Trauma pelvină: considerente generale și practica clinică

Hepato-Pancreato-Biliary Surgery Laboratory, Department of Orthopedics and Traumatology, Nicolae Testemitanu SUMPhBackground. Pelvic trauma is one of the most difficult problems in lesion surgery. The main purpose of treatment is to preserve the patient's lives by early stabilization of hemodynamic parameters and mechanical stabilization of the pelvic ring. Objective of the study. In this work we study the general problems of pelvic trauma, available treatment methods and special recommendations to evaluate and select the optimal treatment for pelvic ring fractures. Material and Methods. The medical histories of patients with pelvic ring lesions who received medical care at the Institute of Emergency Medicine were analyzed. The applied treatment methods were studied and discussed. The literature on similar cases has been studied. Results. Pelvic injuries are among the most serious skeletal injuries. Despite the extensive arsenal, techniques and means of stabilizing the pelvis, orthopedic and traumatic problems remain far from being solved. This is demonstrated by a significant number of post-traumatic disabilities. Therefore, the treatment and tactical schemes of surgical and orthopedic treatment for severe pelvic injuries require discussion, opinion and improvement. Conclusion. In almost all cases, an adequate surgical correction of pelvic ring lesions is possible in the IMU Clinic. In polytrauma, the help provided must be consistent, persistent and sufficient.Introducere. Trauma pelvină este una dintre cele mai dificile probleme în chirurgia leziunilor. Scopul principal al tratamentului este păstrarea vieții pacientului prin stabilizarea precoce a parametrilor hemodinamici și stabilizarea mecanică a inelului pelvin. Scopul lucrării. În această lucrare studiem problemele generale ale traumatismului pelvin, metodele de tratament disponibile și recomandările specialiștilor pentru a evalua și selecta tratamentul optim pentru fracturile de inel pelvin. Material și Metode. Au fost analizate istoriile medicale ale pacienților cu leziuni ale inelului pelvin care au primit ajutor medical în cadrul Institutului de Medicină Urgentă. Au fost studiate și discutate metodele de tratament aplicate. A fost studiată literatura de specialitate privind cazurile similare. Rezultate. Traumele pelviene sunt printre cele mai grave leziuni scheletice. În ciuda arsenalului extins, tehnicilor și mijloacelor de stabilizare a bazinului, problemele ortopedice și traumatologice rămân departe de a fi rezolvate. Acest lucru este demonstrat de un număr semnificativ de invalidizări posttraumatice. Prin urmare, tratamentul și schemele tactice de tratament chirurgical și ortopedic pentru leziunile pelvine severe necesită discuții, păreri și perfecționare. Concluzii. În Clinica IMU este posibilă, în aproape toate cazurile, o corectare chirurgicală adecvată a leziunilor inelului pelvin. În politraumă ajutorul acordat trebuie să fie consistent, persistent și suficient

Depistarea precoce a diformităţilor coloanei vertebrale la școlari

Catedra de ortopedie și traumatologie, Laboratorul de chirurgie hepato-pancreato-biliară, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Congresul consacrat aniversării a 75-a de la fondarea Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova, Ziua internațională a științei pentru pace și dezvoltareIntroducere: Diformităţiile coloanei vertebrale, mai ales structurale, se întâlnesc de la 2-3 până la 25-30%. rămânând o problemă actuală a ortopezilor în majoritatea ţărilor lumii. Netratate în copilărie, aceste deformări pot crea multe probleme somatice și psihologice la maturitate afectând viața normală. Scopul lucrării: Evaluarea posibilităților și rolului screeningului școlar în depistarea precoce a diformităţilor coloanei vertebrale la copii şi adolescenţi. Material și metode: Studiu prospectiv a inclus realizarea programului screening conform ghidurilor contemporane pentru depistarea precoce a diformităților coloanei vertebrale la copii și adolescenți în școlile mun.Chișinău. S-au utilizat dispozitive şi metode moderne de diagnosticare, concepute pentru a determina semnele clinice obiective și parametrii biomecanici ai aparatului locomotor ce nu daunează organismul. Rezultate: Au fost evidențiați 773 elevi cu diferite diformități ale coloanei vertebrale. Defecte de postura s-au depistat la 641 (82.92%) de copii și adolescenți din clasele 1-11, cu vîrsta între 7-17 ani. Ei au fost împărțiți în șase grupe, în funcție de tipul de ținuta incorectă. S-au identificat 132 de elevi cu scolioza, confirmată radiologic. Scolioza de gradul I a fost în 47 (35.61%) de cazuri, de gradul II - în 85 (64.39%) de cazuri. Aproape jumatatea din patologiile găsite au fost diagnosticate pentru prima data în urma screening-ului ce dovedește rolul important al acestui program. Au fost evidențiate cauzele principale ale dereglărilor de ținuta, semnele clinice caracteristice. Concluzii: Analiza rezultatelor obținute în urma programului de screening– depistarea precoce a diformităţilor coloanei vertebrale și altor boli ortopedice la copii de vârstă școlară și adolescenții, monitorizarea procesului, corectarea deformațiilor statice demonstrează fezabilitatea studiului efectuat

Importance of school spinal screening in early diagnosis of spine deformities

State University of Medicine and Pharmacy “Nicolae Testemițanu”, Republic of Moldova, Institute of Emergency Medicine, Chișinău, Republic of Moldova, Al VIII-lea Congres Naţional de Ortopedie și Traumatologie cu participare internaţională 12-14 octombrie 2016Introduction: Spine deformities, especially idiopathic adolescent scoliosis is a common disease with a prevalence of 0.47– 5.2 %. Early clinical detection of scoliosis relies on careful examination of trunk shape and is subject to screening programs in many countries. School-based screening for scoliosis is performed primarily for the purpose of early detection of spinal deformity, which enables implementation of early conservative treatment that can reduce the risk of curve progression. Although X-ray is the gold standard for diagnosis of idiopathic scoliosis, it is not used as a screening method because of the risks associated with radiation exposure. Materials and methods: School spinal screening was performed in Republic of Moldova for the first time. A project initiated by the authors has been started in the schools of Chisinau city. School spinal screening was performed in 2741 pupils aged 6-17, mean age - 11,47±0,057 (95% CI: 11,36-11,58). There were 1278 (46,63%) girls and 1463 (53,37%) boys. Clinical orthopedic examination of the spine was performed using six standard positions including Adams forward bending test and the scoliometry - measurement of angle of trunk rotation (ATR). Seven degrees of ATR was chosen as cut-off point for referral to radiography. Results: During school spinal screening we detected 773 children with spine deformities, the majority was determined for the first time. Functional spine deformities were found in 641 pupils presenting as round back (15,9%), flat back (18,3%), lordotic (4,8%), kypholordotic (11,9%) and asymmetric (49,1%) posture. Scoliosis gr.I-II was detected in 132 pupils who presented positive on both standing, forward bending test and scoliometry > 7’. There were 82 (62,1%) girls and 50 (37,9%) boys. Definitive diagnosis was confirmed on standing spondilography. The individual treatment program was created for everyone. Conclusions: The proposed complex examination scheme including orthopedic clinical and instrumental examination, provides to determine the risk factors of development of spinal deformity, monitoring ensures the accuracy of diagnosis, prediction of the disease and helps to improve clinical and functional outcomes of rehabilitation

Depistarea precoce a diformităţilor coloanei vertebrale la școlari

Catedra de ortopedie şi traumatologie, Laboratorul de chirurgie hepato-pancreato-biliară, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Congresul consacrat aniversării a 75-a de la fondarea Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova, Ziua internațională a științei pentru pace și dezvoltareBackground. Spinal deformities, especially structural, occur from 2-3 to 25-30%. remaining an actual problem of orthopedics in most countries of the world. Untreated in childhood, these deformities can create many somatic and psychological problems in adulthood affecting patient’s normal life. Objective of the study. Assessing the possibilities and role of school screening in the early detection of spinal deformities in children and adolescents. Material and Methods. Prospective study included the implementation of the screening program according to contemporary guidelines for early detection of spinal deformities in children and adolescents in schools in Chisinau. Modern diagnostic devices and methods were used, designed to determine the objective clinical signs and biomechanical parameters of the musculoskeletal system that do not harm the body. Results: 773 students with different deformities of the spine were highlighted. Posture disorders were found in 641 (82.92%) children and adolescents in grades 1-11, aged 7-17 years. They were divided into six groups, depending on the type of incorrect posture. 132 students with radiologically confirmed scoliosis were identified. Grade I scoliosis was in 47 (35.61%) cases, grade II - in 85 (64.39%) cases. Almost half of the founded pathologies were diagnosed for the first time during the screening which proves the important role of this program. The main causes of posture disorders, the characteristic clinical signs were determined. Conclusion. The analysis of the results obtained from the screening program - early detection of spinal deformities and other orthopedic diseases in children and adolescents, process monitoring, correction of static deformations demonstrates the feasibility of the study.Introducere. Diformităţiile coloanei vertebrale, mai ales structurale, se întâlnesc de la 2-3 până la 25- 30%. Rămânând o problemă actuală a ortopezilor în majoritatea ţărilor lumii. Netratate în copilărie, aceste deformări pot crea multe probleme somatice și psihologice la maturitate afectând viața normală. Scopul lucrării. Evaluarea posibilităților și rolului screeningului școlar în depistarea precoce a diformităţilor coloanei vertebrale la copii şi adolescenţi. Material și Metode. Studiu prospectiv a inclus realizarea programului screening conform ghidurilor contemporane pentru depistarea precoce a diformităților coloanei vertebrale la copii ș adolescenți în școlile mun.Chișinău. S-au utilizat dispozitive şi metode moderne de diagnosticare, concepute pentru a determina semnele clinice obiective și parametrii biomecanici ai aparatului locomotor ce nu daunează organismului. Rezultate. Au fost evidențiați 773 de elevi cu diferite diformități ale coloanei vertebrale. Defecte de postură s-au depistat la 641 (82.92%) de copii și adolescenți din clasele 1-11, cu vârsta între 7-17 ani. Ei au fost împărțiți în șase grupe, în funcție de tipul de ținuta incorectă. S-au identificat 132 de elevi cu scolioză, confirmată radiologic. Scolioza de gradul I a fost în 47 (35.61%) de cazuri, de gradul II - în 85 (64.39%) de cazuri. Aproape jumătate din patologiile depistate au fost diagnosticate pentru prima dată în urma screeningului ce dovedește rolul important al acestui program. Au fost evidențiate cauzele principale ale dereglărilor de ținută, semnele clinice caracteristice. Concluzii. Analiza rezultatelor obținute în urma programului de screening– depistarea precoce a diformităţilor coloanei vertebrale și a altor boli ortopedice la copiii de vârstă școlară și adolescenți, monitorizarea procesului, corectarea deformațiilor statice demonstrează fezabilitatea studiului efectuat

INTERNAL OSTEOSYNTHESIS OF POSTERIOR HEMI-PELVIS RING

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. Instabilitatea inelului pelvin posterior survine în fracturile grave ale bazinului tip B și C, conform clasificării internaționale Tile, care sunt în creștere în ultimii ani și necesită noi metode de osteosinteză. Scopul lucrării a fost de a prezenta și introduce în practica clinică a metodei de stabilizare spino-pelvină și ilio-sacrală la pacienții cu leziunea semi-inelului pelvin posterior cât și fracturile de os sacru și evaluarea rezultatelor tratamentului chirurgical. Material și metode. În studiu au fost incluși 20 pacienți, tratați în perioada anilor 2020–2022, în cadrul Institutului de Medicină Urgentă, Chișinău, Republica Moldova, și supravegheați în dinamică. Rezultate. După efectuarea osteosintezei interne a hemibazinului posterior, prin fixare spino-pelvină și ilio-sacrală, la toți pacienții s-a format bloc osos satisfăcător, care a fost evaluat radiologic, în dinamică. Pe perioada de supraveghere a pacienților nu s-au atestat complicații. Concluzie. Metoda de fixare spino-pelvină a permis o stabilizare fermă a hemipelvisului posterior, evidențiind o rată scăzută a morbidității, comparativ cu metodele de osteosinteză externă a fracturilor de bazin. Aceasta a permis efectuarea intraoperatorie, la necesitate, a decompresiei structurilor nervoase lezate posttraumatic și a permis formarea unui bloc osos satisfăcător.Background. The instability of the posterior pelvic ring occurs in severe fractures of the pelvis type B and C, of the Tile classification, and, in the last years, is constantly increasing and requires new methods of osteosynthesis. Objective of the study. Was to present and introduce, in clinical practice, the spino-pelvic and ilio-sacral stabilization in patients with – posterior pelvic ring lesion and evaluation of the surgical treatment results. Material and methods. The study included 20 patients, treated during 2020–2022 years, within the Institute of Emergency Medicine, and followed medical check-ups. Results. After performing the internal osteosynthesis of the posterior pelvis, by spino-pelvic and ilio-sacral fixation, in all patients a satisfactory bone block was formed, which was evaluated radiologically in time. There were no complications during the patient’s follow-up period. Conclusion. The spino-pelvic and ilio-sacral fixation method allowed a firm fixation of the posterior hemipelvis, highlighting a low morbidity rate, compared to the methods of external osteosynthesis of the pelvic fractures. This allowed to perform, if necessary, the intraoperative decompression of posttraumatically damaged nerve structures and allowed the formation of a satisfactory bone block

Maladia de Quervain. Clinică. Diagnostic. Tratament

Background. De Quervain's tenosynovitis is a tendinopathy of the first dorsal compartment of the wrist, wich consists of the tendons of the extensor pollicis brevis and the abductor pollicis longus. Pathology that causes pain, functional impotence, during the extention of the thumb. Objective of the study. To distinguish the particularity of its incidence depending on sex, age, affected limb and the evolution over time of the disease before and after surgical treatment. Material and Methods. For this study was reviwed speciality literature and 60 patients treated in Clinical Orthopedics and Traumatology Hospital during 2018-2020. Results. Following the research, it was established that depending on the sex of the patient, the female sex has a rate of 80% and the male rate of 20%. The damage of the right limb has a rate of 56.6%, the left one of 40.1%, and the bilateral damage a rate of 3.3%. Affected persons up to the age of 40 years-16.4%, between 40-60 years -61.6% and over 60 years-21%. The evolution in time of the disease before performing the surgical treatment: for 1 year-46.6%, 1-2 years-25% and more than 2 years 28.4%. All patients were treated surgically. Conclusion. De Quervain tenosynovitis, a pathology that mainly affects women, the average age is 40-60 years, the predominant limb is the right one, and drug and physiotherapy treatment bring only a slight improvement over a short period of time, the basic treatment is surgery. Introducere. Maladia de Quervain este o tendinopatie a primului compartiment extensorian al ligamentului carpian dorsal, structură osteo-ligamentară formată din tendon extensor scurt al policelui și tendon abductor lung al policelui. Patologia cauzează dureri, impotență funcțională la extensia policelui. Scopul lucrării. Evidențierea particularităților incidenței acesteia în funcție de sex, vârstă, membrul afectat și evoluția în timp a bolii, până și după efectuarea tratamentului chirurgical. Material și Metode. Pentru efectuarea acestui studiu au fost revizuite sursele literare și cercetarea a 60 de pacienți tratați în IMSP Spitalul Clinic de Traumatologie și Ortopedie în perioada anilor 2018-2020. Rezultate. În urma cercetărilor s-a stabilit că în funcție de sexul pacientului afectarea sexului feminin are o rată de 80%, iar cel masculin de 20%. Afectarea membrului drept are o rată de 56,6%, cel stîâng de 40,1%, iar afectarea bilaterală o rată de 3,3%. Persoanele afectate până la vârsta de 40 ani-16,4%, între 40-60 ani -61,6% și peste 60 ani-21%. Evoluția în timp a bolii până la efectuarea tratamentului chirugical: timp de 1an-46,6%, 1-2 ani- 25% și mai mult de 2 ani 28,4%. Toți pacienții au fost tratați chirurgical. Concluzii. Maladia de Quervain, patologie care afectează preponderent femeile, vârsta medie este de 40-60 de ani, membrul predominant este cel drept, iar tratamentul medicamentos și cel fizioterapeutic aduc doar o ușoară ameliorare pe o perioadă scurtă de timp. Tratamentul de bază este chirurgical

Osteosinteza internă a semiinelului pelvin posterior

Background. The instability of the posterior pelvic ring occurs in severe fractures of the pelvis type B and C, of the Tile classification, and, in the last years, is constantly increasing and requires new methods of osteosynthesis. Objective of the study. Was to present and introduce, in clinical practice, the spino-pelvic and ilio-sacral stabilization in patients with – posterior pelvic ring lesion and evaluation of the surgical treatment results. Material and methods. The study included 20 patients, treated during 2020–2022 years, within the Institute of Emergency Medicine, and followed medical check-ups. Results. After performing the internal osteosynthesis of the posterior pelvis, by spino-pelvic and ilio-sacral fixation, in all patients a satisfactory bone block was formed, which was evaluated radiologically in time. There were no complications during the patient’s follow-up period. Conclusion. The spino-pelvic and ilio-sacral fixation method allowed a firm fixation of the posterior hemipelvis, highlighting a low morbidity rate, compared to the methods of external osteosynthesis of the pelvic fractures. This allowed to perform, if necessary, the intraoperative decompression of posttraumatically damaged nerve structures and allowed the formation of a satisfactory bone block.Introducere. Instabilitatea inelului pelvin posterior survine în fracturile grave ale bazinului tip B și C, conform clasificării internaționale Tile, care sunt în creștere în ultimii ani și necesită noi metode de osteosinteză. Scopul lucrării a fost de a prezenta și introduce în practica clinică a metodei de stabilizare spino-pelvină și ilio-sacrală la pacienții cu leziunea semi-inelului pelvin posterior cât și fracturile de os sacru și evaluarea rezultatelor tratamentului chirurgical. Material și metode. În studiu au fost incluși 20 pacienți, tratați în perioada anilor 2020–2022, în cadrul Institutului de Medicină Urgentă, Chișinău, Republica Moldova, și supravegheați în dinamică. Rezultate. După efectuarea osteosintezei interne a hemibazinului posterior, prin fixare spino-pelvină și ilio-sacrală, la toți pacienții s-a format bloc osos satisfăcător, care a fost evaluat radiologic, în dinamică. Pe perioada de supraveghere a pacienților nu s-au atestat complicații. Concluzie. Metoda de fixare spino-pelvină a permis o stabilizare fermă a hemipelvisului posterior, evidențiind o rată scăzută a morbidității, comparativ cu metodele de osteosinteză externă a fracturilor de bazin. Aceasta a permis efectuarea intraoperatorie, la necesitate, a decompresiei structurilor nervoase lezate posttraumatic și a permis formarea unui bloc osos satisfăcător.Studiu realizat cu suportul proiectului 20.80009.8007.07 „ Managementul politraumei: Programul naţional de acordare a asistenţei medicale specializate pacienţilor politraumatizaţi în Republica Moldova” din cadrul Programului de Stat (2020-2023), , conducător de proiect Kusturov Vladimir., autoritatea contractantă: Agenția Națională pentru Cercetare și Dezvoltar

Osteosinteza cu plăci cu stabilitate angulară a fracturilor de platou tibial

Background. Tibial plateau fractures represent approximately 1% of the total fractures in the general population and 8% among the senile age population. Objective of the study. Analysis of the results of surgical treatment performed by osteosynthesis with plates with angular stability of patients with tibial plateau fractures treated in the orthopedic and traumatology clinic „V. Bețișor” during 2014-2020. Material and Methods. Were analyzed 90 clinical cases: 50 women, 40 men. The Schatzker classification was used: of which type I-1 case, II-20, III-15, IV-9, V-30, VI-15, out of all 88 were closed and only 2 open. Surgical treatment consisted of open reduction and plate osteosynthesis, in which at least one of the plates was with angular stability. Results. Patients were evaluated clinically and imaged up to 1 year postoperatively, the functional result was assessed according to the Lysholm Knee Scoring Scale, obtaining an average result of 88 points. Bone healing was determined between 12 and 18 weeks. Various postoperative complications developed in 14 patients. The results were dependent on the approaches, the surgical techniques used, quality of reduction, the stability of the osteosynthesis, the precocity, and the correctness of the functional recovery and the compliance of the patients. Conclusion. Osteosynthesis with angular stability plates allows obtaining favorable results, easier and fewer complications especially in cases of individual approach to treatment, optimal choice of surgical approaches, less invasive surgical techniques, obtaining qualitative reduction, stable osteosynthesis, early and correct functional recovery.Introducere. Fracturile de platou tibial reprezintă aproximativ 1% din totalul fracturilor în populația generală și 8 % în rândul populației de vârstă senilă. Scopul lucrării. Analiza rezultatelor tratamentului chirurgical realizat prin osteosinteză cu plăci cu stabilitate angulară al pacienților cu fracturi de platou tibial tratați în clinica de ortopedie și traumatologie „V. Bețișor” în perioada 2014-2020. Material și Metode. Au fost analizate 90 cazuri clinice: 50 femei, 40 bărbați. S-a utilizat clasificarea Schatzker: dintre care tip I-1 caz, II-20, III-15, IV-9, V-30, VI-15, din toate 88 au fost închise și doar 2 deschise. Tratamentul chirurgical a constat în reducerea deschisă și osteosinteză cu plăci, în care cel puțin una din plăci a fost cu stabilitate angulară. Rezultate. Pacienții au fost evaluați clinic și imagistic până la 1 an postoperator, rezultatul funcțional a fost apreciat conform Lysholm Knee Scoring Scale, obținându-se un rezultat mediu de 88 puncte. Consolidarea osoasă o fost determinată la o perioadă între 12 și 18 săptămâni. La 14 pacienți s-au dezvoltat diferite complicații postoperatorii. Rezultatele au fost dependente de abordurile, tehnicile chirurgicale utilizate, calitatea reducerii, stabilitatea osteosintezei, precocitatea, corectitudinea recuperării funcționale și complianței pacienților. Concluzii. Osteosinteza cu plăci cu stabilitate angulară permit obținerea unor rezultate favorabile, complicații mai ușoare și mai puține în special în cazurile de abordare individuală de tratament, alegerea optimă a abordurilor chirurgicale, tehnicilor chirurgicale mai puțin invazive, obținerea reducerii calitative, osteosintezei stabile, a recuperării funcționale precoce și corecte

POSTERIOR APPROACH IN SURGICAL TREATMENT OF TIBIAL PLATEAU FRACTURES

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica MoldovaIntroducere. Fracturile de platou tibial reprezintă aproximativ 1% din totalul fracturilor în populația generală și 8 % în rândul populației de vârstă senilă. Scopul lucrării. Analiza rezultatelor tratamentului chirurgical al pacienților cu fracturi de platou tibial la care s-a realizat abordul posterior izolat sau asociat cu alte aborduri chirurgicale în clinica de ortopedie și traumatologie „Vitalie Bețișor” în perioada 2014-2020. Material și Metode. Am analizat 25 cazuri clinice: 15 femei, 10 bărbați. Conform clasificării Schatzker s-au determinat tip IV-5, V-13, VI-7, toate au fost închise, la toate a fost prezentă fractura coloanei posterioare. În 5 cazuri s-a realizat doar abordul posterior, în restul 20 asociat cu abordul antero-lateral. Tratamentul chirurgical a constat în reducere deschisă și osteosinteza internă realizată prin utilizarea a cel puțin a unei plăci și șuruburi. Rezultate. Pacienții au fost evaluați clinic și imagistic postoperator, rezultatul funcțional a fost apreciat conform Lysholm Knee Scoring Scale, obținându-se un rezultat mediu de 92 puncte. Consolidarea osoasă o fost determinată la o perioadă medie de 14 săptămâni. La 3 pacienți s-au dezvoltat complicații postoperatorii ușoare. Rezultatele au fost dependente de calitatea reducerii, stabilitatea osteosintezei, precocitatea, corectitudinea recuperării funcționale și complianței pacienților. Concluzii. Abordul posterior este considerat de elecție în cazul fracturilor de platou tibial cu implicarea coloanei posterioare, deoarece permite reducerea calitativă, osteosinteza stabilă, recuperare funcțională precoce și corectă.Background. Tibial plateau fractures represent approximately 1% of the total fractures in the general population and 8% among the senile age population. Objective of the study. Analysis of the results of surgical treatment of patients with tibial plateau fractures in which the posterior approach was performed isolated or associated with other surgical approaches in the orthopedic and traumatology clinic „V. Bețișor” during 2014-2020. Material and Methods. We analyzed 25 clinical cases: 15 women, 10 men. According to the Schatzker classification, type IV-5, V-13, VI-7 were determined, all were closed, and the fracture of the posterior column was present in all of them. In five cases only the posterior approach was performed, in the remaining 20 associated with the antero-lateral approach. Surgical treatment consisted of open reduction and internal osteosynthesis performed using at least one plate and screws. Results: Patients were evaluated clinically and imaging postoperatively, the functional result was assessed according to the Lysholm Knee Scoring Scale, obtaining an average result of 92 points. Bone healing was determined at an average period of 14 weeks. Mild postoperative complications developed in three patients. The results were dependent on the quality of the reduction, the stability of the osteosynthesis, the precocity, and the correctness of the functional recovery and the compliance of the patients. Conclusion: The posterior approach is considered the best choice in cases of tibial plateau fractures with involvement of the posterior column, as it allows qualitative reduction, stable osteosynthesis, early and correct functional recovery

Managementul și tratamentul pacientului politraumatizat (Case report)

Department of Orthopedics and Traumatology, Nicolae Testemitanu SUMPhBackground. Polytrauma meets the classification criteria for a global pandemic and it is a significant cause of mortality and morbidity despite global efforts to control its effects. Objective of the study. The purpose of this study is improving the diagnosis, specifying the indications and time of the intervention, selecting the surgical approach, the optimal fixators with the specification of functional recovery tactics in polytrauma patients. Material and Methods. Patient X aged 52 years old, after receiving a trauma by falling from a height of 5m, was transported urgently to the hospital of the DMU the pwas still conscious, time-oriented and space-oriented, in severe but stable condition, hemodynamically stable, and the lower leg as immobilized on the splint. The multidisciplinary team according to the principles ATLS. Results. The diagnosis has been established: Polytrauma. Catatrauma. Bilateral slight pulmonary concussion. Tile pelvic fracture type-C. Subtrochanteric closed fracture of the proximal femur to the right of Seinsheimer Type – IV (AO – 31A3). Multiple body scoring. ISS-23 points. Clinically and radiologically investigated by the multidisciplinary team.Thus, the decision is made to be hospitalized for urgently postponed surgical treatment. In 5 days, 3 interventions were performed in one stage. After which the patient's condition is of stable average severity. the patient was discharged more than 10 days after admission,without any complications. Conclusion. The patients with polytrauma,with an ISS score of between 17-25 p. with predominant extremity and pelvic ring and fixed hemodynamic,can be urgently treated surgically. This will result in a low hospital rate, minimal postoperative complications and faster patient recovery.Introducere. Politraumatismul îndeplinește criteriile de clasificare pentru o pandemie globală, fiind o cauză semnificativă a mortalității și morbidității împotriva eforturilor mondiale de a controla efectele sale. Scopul lucrării. Scopul acestui studiu este perfecționarea diagnosticului, precizarea indicaţiilor și timpului efectuării intervenției, selectarea abordării chirurgicale, fixatoarelor optime și recuperarea funcţională la pacienții politraumatizați. Material și Metode. Pacienta X de 52 de ani, după un traumatism la domiciliu prin cădere de la înălțimea de 5 m. A fost transportată de urgență la spital în zona galbenă a DMU, aceasta fiind conștientă, orientată în timp și spațiu, în stare gravă, dar stabilă, hemodinamic stabilă, membrul inferior drept imobilizat pe atelă. Pacienta a fost investigată de către echipa pluridisciplinară conform principiilor ATLS. Rezultate. A fost stabilit diagnosticul de politraumatism, catatraumatism, contuzie pulmonară ușoară bilaterală, fractura bazinului Tille tip – C, dehiscenta simfizei pubiene și a articulației sacroiliace pe stinga, fractură închisă subtrohanterică a femurului proximal pe dreapta Seinsheimer tip–IV, (AO–31A3), ISS–23 puncte. Investigată clinic și radiologic de echipa pluridisciplinară. Astfel, se ia decizia de a fi internată în spital pentru tratament chirurgical în mod urgent amânat. Peste 5 zile s-a efectuat 3 intervenții într-o etapă, starea pacientei fiind de gravitate medie stabilă. În final, pacienta a fost externată peste 10 zile de la internare, fără complicații. Concluzii. Pacienții politraumatizați, cu un scor ISS cuprins între 17-25 puncte cu afectarea predominantă a extremităților și a inelului pelvin și hemodinamic stabili, pot fi tratați chirurgical în mod urgent. Astfel, rata de spitalizare va fi mică, complicatii puține și recuperarea rapidă