First experience in off pump coronary artery bypass grafting of anterior descending artery via inferior mini-sternotomy

Spitalul Internaţional “Medpark”, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: În prezent pontajul coronarian pe o singură arteră reprezintă o raritate. Cardiologia intervenţională rezolvă marea majoritate a cazurilor cu afectarea patului coronarian cu o singură limitare – afectarea ostială a arterei descendente anterioare (ADA). Pentru pontajul coronarian pe cord bătând (CB): artera toracică internă stângă (ATIS) anastomozată cu ADA, este cunoscut abordul toracic miniminvaziv. Acestui abord îi sunt valabile şi unele exigenţe deosebite: set de ustensile adaptate special pentru minitoracotomie, echipă polidisciplinară bine formată şi, desigur, experienţa chirurgului operator. O problemă actuală, pentru perioada postoperatorie, rămâne combaterea durerii postoperatorii. Scopul lucrării a fost implementarea abordului mini-invaziv în operaţiile pe CB. Material şi metode: Pe parcursul ultimilor 5 ani, operaţi pe CB prin sternotomie inferioară au fost 13 pacienţi (5 femei, 8 bărbaţi), vîrsta medie – 59,3 ani. Toţi pacienţii au prezentat o afectare monovasculară severă pe ADA, segmentul I ostial. Stabilizarea cordului și a arterei – efectuată cu ajutorul dispozitivului “Octopus 4”. Anastomoza ATIS-ADA – efectuată cu sutură Prolene 8/0. Rezultate: Perioada postoperatorie complicată cu hemoragie – 1 pacient, menajată conservativ. Durata medie a spitalizării a constituit 4,5 zile. În perioada precoce şi de lunga durată accese anginoase nu s-au înregistrat. Concluzii: Mini-sternotomia inferioară reprezintă un abord optim către ADA, cu expoziţie suficientă pentru prelevarea ATIS. Sindromul algic postoperator este minim, reconvalescenţa fizică este rapidă, amplituda mişcărilor în membre superioare – nelimitată.Introduction: Nowadays, a single artery bypass surgery is a rarity. Interventional cardiology solves most cases of affected coronary arteries, with a single limitation – ostial involvement of anterior descending coronary artery (ADCA). For beating-heart coronary bypass (BHCB): left internal thoracic artery (LITA) anastomosis with anterior descending artery is well known minimally invasive thoracic approach. But for this approach several special requirements should be met: set of tools specially adapted for mini-thoracotomy, well trained multidisciplinary team and the experience of surgeon. A current problem is combating of the postoperative pain. Aim of the study was the implementation of minimally invasive access in BHCB. Material and methods: During the last five years, 13 patients (5 women, 8 men) with mean age – 59.3 years were operated with BHCB. All patients presented a severe single vessel injury of ADCA in I ostial segment. Stabilization of the heart and artery was carried out with the device Octopus 4. The anastomosis between LITA-ADCA was performed with the Prolene 8/0 suture. Results: The postoperative period was complicated with hemorrhage in 1 patient, treated conservatively. The mean duration of hospitalization was 4.5 days. In early and long-term postoperative period relapses of heart angina were not registered. Conclusion: Lower mini-sternotomy is an optimal approach to ADCA, with sufficient exposition for harvesting LITA. Postoperative pain syndrome is minimal, physical recovering is fast, the amplitude of movements in upper limbs is unrestricted

Experience of activity of cardiac surgery service in Medpark international hospital during the years 2011-2015

Spitalul Internaţional Medpark, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Practica medicală privată complexă şi multiprofilară în ţara noastră reprezintă o formă de succes în sistemul medical autohton. În ultimii ani aceasta capătă o ascensiune considerabilă, ocupîndu-şi pe drept poziţia de lider pe segmentul calităţii actului medical și al satisfacției pacientului. Spitalul Internaţional Medpark şi-a deschis uşile la finele lunii februarie 2011, iar prima operaţie cardiochirurgicală a avut loc la începutul lunii mai 2011. Scopul lucrării este prezentarea experienţei naţionale de tratament cardiochirurgical complex în primul spital multiprofilar privat din Republica Moldova. Material şi metode: Pe parcursul perioadei mai 2011-iunie 2015, în cadrul Spitalului Internaţional Medpark au fost operaţi 812 pacienţi (423 bărbaţi, 389 femei), vîrsta medie – 60,3 ani. Rezultate: Durata medie a spitalizării a constituit 7,3 zile, dintre care aflarea în mediu a pacienților în sectia de terapie intensivă a fost sub 24 de ore. Timpul de reacţie în intervențiile urgente – sub 1,5 ore. Rata mortalităţii a constituit 1,3%. Concluzii: Medpark este primul spital general privat din Moldova şi unicul spital din zona Europei de Est acreditat JCI. Complexitatea intervenţiilor cardiochirurgicale aici, rămîne a fi una extrem de variată, ceea ce a necesitat o antrenare suplimentară, în regim nonstop, a întregii echipe cardiochirurgicale. Conformarea la criteriile internaţionale de acreditare impun o continuă perfecţionare şi respectare a protocoalelor de tratament. În centrul atenției întregii cardio-echipe din Medpark este sănătatea pacientului.Introduction: The private complex medical practice in our country is a successful shape of local medical system. In recent years it acquires a considerable upswing and rightfully occupies the leading position on the segment of medical service quality and patient satisfaction. Medpark International Hospital has opened its doors at the end of February 2011 and the first cardiac surgery was performed at the beginning of May 2011. The aim of study is presentation of national experience in complex cardiac surgery treatment in first general private hospital from Moldova. Material and methods: During the period from May 2011 to June 2015, in International Hospital Medpark were operated 812 patients (423 men, 389 women), the average age – 60.3 years. Results: The mean duration of hospitalization was 7.3 days and the average duration of patient treatment in Intensive Care Unit was under 24 hours. The reaction time in emergency surgeries – was under 1.5 hours. The mortality rate was about 1.3%. Conclusions: Medpark is the first private general hospital from Moldova and the only one hospital in Eastern Europe JCI accredited. The complexity of cardiac surgery here remains extremely varied, which necessitated an additional entrainment in nonstop regime, of the whole cardiosurgical team. Compliance with the international accreditation criteria requires continuous improvement and enforcement of the treatment protocols. The focus of the entire cardiosurgical team from Medpark is firstly patient's health

Ischemic heart disease and aortic valve stenosis – current surgical treatment

Actualitate: Stenoza aortică este cea mai frecventă patologie valvulară, circa 7% din populația peste 65 ani suferă de o stenoză de Ao degenerativă. Intervenții combinate cu pontajul coronarian se asociază cu o mortalitate postoperatorie sporită. Material și metode: Tehnicile operatorii în stenoza de valvă aortică asociată cu patologiile coronariene sunt distribuite în protezări valvulare în varianta clasică (PVao) , intervenții transcateter intervențional (TAVI ), revascularizare coronariană intervențională ( PCI) și by-passul coronarian. Factorii de risc ce însoțesc aceste operații necesită a fi gestionați concomitent. Rezultate: În perioada 2019-2022 în Institutul de Cardiologie au fost operați prin metode clasice 168 pacienți cu stenoza Ao, 72 pacienți au necesitat by-pass coronarian (46 – 1 vas, 39 – 3 vase și 11 – 4 vase coronariene). Letalitatea postoperatorie a alcătuit 4,2%. Procedeul TAVI a fost efectuat în 47 cazuri, 10 pacienți au necesitat revascularizare miocardică prin PCI. Procedurile hibride de PCI au fost aplicate în 30% cazuri pe un vas și în 20% cazuri – pe 3 vase coronariene. Mortalitatea după aceste operații a alcătuit 6,3%. Supraviețuirea de lungă durată a alcătuit 100%. Managementul acestor operații pune în discuție probleme ce țin de impactul bolilor arteriilor corinariene (BAC) asupra mortalității în leziunile combinate cu SAo valvulare, problemele tehnice operatorii, timing-ul operațiilor în variante combinate cu TAVI, siguranța manipulațiilor ghidate în executarea TAVI și PCI. Concluzii: Cardiologia modernă propune terapii personalizate în leziunile de valvă Ao severă și asociere de BIC. Abordările hibride asigură eficiența, siguranța procedurilor efectuate cu rezultate favorabile postoperatorii.Actuality: Aortic stenosis is the most common valve disease in about 7% of the population over 65 suffer from a degenerative aortic stenosis. Interventions combined with coronary bypass surgery are associated with increased postoperative mortality. Material and methods: Surgical techniques in aortic valve stenosis associated with coronary pathologies are distributed in valve replacement in the classic version (PVao), interventional transcatheter interventions (TAVI), interventional coronary revascularization (PCI) and coronary bypass. The risk factors accompanying these operations need to be managed concurrently. Results: In the period 2019-2022 in the Institute of Cardiology, 168 patients with Ao stenosis were operated on by classical methods, 72 patients required coronary bypass (46 – 1 vessel, 39 – 3 vessels and 11 – 4 coronary vessels). Postoperative mortality was 4.2%. The TAVI procedure was performed in 47 cases, 10 patients needed myocardial revascularization by PCI. Hybrid PCI procedures were applied in 30% of cases on one vessel and in 20% of cases – on 3 coronary vessels. Mortality after these operations made up 6.3%. Long-term survival accounted for 100%. The management of problems of these operations discusses the impact of coronary artery disease (CAD) on mortality in lesions combined with valvular SAo, operative techniques, the timing of operations in variants combined with TAVI, the safety of guided manipulations in the execution of TAVI and PCI. Conclusions: Modern cardiology proposes personalized therapies in severe Ao valve lesions and ischemic heart disease association. Hybrid approaches ensure the efficiency, safety of the procedures performed with favorable postoperative results

Off pump myocardial revascularization

Departamentul Chirurgie Cardiacă, IMSP Spitalul Clinic Republican, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Scopul. Analiza retrospectivă a 308 de operaţii de revascularizare a miocardului fără circulaţie extracorporală efectuate în aa.2002 – mai 2016 în secţia Chirurgia viciilor cardiace dobândite a Spitalului Clinic Republican. Materiale şi metode. Au fost operaţi 308 de pacienţi (254 bărbaţi , 54 femei), cărora li s-a efectuat revasularizarea miocardului pe cord bătând. Vârsta medie a pacienţilor 58±11 ani (28 – 84 ani). 253 (82%) de pacienţi cu angină pectorală cl.f. III – IV, 55 (18%) angină pectorală instabilă. 193 (62,6%) au suportat infarct miocardic.249 (81%) pacienţi cu multiple leziuni coronariane. Operaţiile au fost efectuate prin sternotomie mediană. Rezultate. Pentru stabilizarea hemodinamicii în timpul operaţiei la 106 (34%) de pacienţi s-au administrat cardiotonice şi vasopresori. În 109 (35%) cazuri a fost nevoie de β-blocatori. Infarctul miocardic perioperator a fost documentat în7 (2,2%) cazuri. Hemoragia postoperatorie care a necesitat resternotomiea survenit în 7 (2,2%) cazuri, la 49 (15,9%) de pacienţi s-a transfuzat concentrat eritrocitar. Majoritatea pacienţilor au fost extubaţi în prima zi. Dereglări de ritm s-au manifestat la 56 (18%) pacienţi, care au necesitat administrarea adăugătoare de preparate antiaritmice pentru restabilirea ritmului sinusal, în 11 cazuri a fost efectuată cardioversie electrică. În perioada postoperatorie precoce au decedat 3 (0,97%) pacienţi. Concluzii. Revascularizarea miocardului off pump are multe priorităţi: durata mai scurtă a operaţiei, micşorarea timpului de anestezie şi de aflare la ventilaţia artificială, diminuarea hemoragiei şi a cantităţii hemotransfuziilor, reducerea complicaţiilor de plagă, excluderea complicaţiilor specifice legate de CEC şi, ca urmare, micşorarea duratei spitalizării şi a cheltuielilor legate de operaţie.Purpose. Retrospective analysis of 308 myocardial revascularization surgeries on a beating heart performed since 2002 to 2016 (may), in the Acquired Cardiac Disease Surgery Unit of Republican Clinical Hospital. Materials and methods. 308 patients were operated (254 men, 54 women), who have undergone “off-pump” myocardial revascularization. The mean patient age was 58 +/- 11 years (28-84). 253 (82%) have angina pectoris f.cl. III-IV, 55 (18%) have unstable angina, 193 (62,6%) have suffered myocardial infarction. 249 (81%) of patients were diagnosed with multiple coronary lesions. Most of the surgeries were performed through median sternotomy. Results. In order to stabilize the hemodynamic status during myocardial revascularization at 103 (34%) patients were administrated cardiotonics and vasopressors also in 109 (35%) cases, was needed to administrate B-blockers. Perioperatory myocardial infarction was in 7 (2,2%) cases. Postoperatory haemorrhage that required resternotomy occurred in 7 (2,2%) cases, for 49 (15,9%) patients was transfused concentrated erythrocytes. The majority of patients were extubated during the first day. Rhythm disorders was registered at 56 (18%) patients, that required additional antiarrhythmic drugs in order to convert into sinus rhythm, but to 11 patients was performed electric cardioversion. In early postoperatory period, we had 3 (0,97%) cases of mortality. Conclusion. Off pump myocardial revascularization has several advantages: short duration of operation, short anaesthesia time and ventilation, low haemorrhage and blood transfusion volume, low complication rate of wounds, elimination of complications specific to CABG, as a result shortening the hospitalization period and lower costs related to surgery

Left ventricle wall rupture (LVWR) in mitral valve replacement

Departamentul Chirurgie Cardiacă, Spitalul Clinic Republican, Institutul de Cardiologie, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. RPVS sunt cele mai grave complicații în protezarea valvei mitrale și au o incidență medie de 1,2%. Scopul. De a delimita căile de prevenție și tratament chirurgical a RPVS . Material și metode. Pe parcursul ultimilor 20 ani au fost înregistrate 19 cazuri de RPVS. Sunt analizate variantele anatomice, cauzele apariției , divizarea lor în câteva tipuri (după S.I.Sezar) : Tipul 1 – în continuitatea atrioventriculară (decalcinări la cuspa posterioară , abcese inelare, iatrogenii ) – 11 cazuri; Tipul 2 – la originea mușchilor papilari (rezecții parietale de pilieri, infarct miocardic perioperator) (4) ; Tipul 3 – poziționare intermediară (implantări forțate de valve cu diametrul mare, perforații cu elementele carcasului protezelor biologice, traumatizare la utilizarea ventului) (4). Rezultate. Letalitatea postoperatorie a alcătuit 26,3 % ( 5 cazuri ). Tehnicile chirurgicale aplicate s-au împărțit în externe și interne. În primul grup RPVS au fost lichidate prin aplicarea de suturi profunde pe miocard utilizând petice de teflon ori pericard. Al doilea grup reoperat în condiții de CEC, cu aplicarea unui sandwich (2 petice ce acoperă ruptura din ambele părți ). Pentru hemostază definitivă a fost utilizat buretele hemostatic și cleiul biologic. Concluzii. Operațiile pe valva mitrală trebuie efectuate cu măsuri de profilaxie a RPVS (prezervarea mușchilor papilari, evitarea decalcinărilor masive, limitarea utilizării bioprotezelor de profil înalt la pacienții cu cavitatea VS mică,alegerea corectă a diametrului protezei implantate, manipulații gentile pe suprafața ventriculară, protecția adecvată a miocardului). Tehnicile chirurgicale combinate (interne și externe ) sunt cele mai efective pentru a atinge hemostaza definitivă.Introduction. LVWR is one of the most serious complications in mitral valve replacement, with a incidence of 1,2%. Purpose. To determine the ways of prevention and surgical treatment of LVWR. Material and methods. During last 20 years were registered 19 cases of LVWR. We studied the anatomical features, cause of appearance, splitting them in different types (S.I.Sezar): Type 1 – in atrioventricular continuity (posterior cusp decalcification, ring abscess, iatrogenic) – 11 cases Type 2 – at the origin of papillary muscle (parietal resection of pillars, perioperatory myocardial infarction) (4) Type 3 – intermediate positioning (forced valve implantation with big diameter, perforation with elements of biological valve, trauma after vent usage) (4) Results. Postoperative lethality made up 26.3% (5 cases). The surgical techniques applied were divided into external and internal. In the first group LVWR were removed by applying deep sutures to myocardium using Teflon or pericardial patches. The second group underwent second operation under CPB, applying a sandwich suture (2 patches covering the rupture of both parties). For final hemostasis we used hemostatic sponges and biological glue. Conclusion. Surgery for mitral valve must be performed with prophylactic measures for LVWR (papillary muscle preservation, avoiding massive decalcification, limiting the use of high profile biological valve for patients with small LV cavity, proper selection of implanted prosthesis diameter, gentle manipulations of ventricular surface, adequate myocardium protection). Surgical combined techniques (internal and external) are the most effective in order to achieve final haemostasis

Management treatment of thrombosis prostheses heart

Departamentul Chirurgie Cardiacă, Spitalul Clinic Republican, Institutul de Cardiologie, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Fenomenul de tromboză sau “pannus-tromboză” a protezelor valvulare cardiace rămâne o complicație gravă ce necesită o intervenție promptă în cardiochirurgie. Recent în arsenalul medical se implementează o metodă nouă - tromboliza medicamentoasă în trombozele valvulare. Scop. Analiza experienței noastre de tratament al trombozelor valvulare cardiace prin diverse metode care au fost aplicate pe parcursul ultimilor 9 ani. Materiale și metode. În lotul studiului (2007-2016) s-au operat 1411 pacienți cu patologii valvulare în IMSP SCR secţia VCD, la care s-au implantat 1315 valve cardiace: dintre care 173 - cu proteze biologice; 1142: proteze mecanice. Disfuncție de proteza prin tromboza s-a depistat la 34 pacienți, cu vârstă cuprinsă între 35 și 63 de ani. Tromboliza a fost efectuată la 22 pacienți. Tratamentului chirurgical au fost supusi 11 pacienți. Rezultate. Din 22 cazuri care au fost supuşi trombolizei cu Ateplaza si Reteplaza s-a reuşit restabilirea completă a funcţiei protezelor valvulare la 19 pacienţi. Doua cazuri letale: 1- hemoragie, 1–soc anafilactic. Într-un caz de tromboliză s-a obținut restabilire incompleta a funcției protezei, dar cu ameliorare hemodinamică, care peste 2 săptămâni a fost supusa intervenției chirurgicale Concluzii. Pacienții cu tromboza protezelor valvulare în stare critică pot fi rezolvaţi efectiv prin aplicarea trombolizei medicamentoase care poate vindeca pacientul complet sau poate servi drept un procedeu de salvare până la aplicarea tratamentului chirurgical de schimbare a protezei valvulare. Rata complicațiilor embolice este joasă, ceea ce poate fi implementat ca tratament de prima linie. La răspunsul parţial tratamentului de tromboliză, pacientul poate fi operat în condiții hemodinamice satisfăcătoare, cu un risc scăzut.Introduction: The phenomenon of thrombosis or "pannus-thrombosis" valve cardiac prostheses remains a serious complication requiring prompt intervention in cardiac surgery. Recently the medical arsenal implemented a new method of valve thrombosis in drug thrombolysis. Purpose: Analysis of our experience of treating heart valve thrombosis by various methods that have been applied over the last 9 years. Materials and Methods: The study group (2007-2016) was made in 1411 patients with valve pathologies of RCH department AHD, which were implanted heart valves 1315: of which 173 - with biological prostheses; 1142: mechanical prostheses. Dysfunction of prosthesis thrombosis was detected in 34 patients, aged between 35 and 63 years. Thrombolysis was performed on 22 patients. Surgical treatment of 11 patients were undergoing. Results: Of 22 cases who underwent thrombolysis with Ateplaza and Reteplase was able to restore full function prosthetic gradient transprotetic normalized in 19 patients. Two fatal cases: 1- hemorrhage, 1-anaphylactic shock. In a case of thrombolysis was obtained incomplete restoration of hearing function, but with hemodynamic improvement, more than 2 weeks has surgical reintervention. Conclusions: Patients with prosthetic valve thrombosis in critical condition can be effectively resolved by applying thrombolysis drug that can cure the patient completely or can serve as a method of saving surgery to change the application of a valve prosthesis. Embolic complication rate is low, which can be implemented as a first-line treatment. Partial response to thrombolysis treatment, the patient can be operated satisfactory hemodynamic conditions, with low risk

Surgical treatment of ventricular septal defect associated with tricuspid valve insufficiency

Departamentul Cardiochirurgie, Spitalul Clinic Republican, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Insuficienţa tricuspidiană (IT) congenitală izolată se întâlneşte foarte rar şi constituie 0,3-0,6% din toate malformaţiile cardiace congenitale (MCC). Mult mai frecvent IT are caracter secundar ca consecinţă şi complicaţie a altor MCC. După datele literaturii de la 10 pînă la 30% din pacienţii cu defect septal ventricular (DSV) localizat în regiunea perimembranoasă pot dezvolta IT.Scopul: Evaluarea comparativă a diverselor tactici şi metode de corecţie chirurgicală a DSV asociat cu IT şi elaborarea algoritmului optimal de tratament al acestor bolnavi. Material şi metode: În lotul de bolnavi cu DSV asociat cu IT, operaţi în Centrul de Chirurgie a Inimii pe parcursul anilor 2005- 2014, au fost incluşi 35 de pacienţi cu vârsta medie de 80,9±20,5 luni. Greutatea medie a pacienţilor din acest grup a fost 19,3±3,2 kg şi varia în limitele 4-68 kg. Rezultate: În 20 (57,0%) cazuri s-a diagnosticat IT de gradul II, în 8 (23,0%) cazuri – IT de gradul III şi în 7 (20,0%) cazuri – IT de gradul IV. Concomitent cu plastia DSV, la toţi pacienţii s-a efectuat şi repararea VT: la 4 (11,0%) pacienţi s-a efectuat plastia VT De Vega, la 14 (40,0%) pacienţi – comisuroplastia, la 6 (17,0%) pacienți – suturare de cleft, la 1 (4,0%) pacient – plastia VT De Vega şi comisuroplastie, la 10 (29,0%) pacienţi – comisuroplastie şi suturare de cleft. La etapa postoperatorie s-a ameliorat semnificativ tabloul clinic: s-au redus dispneea (de la 91,7% cazuri la 8,3% cazuri), palpitaţiile (de la 91,7% cazuri la 33,3% cazuri) şi edemele periferice (de la 10,8% cazuri la 4,2% cazuri). Numărul de pacienţi cu insuficienţă cardiacă NYHA 1, care la etapa preoperatorie nu s-a determinat nici la un pacient cu DSV asociat cu IT, a crescut postoperator de la 0 la 54,2% pacienţi, NYHA 2 s-a redus de la 60,0% la 41,7% pacienţi, NYHA 3 – de la 36,0% la 4,2% pacienţi. Concluzii: În marea majoritate de cazuri s-a utilizat metoda prin sutură la comisura antero-septală. Această procedura chirurgicală este simplă, necostisitoare, durează nu mai mult de 5-10 min., practic lipsită de complicaţii şi diminuează semnificativ regurgitarea tricuspidiană.Introduction: Isolated congenital tricuspid valve insufficiency is rare accounting 0.3-0.6% of all congenital heart malformations (CHM). More frequently tricuspid regurgitation (TR) is of secondary origin being a consequence or complication of other CHM. According to the literature 10-30% of patients with ventricular septal defect (VSD) localized in the perimembranous region can develop TR. Aim: Comparative evaluation of various tactics and methods of surgical correction of VSD associated with TR and creation of optimized treatment algorithm. Material and methods: Between 2010 and 2014, 35 patients with average age of 80.9±20.5 months underwent tricuspide annuloplasty within correction of VSD in the Center of Cardiac Surgery of Republic of Moldova. The mean patients’ weight was 19.3±3.2 kg with range of 4-68 kg. Results: There were grade II regurgitation of tricuspide valve in 20 (57.0%) of cases, regurgitation of grade III in 8 (23.0%) of cases and regurgitation of grade IV in 7 (20.0%) of cases. Within correction of VSD there was plasty of tricuspide valve performed: in 4 cases (11.0%) of patients plasty of tricuspide valve De Vega, in 14 cases (40.0%) of patients comisuroplasty, in 6 case (17.0%) of patients comisuroplasty and suture of cleft, in 1 case (4.0%) of patients plasty of tricuspide valve De Vega and comisuroplasty, in 10 cases (29.0%) of patients comisuroplasty and suture of cleft. After operation the clinic state of patients improved significantly: asthma reduced from 91.7% of cases till 8.3% of cases, cases of tachycardia reduced from 91.7% till 33.3% of cases and other cardiac failure symptoms from 10.8 % till 4.2% of cases. The number of patients with cardiac failure NYHA classification class I was present after operation in 54.2% of cases comparing with its absence before operation, class II diminished from 60.0% to 41.7% of cases, class III from 36.0% to 4.2% of cases. Conclusions: In majority of cases the sutures were applied to approximate the septal and anterior leaflet close to the commisure. It is simple, reliable, inexpensive method, requiring not more than 5-10 min to perform and in our experience free of complications and effective in correction of TR

Strategies of the treatment of cardiac prosthetic valve thrombosis

Departamentul Cardiochirurgie, Spitalul Clinic Republican, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Fenomenul de tromboză şi „pannus” tromboză rămîne printre complicaţiile ce necesită intervenţie promptă în cardiochirurgie. Material şi metode: Din 1670 de pacienţi operaţi în departamentul nostru – 1260 (74,2%) prezentau patologii valvulare. S-au protezat 1164 valve cardiace: din ele 145 – cu proteze biologice; 1019 – cu proteze mecanice. Tromboza protezelor s-a depistat la 28 pacienţi (60% din cazurile disfuncţiilor de proteză şi 2,2% din numărul total al pacienţilor), cu vîrstă cuprinsă între 35 şi 63 de ani. Tratament chirurgical s-a efectuat la 9 pacienţi, tromboliză – la 19 pacienţi. Rezultate: În ultimii 6-7 ani, tratamentul medicamentos de tromboliză în trombozele protezelor valvulare, se realizează reuşit cu alteplaza şi reteplaza. Tromboliza a fost efectuată la 19 pacienţi. Efecte: în 17 cazuri – recuperarea completă a funcţiilor protezelor cu normalizarea gradientului transprotetic şi a presiunii sistolice în ventricolul drept. Au survenit complicaţii: un caz – atac ischemic tranzitor cerebral şi 2 cazuri letale. Concluzii: Pacienţii cu tomboză a protezelor valvulare în stare critică (edem acut pulmonar, hipotensiune, insuficienţă cardiacă IV NYHA) se supun, după confirmare ecografică, terapiei trombolitice intravenoase. Tratamentul de tromboliză are o eficacitate înalta în tromboza protezelor valvulare, rata complicaţiilor cu embolii este joasă, motiv din care tratamentul respectiv poate fi implementat ca unul de primă linie în tromboza protezelor valvulare, în absenţa contraindicaţiilor. În cazul răspunsului parţial la tratamentul de tromboliză, pacientul poate fi operat în condiţii hemodinamice satisfăcătoare şi cu un risc scăzut.Introduction: The phenomenon of thrombosis and “pannus” thrombosis prevails among the complications that require prompt intervention in cardiac surgery. Material and methods: In our department 1670 patients were operated on: 1260 had valve pathology (74.2%). Totally 1164 heart valves were replaced: 145 – biological prostheses and 1019 – mechanical ones. Prosthesis thrombosis took place in 28 patients (60% of prosthetic dysfunction and 2.2% of the total number of operated patients) aged from 35 to 63 years old. Nine patients underwent surgical treatment, 19 patients – were treated by thrombolysis. Results: During last 6-7 years the thrombolysis treatment with alteplase and reteplase has been successfully implemented in the therapy of thrombosis of prosthetic valve. Thrombolysis was performed in 19 patients. The results are the following: in 17 cases – complete recovery of the prosthesis function with normalization of trans-prosthetic gradient and systolic pressure in right ventricle was observed. One case has been complicated with cerebral transitory ischemic attack and 2 cases of mortality were registered. Conclusions: The patients with prosthesis thrombosis who are in critical condition (acute pulmonary edema, hypotension, heart failure NYHA IV) should immediately receive ultrasound confirmation of the need of intravenous thrombolitic therapy. The thrombolysis efficacy in prosthesis thrombosis is high; the rate of embolic complications is low, which can be used as the first line treatment for all patients with prosthetic thrombosis in the absence of contraindications. In the case of partial response to the thrombolysis patient can be operated in satisfactory hemodynamic conditions and with decreased surgical risk

Papillary muscle approximation combined with ventriculoplasty in patients with ischemic cardiomyopathy and functional mitral regurgitation: effects on mitral valve and left ventricul shape

IMSP Spitalul Clinic RepublicanStudiile recente definesc regurgitarea mitrală funcțională şi înrautățirea indicelui sistolic a venericului stâng, drept ca o lărgire a dimensiunii dintre marginile muşchilor papilari, prin urmare, micşorarea acestei distante poate îmbunătăţi funcţia valvei mitrale şi ventriculului stâng. Pentru acest studiu au fost selectaţi 33 de pacienţi cu cardiomiopatie ischemică la care s-a efectuat aproximarea muşchilor papilari.Recent studies define functional mitral regurgitation and worsened left ventricular systolic indices as the widening of the dimension between papillary muscle heads; consequently, narrowing this distance may improve the mitral valve and left ventricle function. The study included 33 patients with ischemic cardiomyopathy undergoing papillary muscle approximation

The surgical tratment of ischemic mitral regurgitation (IMR)

Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011IMI ca complicație a bolii coronariene este cauzată de o disfuncție papilar-anulară a VS, fapt determinat în stabilirea tacticii de tratament al acestor patologii. Scopul studiului este studierea mecanismului de dezvoltare a IMI, reevaluarea indicațiilor operatorii, aprecierea eficacității şi durabilității tehnicilor chirurgicale efectuate. Material şi metode: În lotul de studiu au fost incluşi 124 pacienți cu IMI, ca consecință a remodelării VS în urma ischemiei, infarctului miocardic suportat.În toate cazurile a fost efectuată revascularizarea miocardului. Simultan la 85 pacienți au suportat tehnici reconstructive pe valva mitrală, la 38 pacienți cu IMI până la gradul II patologia valvulară a fost neglijată.Rezultate: S-a constatat o strănsă legătură a mecanismului de apariție a IMI de localizarea zonelor de infarct miocardic, gradul de afectare a sfericității VS, prevalența dilatării inelului fibros mitral, deplasarea punctului de coaptare valvulară în urma tensionării muşchilor papilari.By- passul coronarian efectuat izolat nu a contribuit la regresia IMI de gardul II, iar în 25% de cazuri în perioada de lungă durată IMI a progresat, menținând o suprasolicitare de volum al VS.În 56 (69,1%) cazuri a fost aplicată o tehnică inovațională de annuloplastie mitrală cu 3 suturi cu o reducere spectaculoasă a gradului de regurgitare mediu de la 2,7±0,5 preoperator la 1,2±0,1 postoperator, asigurând o mobilitate fiziologică a cuspelor valvulare. În paralel, pentru a înlătura cauzele de manifestare a IMI, pacienții au necesitat rezecția aneurismului de VS în 25 (29,4%) cazuri şi aproximarea muşchilor papilari după HVass în 18 (21,2%) cazuri.Toate aceste proceduri au asigurat o restabilire anatomică şi funcțională a competenței valvulare şi în perioada de lungă durată. Concluzii: IMI poate fi considerată ca un marker al remodelării ventriculare în cardiopatia ischemică, iar neglijarea acestor regurgitații îşi lasă amprenta asupra letalității postoperatorii şi stabilității rezultatelor în perioada de lungă durată.IMR as a complication of ischemic heart disease is caused by the LV papillary-annular dysfunction - determining fact in establishing the further treatment tactics of these pathologies. Purpose: To study the developmental mechanism of IMR, reevaluation of surgical indications, appreciation of efficacy and durability of the surgical techniques. Material and methods: In the study field were included 124 patients with IMR, consequence of LV remodeling after ischemia and myocardial infarction.In all cases myocardial revascularization were performed. Simultaneously 85 patients underwent reconstructive techniques to the mitral valve. Among 38 patients with IMR till grade II, the valve pathology was neglected.Results: We observed a tight relation between mechanism of IMR appearance and myocardial infarction zone localization, LV sphericity affectation grade, prevalence of mitral fibrous ring dilatation and valve coaptation point displacement caused by papillary muscle tensioning. Isolated coronary by-pass did not contributed to regression of II grade IMR, and in 25% of cases during a long period, IMR has progressed, while maintaining the LV volume overload.In 56 (69.1%) of cases was applied an innovative technique for mitral annuloplasty with three sutures with a significant reduction of the average degree of regurgitation from 2.7 ± 0.5 preoperatively to 1.2 ± 0.1 postoperatively and ensuring physiological cusp mobility. In parallel, to remove the causes of the manifestation of IMR, patients required LV aneurysm resection in 25 (29.4%) cases and approximation of papillary muscles by Hvass procedure in 18 (21.2%) cases. All these procedures have provided an anatomical and functional restoration of valve competence in immediate and long-term period. Conclusion: IMR may be regarded as a marker of ventricular remodeling in ischemic heart disease and neglecting such of regurgitation influences upon the postoperative mortality rate and stability during long-term results