Effects of insulin in pathology of metabolic syndrome

USMF „Nicolae Testemiţanu”Review of literature is dedicated to the role of insulin in causing and progression of the metabolic syndrome as well as in realization of its links with increased cardiovascular risk. Publications regarding metabolic and non-metabolic effects of insulin related to pathophysiology of the components of metabolic syndrome and of its links with cardiovascular disease are reviewed. The results of experimental, clinical, and epidemiological studies are presented supporting the existence of pathogenetic pathways between insulin resistance, hiperinsulinemia, and cardiovascular diseases. Revista de literatură este dedicată rolului insulinei în condiţionarea şi progresarea sindromului metabolic, precum şi în realizarea legăturilor acestui sindrom cu riscul sporit de boli cardiovasculare. Sunt trecute în revistă publicaţiile cu privire la efectele metabolice şi nonmetabolice ale insulinei în relaţia cu patogenia componentelor sindromului metabolic şi realizarea legăturilor acestuia cu afecţiunile vasculare. Sunt prezentate rezultatele studiilor experimentale, clinice şi epidemiologice care confirmă prezenţa legăturilor patogenetice între rezistenţă la insulină, hiperinsulinemie şi afecţiunile cardiovasculare

Adipocitokinele: rolul în insulinorezistenţă

În literatura de specialitate este discutat pe larg rolul ţesutului adipos în condiţionarea rezistenţei la insulină şi al sindromului metabolic. Lucrarea trece în revistă publicaţiile privind rolul adipocitokinelor, substanţelor secretate de către adipocite în condiţionarea rezistenţei la insulină, ca verigi de bază ale sindromului metabolic şi legăturilor acestuia cu bolile cardiovasculare

Glicogenoza tip V la copil: protocol clinic naţional PCN-340

Protocolul naţional a fost elaborat de către grupul de lucru al Ministerului Sănătăţii, Muncii Şi Protecţiei Sociale al Republicii Moldova (MSMPS RM), constituit din specialiştii IMSP Institutul Mamei şi Copilului și Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”. Protocolul de faţă a fost fundamentat în conformitate cu ghidurile internaţionale actuale privind „Glicogenoza tip V la copil” şi va servi drept matrice pentru elaborarea protocoalelor instituţionale. La recomandarea MS RM pentru monitorizarea protocoalelor instituţionale pot fi folosite formulare suplimentare, care nu sunt incluse în protocolul clinic naţional

SELF-MEDICATION WITH ANTIBIOTICS IN ACUTE RESPIRATORY INFECTIONS

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. Automedicația (AM) este o practică răspândită prin folosirea de medicamente depozitate la domiciliu, utilizarea rețetelor vechi și împărtășirea medicamentelor între membrii cercului social. Riscurile AM cu antibiotice (AB) predomină beneficiile potențiale atât pe termen scurt, cât și pe termen îndelungat precum rezistența bacteriană. Scopul studiului. Evaluarea AM și cauzele acesteia în rândul populației urbane. Material și metode. Studiul a cuprins un eșantion de 293 pacienți din zona urbană cu semne de infecții respiratorii acute (IRA). S-a aplicat chestionarul standardizat Happy Audit-2. S-a analizat motivul, sursele de AM; frecvența, complicațiile IRA; cunoștințele despre AB. Rezultate. În IRA 21.5% de respondenți au administrat AB în baza recomandărilor precedente, fără a consulta medicul de familie (MF) sau alt medic și 78.5% au consultat MF. Studiul a constatat că principalul motiv pentru AM a fost în 41.6% de cazuri îngrijorarea agravării IRA. Motive pentru îngrijorare au fost IRA suportată în ultimele 2 luni-29.8% și complicațiile IRA suportate anterior precum: bronșite-59.9%, tonzilite-33.7%, sinusite-24.8%, pneumonii-17.8%, otite-12.7% și tusea cu durata de peste 1 săptămână-25.0%. Motivele AM fost în 15.3% de cazuri dificultățile programării imediate la MF și, în 78.3% -convingerea că AB scurtează durata bolii. Studiul a constatat: 50.0% respondenți au știut că AB au efect asupra bacteriilor și 29.0% au fost convinși că AB au efect și asupra virusurilor. Principalele surse de AB au fost: rezervele casnice-34.0%, AB eliberate fără prescripție-16.0% și AB împărtășite de rude-10.0%. Concluzii. Automedicația cu AB în IRA este frecvent practicată în rândul populației urbane. Fenomenul este susținut de convingerile și cunoștințele despre AB și condiționat de accesul la AB din rezervele casnice și procurarea din farmacii fără rețetă. Fortificarea măsurilor educaționale despre impactul AM sunt necesare în rândurile populației generale.Background. Self-medication (SM) is a widespread practice through using medicines stored at home, using old prescriptions, and sharing medications among the community. The risks of SM with antibiotics (AB) outweigh the potential benefits in both the short and long term such as bacterial resistance. Objective of the study. Assessing the SM and its causes among the urban population. Material and methods. The study included a sample of 293 patients from the urban area with signs of acute respiratory infections (ARI). The standardized Happy Audit-2 questionnaire was applied. It has been analyzed: the causes for SM, sources and knowledge about AB, frequency and complications of ARI. Results. Study showed: 21.5% of respondents administered AB based on previous recommendations without consulting the general practitioner (GP) or other doctor and 78.5% consulted GP. The study found that the main reason for SM was in 41.6% of cases the concern of ARI aggravation. The motives for concern were ARI suffered in the last 2 months - 29.8% and complications of previous ARI such as: bronchitis - 59.9%, tonsillitis-33.7%, sinusitis - 24.8%, pneumonia - 17.8%, otitis - 12.7% and cough lasting over 1 week - 25.0%. The reasons for SM in 15.3% of cases were the difficulties in appointment to the GP and in 78.3% - the confidence that AB shortens the duration of the disease. The study found: 50% respondents knew that AB acts on bacteria and 29.0% were convinced that AB also act on viruses as well. The main sources of AB were household supplies - 34.0%, AB issued without a prescription - 16.0% and AB shared by relatives 10.0%. Conclusion. Self-medication with AB in the IRA is commonly practiced among the urban population. The phenomenon is supported by conviction and knowledge about AB and influenced by AB accessibility from home stocks and procurement from over-the-counter pharmacies. Strengthening educational measures about the impact of AM are needed among the general population

Glicogenoza tip VII la copil: protocol clinic naţional PCN-342

Protocolul naţional a fost elaborat de către grupul de lucru al Ministerului Sănătăţii, Muncii Şi Protecţiei Sociale, constituit din specialiştii IMSP Institutul Mamei şi Copilului și Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”. Protocolul de faţă a fost fundamentat în conformitate cu ghidurile internaţionale actuale privind „Glicogenoza tip VII la copil” şi va servi drept matrice pentru elaborarea protocoalelor instituţionale. La recomandarea MS RM pentru monitorizarea protocoalelor instituţionale pot fi folosite formulare suplimentare, care nu sunt incluse în protocolul clinic naţional

Glicogenoza tip III la copil: protocol clinic naţional PCN-305

USMF „Nicolae Testemiţanu”Protocolul naţional a fost elaborat de către grupul de lucru al Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova (MS RM), constituit din specialiştii IMSP Institutul Mamei şi Copilului și Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”. Protocolul de faţă a fost fundamentat în conformitate cu ghidurile internaţionale actuale privind „Glicogenoza tip III la copil” şi va servi drept matrice pentru elaborarea protocoalelor instituţionale. La recomandarea MS RM pentru monitorizarea protocoalelor instituţionale pot fi folosite formulare suplimentare, care nu sunt incluse în protocolul clinic naţional

Генетические детерминанты параметров ЭКГ

Parametrii electrocardiografi сi (ECG) servesc drept indicatori ai funcţionării sistemului de conducere cardiac. Dereglările acestui sistem duc la fi brilaţie atrială, bradiaritmii care pun viaţa în pericol, de exemplu blocajul cardiac, tahiaritmii – fi brilaţie ventriculară şi moarte subită cardiacă. Înţelegerea contribuţiei genetice la conducerea cardiacă este importantă pentru clarifi carea căilor biologice care duc la aceste devieri. Pentru a identifi ca variantele genetice ale caracterelor cantitative, cum sunt intervalele ECG, pot fi utilizate studiile de asociere largă a genomului (GWAS). Acest articol descrie genele şi variantele lor, care afectează conducerea cardiacă, identifi cate prin intermediul GWAS.Генетические детерминанты параметров ЭК

Glicogenoza tip I la copil: protocol clinic naţional PCN-303

USMF „Nicolae Testemiţanu”Protocolul naţional a fost elaborat de către grupul de lucru al Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova (MS RM), constituit din specialiştii IMSP Institutul Mamei şi Copilului și Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”. Protocolul de faţă a fost fundamentat în conformitate cu ghidurile internaţionale actuale privind „Glicogenoza tip I la copil” şi va servi drept matrice pentru elaborarea protocoalelor instituţionale. La recomandarea MS RM pentru monitorizarea protocoalelor instituţionale pot fi folosite formulare suplimentare, care nu sunt incluse în protocolul clinic naţional

Glicogenoza tip III la copil: protocol clinic naţional PCN-305

USMF „Nicolae Testemiţanu”Protocolul naţional a fost elaborat de către grupul de lucru al Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova (MS RM), constituit din specialiştii IMSP Institutul Mamei şi Copilului și Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”. Protocolul de faţă a fost fundamentat în conformitate cu ghidurile internaţionale actuale privind „Glicogenoza tip III la copil” şi va servi drept matrice pentru elaborarea protocoalelor instituţionale. La recomandarea MS RM pentru monitorizarea protocoalelor instituţionale pot fi folosite formulare suplimentare, care nu sunt incluse în protocolul clinic naţional

Glicogenoza tip 0 la copil: protocol clinic naţional PCN-302

USMF „Nicolae Testemiţanu”Protocolul naţional a fost elaborat de către grupul de lucru al Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova (MS RM), constituit din specialiştii IMSP Institutul Mamei şi Copilului și Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”. Protocolul de faţă a fost fundamentat în conformitate cu ghidurile internaţionale actuale privind „Glicogenoza tip 0 la copil” şi va servi drept matrice pentru elaborarea protocoalelor instituţionale. La recomandarea MS RM pentru monitorizarea protocoalelor instituţionale pot fi folosite formulare suplimentare, care nu sunt incluse în protocolul clinic naţional