Vasoactive–inotropic score: as a predictor of morbidity in infants after extracorporeal circulation

Catedra de anesteziologie și reanimatologie nr.2, USMF „Nicolae Testemițanu”, Departamentul Reanimare și Terapie Intensivă, Spitalul Clinic Republican, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Copiii care suportă intervenții chirurgicale cardiace congenitale cu circulație extracorporeală sunt expuși unui risc ridicat de morbiditate și mortalitate postoperatorie semnificativă. În ciuda faptului că scorul nu a fost încă stabilit ca un predictor al rezultatelor postoperatorii, acest scor a fost ulterior utilizat în cercetarea clinică, ca măsură de severitatea bolii la pacienții care sunt supuși corecției chirurgicale a MCC. Scopul. De a determina asocierea dintre scorul și rezultatul clinic la copii după chirurgia cardiacă. Material și metode. În perioada iunie 2010 decembrie 2015 în unitatea de terapie intensivă au fost admiși 45 pacienți supuși corecției chirurgicale în condiții de circulație extracorporeală a tetralogiei Fallot. Rezultate. Au fost înregistrate toate dozele de preparate ino-vasoactive în primele 24 ore după intervenția chirurgicală și a fost calculat scorul vasoactiv-inotrop. Doar 27% pacienți care au dezvoltat MODS au avut un scor <5p, respectiv 33% au avut un scor <10p, iar 58% un scor <15p și 100% de pacienți care au dezvoltat MODS au avut un scor >15p. De asemenea un scor vasoactiv-inotrop mare a fost asociat cu ședere prelungită în UTI și durata de ventilație mecanică crescută. Concluzii. Intervențiile chirurgicale cardiace congenitale prezic eventuala morbiditate la copiii mici. Utilitatea scorului vasoactiv inotrop ca un predictor independent de dezvoltare a MODS la copii după chirurgia cardiacă poate avea implicații importante pentru cercetări viitoare.Introduction. Children who suffer congenital heart surgery with extracorporeal circulation are at high risk of significant postoperative morbidity and mortality. Despite the fact that the score has not yet been established as a predictor of postoperative outcomes, this score was further used in clinical research as a measure of disease severity in patients undergoing surgical correction of the CHD. Purpose. To determine the association between vasoactive inotropic score and clinical outcome in children after cardiac surgery. Material and methods. Between June 2010 December 2015 in the intensive care unit were admitted 45 patients undergoing surgical correction in conditions of extracorporeal circulation of Fallot's tetralogy. Results. Were registered all doses of vasoactive preparations in the first 24 hours after surgery and was calculated the vasoactive-inotropic score. Only 27% of patients who have developed MODS had a score <5p, and 33% had a score <10p, but 58% of patients had a score <15p and 100% of patients who have developed MODS had a score >15p. Also scoring high inotropic-vasoactive was associated with prolonged ICU stay and duration of mechanical ventilation increased. Also a higher vasoactive inotropic score was associated with prolonged ICU stay and a increased duration of mechanical ventilation. Conclusion. Congenital cardiac surgery with extracorporeal circulation predicts the eventual morbidity in young children. The usefulness of vasoactive inotropic score as an independent predictor of the development of MODS in children after cardiac surgery may have important implications for future research

Temperature dependence of electrical properties of electrodeposited Ni-based nanowires

The influence of annealing on the microstructure and the electrical properties of cylindrical nickel-based nanowires has been investigated. Nanowires of nickel of nominally 200 nm diameter and of permalloy (Py) of nominally 70 nm were fabricated by electrochemical deposition into nanoporous templates of polycarbonate and anodic alumina, respectively. Characterization was carried out on as-grown nanowires and nanowires heat treated at 650°C. Transmission electron microscopy and diffraction imaging of as-grown and annealed nanowires showed temperature-correlated grain growth of an initially nano-crystalline structure with ≤8 nm (Ni) and ≤20 nm (Py) grains towards coarser poly-crystallinity with grain sizes up to about 160 nm (Ni) and 70 nm (Py), latter being limited by the nanowire width. The electrical conductivity of individual as-grown and annealed Ni nanowires was measured in situ within a scanning electron microscope environment. At low current densities, the conductivity of annealed nanowires was estimated to have risen by a factor of about two over as-grown nanowires. We attribute this increase, at least in part, to the observed grain growth. The annealed nanowire was subsequently subjected to increasing current densities. Above 120 kA mm -2 the nanowire resistance started to rise. At 450 kA mm -2 the nanowire melted and current flow ceased

Rare location of a colloid cyst: Case presentation

Not only pituitary adenomas, but also a number of tumors may arise from within the sella presenting a diagnostic and therapeutic challenge at a multidisciplinary specialist level. This article presents a case of a colloid cyst located in sellar region, with overlapping symptoms of a nonfunctioning pituitary adenoma

Eficacitatea tratamentului fizioterapeutic cu Amplipuls în litiaza ureterală joasă

Summary Contemporary treatment of urolithiasis combines different approaches to the destruction/elimination of the urinary stones. There are a limited number of researches dedicated to the application of physical factors in the treatment of urinary lithiasis i. e. renal colic (Gorovits, 1969, Kubarikov, 1993). The ,,Amplipuls’’ therapy in pelvic ureteral stones, has a greater efficiency than conventional methods, a fact that was demonstrated in this study. Introducere. În managementul contemporan al urolitiazei sunt îmbinate diverse metode de tratament (conservator convenţional, ESWL, NLP, litotriţie intracorporală, chirurgia deschisă). Un număr neînsemnat de cercetări este dedicat problemei utilizării metodelor fizioterapeutice în tratamentul urolitiazei şi anume a colicii renale (Gorovits, 1969; Kubarikov, 1993). La momentul actual este reactualizată problema de aplicare a metodelor alternative în asociere cu cele convenţionale în tratamentul colicii renale (Davenport, 2005). Scopul lucrării. Analiza eficacitatii metodei fizioterapeutice de curent diadinamic “Amplipuls” în tratamentul litiazei ureterale joase. Material si metodă. Studiul a fost realizat retrospectiv pe un lot de 1215 de bolnavi cu calculi ureterali pelvini, trataţi în Clinica de Urologie a CNŞPMU, în perioada anilor 2002-2005. Dimensiunile calculului a variat de la 0,3 la 0,7 cm. Din lotul general de pacienţi, în lotul A (746 pacienţi) a fost administrat tratament conservator medicamentos (spasmolitice, antalgice, antiinflamatorii nesteroidiene) şi fizioterapie cu Amplipuls, iar în lotul B (469 pacienţi) numai tratament medicamentos. S-a urmărit în ambele loturi durata de eliminare a calculului în corelaţie cu dimensiunile lui. În studiu nu au fost incluşi pacienţii care au urmat metode miniminvazive de tratament (ESWL sau metode endoscopice). Rezultate. Toţi pacienţii au eliminat spontan calculul. În lotul A de pacienţi s-a determinat eliminarea calculului ureteral de dimesiuni 0,3-0,4 cm în 1,4 zile şi de dimensiuni 0,5-0,7 cm în 4,3 zile. În lotul B pacienţii au eliminat calculul de 0,3-0,4 cm în 2,5 zile şi cel de 0,5-0,7 cm în 5,8 zile, respectiv. Concluzie. Tratamentul fizioterapeutic cu Amplipuls în litiază ureterală joasă duce la eliminarea mai rapidă a concrementilor: de 1,8 ori pentru calculi cu diametrul mediu 0,3 - 0,4 cm şi de 1,3 ori pentru calculi cu diametrul mediu 0,5-0,7 cm

Management treatment of thrombosis prostheses heart

Departamentul Chirurgie Cardiacă, Spitalul Clinic Republican, Institutul de Cardiologie, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Fenomenul de tromboză sau “pannus-tromboză” a protezelor valvulare cardiace rămâne o complicație gravă ce necesită o intervenție promptă în cardiochirurgie. Recent în arsenalul medical se implementează o metodă nouă - tromboliza medicamentoasă în trombozele valvulare. Scop. Analiza experienței noastre de tratament al trombozelor valvulare cardiace prin diverse metode care au fost aplicate pe parcursul ultimilor 9 ani. Materiale și metode. În lotul studiului (2007-2016) s-au operat 1411 pacienți cu patologii valvulare în IMSP SCR secţia VCD, la care s-au implantat 1315 valve cardiace: dintre care 173 - cu proteze biologice; 1142: proteze mecanice. Disfuncție de proteza prin tromboza s-a depistat la 34 pacienți, cu vârstă cuprinsă între 35 și 63 de ani. Tromboliza a fost efectuată la 22 pacienți. Tratamentului chirurgical au fost supusi 11 pacienți. Rezultate. Din 22 cazuri care au fost supuşi trombolizei cu Ateplaza si Reteplaza s-a reuşit restabilirea completă a funcţiei protezelor valvulare la 19 pacienţi. Doua cazuri letale: 1- hemoragie, 1–soc anafilactic. Într-un caz de tromboliză s-a obținut restabilire incompleta a funcției protezei, dar cu ameliorare hemodinamică, care peste 2 săptămâni a fost supusa intervenției chirurgicale Concluzii. Pacienții cu tromboza protezelor valvulare în stare critică pot fi rezolvaţi efectiv prin aplicarea trombolizei medicamentoase care poate vindeca pacientul complet sau poate servi drept un procedeu de salvare până la aplicarea tratamentului chirurgical de schimbare a protezei valvulare. Rata complicațiilor embolice este joasă, ceea ce poate fi implementat ca tratament de prima linie. La răspunsul parţial tratamentului de tromboliză, pacientul poate fi operat în condiții hemodinamice satisfăcătoare, cu un risc scăzut.Introduction: The phenomenon of thrombosis or "pannus-thrombosis" valve cardiac prostheses remains a serious complication requiring prompt intervention in cardiac surgery. Recently the medical arsenal implemented a new method of valve thrombosis in drug thrombolysis. Purpose: Analysis of our experience of treating heart valve thrombosis by various methods that have been applied over the last 9 years. Materials and Methods: The study group (2007-2016) was made in 1411 patients with valve pathologies of RCH department AHD, which were implanted heart valves 1315: of which 173 - with biological prostheses; 1142: mechanical prostheses. Dysfunction of prosthesis thrombosis was detected in 34 patients, aged between 35 and 63 years. Thrombolysis was performed on 22 patients. Surgical treatment of 11 patients were undergoing. Results: Of 22 cases who underwent thrombolysis with Ateplaza and Reteplase was able to restore full function prosthetic gradient transprotetic normalized in 19 patients. Two fatal cases: 1- hemorrhage, 1-anaphylactic shock. In a case of thrombolysis was obtained incomplete restoration of hearing function, but with hemodynamic improvement, more than 2 weeks has surgical reintervention. Conclusions: Patients with prosthetic valve thrombosis in critical condition can be effectively resolved by applying thrombolysis drug that can cure the patient completely or can serve as a method of saving surgery to change the application of a valve prosthesis. Embolic complication rate is low, which can be implemented as a first-line treatment. Partial response to thrombolysis treatment, the patient can be operated satisfactory hemodynamic conditions, with low risk