Surgical treatment of injuries of the major vessels of the extremities associated to skeletal trauma

Catedra Chirurgie Generală-Semiologie nr.3, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Asocierea leziunilor vaselor magistrale ale extremităților (LVME) la pacienții cu traumatism al aparatului locomotor sporește esențial morbiditatea, precum și riscul pierderii membrului afectat. Scopul: Evaluarea modalităților de tratament chirurgical al LVME survenite la bolnavii cu traumatism ortopedic. Material și metode: Din registrul electronic al pacienților vasculari menținut în mod prospectiv au fost extrase și analizate datele medicale a 27 de bolnavi consecutivi operați pentru traumatism sus-menționat. În 24 (88,8%) cazuri chirurgul vascular a fost solicitat în mod urgent în spitale de categorie secundară, ce nu dispun de respectivul serviciu specializat. Doar 3 bolnavi au fost operați în condițiile centrului de traumă. Rezultate: Vârsta medie (±SD) a subiecților – 49,1±18,7 (16–88) ani; în vârstă aptă de muncă – 85,1%; bărbați – 88,8%. Tipul traumatismului locomotor: fractură deschisă (n=13) sau închisă (n=8); luxație (n=6). Segmentul osos traumat: femur (n=10); oasele gambei (n=9); humerus (n=6); oasele antebrațului (n=2). Tipul LVME: transecție arterială completă (n=8) sau parțială (n=3); contuzie (n=3) sau tromboză (n=2) arterială; pseudoanevrism+hemoragie (n=3); transecție arterială și venoasă (n=6); leziune venoasă (n=2). Șunt arterial provizoriu s-a aplicat în 3 cazuri. Tratamentul chirurgical al LVME: suturare (n=5), revizie/trombectomie (n=5), angioplastie (n=2), bypass (n=8), protezare (n=4), ligaturare (n=3). Restabilirea fluxului arterial magistral spre extremitate în primele 6 ore de la traumatism – doar în 1/4 din cazuri. Rata amputațiilor majore – 11,1%; mortalitatea postoperatorie precoce – 14,8%. Concluzii: Peste jumătate din cazurile de LVME asociate cu traumatismul locomotorului implică tehnici complexe de revascularizare. Rata amputațiilor și mortalitatea precoce înalte impun căutarea soluțiilor de facilitare a accesului prompt al bolnavilor cu LVME la serviciul vascular non-stop în condițiile centrului de traumă.Introduction: Association of injuries of the major vessels of the extremities (IMVE) in patients with skeletal trauma significantly increases morbidity, as well as the risk of limb loss. Aim: Assessment of modalities of surgical treatment of IMVE in patients with orthopedic trauma. Material and methods: Medical data of 27 consecutive patients operated for IMVE and skeletal trauma were extracted from prospectively maintained electronic vascular registry. In 24 (88.8%) cases the vascular surgeon has been urgently requested to the secondary level hospitals without the availability of specialized vascular service. Only 3 patients were operated in conditions of trauma center. Results: Mean age (±SD) of subjects – 49.1±18.7 (16–88) years; in working age – 85.1%; males – 88.8%. Type of orthopedic trauma: open (n=13) or closed (n=8) fracture; dislocation (n=6). Injured bone: femur (n=10); leg (n=9); humerus (n=6); forearm (n=2). Type of IMVE: complete (n=8) or partial (n=3) arterial transection; arterial contusion (n=3) or thrombosis (n=2); pseudoaneurysm+haemorrhage (n=3); arterial and venous transection (n=6); venous injury (n=2). Temporary arterial shunt was used in 3 cases. Surgical treatment of IMVE: suture repair (n=5), revision/ thrombectomy (n=5), angioplasty (n=2), bypass (n=8), graft interposition (n=4), ligation (n=3). Restoration of arterial flow to the extremity within the first 6 hours from the trauma was achieved only in 1/4 of cases. Rate of major amputations – 11.1%; early postoperative mortality – 14.8%. Conclusion: Over one half of IMVE cases associated with skeletal system trauma require complex surgical revascularization. High rates of amputation and early mortality both impose seeking of solutions to facilitate prompt access of patients with IMVE to non-stop vascular surgery service in condition of trauma center

Treatment of recurrent varicose veins caused by phenomenon of inguinal neovascularization

Catedra Chirurgie Generală, USMF “N. Testemiţanu”, Chişinău, Moldova, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Introducere. Refluxul venos patologic în regiunea joncţiunii safeno-femurale deconectate anterior este o cauză tipică a recurenţei postoperatorii a maladiei varicoase. Erorile tehnice şi fenomenul de neovascularizare sunt responsabile în masură aproape egală pentru reapariţia refluxului. Scopul studiului este analiza comparativă a diferitor modaliţăţi de tratament al varicelor recidivante la nivelul coapsei cauzate de fenomenul neovascularizării. Metode. Examenul duplex ultrasonor al pacienţilor spitalizaţi cu recurenţa varicelor în regiunea superioară a coapsei a determinat prezenţa neovascularizării inghinale ca sursa de reflux în 19 cazuri. Timpul mediu de la operaţie – 45,6 luni. Au fost stabilite următoarele tipuri de neovascularizare conform clasificării Fisher: tipul B2a – 6 (31,5%); B2b – 9 (47,3%); B2c – 4 (21%) cazuri. Rezultate. Trei variante de tratament au fost utilizate: scleroterapia cu spumă – 4, excizia varicelor cu anestezie infiltrativă – 12 şi disecţia repetată în regiunea inghinală cu excizia venelor dilatate în zona jonctiunii safeno- femurale – 3 cazuri. Toate şedintele de scleroterapie s-au complicat cu tromboflebită, cauzată de imposibilitatea realizării unei compresii adecvate în treimea superioară a coapsei. Disectia inghinală repetată consumă mult timp (durata medie a operatiei – 143 min.) datorită procesului cicatriceal pronunţat, iar într-un caz a fost asociată cu lezarea venei femurale rezolvată prin aplicarea suturii laterale. În lotul cu excizia varicelor subcutanate complicaţii nu au fost înregistrate. Însa, la un pacient cu tipul B2c de neovascularizare la duplex-ul postoperator s-a determinat persistenta refluxului venos în regiunea inghinală. Concluzii. Excizia venelor subcutanate dilatate de la nivelul coapsei cu anestezie infiltrativa este metoda de electie în tratamentul recurentei maladiei varicoase cauzate de fenomenul neovascularizării. Disecţia inghinală repetată trebuie rezervată pentru venele nouformate de calibru mare.Introduction. Pathological venous reflux in the region of previously disconnected sapheno-femoral junction is a typical cause of varicose veins recurrence after surgery. Technical failure and phenomenon of neovascularization either are responsible for reappearance of reflux with near equal frequency. The aim of study is a comparative analysis of various treatment modalities for recurrent thigh varicose veins caused by phenomenon of neovascularization. Methods. Duplex ultrasound examination of the patients, admitted to the department of surgery with recurrent varicose veins in the upper thigh, revealed the inguinal neovascularization as a source of reflux in 19 cases. Mean time interval from surgery – 45,6 months. There were the following types of neovascularization according to the Fisher classification: type B2a – 6 (31,5%); B2b – 9 (47,3%); B2c – 4 (21%) cases. Results. Three types of treatment were used: foam sclerotherapy – 4, superficial varicose veins avulsion under tumescent anesthesia – 12 and redo inguinal surgery with excision of dilated veins at the sapheno-femoral region – 3 cases. All sclerotherapy treatments were complicated with thrombophlebitis due to inability to provide the adequate compression in the upper thigh region. Redo surgery in the inguinal region was time consuming (mean operating time – 143 min.) due to significant scarring and in one case was associated with inadvertent injury of femoral vein repaired by lateral suture. There were no complications in the group with avulsion of subcutaneous varicose veins. However, in one patient with type B2c neovascularization the persistence of inguinal reflux was determined by postoperative duplex ultrasound. Conclusion. Avulsion of dilated subcutaneous thigh veins under tumescent anesthesia is a method of choice in the treatment of varicose veins recurrence caused by phenomenon of neovascularization. The inguinal redo surgery should be reserved for cases with large diameter of the new-formed veins

Experience of 115 subfascial endoscopic perforator vein interruptions: assessment of clinical results

Catedra Chirurgie Generală, USMF „N. Testemiţanu”, Chişinău, Moldova, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Introducere. Rolul refluxului patologic prin venele perforante gambiere în patogeneza insuficienţei venoase cronice (IVC), precum şi necesitatea suprimării acestuia rămîn controversate. Totuşi, implementarea tehnicilor minim-invazive în flebologie a retrezit interesul către chirurgia perforanţelor, întreruperea subfascială endoscopica a acestora (tehnica SEPS) fiind una din metodele fezabile. Scopul studiului: analiza rezultatelor clinice ale utilizării SEPS în tratamentul pacienţilor cu IVC avansată. Metode. În Clinica Chirurgie Generală au fost efectuate 115 operaţii SEPS. Vîrsta medie a bolnavilor – 56,2 ani, femei – 62,1%. Sindromul posttrombotic a fost factorul etiologic al IVC în 29,5% cazuri. Evaluarea preoperatorie a inclus examenul clinic, funcţional şi imagistic (duplex scanare). Prezenţa ulcerului trofic la momentul operaţiei s-a constatat în majoritatea cazurilor – 53,9%. SEPS s-a efectuat cu instrumentar laparoscopic standard, apelînd la tehnica cu două portale şi insuflare de gaz. La 18 bolnavi s-a practicat SEPS la ambele membre; în 2 cazuri efectuindu-se intervenţie repetată. În 22,6% cazuri s-a realizat SEPS izolat (fară safenectomie). Rezultatele au fost evaluate (1) pentru lotul general; precum şi (2) în raport cu criteriul etiologic şi (3) operaţiile asociate pe sistemul venos. Rezultate. În lotul general vindecarea ulcerului trofic a fost obtinută în 95,1% cazuri. Reducerea postoperatorie a severităţii clinice a IVC, apreciată în baza sistemelor specifice de scor, a fost constatată în 95,6% cazuri. Rata vindecării ulcerului în sindromul posttrombotic a constituit 91,6%, iar după SEPS izolat – 94,1%. Complicaţii de plagă s-au inregistrat în 6% cazuri. Concluzii. SEPS se asociază cu diminuarea vadită a simptomatologiei IVC şi o rată iniţială înaltă de vindecare a ulcerului trofic, chiar şi la majoritatea pacienţilor cu sindrom posttrombotic. Evaluarea complexă meticuloasă permite selectarea pacienţilor la care SEPS va aduce beneficiu clinic.Introduction. The role of pathologic reflux through the calf perforating veins in the pathogenesis of chronic venous insufficiency (CVI) as well as necessity of its suppression remains controversial. However, implementation of minimally invasive techniques in phlebology has reawakened interest in perforators surgery, their subfascial endoscopic interruption (SEPS procedure) being one of feasible methods. The aim of study was to analyze the clinical results of SEPS in the treatment of patients with advanced CVI. Methods. At our department of surgery 115 SEPS procedures were performed. Mean age of operated patients was 56,2 years, female – 62,1%. Post- thrombotic syndrome was the etiological factor of CVI in 29,5% cases. Preoperative evaluation included physical and functional examinations, and imaging study (duplex scanning). Active venous leg ulcer at the time of surgery was found in most cases – 53,9%. SEPS was performed using standard laparoscopic equipment, the two-port technique and gas insufflation. In 18 patients SEPS was accomplished on both lower limbs; in 2 cases being performed re-operation. In 22,6% cases SEPS was done as sole procedure (without saphenectomy). Postoperative results were assessed (1) for general group, and in relation to (2) the etiological criteria and (3) associated operations on the venous systems. Results. In general group ulcer healing was achieved in 95,1% cases. Postprocedural decreasing of clinical severity of CVI, appreciated with disease-specific scoring systems, has been found in 95,6% cases. Healing rate of venous ulcer in post-thrombotic patients was 91,6%, but after isolated SEPS procedure – 94,1%. Wound complications were recorded in 6% cases. Conclusion. SEPS is associated with obvious diminution of symptoms of IVC and a high initial healing rate of venous leg ulcer, even in most patients with post-thrombotic syndrome. Comprehensive meticulous assessment allows selection of patients in whom SEPS will bring clinical benefit

Early results of deep vein thrombosis treatment with novel oral anticoagulants

Catedra chirurgie generală, USMF ”Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Tratamentul anticoagulant reprezintă veriga de bază în managementul trombozei venelor profunde (TVP) a membrelor inferioare. Heparinele şi antagoniştii vitaminei K sunt tradiţional prescrise, pentru un termen variabil, la această categorie de pacienţi. Însă, respectivul tratament necesită monitorizare clinică şi de laborator, fiind asociat cu o rată persistentă de complicaţii hemoragice. Lansarea recentă a unei generaţii noi de anticoagulante orale ar putea deveni o alternativă atractivă pentru bolnavii cu TVP. Scopul: Analiza rezultatelor precoce ale tratamentului TVP cu anticoagulante orale noi. Material şi metode: Pe parcursul unei perioade de 18 luni noi am supravegheat un grup din 16 pacienţi cu TVP, care au fost trataţi cu rivaroxaban – un remediu anticoagulant oral. Diagnosticul a fost confirmat prin duplex scanare în toate cazurile. Posologia a fost cea recomandată pentru TVP: 30 mg/zi pe durata a 21 zile, iar ulterior – cîte 20 mg/zi pe un termen variat, dar nu mai puţin de 3 luni. Rezultate: Vârsta pacienţilor – de la 19 pînă la 64 ani; toţi au prezentat clinică caracteristică de TVP. Conform rezultatelor examenului imagistic TVP a fost localizată la nivelul venelor iliace (3), femurale (5) sau poplitee (8). Doar în 31,25% cazuri pacienţii au fost spitalizaţi, ceilalţi au urmat tratament ambulator. Durata tratamentului: 3-13 luni; monitorizarea de laborator nu a fost efectuată, decît în 4 cazuri tratate în staţionar. Peste 3 luni de tratament duplex scanarea de control a fost efectuată în 68,75% cazuri, iar peste un an – în 87,5% cazuri. La toţi bolnavii a fost remarcată ameliorarea tabloului clinic; cu documentarea în 6 cazuri a recanalizării complete a venelor profunde. Complicaţii hemoragice pe perioada evaluată nu au fost notate. Concluzii: Tratamentul TVP cu anticoagulante orale noi se dovedeşte a fi o opţiune sigură şi eficientă, cu impact pozitiv asupra confortului pacienţilor. Introduction: Anticoagulant therapy is an essential component in the management of deep vein thrombosis (DVT) of the lower limbs. Heparins and vitamin K antagonists are traditionally prescribed in these patients for a variable period of time. However, that treatment requires clinical and laboratory monitoring, and is associated with persistent rate of haemorrhagic complications. The recent launching of a new generation of oral anticoagulants may become an attractive alternative for patients with DVT. Aim: Analysis of early results of DVT treatment with novel oral anticoagulants. Material and methods: Over a period of 18 months we monitored a group of 16 patients with DVT who were treated with rivaroxaban – a novel oral anticoagulant. The diagnosis was confirmed by duplex scanning in all cases. The dosage was that recommended for DVT: 30 mg/day over a period of 21 days, followed by 20 mg/day for a varied period of time, but not less than 3 months. Results: Patient age ranged from 19 to 64 years; all showed characteristic clinical symptoms of DVT. According to imaging study data DVT was localized in iliac (3), femoral (5) or popliteal (8) vein. Only in 31.25% of cases the patients were hospitalized, the others follow outpatient treatment. Duration of treatment: 3-13 months; laboratory monitoring was not performed, excepting 4 cases from inpatient group. After 3 months of treatment control duplex scanning was performed in 68.75% of cases, and at one year – in 87.5% of cases. In all patients it was noted improving of clinical status; with documented complete recanalization of deep veins – in 6 cases. Bleeding complications during assessed period not occurred. Conclusions: DVT treatment with novel oral anticoagulants appears to be a safe and effective, with a positive impact on patient comfort

The impact of high ligation on results of endovenous laser treatment for varicose veins of lower limbs: comparative study

Catedra chirurgie generală, USMF ”Nicolae Testemițanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Tratamentul endovenos cu laser (TEVL) reprezintă actualmente una dintre cele mai frecvent utilizate tehnici curative adresate varicelor membrelor inferioare. Necesitatea asocierii crosectomiei în cazurile respective continuă a fi un aspect controversat. Scopul studiului: Ilucidarea impactului crosectomiei asupra rezultatelor clinice la un an după TEVL. Material şi metode: A fost realizată analiza comparativă între 2 loturi convenţionale de pacienţi cu maladie varicoasă în sistemul venei safena magna, trataţi cu laser endovenos: cu crosectomie asociată (lotul “CE”; n=20) şi fără crosectomie (lotul ”non-CE”; n=20). TEVL a fost aplicat utilizînd dioda laser cu lungimea de undă de 940 nm, energia termică fiind emisă endoluminal în regim continuu, prin intermediul unei fibre “bare-tip” de 600 mkm. Accesul endovenos s-a realizat percutan ecoghidat sau prin mini-incizie în 1/3 distală a coapsei sau 1/3 proximală a gambei (”non-CE”); ori prin propulsarea retrogradă a fibrei după crosectomie prin incizie în plica inghinală (“CE”). Rezultate: Coraportul în funcţie de gen a constituit – 4/1 (F/B) pentru ambele loturi; vârsta medie a bolnavilor fiind 44,2 ani (“CE”) vs. 38,3 ani (”non-CE”). Repartizarea cazurilor în funcţie de clasa clinică (C) a clasificării CEAP: C2-C3 – 45% şi C4-C6 – 55% în lotul “CE” şi C2-C3 – 60%, C4-C6 – 40% în lotul ”non-CE”. Valoarea medie a indicelui LEED (linear endovenous energy density) a constituit 71,6±4,86 J/cm (“CE”) vs. 60,73±5,39 J/cm (”non-CE”). Totodată, recurenţa clinică a fost înregistrată doar la 1 (5%) bolnav (”non-CE”), fiind cauzată de dezvoltarea refluxului prin vena safenă accesorie anterioară a coapsei competentă preoperator. Concluzii: Datele studiului reflectă absenţa unei diferenţe semnificative între rezultatele clinice la un an după TEVL cu şi fără crosectomie. Pînă la obţinerea evidenţei ştiințifice certe asocierea de rutină a crosectomiei la TEVL al maladiei varicoase nu pare a fi justificată.Introduction: Endovenous laser treatment (EVLT) is currently one of the most commonly used minimally invasive technique addressed to varicose veins of lower limb. The necessity to add high ligation in these cases continues to be a controversial issue. The aim of study: To highlight the impact of high ligation on clinical outcomes one year after EVLT. Material and methods: We conducted a comparative analysis between two conventional groups of patients with varicose veins, refers to great saphenous vein system, treated with endovenous laser: associated with high ligation (group “HL”; n=20) and without high ligation (group “non-HL” n=20). EVLT was applied using diode laser with a wavelength of 940 nm, thermal energy being emitted endoluminally on a continuous basis through a 600 mkm bare-tip fiber. Endovenous access was achieved by percutaneous echo-guided puncture or through a small incision in the distal thigh or proximal calf (“non-HL”); or by retrograde passing of the fibre after high ligation, performed through an incision in the groin fold (“HL”). Results: The female/male ratio was 4:1 for both groups; while the average age of patients was 44.2 years (“HL”) vs. 38.3 years (“non-HL”). The distribution of cases according to clinical class (C) of the CEAP classification: C2-C3 – 45%, C4-C6 – 55% in the “HL” group and C2-C3 – 60%, C4-C6 – 40% in the “non-HL” group. The mean linear endovenous energy density (LEED) accounted 71.6±4.86 J/cm (“HL”) vs. 60.73±5.39 J/cm (“non-HL”). However, clinical recurrence was registered only in 1 (5%) patient (“non-HL”), and was caused by development of pathological reflux in previously competent anterior accessory saphenous vein of the thigh. Conclusions: Our study data reflects the absence of significant differences in clinical outcomes at one year after EVLT performed with and without high ligation. Until accumulation of reliable scientific evidence routine association of EVLT with high ligation for treating varicose veins does not seems to be justified

First experience of endovenous laser ablation

Clinica Chirurgie Generală, USMF “N. Testemiţanu”, Chişinău, Moldova, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Introducere. Tehnicile minim-invazive de tratament al maladiei varicoase şi a insuficienţei venoase cronice se bucură de o popularitate în creştere, ablaţia endovenoasă cu laser (EVLA) fiind un lider al “revolutiei endovenoase”. Scopul studiului este analiza critică a particularitaţilor tehnice, managementului periprocedural şi rezultatelor precoce dupa EVLA la bolnavii cu maladie varicoasă a membrelor inferioare. Metode. Experienţa noastra iniţială include 26 de pacienţi, trataţi cu EVLA a venei saphena magna (VSM). Cinci (19,2%) pacienţi au fost bărbati, vîrsta medie a bolnavilor – 42,2 ani. În conformitate cu sistemul CEAP toţi bolnavii au fost catalogaţi ca: C2s-6; Ep; As, s,p; Pr. Extinderea refluxului safenian în raport cu clasificarea Hach a fost urmatoarea: tip II – 15 (57,7%), tip III – 8 (30,8%), tip III si IV – 3 (11,5%) cazuri. Rezultate. Majoritatea intervenţiilor - 86,9%, au fost efectuate cu anestezie locala infiltrativă. In 6 cazuri, din motivul sindromului algic in timpul EVLA, a fost administrată o anestezie generală de scurtă durată. Tentativele de introducere a fibrei laser prin puncţie s-au soldat cu succes în 18 (69,2%) cazuri, la ceilalţi pacienţi practicindu-se un acces deschis spre VSM. Crosectomia a fost evitată în toate cazurile. Monitoring-ul continuu prin ultrasonografie duplex a fost efectuat la toate etapele tratamentului. Intervenţii adiţionale au fost efectuate simultan cu EVLA în 9 (34,6%) cazuri: flebectomia prin procedeul Muller - 2, scleroterapia - 3, ablatia chimică/ termica a venelor perforante incompetente - 4. Scanarea duplex la a 7-a zi şi la o lună postoperator a demonstrat ocluzia VSM în 25 (96,1%) cazuri. Concluzii. EVLA a VSM este o metodă efectivă de tratament al maladiei varicoase şi a insuficienţei venoase cronice. Aspectele tehnice ale procedeului reprezintă un subiect pentru ulterioarele cercetări cu scop de optimizare şi standardizare.Introduction. Minimally invasive ablative techniques designed for treatment of varicose veins and chronic venous insufficiency are gaining in popularity, endovenous laser ablation (EVLA) being the front runner in the “endovenous revolution”. The aim of study is a critical analysis of technical peculiarities, periprocedural management and early results of EVLA in patients with varicose veins of lower limbs. Methods. Our initial experience includes 26 patients, treated with EVLA of the great saphenous vein (GSV). Among these 5 (19,2%) were men, median age – 42,2 years. According to the CEAP classification all patients were catalogued as C2s-6; Ep; As, s,p; Pr. Extension of saphenous reflux according to the Hach’s classification: type II – 15 (57,7%), type III – 8 (30,8%), types III and IV – 3 (11,5%) cases. Results. The majority of interventions - 86,9%, were performed under tumescent local anesthesia. In 6 cases the short term general anesthesia was applied due to the pain sensation during procedure. The attempt of puncture introduction of laser fiber was successful in 18 (69,2%) patients, in remaining cases the open access to the GSV was performed. The crossectomy was avoided in all cases. Continuous duplex-ultrasound monitoring was used during all steps of treatment. Additional interventions were performed simultaneously with EVLA in 9 (34,6%) cases: Muller’s phlebectomy - 2, sclerotherapy - 3, thermal/chemical ablation of incompetent perforators - 4. Duplex scanning at day 7 and one month postoperatively showed the occlusion of GSV in 25 (96,1%) cases. Conclusion. The EVLA of GSV is an effective method for treatment of varicose veins and chronic venous insufficiency. Technical aspects of procedure should be a subject of further research with aim of optimization and standardization

Venous valve transplantation as treatment option for leg ulcer in postthrombotic syndrome

Catedra Chirurgie Generală, USMF „N. Testemițanu”, Chişinău, Moldova, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Sindromul posttrombotic (SPT) reprezintă o sechelă binecunoscută a trombozei venelor profunde, conducînd la dezvoltarea ulcerului trofic venos (UTV) în cel puţin 15% cazuri. Unul din mecanismele fiziopatologice care contribuie la UTV este refluxul venos. Tratamentul conservator este cel mai frecvent prescris şi deseori singurul posibil în SPT sever. Operaţiile pe vv.superficiale şi/sau perforante pot aduce ameliorare clinică vadită însă numarul pacienţilor ce beneficiază de acestea este destul de limitat. Ca urmare, multiple tehnici chirurgicale reconstructive au fost propuse pentru a eradica refluxul profund. Noi prezentam rezultatele iniţiale ale transplantării valvulare venoase autologe la nivel popliteal efectuate la 3 pacienţi cu SPT şi UTV refractar. Toţi bolnavii au fost în virsta aptă de muncă, dar cu dizabilitate maximă conditionată de SPT. Pacienţii au remarcat o anamneză îndelungată a SPT, durata UTV fiind >18 luni. Duplex scanarea a relevat incompetenţa severa a axului venos femurotibial şi lipsa refluxului superficial. Intervenţiile au fost efectuate cu anestezie spinală. Rezecţia segmentară a venei poplitea a fost urmată de “endoflebectomie” partială. Ca transplant interpoziţionat s-a utilizat un fragment de venă safenă contralaterală cu valva competentă (evaluată în prealabil şi verificată prin “strip test”). Anastomozele au fost aplicate utilizînd tehnica combinată de suturare. Nu au fost inregistrate complicaţii perioperatorii. Duplex scanarea de control a confirmat permeabilitatea şi reducerea pronunţată a refluxului la nivelul venelor profunde. În toate cazurile s-a obtinut diminuarea severităţii clinice a SPT şi vindecarea UTV. Transplantarea valvulară autologă poate servi drept o modalitate eficientă de diminuare a refluxului venos profund de etiologie posttrombotică. Transferul valvular safeno-popliteal reprezintă o opţiune potenţială de tratament al UTV în cazuri minuţios selectate de SPT, atunci cind managementul conservator adecvat a eşuat.Postthrombotic syndrome (PTS) is a well-recognized late complication of acute deep venous thrombosis, leading to the development of venous leg ulcer (VLU ) in at least 15% of cases. One of the pathophysiological mechanisms that contribute to VLU formation is venous reflux. Conservative complex treatment is the most commonly prescribed and often only feasible curative option for patients with severe PTS. Superficial and/or perforator vein surgery can bring obvious clinical improvement but the number of patients eligible for this treatment modality is quite limited. As a result, many reconstructive surgical techniques have been proposed in an attempt to eradicate pathological deep venous reflux. We present initial results of autologous venous valve transplantation to the popliteal level in 3 pts with PTS and refractory VLU . All pts were in working age, but with maximal disability score conditioned by PTS. A long history of PTS was noted, duration of VLU being >18 months. Preoperative duplex scanning revealed severe incompetence of femorotibial venous axis without superficial reflux. Operations were done under spinal anesthesia. Segmental resection of popliteal vein was followed by partial “endophlebectomy”. As interposed transplant was used the contralateral saphenous vein fragment containing a competent valve (previously assessed and then checked intraoperatively by “strip test”). Venous anastomoses were applied using a combined suturing technique. No perioperative complications were noted. Control duplex scanning confirmed vein patency and pronounced reduction of deep reflux. Decreasing of clinical severity of PTS and VLU healing were achieved in all cases. Autologous valve transplantation can serve as effective modality to reduce deep venous reflux due to postthrombotic etiology. Sapheno-popliteal venous valve transfer is a potentially curative option for VLU in thoroughly selected cases of PTS, when appropriate conservative management has failed

Deep venous thrombosis during pregnancy and the postpartum period: clinical and evolutional features

Catedra de chirurgie general semiologie nr. 3, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Tromboza venelor profunde (TVP) a membrelor inferioare dezvoltată pe parcursul sarcinii sau postpartum are o incidență de 0,5-1 cazuri la 1000 nașteri; reprezentând un factor important ce sporește morbiditatea și mortalitatea maternă. Scopul: Studierea particularităților clinice, imagistice şi evolutive ale TVP survenite pe parcursul sarcinii sau lăuziei. Material şi metode: Studiul a cuprins 21 paciente cu TVP confirmată prin duplex scanare. În toate observațiile a fost iniţiată medicaţia anticoagulantă în asociere cu compresia elastică. În cazurile dificultăților de vizualizare la examenul imagistic primar sau progresării manifestărilor clinice pe fundalul tratamentului duplex scanarea a fost repetată peste 3-5 zile. Rezultate: Vârsta medie a pacientelor – 30,7 ani. TVP a fost depistată la primipare – 7 cazuri, pe durata celei de-a doua sarcini – 9, la gravidele cu a treia sarcină – 4 şi, într-un caz, pe durata celei de-a patra sarcini. TVP în antecedente au indicat 3 (14,2%) paciente. Tromboza a survenit în trimestrul I al gestației la 4 (19%) paciente, al II-lea – 4 (19%), al III-lea – 8 (38%) şi postpartum – 5 (23,8%). Afectarea extremității stângi s-a înregistrat în 16 (76,2%) cazuri. Localizarea TVP: vv.tibiale – 4 cazuri, v.poplitee – 2, v.femurală – 2, v.femurală comună – 2, vv.iliace – 9, v.cavă inferioară – 2. Duplex scanarea repetată a evidențiat progresarea trombozei spre segmentul anatomic venos proximal (n=2; 9,5%) sau extinderea în sens descendent (n=2; 9,5%). Concluzii: TVP se poate dezvolta în orice trimestru al sarcinii, precum şi postpartum; având sediul inițial mai frecvent în regiunea iliacă sau tibială și potențial de progresare chiar și pe fundalul anticoagulării inițiale adecvate.Background: Deep vein thrombosis (DVT) of lower extremities developed during pregnancy or postpartum period has an incidence of 0.5-1 cases per 1.000 births and represents an important factor which increases maternal morbidity and mortality. Aim of study: To highlight clinical, imaging and evolutional peculiarities of DVT occurring during pregnancy or postpartum period. Methods and materials: The study included 21 female patients with DVT confirmed by duplex scanning. Anticoagulants in association with elastic compression were initiated in all cases. In the event of difficult viewing during primary imaging exam or worsening of clinical manifestations despite treatment, duplex scanning was repeated after 3-5 days. Results: Average age of patients was 30.7 years. DVT was identified in primiparous women – 7 cases, during the second pregnancy – 9, in women with a third pregnancy – 4, and, in one case – during the fourth pregnancy. Previous history of DVT was indicated by 3 (14.2%) patients. Thrombosis occurred during the first trimester of gestation in 4 (19%) patients, II-nd – 4 (19%), III-rd – 8 (38%), and postpartum – 5 (23.8%). Involvement of the left limb was registered in 16 (76.2%) cases. Localization of DVT: tibial vv. – 4 cases, popliteal v. – 2, femoral v. – 2, common femoral v. – 2, iliac vv. – 9, inferior vena cava – 2. Repeat duplex scanning pointed out the progression of thrombosis to proximal venous segment (n=2; 9.5%) or downward extension (n=2; 9.5%). Conclusion: DVT can develop during any trimester of pregnancy as well as postpartum; being initially localized more frequently in iliac or tibial veins and having potential to progress even despite of appropriate initial anticoagulation

The Kazhdan-Lusztig conjecture for W-algebras

The main result in this paper is the character formula for arbitrary irreducible highest weight modules of W algebras. The key ingredient is the functor provided by quantum Hamiltonian reduction, that constructs the W algebras from affine Kac-Moody algebras and in a similar fashion W modules from KM modules. Assuming certain properties of this functor, the W characters are subsequently derived from the Kazhdan-Lusztig conjecture for KM algebras. The result can be formulated in terms of a double coset of the Weyl group of the KM algebra: the Hasse diagrams give the embedding diagrams of the Verma modules and the Kazhdan-Lusztig polynomials give the multiplicities in the characters.Comment: uuencoded file, 29 pages latex, 5 figure

Lymphatic complications after vascular interventions on lower limbs: a retrospective study

Catedra chirurgie generală și semiologie, USMF ,,Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Complicaţiile limfatice după intervenţiile vasculare periferice sunt relativ rare, dar se pot asocia cu infecție, hemoragie, vindecarea întârziată a plăgii, spitalizarea prolongată și creșterea costurilor tratamentului. Scopul. Analiza retrospectivă a incidenței, tabloului clinic și managementului complicațiilor limfatice după operații vasculare infrainghinale. Material şi metode. Datele pacienților operați pe vasele sanguine ale membrelor inferioare pe o perioadă de 5 ani au fost extrase din baza de date menținută prospectiv. Au fost incluși pacienții operați pe artere (trombembolectomie, endarterectomie, by-pass), vene profunde (trombectomie, plicație, ligaturare) și vene superficiale (stripping sau ablație safeniană) infrainghinale. Analizei au fost supuse datele din registru privind complicațiile limfatice diagnosticate și tratate doar pe parcursul spitalizării. Rezultate. Incidența complicațiilor limfatice a fost mai mare după operațiile pe venele profunde – 2 (7,6%), în comparație cu cele arteriale – 12 (3,1%) și pe venele superficiale – 5 (0,5%) cazuri. Prezentarea clinică a avut 2 tipuri: limforee (68%) și limfocele. Limforea a fost asociată cu separarea completă a marginilor plăgii la 7 pacienți și dehiscența parțială a plăgii la 6. Majoritatea fistulelor limfatice au fost în regiunea inghinală, cu excepția a 2 cazuri – situate în plaga “de ieșire” a stripping-ului safenian. Patru din 6 chisturi limfatice, la fel au fost diagnosticate în regiunea inghinală. În 92% cazuri limforea a fost tratată conservator cu rezoluție spontană. La un pacient cu debit mare al limforeii (>100 ml/zi) și riscul de infectare a grefei sintetice timp de 10 zile a fost utilizat sistemul VAC. Limfocelele au fost tratate prin puncții și aspirații repetate. Într-un caz de recurență după multiple puncții a fost efectuată sclerozarea echoghidată a chistului cu polidocanol. Concluzii. Complicațiile limfatice în chirurgia vasculară periferică se pot dezvolta atât după operații arteriale cât și după cele venoase. Deși majoritatea complicațiilor se rezolvă spontan uneori este necesară abordarea invazivă, individualizată, în baza tipului și volumului de extravazare limfatică, localizarea anatomică, riscul de infecție și eficacitatea măsurilor conservatorii.Introduction. Lymphatic complications after peripheral vascular surgery are relative rare but can be associated with infection, bleeding, delayed wound healing, prolonged hospital stay and increased cost of treatment. Aim. The retrospective analysis of incidence, clinical presentation and management of lymphatic complications after infrainguinal vascular surgery. Material and methods. Data of patients operated on blood vessels of lower limbs during 5 years period were retrieved from prospectively maintained database. Patients supposed to arterial (thrombembolectomy, endarterectomy, bypass grafting), deep venous (thrombectomy, plication, ligation) and superficial venous (saphenous stripping or ablation) infrainguinal interventions were included. The only cases of lymphatic complications diagnosed and treated during hospitalization were analyzed basing on data available in registry. Results. The incidence of lymphatic complications was higher after interventions on deep veins – 2 (7,6%), comparing to arterial – 12 (3,1%) and varicose veins surgery – 5 (0,5%) cases. There were 2 types of clinical presentation: lymphorrhea (68%) and lymphocele. Lymphorrhea was associated with complete separation of wound margins in 7 patients and with partial wound dehiscence in 6. The majority of lymphatic fistulas were in the groin with exception of 2 – located in the exit site of saphenous stripping. Four from 6 lymphatic cysts were also diagnosed in the groin. In 92% of cases lymporrhea was managed conservatively and resolved spontaneously. In one patient with high volume (>100 ml/day) lymphatic fistula and risk of synthetic graft exposure the VAC system was used during the 10 days. Lymphoceles were treated by repeated needle aspiration. In one case of recurrence after multiple punctures the echo-guided sclerotherapy with polidocanol was performed. Conclusions. Lymphatic complications of peripheral vascular surgery can develop after both venous and arterial interventions. Although the large proportion of cases are self limiting, sometimes individualized interventional approach is required, based on type and volume of lymphatic leakage, anatomic location, risk of infection and effectiveness of conservative measures