Functional mitral insufficiency management in aortic valve replacement

Department of Cardiac Surgery, Republican Hospital, Chisinau, Republic of MoldovaBackground: The article describes the literature about functional mitral insufficiency associated with surgical approach in aortic valve pathology – which is an actual problem regarding incidence of this pathology simultaneously to aortic valve pathology. This work includes etiologic and physiopathologic aspect, contemporary principles of diagnosis and treatment, surgical technique depending upon mechanism of functional mitral insufficiency origin and elucidation of predictors’ factors screening criteria in progression or regression of mitral insufficiency. In the course of study predictors of mitral insufficiency evolution, gradient pressure of aortic valve, mitral valve ring diameter, presence of arrhythmias, ejection fraction of left ventricle and ventricular mass were determined. The proof of the effect of mitral valve failure after the replacement of aortic valve is the symptom of profound left ventricle pathology. Therefore echocardiological parameters of the left ventricle dysfunction, especially of diastolic one, may be predictor of mitral failure effect in case of surgical approach to the aortic valve. Conclusions: Decrease of functional mitral insufficiency is expected in the majority of cases after aortic valve replacement, but decrease grade depends upon all predictors’ factors that were studied. At present there is no evidence that coexistent postoperative mitral insufficiency can affect survival, but the impact upon the symptoms is still unclear. A complete evaluation of long term functional state is still an important field of study

First experience in off pump coronary artery bypass grafting of anterior descending artery via inferior mini-sternotomy

Spitalul Internaţional “Medpark”, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: În prezent pontajul coronarian pe o singură arteră reprezintă o raritate. Cardiologia intervenţională rezolvă marea majoritate a cazurilor cu afectarea patului coronarian cu o singură limitare – afectarea ostială a arterei descendente anterioare (ADA). Pentru pontajul coronarian pe cord bătând (CB): artera toracică internă stângă (ATIS) anastomozată cu ADA, este cunoscut abordul toracic miniminvaziv. Acestui abord îi sunt valabile şi unele exigenţe deosebite: set de ustensile adaptate special pentru minitoracotomie, echipă polidisciplinară bine formată şi, desigur, experienţa chirurgului operator. O problemă actuală, pentru perioada postoperatorie, rămâne combaterea durerii postoperatorii. Scopul lucrării a fost implementarea abordului mini-invaziv în operaţiile pe CB. Material şi metode: Pe parcursul ultimilor 5 ani, operaţi pe CB prin sternotomie inferioară au fost 13 pacienţi (5 femei, 8 bărbaţi), vîrsta medie – 59,3 ani. Toţi pacienţii au prezentat o afectare monovasculară severă pe ADA, segmentul I ostial. Stabilizarea cordului și a arterei – efectuată cu ajutorul dispozitivului “Octopus 4”. Anastomoza ATIS-ADA – efectuată cu sutură Prolene 8/0. Rezultate: Perioada postoperatorie complicată cu hemoragie – 1 pacient, menajată conservativ. Durata medie a spitalizării a constituit 4,5 zile. În perioada precoce şi de lunga durată accese anginoase nu s-au înregistrat. Concluzii: Mini-sternotomia inferioară reprezintă un abord optim către ADA, cu expoziţie suficientă pentru prelevarea ATIS. Sindromul algic postoperator este minim, reconvalescenţa fizică este rapidă, amplituda mişcărilor în membre superioare – nelimitată.Introduction: Nowadays, a single artery bypass surgery is a rarity. Interventional cardiology solves most cases of affected coronary arteries, with a single limitation – ostial involvement of anterior descending coronary artery (ADCA). For beating-heart coronary bypass (BHCB): left internal thoracic artery (LITA) anastomosis with anterior descending artery is well known minimally invasive thoracic approach. But for this approach several special requirements should be met: set of tools specially adapted for mini-thoracotomy, well trained multidisciplinary team and the experience of surgeon. A current problem is combating of the postoperative pain. Aim of the study was the implementation of minimally invasive access in BHCB. Material and methods: During the last five years, 13 patients (5 women, 8 men) with mean age – 59.3 years were operated with BHCB. All patients presented a severe single vessel injury of ADCA in I ostial segment. Stabilization of the heart and artery was carried out with the device Octopus 4. The anastomosis between LITA-ADCA was performed with the Prolene 8/0 suture. Results: The postoperative period was complicated with hemorrhage in 1 patient, treated conservatively. The mean duration of hospitalization was 4.5 days. In early and long-term postoperative period relapses of heart angina were not registered. Conclusion: Lower mini-sternotomy is an optimal approach to ADCA, with sufficient exposition for harvesting LITA. Postoperative pain syndrome is minimal, physical recovering is fast, the amplitude of movements in upper limbs is unrestricted

Right ventricular outflow tract reconstruction with decellularized human pulmonary valves in congenital heart diseases

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie “Nicolae Testemiţanu”, Spitalul Clinic Republican “Timofei Moşneaga”, Chișinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Matricea valvulară obţinută prin metodele ingineriei tisulare crează posibilitate de regenerare a ţesutului, un factor important în înlocuirea valvulară la copii. Scopul: Studierea eficacităţii detergenţilor în decelularizarea valvelor pulmonare umane şi a rezultatelor clinice la pacienţii care au suportat implantarea acestor valve. Material şi metode: Au fost prezervate 20 de homogrefe de la donatori cu timpul ischemiei calde cuprins între 2,5 şi 8,5 ore. Pentru decelularizare au fost utilizaţi doi detergenţi pentru 36 ore. În următoarele 96 ore homogrefele au suportat 8 cicluri de spălare în soluţie Ringer cu antibiotice şi antimicotice în condiţii de vibraţie continuă la temperatura de 37 0C. La un termen de 55,8±18,7 luni au fost investigaţi 32 pacienţi la care au fost implantate homogrefele valvulare pulmonare (HVP) decelularizate . Rezultate: În rezultatul preparării HVP cu utilizarea detergenţilor s-a obţinut înlăturarea totală a celulelor de pe matricea valvulară. Semne de degenerare, îngroşarea cuspelor, reducerea mobilităţii lor, dilatarea sau stenozarea valvulară n-a fost depistată în dinamică. Gradientul transvalvular mediu a rămas stabil (4.35±2.54 la 4.66±2.63 mmHg), iar diametrul end-diastolic al ventriculului drept nu s-a schimbat în comparaţiie cu suprafaţa corporală a pacienţilor. Concluzie: Prelucrarea HVP cu detergenţii SDS şi ND a demonstrat înlăturarea totală a celulelor donor de pe homogrefă, cu păstrarea optimală a integrităţii matricei şi membranei bazale. Corecţia chirurgicală a malformaţiilor cardiace congenitale utilizînd HVP decelularizate au arătat un rezultat bun la pacienţii pediatrici cu un potenţial de a se remodela în paralel cu creşterea fiziologică a copilului.Introduction: Non-immunogenic cell-free valvular scaffolds obtained by methods of tissue engineering have provided to induce in/vivo guided tissue regeneration and present a promising valve substitute especially for children. Aim: To investigate the efficacity of detergent treatment in decellularization of HPV tissue and clinical results in patients with implanted cell-free valvular grafts. Material and methods: Twenty PV allografts were harvested from nonbeating heart donors with warm ischemic time from 2,5 to 8,5 hours. Two detergents for 36 hours and eight washing cycles in Ringer solutions with antibiotics during 4 days were used to remove cellular remnants at 370C temperature under continuous shaking conditions. 32 patients with cell-free valvular grafts were investigated mean follow-up 55,8±18,7 months. Results: Treatment of PV with detergents resulted in complete loss of cusps, wall and myocardial cuff cellularity. No signs of pulmonary dilatation or stenosis, valve degeneration, cusps thickness, or reduction of cusp’s mobility were observed during follow-up. Mean transvalvular gradient remained stable (4.35±2.54 to 4.66±2.63 mmHg). End-diastolic diameter of the right ventricle remained unchanged in contrast to physiological increase to BSA of the patients Conclusions: Treatment of the HPVC with ND and SDS solution demonstrated the efficiency in a complete removal of the cells from the human valve tissue with optimal preservation of the scaffold fibres and basal membrane. Surgical correction of congenital heart diseases using “fresh” decellularized PV homografts provides good early postoperative results and has the potential to remodel in parallel with the somatic growth of the child

Revascularization of the myocardium with the use of both internal thoracic arteries in the multivascular diseases of the coronary arteries

Secția Chirurgie Cardiacă a Viciilor Dobândite, IMSP Spitalul Clinic Republican ”Timofei Moșneaga”, Chișinau, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Artera toracica internă are cea mai buna permeabilitate din grefele folosite pentru bypass coronarian, cu permeabilitate 95-98% la 10 ani dupa intervenție. Folosirea a două aa. toracice interne asigura un rezultat bun și de durată a operațiilor de revascularizare a miocardului. Dar ponderea operațiilor cu utilizarea a două aa. toracice interne in toată lumea nu depașește 10% din toate operațiile de bypass coronarian. Material și metode: Din a.2013 pînă la 30 martie 2019 în clinica au fost efectuate 762 cazuri de bypass coronarian în afecțiunile coronariene, în 110 (14,4%) cazuri au fost folosite ambele aa. toracice interne, 104 (95%) bărbați și 6 (5%) femei, vârsta de 54±7,8 ani. Majoritatea aveau angină pectorală cl.f. III-IV, 58 (53%) infarct miocardic în anamneză. Stenoză critică de trunchi a.coronară stângă 24 (22%). Rezultate: Arterele toracice au fost montate ca T-Graft 81 (73,6%) cazuri și ˶in situ˵ 29 (26,4%). Indicele de revascularizare 3,14. Revascularizare arterială efectuată în 39 (35,4%) de cazuri. În 71 (64,5%) de cazuri a fost folosită autovena, 7 (6,4%) cazuri a.radială. A.toracică internă montată secvențial în 19 (17,3%) cazuri. 16 (14,5%) pacienți operați pe cord bătând. În 4 cazuri efectuată endarterectomie din a.carotidă internă. Letalitate 0 cazuri, infarct miocardic perioperator 1 caz, hemoragie postoperatorie 2 (1,8%), mediastenită 2 (1,8%). Concluzii: Bypass coronarian cu folosirea ambelor aa.toracice interne este o metodă contemporană și sigură în revascularizarea miocardului în afecțiunile arterelor coronare, nu mărește riscul complicațiilor perioperatorii. În prezent aceata trebuie considerată operație de alegere la majoritatea pacienților cu cardiopatie ischemică cu afectarea multivasculară aa. coronare.Background: Internal thoracic arteries have the best permeability of the grafts used for coronary bypass grafting, with 95-98% permeability 10 years after surgery. Using bilateral internal thoracic arteries has been shown to significantly improve clinical outcomes and increase long-term survival. But the proportion of operations with the use of two internal thoracic arteries worldwide does not exceed 10% of all coronary bypass surgery. Methods and materials: From 2013 to 30 March 2019 in the our clinic 762 cases of coronary artery bypass grafting in coronary diseases were performed in 110 (14.4%) cases were used bilateral internal thoracic arteries, 104 (95%) men and 6 (5%) women, 54 ± 7.8 years of age. Most had angina pectoral cl. III-IV, 58 (53%) history of myocardial infarction. Critical stenosis of left coronary artery - 24 (22%). Results: The thoracic arteries were assembled as T-Graft 81 (73.6%) cases and in situ 29 (26.4%). Revascularization Index 3.14. Blood revascularization performed in 39 (35.4%) cases. In 71 (64.5%) cases autovena was used, 7 (6.4%) cases radial artery. A. internal thoracic arteries sequentially mounted in 19 (17.3%) cases. 16 (14.5%) patients were operated off pump. In 4 cases were done endarterectomy from intern carotid artery. Lethality 0 cases, perioperative myocardial infarction 1 case, deep sternal wound infection 2 (1.8%). Conclusion: Coronary bypass with the use of bilateral internal thoracic arteries is a contemporary and safe method in the myocardial revascularization in coronary artery disease; it does not increase the risk of perioperative complications. Currently, this should be considered as a surgery for choice for the most patients with coronary artery disease

Mediastinitis after cardiac surgery

Departamentul Cardiochirurgie SCR, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Scopul lucrării. Mediastenita anterioară după operații pe cord, determină o rată sporită a morbidității, care denotă mărirea costului mediu a cazului tratat a acestui contingent de pacienți. Scopul acestui studiu a fost de a determina cauzele ce condiționează apariția mediastinitei postoperatorie. Metode şi materiale. În perioada anilor 2000 - 2010 au suportat intervenţie chirurgicală pe cord 2634 pacienţi. La 44 (1,67%) de pacienți perioada postoperatorie s-a complicat cu infectarea plăgii. În 22 (50%) cazuri s-a dezvoltat mediastenita anterioară și în 22 (50%) cazuri infectarea plăgii pînă la stern, ulterior s-a dezvoltat mediastinita cu sau fără dehiscența sternului.Grupul de pacienți a fost constituit din 30 (68,1%) bărbați şi 14(31,9%) femei, cu vîrsta medie de 59 de ani. Preoperator 20 (45%) pacienți erau obezi, 6 (13,6%) sufereau de diabet zaharat și 7 (16%) bronhopneumopatie cronică obstructivă. Pentru By-pass aortocoronarian s-a folosit artera toracică internă (ATI) unilateral în 18 (40%) şi bilateral la 1 (2,3%) pacient. Timpul intervenției chirurgicale în mediu a alcătuit 345min. Transfuzii masive postoperator au necesitat 5 (11,3%) pacienți. Diagnosticul de mediastenita a fost stabilit la a 5 - 17 zi postoperator. Restabilirea integrității sternale cu aplicarea procedeului Robicsek s-a efectuat la 14(31,8%) pacienți. A decedat 1 pacient (2,3%) din acest grup, cu mediastinita sero-purulentă la a - 20 zi postoperaror din cauza insuficienței poliorganice. La 4 pacienți s-a dezvoltat osteomielită sternală, care a necesitat tratament de lungă durată (3 - 6 luni). Concluzia: Studiul sugerează că utilizarea ATI uni sau bilaterale, bronhopneumopatie cronica obstructivă, diabetul zaharat, obezitatea, transfuziile masive, timpul îndelungat a operației sunt predictori importanți de mediastinită anterioară.Abstract. Background: Mediastinitis is a serious complication of cardiac surgery. It has a significantsocioeconomic impact and high morbidity. The purpose of this study was to determine perioperative predictors of mediastinitis. Methods and results: From 2634 consecutive pacients, which underwent cardiac surgery in 2000-2010. In forty-four pacients (1.67%) postoperative period was complicated by wound infection. In 22 (50%) cases developed earlier mediastenitis and 22 (50%) cases sternum wound infection subsequently developed mediastinitis with or without dehiscence of the sternum. In this group of pacients 30 were men (68.1%) and 14 women (31.9%) of average age 59 years. Preoperator, 20 (45%) of them had obesity, 6 (13.6%) suffered of diabetes mellitus and 7 (16%) of chronic obstructive pulmonary disease. As a graft for Coronary Artery Bypass (IMA) was used unilaterally 18 (40%) and bilateral 1 (2.3%) pacient. The average time of surgery duration was 345 min. Massive transfusion after surgery was certified on five pacients (11.3%). Diagnosis of Mediastenitis was established at the 5 - 17 days postoperatively. Restoration of sternal integrity with the Robicsek proceeding was performed in 14 (31.8%) pacients.One pacient 1(2.3%) of this group with mediastinitis diet after 20 days postoperative, due to failure Multiple Organ System Dysfunctions. In four pacients developed sternal osteomyelitis, requiring long-term treatment (3-6 months). Conclusion: The present study suggest that uni/bilateral internal mammary artery grafting, chronic obstructive pulmonary disease, obesity, massive transfused units and long surgery duration are important predictors of mediastinitis

Retracted cusps augmentation in corection of relative tricuspid insufficiency

Departamentul Cardiochirurgie, Spitalul Clinic Republican, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Insuficienţa tricuspidă relativă (ITR) evoluează cu o mortalitate sporită şi deteriorarea în timp a rezultatelor corecţiei valvulopatiilor asociate. Ea este cauzată de alterarea geometriei VD, „tethering”-ul cuspelor valvei tricuspide (TCVT) şi dilatarea inelului ei fibrotic. Scopul studiului a fost aprecierea eficacităţii tehnicilor de corecţie a ITR cauzată de TCVT utilizând procedee noi de augumentare a cuspelor anterioare şi posterioare cu pericard autolog. Material şi metode: Pe parcursul ultimilor 10 ani au fost efectuate 1004 operaţii reconstructive în ITR. Fenomenul TCVT cu regurgitaţii gr.III-IV a fost diagnosticat în 112 cazuri. Ecocardiografic au fost evaluate diametrul cavităţii medii a VD, aria de TCVT, diametrul inelului fibrotic, presiunea sistolică în VD. În 61 cazuri au fost efectuată anuloplastia De Vega, în 17 – a fost aplicat un petic de lărgire în baza cuspelor anterioară şi posterioară a VT cu implantarea unui inel de suport. Ceilalţi pacienţi au beneficiat de protezări valvulare. Rezultate: Postoperator regurgitări reziduale >gr.II au fost diagnosticate în grupul de pacienţi după anuloplastie De Vega în 15 (24,6%) cazuri, cu recidiva patologiei în perioada de durată la 9 pacienţi, 5 dintre ei au necesitat reoperaţie. După augumentare a fost înregistrat un caz de regurgitare până la gr.II, fără cazuri de recurenţă şi reoperaţii. Analiza statistică multivariantă confirmă că diametrul cavităţii medii a VD şi aria de TCVT sunt determinante în apariţia efectelor adverse după corecţia reconstructivă a ITR. Concluzii: Procedeul de augumentare poate înlătura efectiv fenomenul de TCVT şi împreună cu anuloplastia cu inel de suport poate asigura o corecţie adecvată şi durabilă a ITR.Introduction: Relative tricuspid insufficiency (RTI) evolves with significant mortality and deteriorates in time the results of correction of associated valve pathology. It is caused by altering of the RV geometry, tricuspid valve cusps tethering (TVCT) and fibrous ring dilatation. Purpose of study was assessment of effectiveness of RTI correction techniques caused by TVCT using new methods of anterior and posterior cusps augmentation with autologous pericardium. Material and methods: During last 10 years 1004 reconstructive operations for RTI were performed. TVCT with regurgitation of gr.III-IV was diagnosed in 112 cases. The average diameter of the RV, TVCT area, fibrotic ring diameter, RV systolic pressure were assessed by echocardiography. De Vega annuloplasty was performed in 61 cases and a patch for widening the base of the anterior and posterior TV with implantation of a support ring was applied in 17, other patients received valve prosthesis. Results: Postoperative residual regurgitation >gr.II was diagnosed in the group of patients after De Vega annuloplasty in 15 (24.6%) cases, with pathology relapse in the long-term period at 9 patients, 5 of them required reoperation. After augmentation was one case of regurgitation up to gr.II, without recurrence and reoperation. Multivariate statistical analysis confirms that the RV mean diameter and TVCT area determines the appearance of adverse effects after reconstructive correction of RTI. Conclusions: Augmentation procedure can effectively eliminate the phenomenon of TVCT and together with support ring annuloplasty may provide adequate and durable correction of the RTI

Management treatment of thrombosis prostheses heart

Departamentul Chirurgie Cardiacă, Spitalul Clinic Republican, Institutul de Cardiologie, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Fenomenul de tromboză sau “pannus-tromboză” a protezelor valvulare cardiace rămâne o complicație gravă ce necesită o intervenție promptă în cardiochirurgie. Recent în arsenalul medical se implementează o metodă nouă - tromboliza medicamentoasă în trombozele valvulare. Scop. Analiza experienței noastre de tratament al trombozelor valvulare cardiace prin diverse metode care au fost aplicate pe parcursul ultimilor 9 ani. Materiale și metode. În lotul studiului (2007-2016) s-au operat 1411 pacienți cu patologii valvulare în IMSP SCR secţia VCD, la care s-au implantat 1315 valve cardiace: dintre care 173 - cu proteze biologice; 1142: proteze mecanice. Disfuncție de proteza prin tromboza s-a depistat la 34 pacienți, cu vârstă cuprinsă între 35 și 63 de ani. Tromboliza a fost efectuată la 22 pacienți. Tratamentului chirurgical au fost supusi 11 pacienți. Rezultate. Din 22 cazuri care au fost supuşi trombolizei cu Ateplaza si Reteplaza s-a reuşit restabilirea completă a funcţiei protezelor valvulare la 19 pacienţi. Doua cazuri letale: 1- hemoragie, 1–soc anafilactic. Într-un caz de tromboliză s-a obținut restabilire incompleta a funcției protezei, dar cu ameliorare hemodinamică, care peste 2 săptămâni a fost supusa intervenției chirurgicale Concluzii. Pacienții cu tromboza protezelor valvulare în stare critică pot fi rezolvaţi efectiv prin aplicarea trombolizei medicamentoase care poate vindeca pacientul complet sau poate servi drept un procedeu de salvare până la aplicarea tratamentului chirurgical de schimbare a protezei valvulare. Rata complicațiilor embolice este joasă, ceea ce poate fi implementat ca tratament de prima linie. La răspunsul parţial tratamentului de tromboliză, pacientul poate fi operat în condiții hemodinamice satisfăcătoare, cu un risc scăzut.Introduction: The phenomenon of thrombosis or "pannus-thrombosis" valve cardiac prostheses remains a serious complication requiring prompt intervention in cardiac surgery. Recently the medical arsenal implemented a new method of valve thrombosis in drug thrombolysis. Purpose: Analysis of our experience of treating heart valve thrombosis by various methods that have been applied over the last 9 years. Materials and Methods: The study group (2007-2016) was made in 1411 patients with valve pathologies of RCH department AHD, which were implanted heart valves 1315: of which 173 - with biological prostheses; 1142: mechanical prostheses. Dysfunction of prosthesis thrombosis was detected in 34 patients, aged between 35 and 63 years. Thrombolysis was performed on 22 patients. Surgical treatment of 11 patients were undergoing. Results: Of 22 cases who underwent thrombolysis with Ateplaza and Reteplase was able to restore full function prosthetic gradient transprotetic normalized in 19 patients. Two fatal cases: 1- hemorrhage, 1-anaphylactic shock. In a case of thrombolysis was obtained incomplete restoration of hearing function, but with hemodynamic improvement, more than 2 weeks has surgical reintervention. Conclusions: Patients with prosthetic valve thrombosis in critical condition can be effectively resolved by applying thrombolysis drug that can cure the patient completely or can serve as a method of saving surgery to change the application of a valve prosthesis. Embolic complication rate is low, which can be implemented as a first-line treatment. Partial response to thrombolysis treatment, the patient can be operated satisfactory hemodynamic conditions, with low risk

Left ventricle wall rupture (LVWR) in mitral valve replacement

Departamentul Chirurgie Cardiacă, Spitalul Clinic Republican, Institutul de Cardiologie, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. RPVS sunt cele mai grave complicații în protezarea valvei mitrale și au o incidență medie de 1,2%. Scopul. De a delimita căile de prevenție și tratament chirurgical a RPVS . Material și metode. Pe parcursul ultimilor 20 ani au fost înregistrate 19 cazuri de RPVS. Sunt analizate variantele anatomice, cauzele apariției , divizarea lor în câteva tipuri (după S.I.Sezar) : Tipul 1 – în continuitatea atrioventriculară (decalcinări la cuspa posterioară , abcese inelare, iatrogenii ) – 11 cazuri; Tipul 2 – la originea mușchilor papilari (rezecții parietale de pilieri, infarct miocardic perioperator) (4) ; Tipul 3 – poziționare intermediară (implantări forțate de valve cu diametrul mare, perforații cu elementele carcasului protezelor biologice, traumatizare la utilizarea ventului) (4). Rezultate. Letalitatea postoperatorie a alcătuit 26,3 % ( 5 cazuri ). Tehnicile chirurgicale aplicate s-au împărțit în externe și interne. În primul grup RPVS au fost lichidate prin aplicarea de suturi profunde pe miocard utilizând petice de teflon ori pericard. Al doilea grup reoperat în condiții de CEC, cu aplicarea unui sandwich (2 petice ce acoperă ruptura din ambele părți ). Pentru hemostază definitivă a fost utilizat buretele hemostatic și cleiul biologic. Concluzii. Operațiile pe valva mitrală trebuie efectuate cu măsuri de profilaxie a RPVS (prezervarea mușchilor papilari, evitarea decalcinărilor masive, limitarea utilizării bioprotezelor de profil înalt la pacienții cu cavitatea VS mică,alegerea corectă a diametrului protezei implantate, manipulații gentile pe suprafața ventriculară, protecția adecvată a miocardului). Tehnicile chirurgicale combinate (interne și externe ) sunt cele mai efective pentru a atinge hemostaza definitivă.Introduction. LVWR is one of the most serious complications in mitral valve replacement, with a incidence of 1,2%. Purpose. To determine the ways of prevention and surgical treatment of LVWR. Material and methods. During last 20 years were registered 19 cases of LVWR. We studied the anatomical features, cause of appearance, splitting them in different types (S.I.Sezar): Type 1 – in atrioventricular continuity (posterior cusp decalcification, ring abscess, iatrogenic) – 11 cases Type 2 – at the origin of papillary muscle (parietal resection of pillars, perioperatory myocardial infarction) (4) Type 3 – intermediate positioning (forced valve implantation with big diameter, perforation with elements of biological valve, trauma after vent usage) (4) Results. Postoperative lethality made up 26.3% (5 cases). The surgical techniques applied were divided into external and internal. In the first group LVWR were removed by applying deep sutures to myocardium using Teflon or pericardial patches. The second group underwent second operation under CPB, applying a sandwich suture (2 patches covering the rupture of both parties). For final hemostasis we used hemostatic sponges and biological glue. Conclusion. Surgery for mitral valve must be performed with prophylactic measures for LVWR (papillary muscle preservation, avoiding massive decalcification, limiting the use of high profile biological valve for patients with small LV cavity, proper selection of implanted prosthesis diameter, gentle manipulations of ventricular surface, adequate myocardium protection). Surgical combined techniques (internal and external) are the most effective in order to achieve final haemostasis

Off pump myocardial revascularization

Departamentul Chirurgie Cardiacă, IMSP Spitalul Clinic Republican, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Scopul. Analiza retrospectivă a 308 de operaţii de revascularizare a miocardului fără circulaţie extracorporală efectuate în aa.2002 – mai 2016 în secţia Chirurgia viciilor cardiace dobândite a Spitalului Clinic Republican. Materiale şi metode. Au fost operaţi 308 de pacienţi (254 bărbaţi , 54 femei), cărora li s-a efectuat revasularizarea miocardului pe cord bătând. Vârsta medie a pacienţilor 58±11 ani (28 – 84 ani). 253 (82%) de pacienţi cu angină pectorală cl.f. III – IV, 55 (18%) angină pectorală instabilă. 193 (62,6%) au suportat infarct miocardic.249 (81%) pacienţi cu multiple leziuni coronariane. Operaţiile au fost efectuate prin sternotomie mediană. Rezultate. Pentru stabilizarea hemodinamicii în timpul operaţiei la 106 (34%) de pacienţi s-au administrat cardiotonice şi vasopresori. În 109 (35%) cazuri a fost nevoie de β-blocatori. Infarctul miocardic perioperator a fost documentat în7 (2,2%) cazuri. Hemoragia postoperatorie care a necesitat resternotomiea survenit în 7 (2,2%) cazuri, la 49 (15,9%) de pacienţi s-a transfuzat concentrat eritrocitar. Majoritatea pacienţilor au fost extubaţi în prima zi. Dereglări de ritm s-au manifestat la 56 (18%) pacienţi, care au necesitat administrarea adăugătoare de preparate antiaritmice pentru restabilirea ritmului sinusal, în 11 cazuri a fost efectuată cardioversie electrică. În perioada postoperatorie precoce au decedat 3 (0,97%) pacienţi. Concluzii. Revascularizarea miocardului off pump are multe priorităţi: durata mai scurtă a operaţiei, micşorarea timpului de anestezie şi de aflare la ventilaţia artificială, diminuarea hemoragiei şi a cantităţii hemotransfuziilor, reducerea complicaţiilor de plagă, excluderea complicaţiilor specifice legate de CEC şi, ca urmare, micşorarea duratei spitalizării şi a cheltuielilor legate de operaţie.Purpose. Retrospective analysis of 308 myocardial revascularization surgeries on a beating heart performed since 2002 to 2016 (may), in the Acquired Cardiac Disease Surgery Unit of Republican Clinical Hospital. Materials and methods. 308 patients were operated (254 men, 54 women), who have undergone “off-pump” myocardial revascularization. The mean patient age was 58 +/- 11 years (28-84). 253 (82%) have angina pectoris f.cl. III-IV, 55 (18%) have unstable angina, 193 (62,6%) have suffered myocardial infarction. 249 (81%) of patients were diagnosed with multiple coronary lesions. Most of the surgeries were performed through median sternotomy. Results. In order to stabilize the hemodynamic status during myocardial revascularization at 103 (34%) patients were administrated cardiotonics and vasopressors also in 109 (35%) cases, was needed to administrate B-blockers. Perioperatory myocardial infarction was in 7 (2,2%) cases. Postoperatory haemorrhage that required resternotomy occurred in 7 (2,2%) cases, for 49 (15,9%) patients was transfused concentrated erythrocytes. The majority of patients were extubated during the first day. Rhythm disorders was registered at 56 (18%) patients, that required additional antiarrhythmic drugs in order to convert into sinus rhythm, but to 11 patients was performed electric cardioversion. In early postoperatory period, we had 3 (0,97%) cases of mortality. Conclusion. Off pump myocardial revascularization has several advantages: short duration of operation, short anaesthesia time and ventilation, low haemorrhage and blood transfusion volume, low complication rate of wounds, elimination of complications specific to CABG, as a result shortening the hospitalization period and lower costs related to surgery

Hypertrophied myocardium protection in aortic valve surgery

Departamentul Chirurgie Cardiovasculară și Toracică, IMSP Spitalul Clinic Republican ”Timofei Moșneaga”, Chișinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Protecția miocardului hipertrofiat în chirurgia valvulopatiilor aortale prezintă o provocare serioasă vis-a-vis de consecințele postoperatorii. Material și metode: S-au selectat 86 pacienți operați pentru protezarea valvei aortale, plastia valvei mitrale, cu sau fără intervenție la valva tricuspidă și perioada clampului aortal 100-170 min. 41 pacienţi aveau masa diastolică a VS > 150 g/m.p. (gr.1 ) şi 45 - < 150 g/m.p. (gr.2). Cardioplegia sangvină (Calafiore) în modificarea noastră prin suplimentarea permanentă cu Mg++ s-a aplicat repetat în ostiile arterelor coronare la fiecare 20-25 min. Temperatura cardioplegiei, identică cu cea a pacientului, era 30-33°C. Starea clinică a pacienţilor - fără deosebiri între loturi. Rezultate: După declamparea aortei gr.1 a demonstrat o capacitate de restabilire a ritmului similară celei din gr.2. Din 41 pacienţi ai gr.1, inima s-a restartat spontan la 29 (70,8%). Cardioversie au necesitat 12 (29,2%), numărul total de cardioversii fiind 15. În gr.2 din 45 pacienţi 13 (28,8%) au necesitat 16 cardioversii. Blocul AV a survenit identic. Necesitatea administrării cateholaminelor - fără diferențe semnificative între grupuri. În gr.1 au necesitat suport inotrop în doze mari 8 pacienţi (19,5%), iar în gr.2 - 9 pacienţi (20,0%). Durata aflării în TI a fost de 2,8±0,9 zile în gr.1, faţă de 2,6±0,8, gr.2. Concluzii: Cardioplegia intermitentă sanguină izotermică în regim de hipotermie ușoară sau moderată suplimentată în permanenţă cu Mg++ asigură protecţia miocardului hipertrofiat pe o perioadă standard (20-25 minute) de ischemie dintre reperfuzii şi are un efect pozitiv asupra capacității funcționale în perioada imediat postoperatorie.Background: Protection of hypertrophied myocardium represents a challenging situation in aortic valvular surgery. Material and methods: The study included 86 patients operated for prosthetic aortic valve repair, the mitral valve plasty with or without intervention on tricuspid valve and aortal cross-clamp 100-170 min. 41 patients had systolic LV mass index >150g/sq.m. (Gr.1); 45 - <150g/sq.m. (Gr.2). Blood cardioplegia (Calafiore) modified by us, supplemented constantly with Mg++, was applied in coronary ostia every 20-25 min. Cardioplegia temperature, identical to that of the patient, varied between 30°C and 33°C. The clinical condition of patients was with no significant differences between groups. Results: After aortic clamp release Gr.1 demonstrated a capacity to restore rhythm similar to that of gr.2. Out of 41 patients, the heart in Gr.1 restarted spontaneously in 29 (70.7%). Cardioversion required 12 patients (29.2%), total number of defibrillation being 15. In Gr.2 of 45 patients 13 (28.8%) required 16 defibrillations. AV block was expressed identical in both groups. The need in catecholamine was the same. In Gr.1 - 8 patients (19.5%) required high doses inotropic support and in group II - 9 patients (20.0%). Duration of stay in the ICU was 2,8±0,9 days for the Gr.1, versus 2,6±0,8, Gr.2. Conclusions: Isothermal intermittent blood cardioplegia under mild or moderate hypothermia constantly supplemented with Mg++ provides good protection of hypertrophied myocardium over a standard period (20-25 minutes) of ischemia between reperfusions and has a positive effect on functional capacity in the immediate postoperative period