1,297 research outputs found
Dataglove Measurement of Joint Angles in Sign Language Handshapes
In sign language research, we understand little about articulatory factors involved in shaping phonemic boundaries or the amount (and articulatory nature) of acceptable phonetic variation between handshapes. To date, there exists no comprehensive analysis of handshape based on the quantitative measurement of joint angles during sign production. The purpose of our work is to develop a methodology for collecting and visualizing quantitative handshape data in an attempt to better understand how handshapes are produced at a phonetic level. In this pursuit, we seek to quantify the flexion and abduction angles of the finger joints using a commercial data glove (CyberGlove; Immersion Inc.). We present calibration procedures used to convert raw glove signals into joint angles. We then implement those procedures and evaluate their ability to accurately predict joint angle. Finally, we provide examples of how our recording techniques might inform current research questions
Optimization of methods of diagnosis and surgical treatment of patients with thyroid nodules
Scopul lucrării. Nodulii tiroidieni sunt leziuni distincte ale parenchimului tiroidian, determinați de multiple patologii tiroidiene benigne și
maligne, care primar necesită o evaluare amplă pentru depistarea procesului malign și tratament chirurgical în volum adecvat. Scopul
studiului este optimizarea metodelor de diagnostic al pacienților cu noduli tiroidieni pentru ameliorarea rezultatelor tratamentului
chirurgical.
Materiale şi metode. Studiul a inclus 124 pacienți, de vârsta cuprinsă între 19 și 71 ani, cu noduli tiroidieni apreciați clinic și paraclinic
inițial prin teste serice și ultrasonografia glandei tiroide, completată după caz de dopplerografie, sonoelastografie, scintigrafia glandei
tiroide, puncție-aspirație cu ac fin și intraoperator examen histologic extemporaneu a piesei operatorii cu suspiciune de malignitate. Toți
pacienții au fost supuși intervenției chirurgicale conform indicațiilor. Interpretarea rezultatelor obținute s-a efectuat în baza rezultatului
histopatologic.
Rezultate. Tumori maligne depistate histopatologic au inclus 22 (17,74%) cazuri. Examenul histologic extemporaneu a prezentat
acuratețea cea mai mare comparativ cu celelalte metode de diagnostic – 92,68% și a permis extinderea într-o ședință operatorie
a volumului tiroidectomiei în 14 cazuri malign confirmate. Pareza tranzitorie de nerv recurent al laringelui a fost unica complicație
postoperatorie la 1 (0,8%) pacient. Recidiva maladiei sau alte complicații nu s-au depistat pe parcursul a 24 luni de monitorizare
postoperatorie a pacienților.
Concluzii. Reușita managementului pacienților cu noduli tiroidieni se datorează studiului clinic, imagistic, histologic detaliat și
personalizat în fiecare caz, dar și selectarea metodei individuale de tratament cu evitarea temporizării tiroidectomiilor la pacienții cu
indicații către tratament chirurgical.Aim of study. Thyroid nodules are distinct lesions of the thyroid parenchyma, caused by multiple benign and malignant thyroid
pathologies, which primarily require extensive evaluation for the detection of malignant process and surgical treatment in adequate
volume. The purpose is optimization of diagnostic methods of patients with thyroid nodules to improve the results of surgical treatment.
Materials and methods. The study included 124 patients, aged between 19 and 71 years, with thyroid nodules clinically and
paraclinically evaluated initially by serum tests and ultrasonography of the thyroid gland, completed as appropriate by dopplerography,
sonoelastography, scintigraphy of the thyroid gland, fine needle aspiration and frozen section of the intraoperative specimen with
suspicion of malignancy. All patients underwent surgery as indicated. The interpretation of the obtained results was performed on the
basis of the histopathological result.
Results. Malignant tumors histopathologically detected included 22 (17.74%) cases. The extemporaneous histological examination
showed the highest accuracy compared to the other diagnostic methods – 92,68% and allowed the extension in one operative
session of the thyroidectomy volume in 14 confirmed malignant cases. Transient paresis of the larynx recurrent nerve was the only
postoperative complication in 1 (0,8%) patient. Relapse of the disease or other complications were not detected during 24 months of
postoperative monitoring of patients.
Conclusions. The success of the management of patients with thyroid nodules is due to the detailed and personalized clinical, imaging,
histological study in each case, but also the selection of the individual method of treatment with the avoidance of thyroidectomy timing
in patients with indications to surgical treatment
Laparoscopic intraperitoneal on-lay mesh repair for the umbilical hernia using anti-adhesive gel
Curs Chirurgie Generală al Facultăţii Stomatologie, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Spitalul Clinic Militar Central, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Poziţionarea intraperitoneală a plasei chirurgicale în cadrul curei laparoscopice intraperitoneale (IPOM) impune
selectarea materialului sintetic.
Material şi metode: În clinica noastră de chirurgie (SCMC), în anii 2013-2015 au fost supuşi curei laparoscopice pentru hernie
ombilicală 10 pacienţi, 6 femei şi 4 bărbaţi. Vârsta a variat de la 20 pînă la 60 ani. Pentru protezare s-a folosit plasa din
polivinilidenftorid (PVDF) de tip „Uniflex” (Rusia), mai mare cu 5 cm decât defectul herniar pe toate dimensiunile. Pentru
prevenirea aderenţelor parieto-viscerale a fost utilizat suplimentar, compozitul antiadeziv „Mezogel” (Rusia). Fixarea plasei s-a
asigurat prin aplicarea a 5 suturi tip „ancore” transfasciale şi agrafe helicoidale neresorbabile de diametrul – 4 mm, plasate la
1cm de marginea protezei. Algometria s-a efectuat cu utilizarea scalei analog vizuale (VAS).
Rezultate: Defectul herniar a avut un diametru median de 3,9 cm. La 4 pacienţi a fost suturat defectul (diametrul = 1-3 cm)
herniar prin aplicarea suturii intracorporale. Din particularităţi intraoperatorii se menţionează: reducerea conţinutului sacului
herniar, adezioliză, controlul hemoragiei din adeziuni. Durata medie a intervenţiilor a fost de 55 min (45-65 min). În perioada
postoperatorie complicaţii nu au fost semnalate. Sindromul dolor postoperator a fost minim (VAS: 1-3); complicaţii parietale –
absente. Durata mediană de spitalizare – 3,2 zile. În perioada postoperatorie la distanţă nu s-au constatat dureri şi neuropatii,
dereglări de tranzit intestinal sau recidive herniare.
Concluzii: Cura laparoscopică a herniei ombilicale cu aplicarea protezei IPOM este o metodă fezabilă, sigură şi minim-invazivă.
Plasa şi gelul cu proprietăţi antiadezive reduce semnificativ riscul aderenţelor parieto-viscerale şi a complicaţiilor parietale,
asigurând reintegrarea socio-profesională rapidă. Avantajele expuse argumentează perspectivele utilizării tehnicii IPOM în cura
herniilor ombilicale.Introduction: In laparoscopic intraperitoneal on-lay mesh repair (IPOM) positioning of a surgical mesh requires the selection of
a synthetic material with anti-adhesive properties.
Material and methods: Within period of 2013-2015, 10 IPOM hernia repairs have been performed on the group of 10 patients
diagnosed with umbilical hernia, 6 male and 4 female. The overall age was 36.4 years (range 20-60). The PVDF monofilament
macroporous mesh has been utilized for repair. The mesh overlaped the defect with 5 cm. The combined fixation technique was
ensured by applying the “anchor” type sutures and 4 mm non-resorbable spiral tacks plaid up to 1 cm from the edge of the
prosthetic mesh. The non-adhesive composite “Mezogel” has been used to ensure the prevention of the adhesions. Algometry
was performed using visual analog scale (VAS). Results: The mean diameter of the hernia defect was 3.9 cm. In 4 cases the hernia defect (d=1-3 cm) has been closed by
applying intracorporeal suture. The intraoperative features were: reduction the hernia sac content, removal of adhesions, control
of the bleeding. The mean time of operations was 55 min. In postoperative period there no reported complications. In the
distance postoperative period were not found pain and local neuropathy, bowel disorders or hernia recurrences.
Conclusions: Laparoscopic IPOM umbilical hernia repair it is a feasible, safe and minimally-invasive procedure. Prosthesis and
gel with anti-adhesive properties significantly reduce the risk of the parieto-visceral adhesions and complications ensuring quick
socio-professional reintegration. The exposed advantages arguments the use of IPOM procedure in the umbilical hernia repair
First experience of surgical treatment in patients with hemorrhoidal disease with dopplerguided haemorrhoidal artery ligation and recto anal repair (HAL-RAR)
Curs Chirurgie Generală al Facultății Stomatologie, USMF „Nicolae Testemițanu”, Spitalul Clinic Central Feroviar, Chișinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: În ultimul timp au fost propuse și implementate cu succes în practica chirurgicală diferite metode de tratament
minim-invaziv al bolii hemoroidale. Ligaturarea transanală a arterelor hemoroidale cu mucopexie sub controlul doplerometriei
ultrasonore (HAL-RAR) este o metodă contemporană de tratament al hemoroizilor interni.
Scopul studiului: Implementarea în practică și aprecierea eficacității metodei minim-invazive HAL-RAR.
Material și metode: În clinica de chirurgie a Spitalului Clinic Central, stația Chișinău, în anii 2014-2015 au fost efectuate 5
intervenții chirurgicale pacienților cu diagnosticul de hemoroizi cronici micști gr.IV cu ajutorul aparatului A.M.I. HAL-RAR. Pentru
ligaturarea arterelor hemoroidale a fost folosită sutura atraumatică 2-0, acul 5/8. Cu ajutorul aparatului HAL-RAR sub controlul
doplerometriei ultrasonore intraoperator s-au depistat ramurile arterei hemoroidale superioare și a fost efectuat procedeul de
ligaturare transanală a arterelor proximal de linia dentată. Cel mai frecvent ramurile arterei hemoroidale superioare au fost
depistate corespunzător orelor 1, 3, 5, 7, 9, 11. Calitatea ligaturării arterelor a fost confirmată ultrasonografic prin dispariția sau
diminuarea pulsației acestora. La 3 pacienți a fost efectuată mucopexia cu „lifting” al mucoasei și nodulilor hemoroidali prolabați.
Simultan la 3 pacienți au fost excizați nodulii externi hipertrofiați și pliurile ano-cutanate („skin tags”) din motive cosmetice.
Rezultate: La toți 5 pacienți sindromul algic a fost slab pronunțat. După efectuarea HAL-RAR administrarea opioidelor n-a fost
necesară. Complicații postoperatorii n-au fost depistate. Toți pacienții au fost externați la domiciliu în stare satisfăcătoare.
Concluzii: Reieșind din datele literaturii de specialitate și experiența noastră modestă, considerăm că HAL-RAR este o metodă
alternativă de tratament minim-invaziv al hemoroizilor.Introduction: Different minimally invasive methods of treatment of hemorrhoids were recently offered and successfully
introduced into surgical practice. Doppler-guided haemorrhoidal artery ligation and recto anal repair (HAL-RAR) is an up-to-date
method of internal hemorrhoids treatment.
Aim of study: Implementation in practice of HAL-RAR method and assessment of its performance.
Material and methods: In our Clinic of surgery, Central Railway Hospital, Chisinau station, in 2014-2015 there were performed
5 surgical interventions in patients diagnosed with chronic mixed hemorrhoids, grade IV, with the A.M.I. HAL-RAR device.
Atraumatic suture 2-0, needle 5/8 was used for hemorrhoidal artery ligation. During the surgery superior hemorrhoidal artery
branches were determined under the ultrasound control and the procedure of transanal artery ligation was performed proximal
to dentate line. Superior hemorrhoidal artery branches were determined most commonly corresponding to 1, 3, 5, 7, 9, 11
o’clock. The ultrasound confirmed the quality of the artery ligation via disappearance or reduction of their pulsation. Mucopexy
with lifting of mucosa and prolapsed hemorrhoids was performed in 3 patients. Simultaneously external hypertrophic piles and
skin tags were excised for cosmetic reason in 3 patients.
Results: A mild pain syndrome was determined in all 5 patients. There was not any necessity in opioids prescription after the
HAL-RAR procedure. Any postsurgical complications were not determined. All the patients were discharged home in
satisfactory condition.
Conclusions: According to the literature on specialty and our modest experience, we believe that the HAL-RAR procedure is
an alternative minimally invasive method of hemorrhoids treatment
Contemporary management of internal chronical hemorrhoids depending on grade of clinical course
Curs chirurgie generală al facultății stomatologie, USMF „Nicolae Testemițanu”, Spitalul clinic central feroviar,
Chișinău, Republica Moldova,
Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Hemoroizii reprezintă o patologie răspîndită a regiunii ano-rectale. La momentul actual pe larg se utilizează
diferite clasificări ale hemoroizilor interni. Gradul I – hemoroizii proemină în anus fără prolaps; gradul II – hemoroizii prolabează
în timpul defecației și se reduc spontan; gradul III – hemoroizii prolabează și necesită reducție manuală; gradul IV – hemoroizii
prolabează și sunt ireductibili. De asemenea, de obicei gradul este în corelație cu severitatea eliminărilor sangvinolente din rect.
Material și metode: Noi am analizat rezultatele managementului contemporan al hemoroizilor cronici interni.
Rezultate: Reieșind din datele literaturii de specialitate și experiența noastră, considerăm, că în gradul I-II este indicată
schimbarea modului de viață, dieta cu conținutul sporit al fibrelor naturale, cantitate optimă de lichide; tratamentul conservativ
local (unguente, creme, supozitoare, uleiuri, clistere, băi, etc.) și sistemic (angioprotectoare, flavonoide, laxative,
antiinflamatoare, coagulante/anticoagulante, antispastice, imunostimulante, antioxidanți, etc.). De asemenea, la necesitate,
tratamentul conservativ în hemoroizii interni de gradul I-III poate fi asociat cu metodele miniminvazive de tratament chirurgical:
ligaturarea arterelor hemoroidale cu/fără mucopexie (HAL-RAR), ligatura cu benzi elastice (RBL), hemoroidopexia cu stapler
(Longo), fotocoagularea în infraroșu, scleroterapia, hemoroidoliza galvanică, laser – fotocoagulare, diatermocoagularea monosau
bipolară. În gradul III-IV este indicat tratamentul chirurgical: excizia tradițională cu abordarea individuală – Milligan-Morgan,
Parks, Fergusson, Whitehead, etc.; excizia cu electrocoagulare, radiofrecvența, cu ultrasunete; metoda Longo sau HAL-RAR.
Concluzii: Considerăm, că abordarea diferențiată, complexă și individuală în managementul hemoroizilor interni în funcție de
grad permite o alegere optimală a metodei de tratament.Introduction: Hemorrhoids are a widespread pathology of anorectal region. Currently various classifications of internal
hemorrhoids are widely used. Grade I – hemorrhoids protrude into the anus without prolapse; grade II – hemorrhoids prolapse
during defecation and are reduced spontaneously; grade III – hemorrhoids prolapse and require manual reduction; grade IV –
hemorrhoids prolapse and are irreducible. Also, the grade is usually correlated with the severity of bleeding from the rectum.
Material and methods: We analyzed the results of contemporary management of chronic internal hemorrhoids.
Results: Basing on literature data and our experience, we believe that in grade I-II it is indicated: the change of lifestyle, diet
with high content of natural fibers, the optimal amount of liquid; local conservative treatment (ointments, creams, suppositories,
oils, enemas, baths, etc.) and general treatment (angioprotectors, flavonoids, laxatives, anti-inflammatory,
coagulants/anticoagulants, spasmolytics, immunostimulants, antioxidants, etc.). Also, if necessary, conservative treatment of
internal hemorrhoids grade I-III can be associated with minimally invasive surgical treatment methods: hemorrhoidal artery
ligation with/without mucopexy (HAL-RAR), rubber band ligation (RBL), stapled hemorrhoidopexy (Longo), hemorrhoids infrared
coagulation (IRC), sclerotherapy, galvanic hemorrhoidolysis, Nd-YAG laser phototherapy, mono- or bipolar
diathermocoagulation. In grade III-IV surgery is indicated: traditional excision with individual approach – Milligan-Morgan, Parks,
Fergusson, Whitead, etc.; excision with electrocoagulation, radiofrequency, ultrasound; Longo or HAL-RAR method.
Conclusions: We believe that differentiated, complex and individual approach in management of internal hemorrhoids
depending on grade allows to select an optimal method of treatment
Prospects for the use of the laparoscopic transabdominal pre-peritoneal approach (TAPP) in groin hernia repair
Curs Chirurgie al Facultăţii Stomatologie, USMF “Nicolae Testemiţanu”, Spitalul Clinic Militar Central, Chisinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Abordul laparoscopic în cura herniilor inghinale devine o metodă de elecţie pe plan mondial. Rămîne actuală
problema standardizării tehnicii chirurgicale şi optimizării rezultatelor acestui procedeu.
Material şi metode: În perioada anilor 2008-2014 în Clinică a fost efectuată cura laparoscopică a herniei inghinale la 271
pacienţi (16 – bilateral). Repartiţia herniilor conform clasificării Nyhus: tip II (n=188), tip IIIa (n=64), tip IIIb (n=18), tip IIIc (n=9),
tip IV (n=12). A fost utilizată tehnica transabdominală preperitoneală (TAPP).
Rezultate: Durata intervenţiei a constituit în medie 47,8±25,07 min, fiind mai lungă pentru herniile recidivante – 95±48,99 min
(60-180) şi bilaterale – 92,78±23,47 min (65-140). Mediana spitalizării – 3 zile, reîntoarcerea în cîmpul muncii – sub 10 zile.
Incidentele intraoperatorii au fost corectate laparoscopic. Conversia a fost efectuată la un pacient. Nu au fost constatate cazuri
de infecţie a plăgii postoperatorii. Aprecierea rezultatelor tratamentului chirurgical la distanţă a fost realizată la 223 pacienţi.
Pentru evaluarea durerii la pacienţii cu diagnosticul hernie inghinală a fost utilizată scala de evaluare numerică NRS – 11. În
perioada postoperatorie au prevalat pacienţi cu sindrom algic redus (NRS: 1-3). Algoparestezia postoperatorie persistentă a fost
diagnosticată la 4 pacienţi. Recidiva herniei a fost înregistrată la 2 pacienţi, în ambele cazuri recidiva a fost corectată
laparoscopic.
Concluzii: Experienţa noastră confirmă posibilitatea utilizării procedeului TAPP la diferite tipuri de hernie inghinală. Acumularea
experienţei permite de a lărgi indicaţiile pentru abordul laparoscopic la pacienţii cu hernii bilaterale, glisante şi recurente.
Avantajele hernioplastiei laparoscopice sunt: micşorarea sindromului algic postoperator, reintegrarea socioprofesională rapidă şi
numărul redus de complicaţii parietale.Introduction: The transabdominal pre-peritoneal procedure (TAPP) represents one of the most popular techniques used for
inguinal hernia repair. The analysis of the reported cases helps to standardize the relatively new laparoscopic technique and to
improve the overall results.
Material and methods: The group of 271 patients underwent laparoscopic hernia repair (16 bilateral) for the period 2008-2014.
According to Nyhus classification, the groin hernias were classified as type II (n=188), type IIIa (n=64), type IIIb (n=18), type IIIc
(n=9), type IV (n=12). The TAPP procedure was utilized.
Results: The mean operating time was 47.8±25.07 minutes, being statistically longer for recurrent hernias 95±48.99 min (range,
60-180) and bilateral hernias – 92.78±23.47 min (range, 65-140). The average length of hospital stay was 3 days. Patients
returned to work in an average of 10 days. The postoperative morbidity rate was 2.2%. The majority of intraoperative incidents
(intraoperative hemorrhage, n=4) were solved laparoscopically without sequelae. One case was converted to Lichtenstein
repair. Patients were evaluated at a median follow up of 24 month (range, 12-36 month). A total of 223 patients were assesssed
for long-term outcomes. Pain was assessed with Numerical Rating Scale (NRS – 11). The vast majority of post-operative
patients had minor pain manifestation of pain (NRS: 1-3). We observed 4 cases of persistent inguinal pain. The hernia
recurrence was developed in 2 patients and has been corrected via laparoscopic approach.
Conclusions: While laparoscopic hernia repair requires a lengthy learning curve, it represents safe and valid alternative to
open hernia repairs and could be effectively used for bilateral, recurrent and sliding hernias. The advantages of laparoscopic
repair include less postoperative pain, faster return to normal activities and low wound infection rate
Laparoscopic transperitoneal retromascular (sublay) mesh repair in cure of ventral hernias: first experiences
Catedra Chirurgie nr.5, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Spitalul Clinic Militar Central,
Chişinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și
al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Poziționarea laparoscopică, retromusculară (sublay) a plasei chirurgicale.
Material și metode: În clinica chirurgie Nr 5, (SCMC), în anii 2018-2019 au fost supuși curei laparoscopice pentru hernii ventrale 8
pacienți, 4 femei și 4 barbați. Vîrsta medie 25-70 ani. Pentru protezare s-a folosit plasa din polipropilen light, mai mare cu 5 cm decât
defectul herniar pe toate dimensiunile. Proteza a fost amplasată retromuscular, prin abord laparoscopic transperitoneal. Fixarea plasei
sa asigurat prin aplicarea agrafelor helicoidale nerezorbabile de ø 4 mm, plasate la 1cm de marginea protezei. Algometria sa efectuat
cu utilizarea scalei analog vizuale (VAS).
Rezultate: Defectul herniar a avut un diametru median de 3,7 cm. La toți pacienți defectul herniar a fost suturat prin aplicarea
suturii intracorporale. Din particularități intraoperatorii se menționează: reducerea conținutului sacului herniar, adezioliză, controlul
hemoragiei din adeziuni și decolarea peritoneului și tunicii retromusculare prin incizie longitudinală. Durata medie a intervențiilor a fost
de 45 min (35-65 min). În perioada postoperatorie complicații nu au fost semnalate. Sindromul dolor postoperator a fost minim (VAS
1 – 3), complicații parietale absente. Durata mediana de spitalizăre 3,1 zile. În perioada postoperatorie la distanța nu s-au constatat
dureri și neuropatii, dereglări de tranzit intestinal, recidive herniare.
Concluzii: Cura laparoscopică intraperitoneală retromusculară (sublay) a herniilor ventrale cu aplicarea protezei din polipropilen este
o metodă sigură și miniminvazivă, cu costuri reduse la consumabile. Amplasarea retromusculară a plasei exclude aderențele parietoviscerale și complicațiile parietale, asigurând reintegrarea socio-profesională rapidă. Avantajele expuse argumentează perspectivele
utilizării tehnicii laparoscopice retromusculare în cura herniilor ventrale.Introduction: Transperitoneal retromuscular sublay positioning of a surgical mesh.
Materials and methods: Within period of 2018-2019, 8 retromuscular hernia repairs have been performed on the group of 8 patients
diagnosed with ventral hernias, 4 male and 4 female. The overall age was 47,2 years (range 25 - 70). Polypropylene mesh has been
utilized for repair. The mesh overlaped the defect with 5 cm. The fixation technique was ensured by applying ø 4 mm non-resorbable
spiral tacks plaid up to 1cm from the edge of the prosthetic mesh. Algometry was performed using visual analog scale (VAS).
Results: The mean diameter of the hernia defect was 3.7 cm. In all cases the hernia defect has been closed by applying intracorporeal
suture. The intraoperative features were: reduction the hernia sac content, removal of adhesions, control of the bleeding with peritoneum
and posterior rectus are opened by a longitudinal incision. The mean time of operations was 45 min. In postoperative period there
no reported complications. In the distance postoperative period were not found pain and local neuropathy, bowel disorders, hernia
recurrences.
Conclusions: Laparoscopic transperitoneal retromuscular hernia repair is a safe and minimally-invasive procedure with low cost of
consumables. Retromuscular location of the prosthesis exclude the risk of the parietovisceral adhesions and complications ensuring
quick socio-professional reintegration. The exposed advantages argument the use of transperitoneal retromuscular procedure in the
ventral hernia repair
Classifications of hemorrhoidal disease
Curs chirurgie generală al facultății stomatologie, USMF „Nicolae Testemițanu”, Spitalul clinic central feroviar,
Chișinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: În secolul XXI problema clasificării bolii hemoroidale rămîne ambiguă și actuală.
Material și metode: Noi am realizat analiza clasificărilor hemoroizilor.
Rezultate: Din 1990 de către OMS a fost aprobată Clasificarea Internațională Statistică a Bolilor și Problemelor de Sănătate
Înrudite, Revizia 10 (ICD – 10), care actualmente este standardul la nivel mondial pentru statistică de mortalitate și morbiditate
și este acceptată și folosită în peste 100 de țări. Hemoroizii se clasifică după localizare ca interni, externi și mixti (combinați)
conform poziției fața de linia dentată. După etiologie: congenitali sau dobîndiți (primari, secundari). După evoluția bolii: cronici
sau acuți. Pe larg se utilizează clasificarea hemoroizilor cronici interni a lui Goligher, care este similară cu cea a lui Braitsev
(1953), Thomson (1975), Banov (1981), Vorobiov (2000). Gradul I – eliminări sangvinolente din anus fără prolapsul nodulilor
hemoroidali. Gradul II – prolapsul hemoroizilor care se reduc de sine stătător în canalul anal (cu sau fără hemoragie). Gradul III
– necesitatea de a reduce manual nodulii la prolabarea lor (cu sau fără hemoragie). Gradul IV – prolapsul permanent al
nodulilor și incapacitatea de ai reduce în canalul anal (cu sau fără hemoragie). La momentul actual în Rusia este adoptată
clasificarea elaborată de către colaboratorii Centrului Științific de stat de coloproctologie a Ministerului sănătății al Federației
Ruse. Aceasta prevede: hemoroizi simptomatici, hemoroizi acuți, hemoroizi cu hemoragie persistentă, hemoroizi cronici.
Hemoroizii acuți după evoluția clinică sunt repartizați în 3 stadii: (1) Tromboza nodulilor hemoroidali fără inflamație; (2)
Tromboza complicată cu inflamația nodulilor hemoroidali; (3) Tromboza complicată cu inflamația țesutului subcutanat și a pielii
perianale.
Concluzii: La momentul actual există o multitudine de clasificări a bolii hemoroidale. Este important de a selecta cele mai utile
clasificări pentru utilizarea în activitatea practică cotidiană.Introduction: In the XXI century the problem of classification of hemorrhoidal disease remains controversial and actual.
Material and methods: Review of classifications of hemorrhoids was performed.
Results: In 1990 International Classification of Diseases, Revision 10 (ICD – 10) was approved by the WHO. It is currently the
global health information standard for mortality and morbidity statistics and is used in over 100 countries. Hemorrhoids are
classified by localization as internal, external and mixed (combined) according to position to dentate line. By etiology –
congenital or acquired (primary, secondary). By evolution of the disease: chronic and acute. Widely is used classification of
chronic internal hemorrhoids of Goligher, which is similar to that of Braitsev (1953), Thomson (1975), Banov (1981), Vorobiov
(2000). Grade I – Blood discharge from anus without prolapse of hemorrhoidal nodules. Grade II – Prolapse of hemorrhoids
which are reduced spontaneously in anal canal (with or without bleeding). Grade III – Necessity of manual reduction of
hemorrhoidal nodules (with or without bleeding). Grade IV – Permanent prolapse of haemorhhoids which are irreducible (with or
without bleeding). Currently in Russia there is adopted classification developed by the employees of State Scientific Center of
coloproctology of the Ministry of Health of the Russian Federation. There are symptomatic hemorrhoids, acute hemorrhoids,
persistent bleeding hemorrhoids, chronic hemorrhoids. According to clinical evaluation acute hemorrhoids are divided into three
stages: (1) Thrombosis without inflamation; (2) Thrombosis complicated with inflammation of hemorrhoidal nodules; (3)
Thrombosis complicated with inflammation of the subcutaneous tissue and perianal skin.
Conclusions. Currently there are many classifications of hemorrhoidal disease. It is important to select most helpful
classifications to be used in daily practice
Temporal variation of LFG emission from different types of landfill cover
International audienceA research project "OSSIMED" funded by the French Environment and Energy Management Agency (ADEME) started in 2011. The main goal was to identify the amplitude and importance of the methane and carbon dioxide emissions variations observed on a landfill site and to give hints for a more robust assessment of the global greenhouse gas emission of a landfill site in operation. Nine monitoring areas were selected on 3 types of cover (daily, intermediate and final cover) of a pilot site and different time scales were considered in order to allow the LFG emission monitoring on an hour, day, week and seasonal basis. The whole methane flux assessment conducted with the LFG surface fluxes variations monitoring for each area allows to precise the diffusive and convective fraction of the methane fluxes for each type of cover. These results explain the difference between the high oxidation rates observed for the diffusive fluxes and the medium oxidation rate observed for the whole methane emissions
Метод паравазального эндоскопического склерозирования варикозно расширенных вен пищевода этоксисклеролом
Curs Chirurgie, facultatea Stomatologie, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Conferinţa naţională ştiinţifico-practică în domeniul otorinolaringologiei pediatrice, 30 octombrie 2009, Chişinău, Republica MoldovaThis study examines paravasal endoscopic sclerosation with 0.5% Aethoxysklerol in 66 patients aged 30-65 with hepatic cirrhosis and portal hypertension. Endoscopic paravasal sclerosation was done to produce primary and secondary prophylaxy of haemmorages. 29 patients suffered from hepatic cirrhosis in the subdegenerative stage and 37 the decompensated stage. After ESG the esophagian varices of the 2nd and 3rd degree were found in 24 patients, and in esophagean varices of the 3rd degree in 42. Cataral esophagitis was seen in 14 patients and erosive esophagitis in 52. The survival index for 6 months was 94.3%, 1 year - 80.0%, 3 years - 65.7%, and 6 years - 48.6%. The recurrence of of haemorrhage was not seen in the first six months, and in 1 year in 3.45% of the patients, in 3 years 11.5%, and 6 years 26.1%. Patients treated with paravasal endoscopic sclerosation with 0.5% Aethoxysklerol after one year showed a higher mortality rate due to gasro-esophagean causes. No complications after the endoscopic sclerosation were observed. Endoscopic sclerosation method with 0.5% Aethoxyklerol is an effective one for haemorrage profylaxy of esophagean varices.Исследование посвящено эндоскопическому склерозированию (ЭС) расширенных вен пищевода 0,5% раствором этоксисклерола у 66 больных циррозом печени и портальной гипертензией. Этой категории больных ЭС выполнено с целью профилактики первичных и вторичных кровотечений. Возраст больных колебался от 30 до 65 лет; из них 29 страдали циррозом печени в стадии субкомпенсации и 37 – циррозом печени в стадии декомпенсации. У 24 больных, при ФЭГДС, было выявлено варикозное расширение вен пишевода II-III ст. и у 42 – варикозно расширенные вены III ст. У 14 больных был выявлен катаральный эзофагит, а у 52 больных – эррозивный эзофагит. Индекс выживаемости до 6 месяцев составлял 94,3%, до 12 месяцев – 80,0%, до 3 лет – 65,7% и до 6 лет – 48,6%. До 6 месяцев рецидивов кровотечений выявлено не было, до 12 месяцев кровотечений было у 3,45% больных, до 3 лет – у 11,5% и до 6 лет – у 26,1% больных. Анализ смертности больных после ЭС этоксисклеролом в отдалëнные сроки показал, что после первого года наблюдения среди причин смерти превалируют рецидивы кровотечений из варикозно расширенных вен пишевода, связанные со снижением эффекта ЭС. Осложнений после ЭС не было выявлено. Таким образом, ЭС с использованием 0,5% раствора этоксисклерола – это надежный метод профилактики кровотечений из варикозно расширенных вен пишевода
- …