Influenţa tratamentului cu ozon asupra stării funcţionale a pancreasului în pancreatitele cronice latente la vârstnici

Conferinţa naţională în medicina internă din Republica Moldova cu participare internaţională, 19-20 mai 2011, Chişinău, Republica MoldovaSummary. The latent chronic pancreatitis of the adults is manifested trough the reducing of the exocrinice and endocrinice function of the pancreatitis. The use of the ozone in the complex treatment of the latent chronic pancreatitis allows the enhancing of the exocrinice and endocrinice function of the pancreatitis.Scopul lucrării: evaluarea influenţei ozonului asupra stării funcţionale a pancreasului în pancreatitele cronice latente la vârstnici. Material şi metode. În studiu au fost incluşi 30 de pacienţi cu pancreatită cronică latentă, vârsta medie fiind de 60-78 de ani. Lotul de control a fost compus din 30 pacienţi fără manifestări ale pancreatitei cronice. La bolnavii din ambele loturi am constatat patologii concomitente: CPI. angină pectorală de efort, CF II, hipertensiune arterială, gr. II, IC II (NYHA). Diagnosticul de pancreatită cronică a fost stabilit în baza datelor clinice şi celor paraclinice. În tabloul clinic au predominat manifestările de insufucienţă exocrină. La examenul ultrasonor a fost determinată creşterea heterogenă a ecogeni tăţii panceasului (83,3%), neregularitatea conturală (46,6%) şi dilatarea ductului Wirsung (10,0%). La 10% din pacienţi s-a constatat micşorarea pancreasului în dimensiuni. Rezultatele de laborator au demonstrat nivel de α-amilază în sânge şi nivel de diastază în urină micşorate, corespunzător 36,04±5,42 U/l (р<0,01) şi 67,20±7,11 U/l (р<0,01), comparativ cu lotul de control (67,02±8,01 U/l, 94±9,01 U/l). Evaluarea nivelului de lipază în sânge a demonstrat o reducere până la 6,16±1,9 U/l (р<0,01), nivelul ei în lotul de control fiind de 9,88±1,64 U/l. Concentraţia bazală de insulină în sânge a fost scăzută până la 6,42±1,01 mcU/ml (р<0,05), în lotul de control – 8,83±0,66 mcU /ml. Totodată, am constatat micşorarea nivelului de C-peptidă până la 382,14±20,01 ng/l (р<0,05), comparativ cu lotul de control – 758,10±130,17 ng/l. Toţi pacienţii au urmat ozonoterapie, 10 proceduri. Pe fondul tratamentului realizat, am determinat mărirea activităţii amilazei sangvine şi a diastazei în urină până la 60,12±10,05 U/l şi 87±12,64 U/l corespunzător, ceea ce nu se deosebeşte de lotul de control (р>0,5). Paralel au crescut nivelul de lipază în sânge până la 9,02±1,94 U/l, concentraţia bazală de insulină până la 8,01±0,98 mcU/ml şi nivelul de C-peptidă până la 702,62±24,78 ng/l, fiind maximal apropiate de rezultatele analogice din lotul de control. Concluzii. La persoanele vârstnice ce suferă de pancreatită cronică latentă se determină scăderea funcţiilor exocrine şi endocrine ale pancreasului. Utilizarea ozonului în tratamentul complex al pacienţilor vârstnici cu pancreatite cronice latente asigură ameliorarea funcţiilor exocrine şi endocrine ale acestuia

Нарушения дыхания у детей с ожирением

Facultatea de Medicina “Victor Papilian”, Sibiu, Spitalul Militar de Urgenţă, Sibiu, România, Catedra Medicină internă nr. 6, USMF “Nicolae Testemiţanu”, Conferinţa Ştiinţifico-Practică „Medicina modernă, actualităţi şi perspective”, consacrată aniversării de 40 de ani ai Spitalului Clinic al Ministerului Sănătăţii, 27-28 mai, 2010, Chişinău, Republica MoldovaObesity in children is classified according to a standardized percentile of body-mass index by age and sex. Obesity implies the existence of numerous comorbidities, the respiratory ones being the subject of this study. Even today, the obesity-asthma relationship is the subject of controversy: overdiagnosis of asthma in obese children, the difficulty of assessing the severity of asthma in terms of questionnaires given to obese patients, obesity - epiphenomenon of asthma. Obstructive sleep apnea occurs in more than 60% of preschool- and school-aged children. Nevertheless, obstructive sleep apnea is considered part of obesity-hypoventilation syndrome. It draws attention to the difficulty of determining the level of severity of apnea in obese children (apnea events shorter, but more common in children). Obesity-hypoventilation syndrome occurs with a frequency of 1-3% among obese children. Finally, the paper presents the postoperative pulmonary complications in obese children.Ожирение у детей классифицируется в зависимости от стандартизированного индекса массы тела по возрасту и полу. Ожирение сопровождается многочисленными заболеваниями. На сегодняшний день, соотношение ожирение - астма является темой для спора: гипердиагностика астмы у детей, страдающих ожирением, трудность оценки выраженности астмы из анкет для пациентов, страдающих ожирением, ожирение - эпифеномен астмы. Обструктивное ночное апноэ встречается более чем в 60% случаев у детей с ожирением дошкольного и школьного возраста. Тем не менее, обструктивное ночное апноэ считается частью синдрома гиповентиляции при ожирении. Обращают на себя внимание трудности при определени индекса тяжелого апноэ у детей с ожирением (частые короткие обострения апноэ у детей). Синдром ожирение-гиповентиляция встречается с частотой 1-3% у детей с ожирением. В работе представлены также послеоперационные легочные осложнения у детей с ожирением

Изменения систолической и диастолической фунции правого желудочка у больных ХОБЛ и хроническим легочным сердцем под влиянием длительного лечения престариумом

Catedra Boli Interne nr. 6, USMF „Nicolae Testemiţanu”The results of the complex examination of 40 patients with chronic obstruction pulmonary diseases complicated with chronic pulmonary heart showed up the activation of renin-angiotensin-aldosterone system (rising of renin and angiotensin converting enzyme activity, aldosterone plasmatic concentration). The rising of renin activity and aldosterone concentration correlate with the level of pulmonary hypertension, hypoxemia, structural and functional changes of right and left ventricle. The process of heart remodeling is characterized by increasing of anterior wall thickness and dimensions of right ventricle and right auricle, signs of diastolic (impaired or pseudonormal relaxation) and systolic dysfunction of right ventricle. The administration of inhibitor of angiotensin converting enzyme prestarium in compensated chronic pulmonary heart leads to depression of average pressure in the pulmonary artery, improvement of right ventricle and left ventricle diastolic function, and a tendency to decrease the thickness anterior wall of right ventricle, systolic and diastolic dimensions of both ventricles, dimensions of right auricle. По результатам комплексного обследования 40 больных ХОБЛ, осложненной ХЛС, выявлена активация РААС в виде увеличения активности ренина, АПФ и концентрации альдостерона в плазме крови. Повышение активности ренина и концентрации альдостерона взaимосвязано с уровнем ЛГ, гипоксемии, структурно-функциональными изменениями ПЖ и ЛЖ. Процесс ремоделирования сердца у больных ХОБЛ и ХЛС характеризуется увеличением толщины передней стенки и размеров полости ПЖ и ПП, признакaми диастолической дисфункции по типу замедленной релаксации или псевдонормального типа и нарушения систолической функции ПЖ. Назначение ингибитора АПФ престариума при компенсированном ХЛС через год от начала лечения приводит к уменьшению СрДЛА, улучшению диастолической функции ПЖ и ЛЖ, наблюдается тенденция к уменьшению толщины передней стенки ПЖ, систолического и диастолического размеров обоих желудочков, а также размеров ПП

Incomplete endoscopic polypectomy

Catedra Chirurgie nr.1 ”N. Anestiadi”, USMF „Nicolae Testemițanu”, Centrul medical ”Excellence”, Catedra Boli interne nr. 6, USMF „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Polipectomia endoscopică (PE) previne cancerul digestiv, însă rezecția poate fi incompletă. Scopul: Determinarea ratei rezecției incomplete (RRI) și factorilor de risc. Material și metode: Studiul este prospectiv, pe 417 de pacienți după PE. PE s-a considerat incompletă în condiții posthistologice R1 și Rx a specimenului postoperator și la prezența țesutului neoplazic la marginea plăgii. Rezultatul principal a fost procentul de polipi incomplet rezecați – RRI. Corelația dintre RRI și dimensiunile polipului, morfologie, histologie, tehnica PE și experiența endoscopistului s-au analizat statistic. Rezultate: S-au rezecat 548 leziuni neoplazice ale mucoasei digestive. Morfologic: 239 leziuni 0-Ip, 169 (0-Is), 138 (0-IIa,b,c) și 2 (0-III). Leziuni diminutive (≤5 mm) – 86 (15,69%), mari (≥20 mm) – 58 (10,58%). Histologic: polipi hiperplastici – 22 (3,79%), adenoame (Ad) – 443 (80,84%), adenocarcinoame – 24 (4,37%). RRI=8,76%: R1 = 34 (6,2%) (R1m=29; R1p=5), Rx=14 (2,55%) (Rxm=12; Rxp=2). RRI a fost 17,3% și 6,8% pentru neoplaziile >15mm și 5-15mm; 27,0% și 5,2% pentru Ad festonate și Ad convenționale. Experiența endoscopistului: RRI=24,6% în primele 30 PE și 9,2% după 110 PE. RRI=34,2% în PE cu forcepsul. Rezecția “en bloc” a avut o RRI de 2,1% comparativ cu rezecția pe fragmente (22,6%). Au influențat RRI: dimensiunile leziunii, tehnica de rezecție, experiența endoscopistului. Localizarea, morfologia, histologia nu influențează RRI. Concluzii: PE cu forcepsul este inadecvată. PE cu ansa este eficientă în leziunile pediculate. În leziunile sesile și plane este indicată mucozectomia, tehnicile “en bloc”. Selectarea tehnicii PE se face corespunzător dimensiunilor, localizării, morfologiei neoplaziei. Rezecția leziunilor mari, localizate în flexurile și orificiile TGI, cu morfologie dificilă, TEL, va fi considerată dificilă și se va efectua în centre specializate.Introduction: Endoscopic polypectomy (PE) prevents digestive cancer, although resection can be incomplete. The aim: Determine the rate of incomplete resections (RIR) and risk factors. Methods and materials: This is a prospective study on 417 patients after PE. PE was considered incomplete in R1 and Rx post-histologic conditions of post-surgery specimen and if neoplastic tissue was present in wound’s margins. The main result was the percentage of incomplete resected polyps – RIR. The correlation between RIR and the polyp’s dimensions, morphology, histology, PE technique, and endoscopist’s experience was statistically analyzed. Results: 548 neoplastic lesions of the digestive mucosa were resected – morphology: 239 (0-Ip), 169 (0-Is), 138 (0-IIa,b,c), and 2 (0-III), 86 (15.69%) diminutive lesions (≤5 mm) and 58 (10.58%) large (≥20 mm); histology: 22 (3.79%) hyperplastic polyps, 443 (80.84%) adenomas (Ad), 24 (4.37%) adenocarcinomas. RIR=8.76%: R1=34 (6.2%) (R1m=29; R1p=5), Rx=14 (2.55%) (Rxm=12; Rxp=2), RIR=17.3% and 6.8% for >15mm and 5-15 mm neoplasia; RIR=17.3% and 5.2% for serrated and conventional Ad’s; Endoscopist’s experience: RIR=24.6% in the first 30 EP and RIR=9.2% after 110 PE. RIR=34.2% in forceps PE. RIR=2.1% for en bloc and RIR=22.6% for piecemeal resections. RIR were influenced by lesion’s dimension, resection technique, and endoscopist’s experience. The location, morphology, and histology don’t affect RIR. Conclusion: Forceps PE is inadequate. PE with loop is efficient for pediculate lesions. Mucosectomy, en bloc technique, is indicated for sessile and flat neoplasia. Selecting the PE technique must depend on dimensions, location, and morphology of neoplasia. Resection of large lesions, located in flexures and orifices of GIT, with difficult morphology, LST, is considered difficult and must be performed in specialized centers

Importanţa imunocorectorului BioR în tratamentul ulcerului duodenal la pacienţii vârstnici

Conferinţa naţională în medicina internă din Republica Moldova cu participare internaţională, 19-20 mai 2011, Chişinău, Republica MoldovaSummary. The combination of immunocorrector BioR with standard antiulcer scheme helped for earlier disappearing of pain and dyspeptic syndromes, shrinking of the terms of scarring of ulcerous defect, in increasing the level T-helpers and T-suppressors, and production of Ig M, G and В lymphocytes.Actualitatea temei. În ulcerul duodenal (UD) la pacienţii vârstnici se implică multe niveluri ale homeostazei, inclusiv sistemul imun, se stabileşte un proces cronic imun, manifestat prin implicarea verigilor celulare şi umorale ale sistemului imun, fapt ce necesită studierea ulterioară şi sistematizarea pentru crearea metodelor eficiente şi ştiinţific justificate de tratament. BioR este un imunocorector şi un stabilizator de membrane celulare, care are o acţiune antioxidantă, este un produs al Spirulinei platensis. Scopul lucrării: studiul comparativ al eficacităţii clinice a imunocorectorului BioR în tratamentul complex al ulcerului duodenal la pacienţii vârstnici. Material şi metode. Au fost investigaţi 50 de pacienţi vârstnici. Lotul I (25 pacienţi) – cu tratament standard antiulceros, la care s-a asociat BioR 0,5%- 1,0 (5,0 mg) ml i/m pe zi, timp de 10 zile. Lotul II (25 pacienţi) – cu tratament standard. Rezultate. La pacienţii lotului I media termenelor de suprimare a sindromului algic a constituit 10,4±0,3 zile (р<0,001); gradul mediu de gravitate (GMG) a sindromului dolor până şi după tratament a constituit 1,99 şi 0,91, cicatrizarea defectului ulceros peste 14 zile s-a constatat în 96% cazuri, peste 21 zile – 100% cazuri, s-a evidenţiat creşterea nivelului СD3, СD8, СD4, Ig M, G, B-limfocitelor. În lotul II media termenelor de suprimare a sindromului algic a fost de 15,5±0,6 zile (р<0,001); GMG până şi după tratament a constituit 1,97 şi 1,21; cicatrizarea defectului ulceros peste 14 zile s-a constatat în 88%, peste 21 de zile cicatrizarea completă nu a fost atestată la 1 (4%) pacient; modificări statistic veridice ale indicilor imunităţii celulare şi celei umorale nu au fost observate, cu toate că a existat o tendinţă de ameliorare a acestora. Concluzii. Administrarea imunocorectorului BioR în asociere cu terapia standard pacienţilor vârstnici cu UD contribuie la ameliorarea în termene mai reduse a sindromului dolor, la cicatrizarea mai rapidă a defectului ulceros, la diminuarea intensităţii reacţiilor imunopatologice celulare şi umorale, ceea ce argumentează asocierea remediului dat la tratamentul de bază al pacienţilor vârstnici cu UD

Optimizarea tratamentului hepatitelor cronice la vârstnici

Conferinţa naţională în medicina internă din Republica Moldova cu participare internaţională, 19-20 mai 2011, Chişinău, Republica MoldovaSummary. The use of ozonoterapy in the complex treatment influenced considerably in the positive way the efficiency in the treatment of chronic hepatitis with minimal and moderate activity no matter of etiology. It is established the reduction of the intensity of the sindrom’s manifestation with confers the hepatoprotective activity of the ozone and as a result the enhancing of detoxification function of the liver.Scopul lucrării: studierea influenţării ozonului asupra indicilor clinici şi biochimici ai pacienţilor cu hepatite cronice de diversă etiologie cu activitate minimă şi moderată.Material şi metode. Au fost examinaţi 40 de pacienţi (21 bărbaţi şi 19 femei) cu vârsta medie de 62-78 de ani şi durata maladiei de 28-46 ani. Diagnosticul de hepatită cronică a fost stabilit în baza datelor clinice şi paraclinice. Toţi bolnavii au urmat tratament complex tradiţional, cu aplicarea ozonoterapiei. Simptomele clinice şi paraclinice au fost evaluate până şi după cura de tratament. La toţi bolnavii am observat majorarea indicilor АlAT de 3,5 ori şi АsAT de 2,5 ori. La 60% din pacienţii examinaţi s-au constatat simptome de colestază, cu creşterea indicilor bilirubinei generale de 1,8 ori, ai colesterolului – de 1,4 ori şi la 50% din pacienţii – creşterea indicilor fosfatazei alcaline de 2,3 ori. După administrarea tratamentului cu ozon, am determinat scăderea certă a indicilor AlAT şi tendinţa spre diminuare a indicilor AsAT până la cifrele ce întrec limita normei de 2 ori. Totodată, a fost înregistrată normalizarea indicilor bilirubinei generale şi ai colesterolului, tendinţa spre scădere a indicilor fosfatazei alcaline până la cifrele ce întrec limita normei de 1,6 ori. Dintre factorii etiologici ai hepatitelor cronice, în lotul de pacienţi s-au manifestat: factori criptogeni – 11 cazuri, etilism cronic – 13 cazuri, factori toxici – 6 cazuri şi viruşi hepatotropi – 10 cazuri. După ozonoterapie manifestările astenice, senzaţia de greutate şi durerile în hipocondrul drept, manifestările dispeptice s-au normalizat/au dispărut la majoritatea pacienţilor. Concluzii. La persoanele vârstnice ce suferă de hepatite cronice de diferită etiologie, cu activitate minimă şi moderată, ozonoterapia influenţează pozitiv rezultatele tratamentului complex tradiţional. Se constată scăderea certă a intensităţii manifestărilor sindroamelor citolitice şi colestatice, ceea ce confirmă activitatea hepatoprotectoare a ozonului şi, ca urmare, îmbunătăţirea funcţiei de detoxicare a ficatului

Эффективность озонотерапии в сочетании со стабильной стенокардией путем оценки велоэргометрических проб у пожилых больных

Discipline Occupational Diseases, Department of Internal Medicine No 6, Nicolae Testemitanu State Medical and Pharmaceutical University, Congresul III al Medicilor de Familie din Republica Moldova 17–18 mai, 2012, Chişinău, Republica MoldovaThe aim of this study was to assess the clinical efficacy and tolerance of ozone therapy with bicycle stress test in patients of older age groups with coronary artery disease and stable angina. The study included 36 patients with ischemic disease, including 20 men and 16 women, between the ages of 61-70 (mean 64.6 ± 4.8 years). It was proven that the use of ozone therapy in treatment of patients with coronary artery disease could improve the standard antianginal therapy, which manifests an increase in exercise tolerance, decreasing the frequency of anginal attacks, and, as a consequence, decreasing the number of nitroglycerin tablets taken. Была исследована клиническая эффективность комплексного лечения озоном у пациентов со стабильной стенокардией старших возрастных групп. В исследование было включено 36 больных с ишемической болезнью сердца, включая 20 мужчин и 16 женщин, в возрасте 61-70 лет (в среднем 64,6 ± 4,8 года). Было доказано, что использование озонотерапии в лечении пациентов с ишемической болезнью сердца улучшило стандартную терапию, которая проявлялась уменьшением частоты болевых приступов стенокардии и, как следствие, уменьшением приема таблеток нитроглицерина

The optimization of the complex treatment in patients with duodenal ulcer

Catedra Medicina internă N. 6 USMF „N.Testemiţanu”The influence of the clinical efficiency of laser in the complex treatment of the duodenal ulcer in 65 patients has been studied. In concordance with results of the performed investigations, the efficiency of laser irradiation method in triple therapy, due to earlier (3-4 days) decrease of pain and dyspeptic syndrome manifestation, faster cicatrisation of ulcer defect and POL-SAO system stabilization has been established. La 65 pacienţi cu ulcer duodenal a fost studiată influienţa eficacităţii clinice a iradierii sângelui cu lazer în tratamentul complex al ulcerului duodenal. Conform rezultatelor investigaţiilor efectuate s-a determinat eficacitatea utilizării metodei de iradiere cu lazer în medicaţia cu triploterapie, vizând diminuarea cu 3-4 zile mai precoce a manifestărilor sindromului algic şi dispeptic, cicatrizării mai rapide a leziunii ulceroase, cu stabilizarea sistemului OPL – SAO

Perspectivele tratamentului complex al hepatitei cronice virale cu utilizarea imunomodulatorului polioxidoniu

Conferinţa naţională în medicina internă din Republica Moldova cu participare internaţională, 19-20 mai 2011, Chişinău, Republica MoldovaSummary. Clinical and immunological effectiveness of the immunomodulator Polioxidoniu in the complex treatment of chronic viral hepatitis was determined; it has been manifested by decreasing of clinical manifestations, optimization of laboratory indices of hepatic syndromes, by improving of functional activity of T and B lymphocytes and T-helper subpopulation.Actualitate. Reechilibrarea disfuncţiilor imune prin intermediul preparatelor imunotrope a devenit o preocupare în terapia complexă a maladiilor hepatobiliare, cu evaluarea eficacităţii remediului farmaceutic polioxidoniu cu un distins potenţial imunomodulator, cu acţiune detoxifiantă, antioxidantă şi membranostabilizantă. Scopul lucrării: evaluarea eficacităţii clinicoparaclinice a tratamentului complex cu polioxidoniu la bolnavii cu hepatită cronică virală. Material şi metode. Au fost evaluaţi 28 de bolnavi cu hepatită cronică virală prin examenele clinic şi de laborator, cu cercetarea statusului funcţional al ficatului, prin investigaţii imunologice, markerii hepatitei virale. 16 pacienţi (lotul de bază) au fost supuşi tratamentului standard cu asocierea polioxidoniului 6 mg 2 ml i/m peste o zi nr. 5; 12 bolnavi (lotul-martor) au urmat tratamentul de bază.Rezultate. În cazul tratamentului complex cu polioxidoniu au fost înregistrate diminuarea manifestărilor sindromului dispeptic, o tendinţă de descreştere a ALT, AST, LDH în raport cu lotulmartor (p>0,05), valori mai reduse ale bilirubinei totale (12,65±0,86 μmol/l), ale fracţiunii ei conjugate (3,21±0,41 μmol/l), ale colesterolului (4,15±0,25 mmol/l), ale activităţii fosfatazei alcaline (83,06±5,06 UI/l), GGTP (28,39±2,59 UI/l) şi ale nivelului de trigliceride (1,11±0,15/l). Eficacitatea răspunsului curativ al imunităţii umorale la bolnavii din cele două loturi clinice s-a manifestat prin scăderea concentraţiei limfocitelor, celulelor B, prin creşterea indicelui leuco- B-limfocitar (p>0,05). Concluzii. Eficacitatea clinico-paraclinică a imunomodulatorului polioxidoniu s-a vădit prin diminuarea manifestărilor clinice, a activităţii funcţionale a limfocitelor T şi B, a subpopulaţiei T-helper, prin optimizarea indicilor sindroamelor hepatice de laborator, graţie proprietăţilor lui antitoxice, membranostabilizante, antioxidante şi imunomodulatoare, fiind un remediu eficient în tratamentul complex al bolnavilor cu hepatită cronică virală

Reversible hiatal hernias and the pathological migration of suprahiatal esogastric junction

Scopul lucrării. In diverse conditii fiziologice și patologice jonctiunea esofago-gastrică (JEG) poate migra suprahiatal. Diapazonul deplasării reversibile a JEG suprahiatal este diferit. Din acest punct de vedere se deosebesc 3 situații anatomo-fiziologice: (1) migrație fiziologică reversibilă a JEG suprahiatal, (2) migrație excesivă (patologică) a JEG suprahiatal și (3) hernii hiatale reversibile. Diferențierea acestor situații nu este bine clarificată. Scopul studiului a fost evaluarea endoscopică a ratei patologiei cauzal-asociate ca criteriu de diferențiere a situațiilor sus-numite, în funcție de diapazonul și tipul migratiei JEG suprahiatal. Materiale și metode. Au fost analizate endoscopic (proendoscopie si în retroflexia endoscopului din stomac) 470 cazuri de migrație a JEG prin orificiul hiatal în mediastinul posterior (suprahiatal). Investigatiile au fost efectuate de un singur endoscopist. S-a folosit complexul endoscopic Olympus Exera III GIF HQ190. Metodologia măsurărilor endoscopice și criteriile de determinare pentru patologia asociată au fost unice pentru toți pacienții. Patologie causal- asociată s-a considerat esofagita de reflux, sechelele cicatriceale posterozive și postulceroase postreflux, esofagul columnar metaplaziat cu metaplazie gastrica și esofagul Barrett. Rata patologiei asociate a fost calculată conform criteriului „absent-prezent” pentru fiecare pacient indiferent de numărul patologiilor asociate și tipul lor. Diferenta ratei patologiei asociate migratiei suprahiatale JEG a fost calculată pentru grupurile delimitate cu înălțimea migrației 0.5 cm, 1.0 cm, 1.5 cm, 2.0 cm, 2.5 cm și 3.0 cm. Rezultate. Migratia reversibilă a JEG suprahiatal sub 0.5 cm a fost cauzal-asociată patologic în 2,94%. Corespunzător înălțimii migratiei JEG suprahiatal, rata patologiei asociate a alcătuit: pentrudiapazonul 0.5÷0,9 cm – 8.54%, pentru diapazonul 1,0÷1,4 cm – 9,20 %, pentru diapazonul 1,5÷1,9 cm – 10.45%, pentru diapazonul 2.0÷2,4 cm – 93.62%, pentru diapazonul 2.5÷2.9 cm – 84.5%, pentru migrația ≥3.0 cm – 87,5%. Asfel, s-au apreciat două puncte semnificative: migrația sub 0.5 cm a fost asociată cauzal-patologic cu o rată practic nulă (zero) a patologiei de reflux și distanța de migratie de 20 mm a fost apreciată ca punctul cu care face cea mai înaltă diferență de asociere causal-patologică a diapazoanelor adiacente. Concluzii. Astfel, sub aspect endoscopic, (1) migrația reversibilă a JEG suprahiatal până la 0.5 cm poate fi considerată migrație fiziologică. (2) migrație reversibilă excesivă (patologică) a JEG suprahiatal poate fi considerată deplasarea JEG pe un diapason ≥0.5 cm ÷ ˂2.0cm, (3) hernie hiatală glisantă reversibilă poate fi considerată deplasarea reversibilă a JEG suprahiatal cu 20 mm si mai mult.Aim of study. In various physiological and pathological conditions, the gastroesophageal junction (GEJ) can migrate suprahiatal. The range of reversible displacement of the suprahiatal GEJ is different. From this point of view, there are 3 anatomical-physiological situations: (1) reversible physiological migration of suprahiatal GEJ, (2) excessive (pathological) migration of suprahiatal GEJ and (3) reversible hiatal hernias. The differentiation of these situations is not well clarified. The objective of the present study was the endoscopic evaluation of the rate of causal-associated pathology as a criterion for differentiating the above situations, depending on the diapason and the type of suprahiatal GEJ migration. Materials and methods. 470 cases of migration of GEJ through the hiatal orifice into the posterior mediastinum (suprahiatal) were analyzed endoscopically (proendoscopy and retroflexion of the stomach endoscope). The investigations were performed by an endoscopist. The Olympus Exera III GIF HQ190 endoscopic complex was used. The methodology of endoscopic measurements and the determination criteria for the associated pathology were unique for all patients. Causal-associated pathology was considered erosive reflux esophagitis, post-erosive and post-reflux scarring sequelae, esophageal columnar metaplasia with gastric metaplasia and Barretts esophagus. The rate of associated pathology was calculated according to the ”absent-present” criterion for each patient regardless of the number of associated pathologies and their type. The difference in the rate of pathology associated with suprahiatal GEJ migration was calculated for the groups delimited with the migration height of 0.5 cm, 1.0 cm, 1.5 cm, 2.0 cm, 2.5 cm and 3.0 cm. Results. Reversible migration of suprahiatal GEJ below 0.5 cm was pathologically-associated in 2.94%. Corresponding to the height of the suprahiatal GEJ migration, the rate of the associated pathology was: for the 0.5 ÷ 0.9 cm range - 8.54%, for the 1.0 ÷ 1.4 cm range - 9.20%, for the 1.5 ÷ 1.9 cm range - 10.45%, for the 2.0 ÷ 2.4 cm range - 93.62%, for the 2.5 ÷ 2.9 cm range - 84.5%, for the migration ≥3.0 cm - 87.5%. Thus, two significant points were assessed: the migration below 0.5 cm was causally- pathologically associated with an insignificant rate (2.94%) of reflux pathology and the migration distance of 20 mm was assessed as the point with which it makes the highest difference (10.43% and 93,42%) in causal-pathological association of adjacent tuning forks. Conclusions. Thus, from an endoscopic point of view, (1) reversible migration of suprahiatal GEJ up to 0.5 cm can be considered a physiological migration. (2) excessive (pathological) reversible migration of the suprahiatal EGJ can be considered the displacement of the GEJ on a tuning fork ≥0.5 cm ÷ ˂2.0cm, (3) reversible sliding hiatal hernia can be considered the reversible displacement of the suprahiatal GEJ by 20 mm and more