Практические рекомендации для семейных врачей и среднего медицинского персонала по уходу за больными с пункционными нефростомами

Department of Hematology and Oncology, Institute of Oncology, Nicolae Testemitanu State Medical and Pharmaceutical University, Congresul III al Medicilor de Familie din Republica Moldova, 17–18 mai, 2012, Chişinău, Republica Moldova, Conferinţa Naţională „Maladii bronhoobstructive la copii”, consacrată profesorului universitar, doctor habilitat Victor Gheţeul, 27 aprilie, Chişinău, Republica MoldovaBased on the results obtained in our clinic, ultrasound guided percutaneous nefrostomy was performed and implementained with success. The resulting experience starting in 2006 in over 150 patients, confirms that percutaneous nefrostomy was indicated as the first line mini-invasive surgical method used in suprarenal uni- or bilateral obstructions caused by advanced local tumors in small pelvises. Taking into consideration that experience, we decided to present some special practical recommendation useful for applying tubal nefrostomy including the surrounding skin. The proposed advice is directed at family doctors and nurses and will be useful also for patient families in some difficult situations.Анализируя результаты, полученные в нашей клинике, мы можем сказать, что чрескожная пункционная нефростомия была успешно внедрена и хорошо усвоена. Опыт работы с 2006 года у более 150 пациентов, позволяет нам утверждать, что чрескожная нефростомия является хирургическим малоинвазивным методом для отведения мочи при инфраренальной обструкции вызванной местно-распространенными тазовыми опухолями. На этом опыте, мы решили представить некоторые конкретные практические рекомендации за уходом больных с нефростомической трубкой и кожи вокруг неё. Рекомендации, предлагаемые для семейных врачей и медсестер, будут полезны и для родственников в некоторых сложных ситуациях, с которыми могут столкнуться эти пациенты

Leaf-based characterization of intermediate forms between Cuban and Honduran mahogany

The genus Swietenia includes two mahogany species, Swietenia macrophylla (King.), commonly known as Honduran mahogany, and Swietenia mahagoni (L.) Jacq, commonly known as Cuban mahogany. There are reports of morphologically intermediate forms between Cuban and Honduran mahogany that have been localized in some Caribbean islands. The main objective of this research is to distinguish morphologically intermediate forms between the parental species S. mahagoni and S. macrophylla based on leaf morphological characters. Phenotypic data from a total of 357 mahogany trees were collected in the province of Sancti Spiritus, Cuba. Rachis length, petiole length, leaflet length, leaflet width, number of leaflets and number of nerves were evaluated. Morphological descriptor analysis revealed significant differences in the morphometric variables of the evaluated leaves, with rachis length, number of leaflets, leaflet length, petiole length, leaflet width, and number of nerves being significantly higher in S. macrophylla than in S. mahagoni. ANOVA reflected the variance between all leaf morphological parameters evaluated between the two pure species with statistically significant difference. Using the function obtained in the first DC of the two species, the individuals in the mixed stands were classified into 71 morphologically intermediate forms, 45 S. macrophylla and 64 S. mahagoni. In the second DC with the two species and the morphologically intermediate forms, Wilks’ partial lambda indicates that the variable "leaflet length" with 0.67 contributed most to the overall discrimination

Postoperative enzime changes in the radical operations in case of gastric cancer

USMF ”N. Testemițanu”, catedra Hematologie și Oncologie, IMSP Institutul Oncologic laboratorul gastropulmonologie, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Pe parcursul anilor – 2009-2011 sub supravegherea noastră au fost 13 bolnavi de cancer gastric – 8 bărbați şi 5 femei cu vârsta 40-65 ani – care au suportat operații radicale pe motive de cancer. Am monitorizat bolnavii în aspectul modificării indicilor enzimatici: α-amilaza, proteina C-reactivă, amilaza pancreatică şi lipaza în ziua operației, primele 3 zile, dacă indicii reveneau la normă, se repeta determinarea lor şi în ziua externării bolnavului. În cazul, că enzimele rămâneau la nivele sporite, determinarea lor se prelungea pe toată perioada până la externare. În rezultatul studiului am stabilit că amilaza plasmatică suporta devieri de la cifrele normale cu sporirea indicilor săi chiar în ziua operației şi, îndeosebi, în primele 3 zile postoperatorii. Cele mai profunde şi durabile modificări au fost înregistrate din partea lipazei, care s-a manifestat mai târziu și „normalizat” după o perioadă de tratament foarte îndelungat. În cazul, când indicii enzimatici persistau o perioadă mai îndelungată şi, în pofida tratamentului cu inhibitori sau cu administrare de citostatice, nu aveau tendința spre normalizare ne-am convins, în cele din urmă, că pancreatita a evoluat în pancreonecroză (2 cazuri) şi tratamentul a durat în timp cu vindecare peste 20-30 şi mai multe zile. Concluzii:1. Pancreatitele postoperatorii în cancerul gastric corelează cu 2 factori principali: 1) extinderea tumorii gastrice cu implicarea pancreasului; 2) traumatizarea glandei pancreatice în timpul mobilizării stomacului sau în cazul rezecției parțiale a pancreasului şi în splenectomie. 2. Cel mai precoce se modifică indicii amilazei, dar modificarea lipazei care persistă îndelungat este rezultatul evoluției în pancreonecroză şi normalizarea lor este criteriul vindecării pancreatitei.In our study we were monitorised and analised changes of ensimatic indixes of 13 patients radical operated with gastric cancer. We were find, that, in a fact, the exopancreatic sistem is very sensible than smolest traumatic actions during operations. More earlier was change amilase, but if increases lipase and persistes more time, probability of pancreatitis this is very higher, what was confirmate in our study

Epidemiology of human giardiasis in Romania: A 14 years survey

International audienceGiardia spp. is the most common intestinal protozoan (causing gastrointestinal illness) and the most frequentcause of parasitic gastroenteritis in humans and animals worldwide. The aim of this study was to highlightnew data in a specific area regarding clinical presentation and epidemiological prevalence over a long periodof time. Patients (a total number of 54,623 patients) admitted in a tertiary center for infectious diseases servinga county for a period of 14 years were tested for infection with Giardia. Positive cases were recorded through analyzing the clinical complaints, the month of incidence and the demographic area from which the patients camefrom. Longitudinal trends have been evaluated. The incidence of giardiasis among the tested patients was 4.47%.A decreasing trend was observed regarding the annual incidence. Patients between the ages of 15 and 44 presented most commonly giardiasis, especially those from urban areas and women. The most common symptomsare loss of appetite (71.24%) and abdominal pain (69.07%). The highest monthly incidence was quoted in July(10.65%), August (10.49%) and June (10.20%). This epidemiological study allows a better knowledge of the infection with Giardia spp. It gives the long-term changes in demographic characteristics of the infected patients in aspecific area and the monthly incidence

Role of surgery and its indications in the treatment of autoimmune thrombocytopenia

USMF ”N. Testemițanu”, catedra Hematologie și Oncologie, IMSP IO laboratorul gastropulmonologie, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Trombocitopeniile autoimune se dezvoltă în rezultatul formării anticorpilor împotriva trombocitelor proprii cu structura antigenică normală. Predomină trombocitopeniile idiopatice. Caracterul autoimun al trombocitopeniilor este confirmat prin normalizarea numărului de trombocite în rezultatul tratamentului cu corticosteroizi. Diagnosticul pozitiv al trombocitopeniilor autoimune idiopatice este bazat pe semnele clinice (hemoragii peteşiale cutanate şi pe mucoase, lipsa adenohepatomegaliei şi prezența splenomegaliei moderate doar într-o treime de bolnavi) indicii hemogramei (trombocita izolată fără modificări în seria granulocitară şi eritrocitară, megacariocite în măduva oaselor în cantitate normală sau în exces) şi prin excluderea altor cauze. Tratamentul include corticosteroizi, imunodepresante, şi vasoprotectori. Din corticosteroizi este recomandat prednizolonul, drept vasoprotectoare sunt indicați acidul ascorbic, Rutina, diținonul şi preparatele de calciu.În caz de eşec al tratamentului medicamentos sau în recidivele trombocitopeniei este recomandată Splenectomia.Mecanismul de eficacitate al splenectomiei este asigurat de înlăturarea organului, unde se produc anticorpii antitrombocitari, care distrug trombocitele.Splenectomia conduce la vindecarea în 86-96%. (I. Corcimaru). În clinica gastropulmonologie a Institutului Oncologic au fost operați pe parcursul anilor 2005-2011 34 de bolnavi cu trombocitopenie autoimună.Splenectomia a fost efectuată după indicațiile următoare: în 18 cazuri nu s-a înregistrat efect în urma tratamentului hormonal; în 12 cazuri la efectul incomplet persista sindromul hemoragic, cel mai frecvent în tegumente, iar în 3 cazuri cu hemoragii gastroduodenale; în 4 cazuri splenectomia a fost efectuată pe motive de recidivă a maladiei.La ora dispensarizării – mai 2011 toți bolnavii sunt în stare satisfăcătoare cu indicii hemogramei în special a trombocitelor în limitele normei. Concluzii: 1. Tratamentul chirurgical (Splenectomia) asigură vindecarea bolnavilor cu trombocitopenii autoimune. 2. Indicațiile în lotul nostru au fost: rezistența la tratamentul hormonal, pericolul hemoragiilor, îndeosebi a organelor viscerale şi nu în ultimul rând recidiva mala.Role of surgery and its indications in the treatment of autoimmune thrombocytopenia. Our study is founded on monitoring and surgical of 34 patients with autoimmune thrombocytopenia, for whom splenectomy was performed. Of indications by surgical treatment recorded these: in 18 cases hormonal treatment was without effect, in 12 cases – actually incomplete and hemorrhagic syndrome persistent, and in 4 cases – based on recurrence