Appendicopathies in emergency surgery - a substantian problem

Catedra Chirurgie, FEC MF, USMF „N. Testemițanu”, Chișinău, Moldova, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Dacă pînă în prezent au fost atinse succese notabile în chirurgia apendicitei acute, nu ne dă posibilitatea să constatăm faptul că problema este rezolvată definitiv, au rămas probleme neclare şi discutabile: 1) nu este perfectă diagnostica; 2) sunt divergenţe în privinţa tacticii chirurgicale; 3) lipsesc intraoperator criteriile unice a modificărilor macroscopice; 4) sunt divergenţe în diagnosticul clinic şi rezultatele morfohistologice. Studiile din literatura franceză au constatat faptul că la 20% din cei operaţi s-a înlăturat apendicele neafectat. Au fost studiaţi 235 pacienţi cu vîrsta 14-80 ani. Femei-bărbaţi 1,5:1. Durerea manifestată la 100% bolnavi caracterizată prin (spontană, permanentă, intermitentă, difuză, localizată, violentă, transfixiantă, iradiere topografică). Defens muscular, meteorism, pulsmetria, temperatura corpului s-au manifestat în raport variabil. Simptoamele subiective (diaree, constipaţie, vomă, s.Koher, greţuri) prezente la toţi bolnavii. Prevalenţa s. obiective (Blumberg, Rowzing, triada Dieulafoy, Bartomie-Mihelson, Coop) a fost notată la bolnavii cu semne evidente de apendicită acută. La 80% - hiperleucocitoză. Polinucleoza a fost marcată variabil: normal, moderată, notabilă, excesivă şi majorată enorm. USG abdominală : pneumatoză intestinală, apendice vizualizat, mobil, imobil, îngroşat, lichid în cavitatea abdominală notate variabil. Intraoperator s-a înregistrat lichid seros, serohemoragic, seropurulent, purulent cu variaţii. S-a constatat faptul că 22% nu au modificări patomorfologice în apendice. Coeficientul identificării diagnosticului clinic cu cel patomorfologic este în raport 4,5:1. Acestea sunt cazurile apendicopatiilor cu manifestări clinice evidente şi cu lipsă de substrat patomorfologic, mai bine spus, apendice neafectat. Concluzii: 1. Apendicopatiile diferă radical de apendicita acută prin faptul că ele se manifestă clinic printr-un complex simptomatologic evident de apendicită acută şi cu lipsa totală a substratului patomorfologic. 2. Pentru a clarifica aceste probleme definitiv, va fi necesar un studiu clinic mai profund si identificarea mai sigură a modificărilor patologomorfologice. 3. Extirparea apendicelui alterat în apendicopatie, cauză a fenomenelor dureroase sau a crizelor repetate, se impune ca singura măsură de a vindeca răul prezent şi de a evita pericolele viitorului.The fact that until now has been achieved notable success in the surgery of acute appendicitis doesn’t give us the possibility to say that the problem is entirely solved; there still are many confusing and contestable problems: 1) the diagnosis is not perfect. 2) there are many divergences about the surgical tactics. 3) there are no unique criteriafor macroscopical changes during the operation. 4) there are different opinionsamong surgeons as for clinical diagnosis and morphological characteristics. The study of French literature have concluded that in the case of 20% of operations unaffected appendix has been removed. 235 patients aged 14-80 years in rapport of 1,5:1 women and men have been examined. The pain manifested at 100% of patients was characterized as spontaneous, continuous, intermittent, diffuse, localized, violent, topographical radiation. The muscle defense, flatulence, pulsation, high temperature occurred in several cases. Subjective symptoms (diarrhea, constipation, vomiting, Koher’s sign and nausea) have been noticed at all the patients. The prevalence of objective symptoms (Blumberg, Rowzing, Dieulafoy triad, Bartomie-Mihelson, Coop) has been noticed at the patients with obvious signs of acute appendicitis. 80% manifested hyperleukocytosis. The mark of polynucleosys was variable: normal, moderate, noticeable, excessive and increased enormously. The ultrasound check of abdomen showed intestinal pneumatosis, visible, mobile, immobile, thickened, fluid appendix in the abdominal cavity has been detected in several cases. Intraoperative serous, sero-hemorrhagic, seropurulent and purulentliquid was noticed 22% of patients had no pathomorphologicchanges coefficient was 4,5:1. These are the appendicopathy cases with clinicalmanifestations and lack of pathomorphological base, batter said: normal, unaffected appendix. Conclusions: 1. Appendicopathies differ radically from acute appendicitis in that they manifest clinically evident symptomatic complex of acute appendicitis and total lack of pathomorphological substrate. 2. To clarify these issues ultimately a deeper clinical study and a more reliable identification of pathomorphological changes would be necessary. 3. The removal of altered appendix in appendicitis, cause of pain phenomena or repeated crisis imposes itself as the only measure to cure the present disease and to avoid future dangers

Abdominal non-parasitic megacysts

Catedra Chirurgie FECMF, Spitalul Clinic Republican, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Entitate în aparenţă rară, chistul neparazitar al organelor cavitaţii abdominale reprezintă una din cele mai dificile și complexe probleme ale chirurgiei. Importanţa acestuia rezidă, în primul rând, în heterogenitatea histologică, posibilitatea degenerării maligne și similitudinea semnelor clinice cu ale altor entităţi nozologice. Ne-am propus studierea retrospectivă a 29 cazuri de chisturi masive și gigantice, operate în Clinica Chirurgie Generală a Spitalului Clinic Republican, în perioada ianuarie 2010 – aprilie 2015. Material şi metode: Au fost analizate retrospectiv 89 cazuri de chisturi abdominale neparazitare. Din cele 89 – 20 (22,5%) au fost chisturi masive cu dimensiuni de la 6 cm până la 15 cm, gigantice – 9 (10,1%), de la 16 – 30 cm şi 60 (67,4%) – mai mici de 6 cm. Chisturile ovariene din numărul celor gigantice și masive au prevalat – 17 (58,6%), iar restul au fost chisturi ale splinei – 4 (13,8%), pancreatice – 8 (27,6%), biliare – 1 (3,4%). Rezultate: Complicaţiile cele mai des întâlnite au fost infectarea chisturilor, hemoragia intraabdominală și malignizarea lor. Metoda cea mai accesibilă și sensibilă de diagnostic a fost examenul ultrasonografic. Din tehnicile de tratament, excizia sau drenarea chisturilor sunt cele mai des utilizate. Concluzii: În pofida tehnicilor moderne de diagnostic, această afecţiune rămâne uneori târziu identificată, ajungând la dimensiuni gigantice de 30 cm. Cele mai des întâlnite forme de chisturi au fost cele ovariene, acestea având o tendinţă marcată spre complicaţii: torsiune a chistului ovarian, malignizare, hemoragii. Pentru a nu ajunge la dimensiuni gigantice și complicaţii ce pun în pericol viaţa pacientului, este necesară profilaxia şi tratamentul la timp.Introduction: Apparently rare entity, non-parasitic cyst of abdominal cavity is one of the most difficult and complex surgical issues. Its importance is given primarily by histological heterogeneity, the possibility of malignant degeneration and clinical signs similarity to other nosological entities. We performed the retrospective study of 29 massive and giant cyst cases, operated in the Republican Clinical Hospital between January 2010 and April 2015. Material and methods: There were retrospectively analyzed 89 cases of abdominal non-parasitic cysts. From those 89 – 20 (22.5%) were massive cysts sized 6 to 15 cm, giant – 9 (10.1%) sized 16 to 30 cm and 60 (67.4%) – less than 6 cm. Among the giant and massive cysts ovarian ones prevailed 17 (58.6%), the remainder were spleen cysts-4 (13.8%), pancreatic – 8 (27.6%), biliary – 1 (3.4%). Results: The most common complications were cysts infection, intraabdominal bleeding and malignisation. Most accessible and sensitive method of diagnosis was ultrasound examination. Mostly used treatment techniques are excision or drainage of cysts. Conclusions: Despite the availability of modern diagnosis techniques, this affection is tardily identified, thus reaching giant dimensions of 30 cm. The most common cysts forms were ovarian, with a tendency toward complications: ovarian cyst torsion, malignancy, bleeding. In order not to reach gigantic size and life-threatening complications the prophylaxis and timely treatment are required

The biomechanics pattern and foot ulcers management in diabetic foot

Clinica de Chirurgie a FECMF, USMF ”Nicolae Testemiţanu”, Salon ”Osteomed”, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Se estimează că până în 2035 prevalenţa globală a diabetului zaharat se va ridica la aproape 600 de milioane. Cea mai răspândită problemă sunt ulcerele plantare, cu o incidenţă anuală de aproximativ 2-4% în ţările dezvoltate şi chiar mai mare în ţările în curs de dezvoltare. Scopul lucrării: Aprecierea relaţiei biomecanicii şi caracteristicilor ulcerelor plantare în forma neuropatică a piciorului diabetic, în dependenţă de profunzime şi localizare. Material şi metode: Studiul este prospectiv, în derulare din 2013. Au fost trataţi 27 pacienți, care au fost repartizaţi în 2 grupuri după profunzimea ulcerului: I – ulcer superficial (0,2-0,4 cm), 21 (77,8%) pacienţi; II – ulcer profund (0,5-0,7 cm), 16 (22,8%) pacienţi. Vârsta medie – 56,8 ani. Pentru aprecierea zonelor critice s-a efectuat radiografia plantară în 3 proiecţii şi baropodometria. Tratament aplicat: în grupul I – prelucrarea chirurgicală a ulcerului + ortezarea cu susținători plantari adaptativi. Grupul II – rezecţia capului distal al osului metatarsian + ortezarea cu susținători plantari adaptativi. Rezultate: În grupul I rata de succes a fost 85,7%, iar în 4 (14,3%) cazuri ulcerele au recidivat. În grupul II s-a înregistrat o rată de succes de 83,3% (5 pacienţi), iar la 1 (16,7) pacient ulcerul a recidivat. Concluzii: Aplicarea metodei de baropodometrie pentru determinarea zonelor critice a ulcerelor trofice plantare în piciorul diabetic permite alegerea corecta a tacticii de tratament.Introduction: It is estimated that by 2035 the global prevalence of diabetes will rise to nearly 600 million. The most common problem is foot ulcers with an annual incidence of about 2-4% in developed countries and even higher in developing countries. Aim: Assessment of the relationship between biomechanics and features of neuropathic diabetic foot ulcers depending on depth and location. Material and methods: The study is prospective, ongoing since 2013. There were treated 27 patients, who were divided into two groups after ulcer depth: 1st group – superficial ulcers (0.2-0.4 cm), 21 (77.8%) patients; 2nd group – deep ulcers (0.5-0.7 cm), 16 (22.8%) patients. Average age – 56.8 years. To assess the critical zones were performed three projections plantar radiography and baropodometry. Treatment: 1st group – foot ulcer surgical care + orthotics with adaptive supporters. 2nd group – distal metatarsal head resection + orthotics with adaptive supporters. Results: In 1st group the success rate was 85.7% (18 patients), and in 14.3% (4 patients) – the ulcers relapsed. In 2nd group – there was a success rate of 83.3% (5 patients) and in 16.7% (1patient) – ulcer relapsed. Conclusions: Application of baropodometry method for determining critical areas of trophic diabetic foot ulcers allows the correct choice of treatment strategy

Complex treatment of lower limb ulcers in diabetic patients

Clinica de Chirurgie a FECMF, USMF ”Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Schimbările trofice apar pe parcursul vieţii la 15-25% dintre pacienții cu diabet zaharat (DZ) și constituie cauza a 40-80% dintre amputaţiile nontraumatice ale membrelor inferioare. Scopul lucrării: Depistarea algoritmului optim de tratament în dependenţă de forma clinica a ulcerelor membrului inferior la pacienţii cu DZ. Material și metode: S-a efectuat o analiză prospectivă a tratamentului ulcerelor membrelor inferioare pe fond de DZ. În studiu au fost incluşi 38 pacienti, 30 bărbati (77,78%) şi 8 femei (22,22%), cu vîrsta medie – 58,6 ani, care au fost repartizaţi în două grupuri: grupul I – 28 pacienţi cu ulcer neuropatic (73,68%), grupul II – 10 pacienţi (26,71%) cu ulcer neuroischemic. Diagnosticul leziunilor arterelor magistrale ale membrelor inferioare s-a efectuat prin ultrasonografie duplex şi angiografie cu substracţie digitală. În grupul I închiderea defectului s-a efectuat în două etape: (1) prelucrarea chirurgicală radicală a ulcerului (PCRU); (2) autodermoplastia cu grefă liberă despicată (AGLD). În grupul II – în trei etape: (1) corecţia ischemiei critice prin angioplastia percutană cu balon – 4 (40%) pacienţi şi by-pass femuro-popliteu – în 6 (60%) cazuri; (2) PCRU; (3) AGLD. Rezultate: Grupul I – 90% cazuri s-au soldat cu epitelizarea primară a ulcerului, 10% cazuri au necesitat intervenţii chirurgicale repetate. Grupul II: 6 (60%) cazuri – epitelizarea primară a autogrefelor de piele, 3 (30%) cazuri – epitelizare secundară, 1 caz de amputație de membru pe fon de ischemie progresivă. Concluzie: Determinarea formei clinice a ulcerului şi etapizarea corectă a tratamentului chirurgical aplicat permite rezolvarea defectului tegumentar, reabilitarea precoce şi îmbunătăţirea calităţii vieţii pacienţilor cu complicaţii de acest gen ale DZ.Introduction: Trophic changes occur during the lifetime of 15-25% of patients with diabetes mellitus (DM) and are the cause to 40-80% of nontraumatic lower limbs amputations. The aim of study was finding the optimal treatment algorithm for each type of lower limb ulcers in diabetic patients. Material and methods: It was performed a prospective study of the lower limb ulcers treatment in diabetic patients. The study included 38 patients, 30 men (77.78%), 8 women (22.22%); average age – 58.6 years, who were divided into two groups: group I – 28 patients with neuropathic ulcers (73.68%), group II – 10 patients (26.71%) with neuroischemic ulcers. The diagnosis of the lower limbs arterial lesions was performed by duplex ultrasonography and digital subtraction angiography. In the group I the defect closure was performed in 2 stages: (1) radical surgical cleaning (RSC); (2) autodermoplasty with free cleft graft (AFCG). The patients from group II were treated in 3 stages: (1) correction of critical ischemia by PTA – 4 (40%) patients and femoralpopliteal by-pass – in six (60%) cases; (2) AFCG; (3) RSC. Results: In group I – 90% of cases were solved with primary epithelialization of the ulcer, 10% cases – required repeated operations. In group II: 6 (60%) cases – primary epithelialization of skin autograft, 3 (30%) cases – secondary epithelialization, and 1 case of lower limb amputation due to progressive ischemia. Conclusions: Clinical diagnosis of ulcers and correctly applied surgical treatment solves skin defects, provides early rehabilitation and high quality of life in patients with this type of diabetic complications