Endoscopic reinterventions in patients with poor recovery after ERC

Catedra Chirurgie nr. 4, Universitatea de Medicină și Farmacie ”Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Anual în clinicile IMSP SCR ”Timofei Moșneaga” din diferite motive, intervențiilor endoscopice ERCP (Endoscopic Retrograde Cholangio-Pancreatography) sunt supuși în jur de 500 pacienți. Ca regulă, pacienții suportă ERCP adecvat, însă un procent din ei sunt totuși supuși unei reintervenții endoscopice din diferite motive. Materiale şi metode: În lucrare sunt analizate evoluțiile post-ERCP la 1432 pacienți realizate pe parcursul ultimilor 3 ani (2016, 2017, 2018) și în special frecvența și motivul reintervențiilor. Astfel s-a constatat că reintervenții au avut loc în 172 (12%) cazuri. Am realizat că motivul principal al reintevențiilor a fost colangita condiționată de fragmente sau calculi restanți – 115 (66,7%), obstrucție de stent – 36 (20.9%), altele – 21 (12.2%). Rezultate: În majoritatea cazurilor reintervențiile endoscopice au servit drept manoperă finală pentru soluționarea cazurilor - 159 (92.4%). Doar în 13 (7.6%) cazuri, reintervențiile endoscopice nu au soluționat situația, urmând ca pacienții să fie supuși intervențiilor chirurgicale tradiționale. Concluzii: Întotdeauna în situațiile nesigure, intervențiile endoscopice urmează a fi finalizate cu una din metodele de drenare endoscopică, și anume - protezare endoscopică sau drenare nazobiliară.Introduction: Anually, in the clinics of IMSP SCR ”Timofei Moșneaga”, because of various reasons, around 500 patients are undergoing endoscopic interventions – ERCP (Endoscopic Retrograde Cholangio-Pancreatography). As a rule, the patients endure the ERCPs adequately, but still, a percentage of them sustain an endoscopic reintervention because of a variety of reasons. Materials and methods: This study analyzes post-ERCP evolution in 1432 patients which underwent an ERCP during the last 3 years (2016, 2017, 2018), and especially the frequency and reasons of reintervention. Thus, it was determined that reinterventions took place in 172 (12%) cases. Also, it was determined that the main reason of reinterventions was cholangitis conditioned by fragments or residual calculus – 115 (66,7%), stent obstruction – 36 (20,9%), other reasons – 21 (12,2%). Results: In most cases, endoscopic reinterventions served as a final maneuver for the settlement of cases - 159 (92,4%). Only in 13 (7,6%) cases, endoscopic reinterventions didn’t solve the situation, the patients later undergoing a traditional surgery. Conclusions: In uncertain situations, endoscopic interventions must always be finalized with one of the endoscopic drainage options, namely endoscopic prosthesis or nasobiliary drainage

Surgical tactics in acute purulent cholangitis

Catedra de chirurgie nr. 2, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Scopul. Elaborarea managementului chirurgical în angiocolita acută purulentă. Material și metode. Prezentăm experiența clinicii în tratamentul a 645 de cazuri de colangită acută, tratați pe parcursul ultimilor 5 ani. Am recurs la tratamentul etapizat al colangitei acute purulente folosind tehnicile mini-invazive ca un standard de aur, punând accentul pe cele endoscopice (630(95%) cazuri) și foarte rar pe cele percutan-transhepatice (15(2.33%) cazuri). În cazurile extrem de grave (67(10.34%)cazuri) am fost adepții la ERCP seriate în mai multe prize cu lavajurile locale prin stend și introducerea de antibiotic local, restabilirea un grad de decompresie adecvat. Pentru pacienții extrem de dificili (15(2,26%) cazuri), suntem părtașii drenajului nazo-biliar, ce nea permis un control permanent cu lavajuri continui cu antiseptici și introducerea de antibiotici nemijlocit în CBP. Rezultate. Metodele endoscopice au permis dezobstrucția definitivă a arborelui biliar în 470(73%) cazuri. În celelalte 150(23,26%) de cazuri au permis doar o stentare(135(21%)) sau o drenare nazo-biliară(15(2,26%)) pentru asanarea colangitei purulente și cuparea sindromului icteric. Acești pacienți au beneficiat diferite intervenții chirurgicale în etapa a doua, pentru o restabilire adecvată a fluxului biliar în intestin. Mortalitatea generală a fost de 32(5%) cazuri. Concluzii. Este importantă aprecierea la justa valoare a gradului de gravitate a colangitei acute, ce permite adoptarea a unui management corect pentru fiecare caz clinic, iar aplicarea tacticii tratamentului etapizat ne va permite obținerea unor rezultate fiabile în această patologie severă.Purpose. Acute suppurative cholangitis management in appreciation. Materials and methods: There is presented clinic’s experience in the treatment of 645 cases of acute cholangitis during the last 5 years. We used the stepwise treatment of acute suppurative cholangitis using minimally invasive techniques as a gold standard, focusing on the endoscopic (630 (95%) cases) and very rarely on the percutaneous-transhepatic ones (15 (2.33%) cases). In extremely severe cases (67 (10.34%) cases) we have been for ERCP divided in steps with local lavages by stent and the introduction of local antibiotic, restoring an adequate degree of decompression. For extremely difficult patients (15 (2.26%) cases) we are partakers of nasobiliary drainage, which allowed us to control permanently with continues lavages with antiseptic and direct introduction of antibiotic in MBD. Results. The endoscopic methods allowed definitive desobstruction of the biliary tree in 470(73%) cases. In the other 150(23,26%) cases, it allowed only a stentation or a nasobiliary drainage (15(2,26%)) for sanitation of suppurative cholangitis and cutting the icteric syndrome. These patients beneficiated from different surgical interventions in the second stage for an adequate recovery of bile flow to the intestine. The general mortality was about 32(5%) cases. Conclusion. It is important to assessing the true value of the degree of severity of acute cholangitis, which allows the adoption of a right for every clinical case management and treatment tactics phased implementation will allow us to obtain reliable results in this severe disease

Endogastric baloon – obesity treatment support

Catedra Chirurgie nr. 4, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chișinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Problema obezității morbide rămâne a fi actuală, iar soluțiile propuse, în mare majoritate, sunt soluții invazive. Balonul endogastric (BEG), în acest sens, reprezintă una din metodele mai puțin agresive, fiind reversibilă și având rezultate remarcabile. Materiale şi metode: În lucrare sunt prezentate rezultatele aplicării balonului endogastric la 52 pacienți. Din motive estetice, BEG a fost instalat la 45 (86,5%) pacienți, iar în 7 (13.4%) cazuri, BEG a fost insertat cu scop de pregătire pentru alte intervenții bariatrice. Repartiția după sexe a fost: bărbați - 5 (9.6%); femei – 47 (90.3%). Cea mai prezentă categorie de vârstă a fost cuprinsă în limitele 35 – 45 ani, iar maximele - 15 ani și 67 ani. Rezultate: Media scăderii ponderale obținută este de 17 kg, maxim – 65 kg, iar minim - 2.0 kg. Cel mai bun rezultat a fost obținut la pacienții care au avut o motivație bună, consultau paralel medicul nutriționist și realizau program pentru efort fizic. Concluzii: De rând cu alte metode bariatrice, BEG rămine a fi actual, iar în unele situații reprezintă metodă de elecție în tratamentul obezității morbide.Introduction: The problem of morbid obesity remains current and the vast majority of proposed solutions are invasive. The Endogastric balloon option (EGB), in this regard, represents one of the less aggressive and reversible methods with satisfying results. Materials and methods: In this study are presented the results of endogastric balloon application on 52 patients. For aesthetic reasons, the endogastric balloon was installed on 45 (86,5%) patients, but in 7 (13,4%) cases, EGB was applied with the purpose of preparation for other bariatric interventions. Division by gender was: male - 5 (9,6%); female - 47 (90.3%). The most present age group was between 35 – 45 y.o. and the maximums were of 15 y.o. and 67 y.o. Results: The average obtained weight loss was 17 kg, the highest being 65 kg and the lowest - 2 kg. The best effect was obtained on patients which had a good motivation, consulting a nutritionist parallelly and perfomed a physical exercise plan. Conclusions: Along with other bariatric methods, endogastric balloon remains to be actual and in some cases even a method of choice in treatment of morbid obesity