Поверхностные и перфорантные вены нижних конечностей – морфология, терминология и клиническое значение

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „NicolaeTestemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Conferinţa Știinţifică Internaţională ”Probleme actuale ale morfologiei” dedicată сentenarului profesorului B.Z. Perlin, Chişinău, 20-22 septembrie 2012Varicose veins are a common disease entity all over the world, they affect approximately 30% of adults. The veins of the lower extremity are divided into deep and superficial veins. Perforating veins are blood vessels that connect the superficial veins to the deep veins. Incompetent perforating veins can be of haemodynamic importance, especially in venous ulceration and (recurrent) varicose veins. Патология венозной системы встречается везде в мире, около 30% взрослого населения Земли страдает варикозным расширение вен нижних конечностей. Вены нижних конечностей делятся на поверхностные (надфасциальные) и глубокие (подфасциальные) вены. Перфорантные (коммуникантные) вены соединяют глубокие вены с поверхностными. Несостоятельность перфорантных вен является одной из причин нарушения флебогемодинамики при варикозной болезни нижних конечностей, а также развитии трофических расстройств и рецидивов после хирургического лечения

Minisatellite instability (Msi) of hMLH1, hMSH2 genes in Lynch syndrome

Scopul lucrării. Sindromul Lynch, cunoscut și sub numele de cancer colorectal ereditar non-polipozic (HNPCC) reprezintă un sindrom de cancer ereditar asociat cu o predispoziție genetică la diverse tipuri de cancer (colorectal, endometrial, ovarian la mai multe rude din aceeași familie). Evoluția clinică obscură a sindromului Lynch necesită o implimentare a investigaţiilor genetico-moleculare în procesul de diagnostic. Scopul este cercetarea genetică a genelor hMLH1, hMSH2 implicate în mecanismul de tumorogeneză. Materiale și metode. În perioada 2014-2022 a fost observat un lot de 49 bolnavi, din aceștia la 16(32,7%) pacienţi s-a depistat IMS. În identificarea asocierilor genetice dintre spectrele polimorfe de ADN şi manifestările clinice ale maladiilor precanceroase (tumorigene) studiate s-a utilizat tehnica PCR a eşantioanelor de ADN izolate de la pacienţii cercetaţi. Rezultate. În urma reacţiei RT-PCR pe baza ARN-lui izolat din materialul biologic, s-au constatat 33(67,3%) cazuri cu expresie negativă, rezultat pozitiv de gradul I(+) a fost determinat în 10(20,4%)cazuri şi gradul II(++) în 6(12,3%)cazuri. A fost confirmată originea HNPCC la nivel molecular și determinată valoarea aspectului polimorf al genelor hMLH1, hMSH2, gradul şi frecvenţa de expresie ale lor în ţesuturile tumorale. Concluzii. Tehnica RT-PCR contribuie diagnosticarea precoce şi eradicarea HNPCC la etapele incipiente de dezvoltare.Aim of study. Lynch syndrome, also known as hereditary non-polyposis colorectal cancer (HNPCC), is a hereditary cancer syndrome associated with a genetic predisposition to various types of cancer (colorectal, endometrial, ovarian in several relatives in the same family). The obscure clinical evolution of Lynch syndrome requires the implementation of genetic-molecular investigations in the diagnostic process. The goal is genetic research of the hMLH1, hMSH2 genes involved in the mechanism of tumorigenesis. Materials and methods. In the period 2014-2022, a group of 49 patients was observed, of which 16 (32.7%) patients were diagnosed with IMS. In the identification of the genetic associations between the polymorphic DNA spectra and the clinical manifestations of the studied precancerous (tumorigenic) diseases, the PCR technique of the DNA samples isolated from the investigated patients was used. Results. Following the RT-PCR reaction based on the RNA isolated from the biological material, 33(67.3%) cases with negative expression were found, a positive grade I(+) result was determined in 10(20.4%) ) cases and grade II(++) in 6(12.3%) cases. The origin of HNPCC was confirmed at the molecular level and the value of the polymorphic appearance of the hMLH1, hMSH2 genes, the degree and frequency of their expression in the tumor tissues was determined. Conclusions. The RT-PCR technique contributes to the diagnosis and eradication of HNPCC at the early stages of development

Hemicolectomy treatment at patients witn dolicocolon - the clinic’s experience

Catedra chirurgie nr. 2, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Colostază cronică instalată pe fondal de dolicocolon, incorijabile conservator, epuizează considerabil pacienţii, afectând grav statutul lor psihologic. Tratamentul chirurgical în aceste cazuri reprezintă ultima speranță , dar din nefericire, uneori fiind unul sub aşteptare. Studiul nostru relevă analiza comparativă a rezultatelor precoce şi tardive ale diferitor gesturi chirurgicale aplicate pacienţilor cu dolicocolon. Scopul lucrării. Efectuarea unui studiu comparativ de tratament chirurgical tradiţional şi miniinvaziv în colostaza cronică decompensată. Material şi metode. In perioada anilor 2000-2015 în clinica 2 chirurgie au fost internaţi si tratați chirurgical 142 pacienţi cu dolicocolon. Raportul dintre bărbaţi şi femei a fost de 1:6, iar vârsta medie a pacienţilor a constituit 46 ani. Metoda clasică de rezecţie a colonului sigmoid s-a aplicat în 97 (68.3%) cazuri, hemicolonectomii pe dreapta 18 (12,7%) cazuri, rezecţii laparascopice s-au realizat în 27 cazuri (19,1%). Rezultate. Au fost comparate rezultatele postoperatorii la pacienţii operaţi cu un abord tradiţional (lotul 1) versus bolnavii supuşi intervenţiilor miniinvazve (lotul 2). Durata spitalizării pacienţilor primului lot a constituit 12,8 zile, faţă de 7,5 zile pentru pacienţii operaţi laparascopic. Complicaţiile postoperatorii în lotul 1 au constituit 14,6%, pe când în lotul de studiu doar 9,1%. O atenţie deosebită s-a acordat perioadei postoperatorii tardive, ce a permis de a constata, că pacienţii supuşi rezecţiilor estinse (hemicolonectomii) au beneficiat de rezultate pozitive în 94,4% cazuri, pe când la pacienţii cu rezecţii sectorale ameliorarea s-a înregistrat doar în 62,9% cazuri. Concluzii. Dolicolonul refracter la medicaţia conservativă rămâne a fi o indicaţie pentru tratament chirurgical. Volumul şi tipul intervenţiei se va stabili individual într-o strictă corelare cu rezultatele de examinare obţinute preoperator.Introduction. Major suffering of the patients with chronic colostasis installed in case of dolichocolon which cannot be treated using the conservative methods exhausts the patients affecting their psychological status. The surgical treatment in these cases becomes the last hope, but the results could be below expectations. Our study presents the comparative analysis of the precocious and late results of the different kinds of the surgical treatments applied to the patients with dolichosigma. Aid of study. Performing a comparative study of the traditional and miniinvasive surgical treatments in case of chronic colostasis. Material and methods. During the period 2000-2015 in the surgical clinic 2, 142 patients with dolichocolon have been hospitalized and have undergone the surgical treatments. The ratio of men and women have been 1:6, the average of age has been 46 years. Classical methods of resection have been applied to 97 patients, right hemicolectomy - to 18 patients, laparascopic resection have been performed to 27 patients. Results. Postoperative results of two groups of the patients have been compared: the patients treated traditionally via the patients treated using miniinvasive methods. The time of hospitalization in first case was 12.8 days via 7,5 days for patients which have been treated using the laparascopic surgery. Postoperative complications constitute in the first group 14,6%, but in the second group only 9,1%. A special attention was related to the late postoperative period and this permitted to establish that the patients with extended resections (hemicolectomies) had good results in 92,1% cases, and in the patients with segmental resections the improvement was recorded just in 68,7% cases. Conclusions. The dolichocolon which cannot be treated conservative remains to be a indication for a surgical treatment. The volume and type of the operation will be established individually in correlation with the results of preoperative examination

Modern views in the diagnosis and surgical treatment of inflammatory bowel disease

Catedra de Chirurgie nr.2, USMF “Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Diagnosticul precoce corect și implicațiile chirurgicale oportune constituie premizele succesului în tratamentul bolilor inflamatorii ale intestinului. Scopul lucrării: Îmbunătățirea diagnosticului și rezultatelor postoperatorii în colita ulceroasă nespecifică (CUN) și boala Crohn (BC). Material și metode: Au fost asistați 285 pacienți cu CUN și 83 pacienți cu BC. S-au operat 79 bolnavi de CUN: urgență – 31 (39,2%), programat – 48 (60,8%) cazuri, respectiv. Operațiile primare realizate: colectomie subtotală proximală (33) sau distală (25), colectomie totală cu ileoplastie (7), colproctectomie (14). Operații reconstructive realizate (timpul II): ileorectoanastomoză (21), ascendostomie transanală (15), IAA Dumitriu-Ravich (7), IPAA în „J” (5), IPAA în „S” (2), sigmoproctectomie (8). S-au operat și 38 (45,7%) bolnavi cu BC: forma intestinală – 20 (52,6%), forma perianală – 18 (47,4%) cazuri, respectiv. Operațiile realizate: rezecția segmentară a intestinului subțire (6) sau gros (4) cu anastomoză, hemicolectomie (5), colectomie subtotală (2), stricturoplastie (3), rezecția rectului cu anastomoză (3), deschiderea și drenarea abcesului perianal (3), drenajul fistulei cu seton (5), stricturotomie anală cu stricturoplastie (3), plastia fistulei cu petic vaginal (2), ileostomie (2). Rezultate: După reconstrucții (în CUN): rezultate bune – 23 (58,9%), satisfăcătoare – 11 (28,2%), nesatisfăcătoare – 5 (12,9%) bolnavi. Analiza comparativă a rezultatelor postoperatorii în BC (intestinală și perianală) a evidențiat frecvența mai înaltă a recidivelor bolii (15% vs 33,3%), operațiilor repetate pentru acestea (10% vs 22,2%) și a complicațiilor postoperatorii (20% vs 27,7%) în forma perianală. Concluzii: În baza datelor clinice, radiologice, endoscopice și histologice diagnosticul cert dintre CUN și BC a fost posibil în ≈70% cazuri. Atitudinea medico-chirurgicală, individualizată la fiecare caz, a redus letalitatea postoperatorie la 12,8% (CUN) și 5,0% (BC).Introduction: Correct early diagnosis and opportune surgical implications are the keypoints of successful treatment of inflammatory bowel disease (IBD). The aim of study: Improvement of the diagnosis and postoperative results in ulcerative colitis (UC) and Crohn’s disease (CD). Material and methods: Were assisted 285 patients with UC and 83 patients with CD. From 79 patients with UC – 31 (39.2%) were operated on emergency and 48 (60.8%) – programmed. Performed primary operations: proximal (33) or distal (25) subtotal colectomia, total colectomia with ileoplastia (7), colproctectomia (14). Performed reconstructive intervences (II stage): ileorectoanasthomosis (21), transanal ascendostomia (15), IAA Dumitriu-Ravich (7), IPAA in ”J” (5) or IPAA in ”S” (2), sigmoproctectomy (8). Were operated 38 (45.7%) from 83 assisted patients with CD, with intestinal – 20 (52.6%) or perianal – 18 (47.4%) location. Types of surgical intervences: segmentary resection of small (6) or large intestine (4) with anasthomosis, hemicolectomia (5), subtotal colectomia (2), stricturoplastia (3), rectal resection with anasthomosis (3), opening and drainage of perianal abscess (3), fistula draining with seton (5), anal stricturotomia/stricturoplastia (3), fistula covering by vaginal path (2), ileostomia (2). Results: Tardive postoperative results after reconstructive intervences: good – 23 (58.9%), satisfactory – 11 (28.2%), unsatisfactory – 5 (12.9%) cases. Comparative analysis of obtained postoperative results în CD was showed increased frequency of recurences (15% vs 33.3%), repeated intervences (10% vs 22.2%) and postoperative complications (20% vs 27.7%) in perianal CD. Conclusions: In 70% of cases the clinic, radiologic, endoscopic and histologic exams assured relevant differentiation between UC and CD. The individualized therapeutic and surgical tactics was dimished the postoperative lethality till 12.8% (UC) and 5.0% (CD)

Diagnosis and surgical treatment of perianal Crohn’s disease

Surgical Department 2, State University of Medicine and Pharmaceutics «Nicolae Testemitanu», Chisinau, Congresul consacrat aniversării a 75-a de la fondarea Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova, Ziua internațională a științei pentru pace și dezvoltareIntroduction. Perianal Crohn's disease (pCD) is a chronic inflammation of anal region, manifested by fissures, fistulas, abscesses or strictures. It is a marker of severe CD, associating with multiple relapses and operations. Can evolve in isolation (25%) or strike intestinal CD (75%). Correct early diagnosis, timed surgical implications constitute preconditions for success in the treatment of pCD. Purpose. Improvement of the diagnosis, of the early and late postoperative results in Perianal Crohn's disease (pCD). Material and methods. Retrospective study (2000-2019), based on the analysis of clinical observation files, results of paraclinical explorations and treatment of 52 patients with pCD. The investigation program was included: examination under anesthesia; endoscopy; imaging modalities (MRI, CT, fistulography, endorectal USG); histological explorations (biopsy, specimens). Conservative treatment was according to ECCO Protocol(2012). Results. Based on clinical, radiological, endoscopic and histological data, the definite diagnosis of pCD was possible in 72.7% of cases. Were operated 21 patients with pCD – drainage of perianal abscess (2), closure of the transphincterian fistula on Seton (6), fistulotomy (2), fistulectomy (3), closure of the recto-vaginal (2) or extrasphincterian (3) fistula with "advancement mucous flap", ileostomy (1), rectal resection with anastomosis (1), procectomy (1). Conclusions. The surgical attitude, individualized in each case, associated with biological therapy (infliximab), allows the essential reduction of relapses (23.8%), postoperative complications (14.3%) and lethality (4.8%)

Surgical treatment of the patients with dolichocolon complicated with chronic decompensated colostasis

Catedra chirurgie nr.2, USMF „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Suferințele majore ale bolnavilor cu colostază cronică instalate pe fondal de dolicocolon, incorijabile conservator, epuizează considerabil pacienții, afectând grav statutul lor psihologic. Gestul chirurgical în aceste cazuri devine ultima speranță, dar din nefericire, uneori fiind unul sub așteptare. Studiul nostru relevă analiza comparativă a rezultatelor precoce și tardive ale diferitor gesturi chirurgicale aplicate pacienților cu dolicocolon. Scopul lucrării: Efectuarea unui studiu comparativ de tratament chirurgical tradițional și mini-invaziv în colostaza cronică decompensată. Material și metode: În perioada anilor 2000-2014 în Clinica chirurgie nr.2 au fost internați și tratați chirurgical 137 pacienți cu dolicocolon. Raportul dintre bărbați și femei a fost de 1:6, iar vârsta medie a pacienților a constituit 43 ani. Metoda clasică de rezecție a colonului sigmoid s-a aplicat în 96 (70,1%) cazuri, hemicolonectomii pe dreapta – 14 (10,21%) cazuri, rezecții laparoscopice s-au realizat în 27 cazuri (19,7%). Rezultate: Au fost comparate rezultatele postoperatorii la pacienții operați cu un abord tradițional (lotul 1) versus bolnavii supuși intervențiilor mini-invazive (lotul 2). Durata spitalizării pacienților primului lot a constituit 12,8 zile față de 7,5 zile – pentru pacienții operați laparoscopic. Complicațiile postoperatorii în lotul 1 au constituit 14,6%, pe când în lotul de studiu – doar 9,1%. O atenție deosebită s-a acordat perioadei postoperatorii tardive, ce a permis de a constata că pacienții supuși rezecțiilor extinse (hemicolonectomii) au beneficiat de rezultate pozitive în 92,1% cazuri, pe când la pacienții cu rezecții sectorale ameliorarea s-a înregistrat doar în 68,7% cazuri. Concluzii: Dolicocolonul refractar la medicația conservativă rămâne a fi o indicație pentru tratament chirurgical. Volumul și tipul intervenției se va stabili individual într-o strictă corelare cu rezultatele examinărilor obținute preoperator.Introduction: Major suffering of the patients with chronic colostasis installed in case of dolichocolon which cannot be treated using the conservative methods exhausts the patients affecting their psychological status. The surgical treatment in these cases becomes the last hope, but the results could be below expectations. Our study presents the comparative analysis of the precocious and late results of the different kinds of the surgical treatments applied to the patients with dolichosigma. Aim of the study: To perform a comparative analysis between the traditional and miniinvasive surgical treatments in case of chronic colostasis. Material and methods: During the period 2000-2014 in the surgical Clinic nr.2 a total of 168 patients with dolichocolon have been hospitalized and have undergone the surgical treatments. The ratio of men and women have been 1:6, the average of age has been 43 years. Classical methods of resection have been applied to 96 patients, right hemicolectomy – to 14 patients, laparoscopic resection have been performed to 34 patients. Results: Postoperative results of two groups of the patients have been compared: the patients treated traditionally vs. the patients treated using miniinvasive methods. The time of hospitalization in first case was 13.4 days vs. 7.5 days for patients which have been treated using the laparoscopic surgery. Postoperative complications constitute in the first group – 14.6%, but in the second group – only 9.1%. A special attention was related to the late postoperative period and this permitted to establish that the patients with extended resections (hemicolectomies) had good results in 92.1% cases, and in the patients with segmental resections the improvement was recorded just in 68.7% cases. Conclusions: The dolichocolon which cannot be treated conservatively remains to be a indication for a surgical treatment. The volume and type of the operation will be established individually in correlation with the results of preoperative examination

Minisatelite instability of hMLH1, hMSH2 genes in hereditary colorectal adenomas (Lynch Sindrome)

State University of Medicine and Pharmacy "Nicolae Testemitanu“, Department of Surgery nr2, Institute of Genetics, Academy of Sciences of Republic of Moldova, Congresul consacrat aniversării a 75-a de la fondarea Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova, Ziua internațională a științei pentru pace și dezvoltareIntroduction. In the light of the progress achieved in the area of improving the methods of recombined DNA technology, today it has become possible to diagnose a genetic disease, including the Lynch Syndrome as a form of epithelial colorectal neoplasia (ECRN) at the level of genes (hMLH1, hMSH2). Purpose. Analysis of the results of genetic research, at the molecular level of the hMLH1, hMSH2 genes involved in triggering the mechanism of tumorogenesis. Material and methods. During the years 2012-2019, a group of 55 patients were observed and treated, of which 19 patients were diagnosed with IMS. In the identification of the genetic associations between the polymorphic DNA spectra and the clinical manifestations of the studied precancerous (tumorogenic) diseases, the PCR technique of the isolated DNA samples from the investigated patients was used. Results. Following the RT-PCR reaction based on RNA isolated from the biological material, 30 cases (54.5%) with negative expression were found, a positive result of grade I (+) was determined in 14 cases (26, 2%) and grade II (++) in 10 cases (19%). The molecular-genetic origin of NECR was confirmed and the value of the polymorphic appearance of the hMLH1, hMSH2 genes, their level and frequency of expression in tumor tissues was determined. Conclusions. The RT-PCR technique used in the experimental study contributes to increasing the efficiency of the medical-genetic consultation and to the eradication of colorectal cancer already at the early stages of development

Surgical treatment of patients

Catedra 2 chirurgie, USMF „N. Testemițanu”, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Întroducere. Suferințele majore ale bolnavilor cu colostază cronică determină adresabilitatea crescută către instituțiile medicale. Medicația conservativă aplicată acestor bolnavi deseori este inefecace. Studiul nostru relevă analiza comparativă a rezultatelor intervențiilor chirurgicale clasice versus cele miniinvazive la pacienți cu colostaza cronică. Scopul lucrării. Efectuarea unui studiu comparativ al eficacității tratamentului chirurgical tradițional şi miniinvaziv al pacienților cu dolicosigmă complicată cu colostaza cronică. Material şi metode. În perioada anilor 2000-2010 în clinica 2 chirurgie au fost internați și tratați chirurgical 107 pacienți cu dolicosigme. Raportul dintre bărbați şi femei a fost de 1:6, iar vîrsta medie a pacienților a constituit 43 ani. Rezecția laparascopică a sigmei s-a realizat în 11 cazuri (10,3%). Rezultate. Au fost comparate rezultatele postoperatorii la pacienții operați tradițional (lotul 1) versus bolnavii supuşi intervențiilor miniinvazve (lotul 2). Durata spitalizării pacienților primului lot a constituit 13,4 zile, față de 5,6 zile pentru pacienții operați laparascopic. Metoda aplicată la bolnavii lotului 2 a impresionat prin aspectul estetic, perioda postoperatorie legeră şi rezultatele funcționale bune. Concluzii. Dolicosigma refracteră la medicația conservativă rămîne a fi indicație pentru tratament chirurgical, iar rezecția laparascopică a sigmei cu anastomoza termino-terminală „hand asistend” fiind preferabilă celei clasice.Introduction. Major sufferings of patients with chronic cholestasis draw a high addressing to medical institutions. Nonsurgical treatment applied to these patients shows being inefficient . Our study reveal the comparative analysis of the results between classic surgical treatment and endoscopic one at patients with chronic cholestasis. Work purpose. Create a comparative study of treatment efficiency between traditional and endoscopic surgical treatment at patients with dolicosigma complicated with chronic cholestasis. Methods and Material. In period of 2000-2010 years the 2-nd surgical department treated 107 patients with doligosigmas. The ratio between men and women was 1:6 and the average age of patients was 43 years. Laparoscopic resection of sigma was realized in 11 cases (10.3%). Results. Postoperative results of patients after traditional treatment (group 1) were compared with postoperative results of enoscopic treated patients (group 2). The average hospitalisation time of patients from 1-st group was for 13,4 days, comparative to 5,6 days of patients from 2-nd group. The method apllied on patients from 2-nd group impressed by its aesthetic aspect , a slightly postoperative period and good functional results. Conclusions. Dolicosigma that can’t be treated in nonsurgical way remains to be an indication for surgical treatment, but laparoscopic resection of the sigma with termino-terminal anastomosa “hand assistant” is preferable to the classic one

Morphology and variability of the facial nerve trunk dependent on branching pattern, gender, anthropometric type and side of the head in Moldovan population

Background: Knowledge concerning variability of the facial nerve trunk (FNT) direction after its exit through the stylomastoid foramen is of a great clinical significance for maxillofacial surgeons, otorhinolaryngologists, oncologists, specialists in plastic and aesthetic surgery. The aim of our study was to establish the variation of the FNT direction and its peculiarities dependent on branching pattern, gender, anthropometric type and side of the head. Materials and methods: The direction of the FNT and its branching pattern were studied on 75 dissected hemifaces of adult formalized cadavers (59 male/16 female), and the morphometry of the FNT length, width and bifurcation angle was carried out. Results: Seven branching patterns of the facial nerve were established: Type I – 18.7%, Type II – 14.7%, Type III – 20%, Type IV – 14.6%, Type V – 5.3%, Type VI – 18.7%, and Type-NI – 8% (bizarre types). The FNT had a descending direction in 73.3% of cases; ascending FNT – 9.3% (including 5.3% of very short diffuse branching trunks and 1.3% of arch-shaped FNT); horizontal FNT – 10.7%; number variants – 6.7%. The male/female ratio of the descending FNT was 69.5%/87.4%; ascending – 10.2%/6.3%; horizontal – 11.9%/6.3%; number variants – 8.4% (only in male). The right/left ratio of the descending FNT was 62.9%/82.5%; ascending – 11.4%/7.5%; horizontal – 11.4%/10%; number variants – 14.3% (only on the right side). The ratio of the descending FNT in mesocephalic type (MCT) / brachycephalic type (BCT) / dolichocephalic type (DCT) was respectively 70.6%/100%/66.7%; ascending – 12.1%/0%/0%; horizontal – 12.1/0%/11.1%. Numerical variants in MCT – 5.2%, in DCT – 22.2%. The mean number of FNT in MCT/BCT/DCT was respectively 1.07/1.0/1.22. Conclusions: Three main directions are characteristic for FNT: the descending, ascending and horizontal ones, which vary dependent on branching pattern, gender, shape and side of the head

Lucrări practice la Anatomia Omului / Notebook for Practical work at Human Anatomy / Практические занятия по анатомии человека(Ghid pentru autoinstruire / Guide for self-studying / Пособие по самоподготовке) I. Aparatul locomotor. Viscere. / I. Locomotor Apparatus. Internal organs. / I. Опорно-двигательный аппарат. Внутренние органы.

Acest material didactic urmărește scopul de a însuşi obiectul la un nivel mai profund şi include numeroase imagini pentru adnotare, scheme pentru fiecare temă aparte a programului de studii și altă informație utilă studenţilor pentru lucrările de laborator la disciplina Anatomia omului în semestrul I de studii. Începând studierea anatomiei omului pe care se bazează toate disciplinele medicale fundamentale și clinice mulți tineri mediciniști întâmpină greutăți care țin de înțelegereași utilizarea terminologiei speciale. La prima vedere se creează falsa impresie că însușireaAnatomiei constă în memorarea mecanică a unui număr enorm de termeni și detalii. În acest sens Jan Comenius (Komensky), fondatorul științei moderne despre educație, menționa: „... când lipsesc detaliile este aproape imposibil să înțelegi sau să evaluezi un lucru și este la fel de imposibil să reții acel lucru. Tot ce nu are sens nu poate fi nici înțeles, nici apreciat și prin urmare, nu poate fi memorat”. Pentru a depăși astfel de situații trebuie să apelați la dicționarele medicale explicative sau la ajutorul profesorului. Alt moment important în studierea anatomiei îl prezintă nivelul de cunoștințe, care trebuie atins. Există mai multe modele de clasificare a nivelurilor de însușire a materialului studiat (B. S. Bloom, V. P. Bespalko, V. N. Maximovași a.). Reproducem una dintre cele mai simple, care include cinci niveluri de cunoștințeși anume: 1. Nivelul zero, sau inițial, care constă în faptul, că studentul dispune de pregătirea generală, care i-ar permite să înțeleagăși să recepționeze în mod conștientinformația nouă pentru el. 2. Nivelul unu – constă în recunoașterea obiectelor, proceselor, fenomenelor studiate anterior, bazate pe date superficiale, sub formă de idei, luări de cunoștință. 3. Nivelul doi – reprezintă reproducerea informațieiobținute anterior, care poate fi neconștientizată, însușită mecanic și expusă după model (manual, conspect etc.) sau conștientizată, selectată din mai multe surse, concretizată și sistematizată și expusă după sens. Cunoștințele de nivelul doi sunt numite cunoștințe – copii, iar activitatea – reproducere. 4. Nivelul trei – reprezintă starea, în care studentul e apt să transforme informațiaînsușită pentru discutarea obiectelor cunoscute și s-o utilizeze în diverse situații reale. Activitatea la nivelul trei e denumită aplicare, e de sine stătătoare, fără model, iar cunoștințele – priceperi, deprinderi, obișnuințe. Referitor la anatomie cunoștințele de acest nivel asigură stabilirea poziției anatomice a pieselor studiate, demonstrarea elementelor descriptive cu explicarea rolului lor funcționalșiimportanței aplicative, elaborarea clasificărilor, schemelor și referatelor, rezolvarea testelor și a problemelor de situație, confecționarea preparatelor etc. 5. Nivelul patru – reprezintă extrapolarea, extinderea cunoștințelor acumulate asupra unui cerc mai larg de noțiuniși deprinderi, elaborarea unor informații noi, necunoscute anterior. Prin urmare este vorba despre investigare, creativitate. Având în vedere cele menționate mai sus oricine poate decide ce fel de cunoștințe din domeniul anatomiei trebuie să posede studentul pentru a fi în stare să însușească celelalte discipline medicale ca să devină medic. În acest sens vine în ajutor prezentul ghid, care are menirea să conducă studenții pas cu pas prin toate compartimentele anatomiei omului orientându-i spre atingerea scopului scontat