Medico-surgical approach of posttraumatic pancreatic fistulas

Catedra de Chirurgie nr.1 ”Nicolae Anestiadi”, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ”Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Fistulele pancreatice posttraumatice externe (FPPE) ca consecință a traumatismului pancreatic agravează semnificativ starea pacienților mărind rata letalității. Necătând la experiența acumulată privind diagnosticul și tratamentul FPPE, actualmente lipsesc criterii certe privind aprecierea timpului și volumului operației la persistența lor după aplicarea tratamentului conservativ. Scop: Evaluarea diverselor metode de tratament a FPPE. Material și metode: S-a efectuat analiza retrospectivă a 14 pacienți cu FPPE. La 5(35.7%) pacienți fistulele au apărut după rezecțiile caudale de pancreas, la 7(50%) pacienți după drenarea deschisă a BO, și la 2(14.3%)-după drenareaînchisă a BO. Tratamentul în perioada postoperatorie a fost conceput cu Sandostatină, inhibitori a pompei protonice, corecția dereglărilor metabolice și fizioterapie. Rezultate: Tratamentul conservativ a FPPE a fost efectiv la 6(42.9%) pacienți: la 2 fistulele s-au închis, 4 au fost externați cu eliminări minimale, și închiderea lorpeste 1,5 luni. La 8 pacienți fistula a persistat după 2 cure de tratament conservativ cu interval de 2-3 luni, care a fost indicație către operație după efectuarea USG, CT și ERCP la 2 pacienți. Tratamentul chirurgical a constat în fistulojejunostomie la 4 pacienți, excizia fistulei la 2 pacienți, fistulogastrostomie și rezecția caudală de pancreas la câte 1 pacient. În 2 cazuri fistulă a recidivat, ceea ce a necesitat excizia repetată. Concluzii: FPPE necesită abordare diferențiată prin aplicarea inițială a tratamentului conservativ, iar ineficiența lui timp de 2-3 luni este indicație către intervenția chirurgicală.Introduction: As a consequence of pancreatic trauma, posttraumatic external pancreatic fistulas (PTEPF), the patient’s conditiongets significantly worse, that result in increased mortality rate. Notwithstanding the accumulated experience of diagnosis and treatment, there are actually no clear criteria for assessing the time and volume of surgery to their persistence after conservative treatment application. The goal: Evaluation of diverse treatment methods for PTEPF. Material and methods: A retrospective review was performed of 14 patients with pancreatic PTEPF. The fistulas were developed in 5(35.7%) patients after caudal resection of the pancreas, in 7(50%) patients after open drainage of omental bursa (OB) and 2(14.3%) - after closed drainage of OB. During the postoperative period patients were treated with Sandostatin, proton-pump inhibitors, and physiotherapy. Results: The conservative treatment was successful in 6(42.9%) patients, in two of them the fistulas closed and the other four patients were discharged form hospital with minimal elimination after that the fistulas closed 1,5 months later. The fistula persisted in 8 patients after 2 courses of conservative treatment with an interval of 2-3 months that was the indication for operation after ultrasonography and CT, and ERCP in 2 patients. The surgical intervention consisted infistulo-jejunostomy in 4 patients, and excision of fistula in 2 patients, fistulo-gastrostomy and caudal resection of the pancreas in one patient, respectively. In 2 cases the fistula recurred that needed reexcision. Conclusions: PTEPF requires a differential approach by initial conservative treatment application, and its inefficiency is the indication for surgical treatment

Laparoscopy method of pancreonecrosis prognostic

Catedra Chirurgie Nr.1 „N. Anestiadi”, Curs Endoscopie, Chirurgie Miniminvazivă, USMF „N. Testemițanu”, laboratorul «Chirurgie hepato-pancreato-biliară», Chişinău, Moldova, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Introducere. La etapa contemporană o problemă primordială este identificarea precoce a bolnavilor cu pancreatită acută severă, pentru a indica la timp tratamentul în condițiile terapiei intensive, cu scopul preîntîmpinării insuficienței poliorganice. Avînd un grad mare de credibilitate, sistema Ranson este în acelaş timp dezavantajoasă prin durata lungă a investigației.Scopul: Aprecierea evoluției pancreonecrozei conform semiologiei laparoscopice la bolnavii care au suportat laparoscopia diagnostico- curativă. Material şi metode: Au fost evaluați 133 de bolnavi cu pancreonecroză, cărora li s-a aplicat laparoscopia diagnostico-curativă în faza precoce a bolii de toxemie pancreatică. Pancreonecroza lipidică a fost depistată la 40, hemoragică la 56, cea mixtă – la 37 de pacienți. Evoluția pancreonecrozei depinde de forma ei şi de manifestările laparoscopice ale indicilor gravi ai pancreonecrozei: exudatul hemoragic peritoneal, cantitatea, intensitatea culorii roşii, nivelul amilazei, gradului de răspîndire a focarelor de steatonecroză, imbibiția hemoragică retroperitoneale. Semnele suplimentare au fost: peteşii şi imbibiție hemoragică a țesutului parapancreatic, infiltrația seroasă „edemul sticlos” a țesutului adipos, omentobursita exudativă, colecistita fermentativă, pareza gastrointestinală. Rezultate: Utilizarea acestor criterii au dat posibilitatea de a aprecia evoluția pancreonecrozei hemoragice şi mixte în funcție de gradul de gravitate şi prognostic în 3 grupe – evoluția favorabilă, risc major de complicații în faza precoce şi tardivă, risc major de complicații şi deces în faza precoce şi tardivă a bolii. În pancreonecroza lipidică s-au constatat 3 grupe de bolnavi în dependență de evoluție – evoluție favorabilă, risc moderat de complicații în faza tardivă, risc major de complicații şi deces în faza tardivă a bolii. Concluzii: Informația laparoscopică detailată poate concura cu scorurile de prognozare a pancreatitei după metoda Ranson, APACHE II etc.Introduction: One of the main problems nowadays is the premature identification of the patients with acute and severe pancreatitis, for the treatment provided in time in the conditions of the intense therapy to forestall the multiorgan failure.Having a high rate of the credibility the Ranson system requires a lot of time for the investigation. Purpose: The appreciation of the pancreonecrosis evolution according to the laparoscopy semiology at the patients after diagnosis-curative laparoscopy. Methods and materials: The diagnosis-curative laparoscopy was applied to 133 patients with pancreonecrosis in the early stage of the disease of the pancreatitis intoxication. In 40 cases the lipid pancreonecrosis was diagnosed, hemorrhagic-in 56 cases, combined-in 37 cases. Pancreonecrosis evolution depends on the form and laparoscopic manifestation of the pancreonecrosis grave indexes; peritoneal hemorrhagic exudat, the quantity, the intensity of the red colour, the level of α-amilazis, the rate of the spread of the steatonecrosis centers, retroperitoneal hemorrhagic imbibition. Additional signs were: petechiae and the hemorrhagic imbibition of the pancreatitis tissue, infiltration ”glass edema” of the adipose tissue, exudative omentobursitis, fermentative cholecystitis, gastrointestinal paresis. Results: These criteria created the possibility to appreciate the hemorrhagic and joint pancreonecrosis evolution according to the level of difficulty and prognostic in 3 groups: favorable evolution, major risk of complications in the early and tardy stages, major risk of complications and deaths in the early stages of the disease. In lipid pancreonecrosis 3 groups were found according to the evolution: favorable evolution, temperate risk of complications in the early stage, major risk of complications and deaths in the tardy stage of the disease. Conclusion: Detailed laparoscopic information can compete with the purposes of the pancreatitis prognostic after Ranson, APACHE II methods

Treatment pecularities of the spleen injuries in politraumas

Clinica Chirurgie N1 “N. Anestiadi”, Laboratorul ”Chirurgie Hepato-Pancreato-Biliară, USMF „N. Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Actualitatea temei. Dilema tratamentului chirurgical în leziunile splinei în condiții de politraumă constă în necesitatea efectuării unei hemostaze sigure care deseori se asigură numai prin splenectomie, iar pentru profilaxia complicațiilor postoperatorii situația dictează efectuarea unei operații organomenajante.Scopul lucrării: Implementarea operațiilor organomenajante pe splină în condiții de politraumă. Material şi metode: Au fost supuşi studiului 155 pacienți politraumatizați cu leziuni ale splinei. Tactica medico-chirurgicală de tratament a fost următoarea: splenectomie 122 (78,71%), tratament non-operator 2 (1,29%), aplicarea TachoCombului – 5 (3,23%) suturare+TachoComb+omentopexie 3 (1,93%), suturare + TachoComb – 7 (4,52%), omentopexie – 5 (3,22%), splenorafie 11 (7,1%). Atitudinea organomenajantă a fost efectuată la pacienții hemodinamic stabili sau stabilizați cu leziune anatomica ce corespunde gradului I–III (American Assosiation for the Surgery of Trauma) în lipsa patologiei splinei şi a coagulopatiei. Repartizaerea pacienților care au beneficiat de tratament organomenajant conform gradelor leziunii splinei : grad I–6, II– 15, III–12. Rezultate: În condiții de politraumă prezervarea splinei s-a obținut în 21,29 %. Complicații hemoragice postoperatorii n-am avut. Mortalitatea în lotul de studiu a constituit 35 (22,58%). Cauzele deceselor au fost: traumatismul asociat sever (14), şocul hipovolemic ireversibil (5), sindromul CID (2), insuficiența poliorganică (11), complicații septice postoperatorii (3). Concluzii: Posibilitatea efectuării operațiilor organomenajante pe splină în condiții de politraumă se estimează la ~ 20 % şi se aplică în leziunile ce corespund gradelor I–III (American Assosiation for the Surgery of Trauma).Introduction: The dilemma of the surgical treatment with the spleen injuries in politraumas necessities a proper homeostasis which is made by a splenectomy and for the prophylaxis of the postoperative complications a save-organ operation should be made. Aim: Save-organ operations usage in politraumas. Material and methods: 155 patients with politraumas were studied. The following medico-surgical strategy was used: splenectomy – 122 (78,71%), non-operative treatment – 2 (1,29%), TachoComb application – 5 (3,23%), spleenoraphy +TachoComb+omentopexy – 3 (1,93%), spleenoraphy+TachoComb – 7 (4,52%), omentopexy – 5 (3,22%), splenoraphy – 11 (7,1%). Save–organ method was applied on the hemodynamic steady patients or established by anatomical lesion of the 3rd grade (American Association for the Surgery of Trauma) in conditions of the spleen pathology and coagolapathy lack. The classification of the patients which were treated according to the save-organ method according to the grades of the spleen lesions: I–6, II–15, III–12.Results: In conditions of politraumas the preserving of the spleen was possible 21,29 %. Postoperative hemorrhagic complications were absent. Mortality – 35 cases (22,58%). The death reasons: associate severe trauma (14), irreversible hypovelmic shock (5), CID (2), multiorgan failure (11), postoperative septic complications (3).Conclusions: The possibility of the save-organ operations on the spleen in politraumas constitutes ~20%, and must be applied on the injuries of I–III grades (American Assosiation for the Surgery of Trauma)

Causes of unfavorable evolution of pancreatic trauma

Catedra de chirurgie nr. 1 “Nicolae Anestiadi”, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ”Nicolae Testemițanu”, IMSP Institutul de Medicină Urgentă, Laboratorul Chirurgie Hepato-Pancreato-Biliară, Chișinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Rezultatele tratamentului chirurgical în traumatismul pancreatic (TP) nu sunt considerate satisfăcătoare din cauza persistenței mortalității cu o frecvență de 13,8-39,4%. Complicația specifică - pancreatita acută posttraumatică (PAPT) se dezvoltă practic după fiecare intervenție chirurgicală cu o frecvența de 25,9-85,7%. Scopul: Analiza cauzelor rezultatelor nefavorabile în tratamentul TP. Material și metode: S-au studiat retrospectiv rezultatele tratamentului chirurgical a 70 pacienți cu TP, și anume complicațiile postoperatorii și letalitatea specifică și nespecifică. Criteriile de includere: vârsta >18 ani și intervenția urgentă; de excludere - decedații 24 ore . Rezultate: În perioada postoperatorie la 48 pacienți au fost depistate complicații specifice, cele mai frecvente fiind pancreonecroza (23 pts), PAPT interstițială și fistulele pancreatice (respectiv câte 11 pts.). Peste 48 ore au decedat 14 pacienți. Letalitatea specifică a constituit 9,6%, nespecifică - 12,4%. În dependență de intervențiile efectuate, complicațiile specifice și letalitatea au fost mai scăzute la drenarea închisă a BO, intervențiile fiind efectuate în gr. I-II de leziune vs gr. III-V (62,2% și 5,3% vs 85,7% și 42,9%). La prezența hemoragiilor s-a stabilit, că suturarea ermetică a țeusuturilor pancreatice a majorat frecvența complicațiilor specifice și letalității vs suturarea neermetică (91,6% și 16,3% vs 60,8% și 9,2%). Administrarea tratamentul medicamentos pentru PAPT, mai ales cu includerea Sandostatinei a diminuat rata complicațiilor și letalității specifice în comparație cu neadministrarea preparatului (56,5% și 4,7% vs 83,2% și 12,3%). Concluzii: Evoluția nefavorabilă a TP este urmare a suturării ermetice a plăgilor, drenării incorecte a BO și omiterii profilaxiei medicamentoase.Background: The outcomes of the surgical treatment in pancreatic trauma (PT) are not considered satisfactory because of the persistence of a high mortality rate, reaching 13,8-39,4%. The specific complication is posttraumatic acute pancreatitis (PTAP) that it develops after each surgical intervention in practice with a frequency between 25,9 and 85,7%. Aim of the study: Analysis of causes unfavorable results (outcomes) in the treatment of pancreatic treatment Methods and materials: The results of surgical treatment were retrospectively evaluated in 70 patients with pancreatic trauma according to (by) postinterventional complications and specific/non-specific lethality. Inclusion criteria were: age greater than 18 years and emergency surgery. Exclusion criteria were: died patients within 48 hours after hospitalization and hospitalization greater than 24 hours. Results: During the postoperative period specific complications were found in 48 patients, the most common being pancreonecrosis in 23 patients, PTAP interstitial and pancreatic fistula in 11 patients, respectively. After 48 hours 14 patients died. Specific lethality was 9.6% and non-specific lethality - 12.4%. Depending on the performed intervention, specific complications and lethality were lowered to the closed drainage of omental bursa (OB), the interventions being made in gr. I-II of lesions vs gr. III-V (62,2% and 5,3% vs 85,7% and 42,9%). In the presence of haemorrhages, it was established that the hermetic suture of pancreatic tissues increased the frequency of specific complications and lethality versus non-ermetic suture (91,6% și 16,3% vs 60,8% și 9,2%). Administration of drug therapy in PTAP, especially with the including of Sandostatin, reduced the rate of complications and specific lethality instead of non-administration of the medicine (56,5% și 4,7% vs 83,2% și 12,3%). Conclusions: The unfavorable evolution of PT is due to ermetic suturing of wounds, incorrect drainage of OB and omission of drug prophylaxis

Maintenance of safeno-femural jonction intact in the case of surgical intervention for various illness

Catedra Chirurgie nr.1 ”Nicolae Anestiadi”, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ”Nicolae Testemițanu”, Spitalul ”Sf. Arhanghel Mihail”, Chișinau, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Conform diferitor date în 20-30% din populația adultă din întreaga lume suferă de maladia varicoasă (MV). Cu toate aceste o problemă comună după inervențile chirurgicale la pacienții cu MV cronică sunt venele varicoase reziduale și recidivante. În majoritatea publicațiilor științifice se raportează o rată a recurenței după operație de 20-40%. Material și metode: În studiu au fost incluși 110 bolnavi (157 extremități afectate) cu MV primară. De la momentul operației până la efectuarea examenului clinic au trecut 82,01±1,7 luni (45-155 luni). Femei-75 (68.18%), bărbați-35 (31,82%). Vârsta medie la momentul operației a fost 48,3±11,79 ani (19-70 ani). Durata medie a MV la momentul operației a fost 19,34±11,46 ani (1-48 ani). Recidiva MV se atestă în 29,29% cazuri (prezența refluxului patologic venos și a venelor varicoase vizibile). Rezultate: Păstrarea joncțiunii safeno-femurale intacte a fost depistată în 8 cazuri, ceea ce constituie 5,09% din numărul total de observații și 15,68% din numărul total de cazuri ale recidivei refluxului în regiunea joncțiunii safeno-femurale. Indicicele mediu al masei corporale la pacienții cu păstrarea crosei intacte a fost 28,99±4,42 kg/m2 , versus 26,86±3,98 kg/m2 la persoanele cu deconectarea joncțiunii safeno-femurale (P=0,07). Accesul pentru crosectomie a fost situat mult mai distal de plica inghinală la pacienții cu păstrarea joncțiunii safeno-femurale intacte. Concluzii: Păstrarea joncțiunii safeno-femurale intacte mai rămâne o cauză a recidivei MV, fiind favorizată de indicele crescut al masei corporale la momentul intervenției chirurgicale și abordul chirurgical inadecvat mai distal de plica inghinală.Introduction: According to different data, 20-30% of the adult population worldwide suffers from Varicose Veins (VV). However, a common problem after surgical intervention to patients with chronic VV is remanent varicose veins and relapsing varicose veins. In most scientific publications, a recurrence rate of 20-40% is reported. Material and methods: In the study, 110 patients (157 affected extremities) with primary VV. From the time of surgery to the clinical examination 82.01 ± 1.7 months (45-155 months). Women–75 (68.18%), male–35 (31.82%). The mean age at the time of surgery was 48.3±11.79 years (19–70 years). VV duration at the time of surgery 19.34±11.46 years (1–48 years). VV relapse is evident in 29.29% cases (presence of venous pathological reflux and visible varicose veins). Results: The maintenance of the sapheno-femoral junction intact was detected in 8 cases, representing 5.09% of the total observations and 15.68% of the total cases of reflux relapsing in the region of the sapheno-femoral junction. The mean body mass index for patients with intact crown was 28.99±4.42 kg/m2 , versus 26.86±3.98 kg/m2 in people with disconnection of the sapheno-femoral junction (P=0.07). Access to crosectomy was far removed from the inguinal regeion to patients with intact sapheno-femoral junction. Conclusions: Keeping the intact sapheno-femoral junction still remains a cause of VV relapse, being favored by the increased body mass index at the time of surgical intervention and the inappropriately more distal surgical approach of the inguinal region

Simultaneous solving of concomitence of chronic calculous cholecystitis and ventral hernia

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „NicolaeTestemiţanu”, Instituţia Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal “Sfântul Arhanghel Mihail”, Chişinau, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Asocierea litiazei biliare cronice cu o hernie ventrală prezintă o provocare pentru orice chirurg în alegerea volumului, tipului și etapelor intervenției chirurgicale. Material si metode: Este expusă analiza a 23 (1,52%) cazuri de intervenții simultane de colecistectomie laparoscopică (CL) și reparație a defectului herniar, selectate din 1512 cazuri de CL, tratate în SC ”Sf.Arh.Mihail” în perioada 2013 – 2018. Defectele de herniere au fost localizate: hernii ombilicale - 13, hernii epigastrice - 7, eventrații postoperatorii – 3. Rezultate: CL s-a practicat în prima etapă operatorie. Aplicarea primului port a fost dependentă de dimensiunile și localizarea herniei: 12 cazuri - supraombilical, 6 –subombilical, 5 - transherniar sub control digital. Trocarele ajutătoare amplasate tipic. Colecistectomie retrogradă cu evacuarea piesei prin incizia primului port. Ulterior efectuată herniotomie. Hernioplastie diversificată dependent de dimensiunile și tipul herniei: cu proteză sintetică ”Promesh ” 16 cazuri (3 - amplasate intraabdominal, 13 - subaponeurotic), plastie procedeul Mayo – 4 cazuri, plastie procedeul Sapejco – 3 cazuri. Morbiditate și mortalitate postoperatorie absentă. Concluzie: Tratamentul chirurgical simultan, constituie intervenția preferabilă în soluționarea litiazei biliare simptomatice și a herniei ventrale concomitente. Utilizarea protezei sintetice în închiderea defectului de herniere reduce riscul recurenței herniilor.Introduction: The association of chronic biliary lithiasis with a ventral hernia presents a challenge for any surgeon in choosing the volume, type and stages of surgery. Material and methods: The analysis of 23 (1.52%) cases of simultaneous intervention of laparoscopic cholecystectomy (LC) and repair of hernia defect, selected from 1512 LC cases treated in Clinical Hospital "Sf.Arh.Mihail" during 2013 - 2018, is exposed. The location of hernia defect was: umbilical hernia – 13 cases, epigastric hernia – 7 cases, postoperative hernia – 3 cases. Results: LC was performed in the first operative step. The application of the first port was dependent on the size and location of the hernia: 12 cases – over the navel, 6-under the navel, 5-through the hernia under digital control. Helpful ports standard located. Retrograde cholecystectomy with evacuation of the piece through the first port incision. Herniotomy was subsequently performed. Various hernioplasty depending on the hernia size and type it was been done: with synthetic prosthesis "Promesh" 16 cases (3-placed in the abdomen, 13 – under the aponeurosis), Mayo procedure plasty - 4 cases, Sapejco procedure plasty - 3 cases. Postoperative morbidity and mortality absent. Conclusion: Simultaneous surgical treatment is most common intervention in solving of symptomatic chronic calculous cholecystitis and concomitant ventral hernia. The use of synthetic prosthesis in closing the hernia defect reduces the risk of recurrence of hernias

Bariatric and metabolic surgery: ten years of experience

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chișinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Obezitatea morbidă este o maladie cronică plurifactorială, cu o creștere spectaculoasă a incidenţei în ultimii ani la nivel mondial. Tratamentul conservativ al obezităţii morbide este ineficient, impunând abordarea metodelor alternative de tratament. Bypassul gastric (BG) este intervenţia ce induce corijarea semnificativă a comorbidităţilor, cu o pierdere ponderală adecvată menţinută la distanţă. Obiectivul: Evaluarea eficacităţii, riscurilor precoce și la distanță a bypass-ului gastric în tratamentul obezităţii morbide. Material și metode: Studiul include 356 pacienți cu obezitate morbidă și perturbări metabolice, care au fost supuși BG pe perioada 2009-2019. Vârsta pacienților a oscilat în limitele 17-68 ani, cu media de 40,3±5,6 ani. Masa corporală a constituit 123,2±20,5 (80- 265)kg, IMC (indicelemaseicorporale) preoperator fiind de 44±7,3 (28,7-75,6) kg/m². Toți pacienții au fost supuși examinării clinice ș iparaclinice de o echipa multidisciplinară de specialiști, în scopul diminuării riscurilor perioperatorii. Rezultate: Sunt relatate rezultatele la distanță de 10 ani postoperator. La 12 luni postoperator IMC a constituit 29,5±5,6 kg/m², %EWL(% excess weight loss)-64,1±16,3, %EBMIL (excess BMI loss)-82,4±29,1. În 13 cazuri (4,9%) perioada postoperatorie precoce s-a complicat cu hemoragie digestive acută. Anemia feriprivă și litiaza veziculară au fost cele mai frecvente complicații postoperatorii tardive inregistrate în 74 cazuri (20,8%) și respectiv 27 cazuri (7,6%). Decese postoperatorii nu s-au înregistrat. Concluzii: Bypass-ulgastric este un procedeu sigur și efectiv ntratamentul obezității morbide cu menținerea rezultatelor la distanță. Este necesară monitorizarea acestor pacienți, în scopu lprevenirii complicațiilor postoperatorii tardive.Introduction: Morbid obesity is a multifactorial chronic disease, with a dramatic increase in incidence in the last years. The conservative methods are ineffective, enforcing the approach of alternative methods of treatment. Gastric bypass induces a significant correction of comorbidities, with a sustained adequate weight loss. Objective: Evaluation of efficiency, early and late risks of gastric bypass in the treatment of morbid obesity. Materials and methods: The study includes 356 patients with morbid obesity and metabolic disturbances that underwent gastric bypass during 2009-2019. Age of the patients varies from 17 to 68 years, with an average of 40,3±5,6 years. Body mass consists of 123,2±20,5(80-265) kg, preoperative BMI (body mass index) being 44±7,3(28,7-75,6) kg/m². All the patients underwent clinical and paraclinical examination by a multidisciplinary team of specialists with the aim of decreasing the perioperative risks. Results: The study includes postoperative results for a period of 10 years after the intervention. At 12 months postoperative, BMI was 29,5±5,6 kg/m², % EWL (excess weight loss) – 64,1±16,3, %EBMIL (excess BMI loss) – 82,4±29,1. In 13 cases (4,9%), early postoperative period included acute gastrointestinal bleeding. Iron deficiency anemia and cholelithiasis were the most frequent late postoperative complications registered in 74 cases (20,8%) and respectively 27 cases (7,6%). Postoperative deaths have not been registered. Conclusions: Gastric bypass is an efficient and safe procedure in the treatment of morbid obesity with sustained maintenance of the results. The monitoring of patients is necessary for avoiding late postoperative complications

The retroperitoneal hemorrhages and forensic significance

Clinica Chirurgie N1 “N. Anestiadi”, Laboratorul Chirurgie HPB, USMF „N. Testemițanu”, Chişinău, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Introducere: Hemoragiile retroperitoneale (HRP) ocupă un loc important în chirurgia de urgență, rămânând o problemă greu de explorat, având o influență nefavorabilă asupra tratamentului pacienților cu traumatism asociat. Scopul: Evaluarea comparativă a datelor clinice şi morfopatologice a HRP în traumatismul asociat. Material si metode: Studiul include prelucrarea datelor a 63 victime cu traumatism asociat, complicat cu HRP, bazat pe analiza comparativă a datelor expertizei medico-legale şi clinice. Cauzele traumei: accidente rutiere-44(69,84%), catatrauma-15(23,8%), strivire-4(6,34%) cazuri. Metode: examen clinic, radiologic, USG, TC, laparoscopia, laparotomia, metode complexe morfopatologice. Rezultate: Examinările lotului de studiu: USG-14(22,22%); examenul radiologic-63(100%), TC-3(4,76%) cazuri. S-a efectuat: laparoscopia-13(20,63%), laparotomia de urgență-50(79,36%) cazuri. La toți pacienți s-a depistat fracturi ale bazinului, lezarea organelor interne: ficat-18, splină-21, rinichi-6, vezica urinară-12, intestin-11 cazuri, etc. HRP s-a depistat la 51 accidentați, în următoarele zone de răspândire a HRP: zona I-1, II-6, III-15, mixtă-29 cazuri. Necătând la tratamentul efectuat, din cauzele multiple şi severitatea traumatismului (media ISS=47,28±17,68), pacienții au decedat. Cauzele decesului: şoc ireversibil(24), insuficiența poliorganică (27), insuficiența cardio-vasculară(6), complicații septice(3), traumatism cranio-cerebral grav(3). Examenul medico-legal a completat şirul de leziuni ale organelor interne, inclusiv la 12 decedați, numai la autopsie, a fost depistată HRP şi zonele ei de răspândire: la 9-în zona III, la 3-zona mixtă. Concluzie: Semnificația medico-legală este indiscutabilă în aprecierea precisă a leziunilor organelor interne şi răspândirea zonală a HRP. Studiul comparativ a datelor clinice şi expertizei medico-legale a demonstrat, că zonele de răspândire a HRP depistate în clinică, în majoritate coincid cu datele expertizei medico-legale.Introduction: The retroperitoneal hemorrhages (HRP) occupies an important place in emergency surgery, remaining a difficult issue to explore, having a negative influence on the patients treatment in associated trauma, complicated with HRP. Aim: The comparative evaluation of clinical and pathological data of HRP in the associated trauma. Material and methods: The study includes the processing data of 63 victims with associated trauma, complicated with the retroperitoneal hemorrhage, based on the comparative analysis of forensic and clinical data. The causes of trauma: car accident-44(69,84%), katatrauma-15(23,8%), compression-4(6,34%) cases. Methods: general clinical examination, USG, X-ray, TC, laparoscopy data, laparotomy, forensic results with the complex morph-pathological methods. Results: The study group were examined: USG-14(22,22%), X-ray-63(100%), TC-3(4,76%) cases. It was made: laparoscopy-13(20,63%), emergency laparotomy-50(79,36%) cases. All patients were diagnosed with pelvic fractures; damage of the internal organs: liver-18, spleen-21, kidney-6, urinary bladder-12, bowel-11 cases, etc. HRP was detected in 51 cases, in the following areas of the spread of the HRP: zone I-1, II-6, III-15, combined-29 cases. Regarding to the treatment made, due to multiple causes and the severity of trauma (mean ISS=47,28±17,68) patients died. The death causes: irreversible shock(24), MODS(27), cardiovascular shortage(6), septic complications(3), severe skull-cerebral trauma(3). Forensic examination completed the row of injuries of the internal organs, including 12 deaths, only at the autopsy, HRP and the zones of the spread were traced out: in 9cases-in zone III, 3–mixed zones. Conclusion: Forensic significance is indisputable accurate in assessing damage internal organs and zonal spread of HRP. The compared study of clinic and forensic expertise data demonstrated that spreading zones of HRP detected in hospital, mostly coincide with forensic expertise data

Fournier's gangrene: summary of 8 years of clinical experience

Catedra Chirugie nr.1 „N.Anestiadi”, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Spitalul „Sf.Arhanghel Mihail”, Chişinau, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Gangrena Fournier este o fasciită necrozantă care implică zona genitală şi perineul, progresează spre coapse şi peretele abdominal prin trabeculele fasciale. Material şi metode: Experienţa noastră include opt pacienţi cu gangrena Fournier, trataţi pe parcursul anilor 2006-2014. Repartizarea după sex a fost: 5 femei şi 3 bărbaţi. În etiologia bolii putem evidenţia calea ano-rectală (2 cazuri), infecţia urogenitală (3 cazuri) şi infecţia pielii (3 cazuri). Diagnosticul a fost stabilit în baza tabloulului clinic şi examenului ultrasonor. Toţi pacienţii au beneficiat de debridare chirurgicală radicală imediată, necrozectomii seriate, antibioticoterapia combinată şi terapie intensivă. Numărul de operaţii seriate a variat de la 4 până la 13. Rezultate: În urma tratamentului efectuat am obţinut stoparea procesului de necroză la 7 pacienţi. Doi pacienţi au evoluat spre septicemie cu hemocultură pozitivă. La un pacient sa dezvoltat şocul toxico-infecţios. Analiza bacteriologică din plagă a determinat: Staphylococcus aureus (2 cazuri), Enterococcus faecium (un caz), Escherichia coli (2 cazuri), floră mixtă (3 cazuri). Mortalitatea a fost de 37,5%. Concluzii: Stabilirea precoce a diagnosticului şi debridarea primară imediată urmată de necrozectomii etapizate stau la baza evoluţiei favorabile a procesului necrotico-septic. Antibioticoterapia efectuată prin asocierea a 3 antibiotice cu diferit spectru de acţiune împiedică răspândirea procesului putrid şi generalizarea infecţiei. Mortalitatea înaltă în gangrena Fournier este dic tată de insuccesele terapiei intensive în stările septice avansate cu comorbidităţi severe, în pofida metodelor contemporane de tratament chirurgical.Introduction: Fournier's gangrene is a necrotizing fasciitis which involves the genitals regions and perineum, spreading to thighs and abdominal wall through fascial trabeculae. Material and methods: Our experience includes eight patients with Fournier's gangrene treated during 2006-2014. Distribution by gender: 5 women and 3 men. In the etiology of the disease we can highlight ano-rectal way (2 cases), urogenital infection (3 cases) and skin infection (3 cases). The diagnosis was based on clinical features and ultrasound exam. All patients underwent immediate radical surgical debridement, serial necrosectomy, combined antibiotic therapy and intensive care. Number of serial operations ranged from 4 to 13. Results: After the provided treatment we were able to stop the process of necrosis in 7 patients. Two patients progressed to sepsis with positive blood test. Toxico-infectious shock was present in one patient. Bacteriological analysis showed: Staphylococcus aureus (2 cases), Enterococcus faecium (one case), Escherichia coli (2 cases), and mixed flora (3 cases). Mortality was 37.5%. Conclusions: Early diagnosis establishment and immediate primary debridement followed by serial necrosectomy is the base of the favourable evolution of the necrotic septic process. Antibacterial therapy carried out by the association with 3 different action spectrum antibiotics prevent the spread of the putrid process and generalized of infection. High mortality in Fournier's gangrene is a consequence of failures in intensive care in advanced sepsis with severe comorbidities, in spite of the contemporary methods of the surgical treatment

Tension umbilical hernias with ascitis resolved by preperitoneal fenestration

Spitalul ,,Sf. Arhanghel Mihail”, Catedra de chirurgie nr.1 ,,Nicolae Anestiadi”, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ,,Nicolae Testemițanu”, Chișinau, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Cirozele hepatice cu ascită progresivă sunt cauza etiologică preponderentă în apariția herniilor ombilicale de tensiune cu sindrom de compartiment abdominal. Material și metode: Studiul cuprinde 47 pacienți operați în perioada anilor 2008–2018. Repartizarea pe sex: femei (32), bărbați (15). Vârsta medie a fost 52,2±9,26 ani. Etiologia cirozelor hepatice au fost hepatitele virale (HV): HVC–12(25,53%), HVB–9(19,15%), HVB+D–10(21,28%), HVB+C–5(10,64%), hepatită toxică–11(23,4%). Pacienții operați prin herniotomie cu excizie de ombilic și plastie utilizând grefa din polipropilenă prin metoda TENSION FREE de substituție și fenestrarea cavității peritoneale în spațiul subcutanat anterior. Cavitatea abdominală drenată cu tub din silicon nr. 14. Postoperator la 4-6 zi s-a utilizat metoda de marcare pigmentară cu albastru de metilen a lichidului ascitic. Rezultate: În perioada postoperatorie precoce prin marcarea lichidului ascitic constatăm pigmentarea țesutului subcutanat al peretelui abdominal, care ulterior s-a eliminat cu urina. S-au prezentat la control programat repetat la 1 lună–28(59,57%) pacienți, la 3 luni– 21(44,68%) pacienți, la 6 luni–14(29,78%) pacienți cu ascită abdominală cantitate moderată confirmată imagistic fără sindrom de compartiment abdominal marcat. Concluzii: Migrarea lichidului abdominal în spațiul subcutanat prin fenestrare ombilicală contribuie la rezorbția lui în vena cavă inferioară ocolind sistemul portal, asftel micșorând hipertensiunea portală și volumul ascitei.Background: Hepatic cirrhosis with progressive ascites is the prevalent etiological cause in the occurrence of the tension umbilical hernias with abdominal compartment syndrome. Methods and materials: The study includes 47 patients operated during 2008-2018. Distribution by sex: women (32), men (15). The mean age was 52.2 ± 9.26. The etiology of hepatic cirrhosis was viral hepatitis (HV): HVC–12(25.53%), HVB–9 (19.15%), HVB+D–10(21.28%), HVB+C–5(10,64%), toxic hepatitis–11(23.4%). Patients operated by umbilical excision hernioplasty using the polypropylene graft by the TENSION FREE method and the fenestration of the peritoneal cavity in the anterior subcutaneous space. Abdominal drainage cavity with silicone tube No. 14. Postoperatively, 4-6 days, the pigmentation method with blue methylene of the ascitic fluid was used. Results: In the early postoperative period, by marking the ascitic fluid, we found pigmentation of the subcutaneous tissue of the abdominal wall, which was subsequently eliminated with urine. Coming for a repeated control in 1 month–28(59.57%) patients, 3 months–21(44.68%) patients, 6 months–14(29.78%) patients with moderate abdominal ascites confirmed by ultrasound exam without severe abdominal compartment syndrome. Conclusion: Migration of the abdominal fluid into the subcutaneous space by umbilical fenestration contributes to its resorption in the inferior cava vein bypassing the portal system, as well as reducing the portal hypertension and the volume of ascites