oxalate takes place. In combined pharmaceutical forms (eg with chloramphenicol), methyluracil is stable, the excipients used in the formulation do not influence its properties. CONCLUSIONS The evaluation of the bibliographic data on the stability of methyluracil revealed the peculiarities of its degradation processes under the action of various factors. These data will serve as a benchmark and will contribute to the initiation of stability studies on a pharmaceutical product combined with methyluracil

Application of X-ray diffraction in researching the compatibility of active substances with excipients

Compatibility studies between active ingredients and excipients in a pharmaceutical form are a key step in the development of a new drug, being applied several methods to investigate potential transformations at the molecular level. In order to evaluate of the possibilities of using X-ray diffraction in researching of the compatibility of active principles with excipients in pharmaceutical forms, an advanced bibliographic study was performed with the evaluation of over 120 sources. In the majority of cases X-ray diffraction has been combined with spectral (FT-IR) and thermal (DSC) methods, being applied only for crystalline substances testing. The identification of crystalline substances by X-ray diffraction with determining of the interplanar distance and the intensity of deviation from these X-ray planes is an advantageous method of detecting incompatibilities.Studiile de compatibilitate dintre principiile active și excipienţii dintr-o formă farmaceutică reprezintă o etapă cheie în procesul de elaborare-dezvoltare a unui nou medicament, fiind aplicate mai multe metode de investigare a potenţialelor transformări la nivel molecular. Pentru evaluarea posibilităţilor de utilizare a difracţiei cu raze X în cercetarea compatibilităţii principiilor active cu excipienţii în forme farmaceutice a fost efectuat un studiu bibliografic avansat cu evaluarea a peste 120 de surse. În majoritatea cazurilor difracţia cu raze X a fost combinată cu metodele spectrale (FT-IR) și termice (DSC), fiind aplicată doar pentru testarea substanţelor cristaline. Identificarea substanţelor cristaline prin difracţie cu raze X cu determinarea distanţei interplanare și a intensităţii de deviere de la aceste planuri de raze X constituie o metodă avantajoasă de detectare a incompatibilităţilor

Validation of the spectrophotometric method for the dosing of some combined capsules

Background: UV-Vis spectrophotometry remains the most accessible spectral method with a high degree of sensitivity and information. The advantage of the method consists in its universality, the ability to combine with other methods, the minimum error, as well as its economic efficiency. The objective of this study was the determination of some validation parameters for the spectrophotometric method of dosing piracetam and nicergoline in combined capsules. Material and methods: Agilent 8453 UV-Vis spectrophotometer, reference standards of piracetam and nicergoline, 0.1 M HCl methanolic solution. Validation of the spectrophotometric method according to the requirements of the ICH guide “Q2R1: For analytical procedures and validation”. Results: Linearity was investigated on concentration ranges 5-40 µg / mL. The regression (R2 ) values were 0.9998 for nicergoline and 0.998 for piracetam, respectively. The limit of detection was 1.737 µg / mL for nicergoline and 0.369 µg / mL for piracetam. Quantification limit values were also calculated as 5.265 and 1.118 µg / mL for nicergoline and piracetam, accordingly. The results obtained showed that the developed spectrophotometric method is accurate, precise and robust, because the value of the relative standard deviation was less than 1.0%. Conclusions: The developed spectrophotometric method showed specificity, linearity, accuracy, precision and robustness, and can be applied on the concentration range between 80-120% of the nominal value of the content of nicergoline and piracetam in the preparation

Stability of econazole under the influence of stress factors

Centrul Știinţific al Medicamentului, Catedra de chimie farmaceutică și toxicologică, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie "Nicolae Testemiţanu" din Republica MoldovaINTRODUCERE Stabilitatea medicamentelor reprezintă unul dintre factorii importanţi în asigurarea calităţii, prin capacitatea substanţei medicamentoase de a-și păstra proprietăţile fizico-chimice în condiţii de stres oxidativ, alcalin, acid, termic, umiditate excesivă, iradiere UV. SCOPUL STUDIULUI Evaluarea stabilităţii picăturilor auriculare cu conţinut de nitrat de econazol la influenţa factorilor de stres. MATERIALE ȘI METODE Studiu bibliografic avansat cu utilizarea bazelor de date Medline, Environmental Issues & Policy Index, Environmental Sci & Pollution Mgmt, Scopus (Elsevier), Current Contents, Scirus. Au fost evaluate peste 50 de surse bibliografice. REZULTATE Sursele bibliografice analizate raportează studii ample asupra stabilităţiii fizice, chimice și microbiologice a econazolului. Astfel, la studierea stabilităţii chimice a econazolului la temperatură nu s-au observat semne de degradare după încălzire timp de 1 oră la 90 ° C în condiţii neutre, acide și de hidroliză bazică, acesta fiind stabil și sub condiţii de degradare termică (căldură uscată). Alte studii denotă o instabilitate a econazolulu sub acţiunea oxidanţilor (H2O2 5%). S-a raportat, că oxidantul reacţionează cu aminele terţiare pentru a forma produși de degradare sub formă de derivaţi de N-oxid al econazolului. Mai multe studii relevă apariţia unor produse de degradare și la expunerea la lumină. La expunerea factorilor de stres econazolul își pierde din proprietăţile antifungice, studiile de incubare pe diverse medii de cultură raportează o majorare a concentraţiei minime fungicide de circa 2,6 ori. CONCLUZII Datele bibliografice evaluate permit să constatăm, că econazolul este stabil în condiţii de stres termic, acid și bazic, dar instabil prin expunere la lumină și oxidanţi, deoarece are loc intensificarea proceselor de descompunere.INTRODUCTION The stability of drugs is one of the important factors in quality assurance, through the ability of the drug substance to retain its physicochemical properties under conditions of oxidative stress, alkaline, acid, thermal, excessive humidity, UV irradiation. THE AIM OF STUDY To evaluate the stability of ear drops containing econazole nitrate to the influence of stress factors. MATERIALS AND METHODS Advanced bibliographic study using Medline databases, Environmental Issues & Policy Index, Environmental Sci & Pollution Mgmt, Scopus (Elsevier), Current Contents, Scirus. Over 50 bibliographic sources were evaluated. RESULTS The analyzed bibliographic sources report extensive studies on the physical, chemical and microbiological stability of econazole. Thus, when studying the chemical stability of econazole at temperature, no signs of degradation were observed after heating for 1 hour at 90 ° C in neutral, acidic and basic hydrolysis conditions, it being stable even under conditions of thermal degradation (dry heat ). Other studies indicate an instability of econazole under the action of oxidants (5% H2O2). The oxidant has been reported to react with tertiary amines to form degradation products in the form of econazole N-oxide derivatives. Several studies reveal the appearance of degradation products and exposure to light. When exposed to stressors, econazole loses its antifungal properties, incubation studies on various culture media report an increase in the minimum fungicidal concentration of about 2.6 times. CONCLUSIONS The evaluated bibliographic data allow us to find that econazole is stable under conditions of heat, acid and basic stress, but unstable by exposure to light and oxidants, because the decomposition processes intensify

Use of the disintegration test in the process of preformulation of the multicomponent operculated capsules

Catedra de chimie farmaceutică și toxicologică, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica MoldovaIntroducere. Capsulele operculate sunt utilizate pentru ambalarea diferitelor medicamente sub formă de pulberi sau granule. Utilizarea acestor capsule prezintă următoarele avantaje: se pot fabrica ușor; protejează substanţele active faţă de factorii externi; permit mascarea gustului neplăcut al unor substanţe medicamentoase; utilizând diferiţi coloranţi se pot distinge diferite tipuri de capsule; au dezagregare corespunzătoare; se poate dirija absorbţia în funcţie de materialul utilizat la prepararea învelișului. Testul de dezagregare este furnizat pentru a determina dacă capsulele se dezintegrează în timpul prescris atunci când sunt introduse într-un mediu lichid. Scopul lucrării. Determinarea timpului de dezintegrare a capsulelor multicomponent la etapa de preformulare. Material și metode. Patru compoziții de capsule gelatinoase tari; dispozitiv pentru testul de dezintegrare ERWEKA ZT122. Testul constă în determinarea capacităţii de dezintegrare a 6 capsule introduse într-un coșuleţ, căruia i se imprimă mișcări pendulare. Aparatul constă din 6 vase cu capacitatea de 10000 ml, în care se introduce apă la temperatura de 37°C. Coșuleţele sunt puse în miscare și când capsulele s-au dezagregat total se fixează timpul. Dezintegrarea capsulelor gastrosolubile trebuie să fie în cel mult 30 de minute în mediu apos, dacă monografia nu prevede alte cerinţe. Rezultate. În urma determinărilor efectuate repetat au fost obținute următoarele valori ale timpului de dezintegrare pentru cele patru formulări: F1-16,8 min.; F2- 18,4 min.; F3-15,4 min.; F4-17,8 min. Concluzii. Pentru toate formulările testate timpul de dezagregare s-a încadrat în prevederile farmacopeice.Introduction. Operculated capsules are used to pack different drugs as powders or granules.The use of these capsules have the following advantages: can be easily produced; protect active substances against external factors; allow to mask the unpleasant taste of some medicinal substances;different types of capsules can be distinguished using different dyes; have proper disaggregation;absorption may be directed according to the material used in the preparation of the coating.The disintegration test is provided to determine if the capsules are disintegrating during the prescribed time when they are introduced into a liquid medium. The aim of the study. Determine the disintegration time of the multicomponent capsules at the preformulation stage. Material and methods. Four operculated capsules compositions; the device for the disintegration test: ERWEKA ZT122. The test consists in determining the disintegration capacity of 6 capsules inserted in a basket with pendular movements. The apparatus consists of 6 vessels with a capacity of 10000 ml, where the water is introduced at 37°C. The baskets are moved and when the capsules are completely disintegrated the time is fixed. The disintegration of gastro-soluble capsules should be into an aqueous environment for maximum 30 minutes, if the monograph doesn’t stipulate other requirements. Results. The following values of the disintegration time were obtained for the four formulations: F1-16,8 min.; F2-18,4 min.; F3-15,4 min.; F4-17,8 min. Conclusions. For all the tested formulations, the disintegration time was within the pharmacopeia requirements